UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII:
Administrație publică IF

PROIECT LA DISCIPLINA:
Dreptul familiei

STUDENT

NUME: ILISOI RUBEN

 Suceava 2023

Desfacerea căsătoriei prin divorț

Cadru didactic: conf. dr. Florea Nicoleta-Dumitrita
Introducere

În lucrarea realizată, tema de discuție este reprezentată de cea a desfacerii căsătoriei. Astfel,
această procedură este una complexă, fiind realizată doar în urma îndeplinirii unor serii de
condiții. Aceasta are la bază o procedură de îndeplinit, bine pusă la punct, prin care este
reprezentată totalitatea a ceea ce înseamnă ”desfacerea căsătoriei”din punct de vedere juridic.

1. Divorțul prin acordul soților1

Din punct de vedere juridic, căsătoria ca și termen reprezintă actul juridic ce este încheiat
între cei doi soți, ori statutul legal dat de situația juridică a celor doi. Noul Cod Civil, conform
articolul 259, alineatul 1, definește căsătoria ca fiind ”uniunea liber consimțită între un bărbat
și o femeie încheiată în condițiile legii.”2
Desfacerea unei căsătorii, sau divorțul, reprezintă procedura juridică prin care două persoane
căsătorite sfărșesc legătura legal încheiată.

1.1. Condiții

Pentru ca o căsătorie să fie dezlegată, există o serie de condiții la care trebuie să se țină:
a) Existența acordului soților cu privire la divorț;
b) Soții să nu aibă copii minori, ce au fost adoptați, născuți în cadrul căsătoriei sau în
afara ei;
c) Divorțul poate fi constatat și în cazul în care există copii minori, ce au fost adoptați,
născuți în cadrul căsătoriei sau din afara acesteia, dacă soții sunt de acord cu toate
aspectele referitoare la:
1. Numele de familie pe care să-l poarte după divorț;
2. Stabilirea locuinței copiilor după divorț;
3. Exercitarea autorității părintești de către ambii părinți;

1
Ioan Dorel Romoșan, 2012, Universul Juridic, București, ”Dreptul familiei”, p. 258-260
2
Ioan Dorel Romoșan, 2012, Universul Juridic, București, ”Dreptul familiei”, p. 31-33
 4. Modul de păstrare a legăturilor interpersonale dintre părintele separat și
copil, sau copii;
5. Stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, învățătură,
educare și pregătire profesională a copiiilor;
Prevederile art. 375 alin. (2) reglementează posibilitatea divorțului în
condițiile de mai sus deja menționate.
d) Soții trebuie să fie de comun acord privind exercitarea autorității părintești sau privind
stabilirea unei locuințe copilului/copiilor, toate acestea trebuie să fie în interesul
copilului;
e) Divorțul realizat prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este situat
sub interdicție;

1.2. Procedura divorțului

La baza dezlegării unei căsătorii stau o serie de pași prin care aceasta se poate realiza:
- Depunerea cererii de divorț împreună de către cei doi soți. Prin excepție se poate
depune la notarul public, cu procură autentică;
- Cererea este înregistrată, iar celor doi soți li se oferă un termen de reflecție de 30 de
zile, după care mai apoi cei doi se vor prezenta și va fi sesizat mai departe dacă
condițiile sunt îndeplinite pentru realizarea procedurii;
- Certificatul de divorț este eliberat la stăruința celor doi soți, după cum este prevăzut și
în art. 376, alin. (4) din Noul Cod Civil; sau respins în cazul în care cei doi soți nu
îndeplinesc condițiile deja menționate mai sus;
- Procedura divorțului pe cale notarială realizată ori prin desfacerea căsătoriei de
ofițerul de stare civilă, conform reglementărilor HG nr. 64/2011. Ori prin notar public,
conform reglementărilor legislative specific (Capitolul al IV-lea din Regulamentul de
punere în aplicare a legii notarilor publici nr. 36/1995, adoptat prin Ordinul
Ministrului Justiției nr. 710/C/1995, modificat prin Ordinul Ministrului Justiției nr
81/C/2011.)

2. Divorțul pe cale judiciară3

3
Ioan Dorel Romoșan, 2012, Universul Juridic, București, ”Dreptul familiei”, p. 261-262
Ca și procedură, în cazul în care cererea de divorț este realizată la acordul părților, aceasta va
fi semnată de ambii soți, conform prevederilor art. 613 indice 1 C. pr. Civ.

Sediul reglementării este reprezentat de art. 374 din noul Cod Civil, iar la baza acesteia avem
încă o serie de condiții:
- ”(1) Divorţul prin acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi
indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.
- (2) Divorţul prin acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus sub
interdicţie.
- (3) Instanţa este obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi neviciat al
fiecărui soţ.”

Astfel, în urma realizării unei cereri de divorț, instanța va verifica dacă cei doi au efectuat cu
consimțământ propriu cererea respectivă, și la cererea soților, instanța se va pronunța ți cu
privire la numele ce fiecare soț îl va purta, sau chiar privind încredințarea copiiilor și
cheltuielile de creștere a acestora.

3. Divorțul din culpă4

Regăsim două cazuri ale acesteia (conform art. 379-380 N.C.C):

- Divorț din culpa unuia sau ambilor soți;
- Divorțul după o separare cu o durată de cel puțin doi ani;

Divorțul din culpă are la bază o serie de condiții precum:

a) În cazul în care divorțul se datorează din culpa exclusivă a unuia dintre soți sau
din culpa ambilor;
Astfel, precum este prevăzut și de art. 373 din Noul Cod Civil, divorțul poate fi
realizat când continuarea acesteia nu ar mai fi posibilă datorită vătâmării
raportului dintre cei doi soți.

b) În cazul în care divorțul are loc datorită unor motive de separare în fapt a soților;

4
Ioan Dorel Romoșan, 2012, Universul Juridic, București, ”Dreptul familiei”, p. 262-263
 Divorțul poate fi întemeiat pe separarea în fapt imputabilă soțului ce a reclamat,
iar conform art. 379 alin. (2) ”În ipoteza prevăzută de art. 373 lit. c), divorțul se
pronunță din culpa exclusivă a soțului reclamant, cu excepția situației în care
pârâtul se declară de acord cu divorțul, când acesta se pronunță fără a se face
mențiune despre culpa soților”.

4. Desfacerea unei căsătorii datorită stării de sănătatea a unuia dintre soți5

Identificăm reglementări privind aceasta la art. 373 lit. d); art. 381 din Noul Cod Civil; art.
613 indice 1b din Codul de procedură civilă. Este prevăzut astfel faptul că divorțul poate avea
loc dacă unul ”dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei”
realizează o cerere în direcția aceasta.

Regăsim o serie de condiții ca aceasta desfacere să poată avea loc:

a) Divorțul se pronunță de instanța de judecată;
b) Divorțul se pronunță la cererea unuia dintre soți;
c) Motivele de divorț se referă la starea de sănătate a reclamantului;
d) Nivelul de sănătate trebuie să facă imposibilă continuarea căsătoriei;
e) Divorțul pentru motive de sănătate a pârâtului nu este admisibil;

Ca și procedură, instanța va verifica probele existente, iar în caz afirmativ, se va pronunța

divorțul.

Procedura divorțului6

Sediul materiei procedurii de divorț este situată în Cartea a VI- a – Proceduri speciale,
Capitorlul VI – Divorțul, art. 607-619 ale Codului de procedură civilă.

5
Ioan Dorel Romoșan, 2012, Universul Juridic, București, ”Dreptul familiei”, p. 263-264
6
Ioan Dorel Romoșan, 2012, Universul Juridic, București, ”Dreptul familiei”, p. 264-273
Procedura este realizată de titularii acesteia, reprezentați de cei doi soți, aceasta fiind o
procedură strict personală, și, deci, fiind imposibil de introdus creditorii celor doi soți.

În cazul în care unul dintre soți este lipsit de capacitate de exercițiu, acesta poate introduce
acțiunea de divorț atunci când beneficiază de luciditate pasageră, însă nu va putea acționa
dacă este pus sub interdicție.

5.1. Competența
Divorțul ce se va pronunța este ”de competența judecătoriei din circumscripția căreia se află
cel din urmă domiciliu comun al soților”, conform prevederilor art. 607 a Codului de
procedură civilă.

5.2. Cererea de divorț

Cererea de divorț are la bază un conținut anume, format din:
- capăt principal (referitor la divorț);
- capete accesorii (referitoare la aspecte accesorii ale divorțului);

Aceste aspecte sunt reprezentate de următoarele:

1) Stabilirea exercițiului autorității părintești;
2) Problema contribuției la întreținerea copiilor
3) Problema întreținerii fostului soț;
4) Beneficiul locuinței comune pe timpul divorțului și după divorț;
5) Problema numelui soților
Această cerere trebuie să mai conțină și numele copiilor și certificatele de naștere ale acestora
și certificatul de căsătorie. Iar dacă din căsătorie nu a rezultat copii, se va menționa astfel.

Această cerere este mai apoi înregistrată prin prezentarea personală de către reclamant
președintelui judecătoriei.
În actuala reglementare, nu este prevăzut termenul de conciliere sau de gândire. Odată ce
cererea este primită, președintele instanței va da sfaturi de împăcare reclamantului, fixând
mai apoi un termen în ședința publică.

5.3. Prezența soților

Art. 614 din Codul de procedură civilă prevede faptul că părțile sunt obligate să se înfățișeze
personal în fața instanței de fond, însă părțile pot fi exceptate în situații precum:
- Unul dintre soți este împiedicat de o boală gravă;
- Unul dintre soți are reședința în străinătate;
- Unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate;
- Unul dintre soți se află pus sub interdicție;

5.4. Prezența reclamantului

Reclamantul trebuie să se prezinte obligatoriu în fața instanței de fond, cererea fiind respinsă
prin lipsa nejustificată a acestuia.
Când vine vorba de pârât, acesta nu este obligat în a se prezenta la proces, însă dacă o va
face, înfățișarea personală este obligatorie.

Cererea de divorț se poate judeca în ședință publică, sau se poate dispune și de judecarea în
camera de consiliu. Hotărârea însă se pronunță în toate cazurile în ședință publică.
Ca și forme de obținere a probelor, Codul de procedură civilă prevede posibilitatea de a audia
rudele și afinii până la gradul 3 inclusiv, ca martori. Unele probe din dreptul comun nu vor fi
admise însă, interogatoriul soților neputând fi admis pentru a dovedi motivele de divorț, însă
poate fi folosit pentru a combate motivele de divorț.

5.5. Hotărârea de divorț

Aceasta însumează totalitatea condițiilor de fond și de formă ale hotărârilor judecătorești,
pronunțându-se din vina pârâtului sau a ambilor soți. Hotărârea se poate pronunța și din vina
reclamantului dacă pârâtul a făcut cerere reconvențională.
Cererea va fi respinsă în cazul în care reiese că reclamantul ar fi persoana vinovată de
destrămarea căsătoriei, în contextul în care pârâtul nu a făcut o cerere reconvențională.
Instanța poate pronunța și culpa ambilor soți pentru divorț dacă dovezile confirmă aceasta.
Instanța va pronunța și divorțul in culpa exclusivă a reclamantului care a realizat cererea în
direcția aceasta, dacă soții de-a lungul a doi ani au stat separați în fapt.
Hotărârea nu va prezenta culpa unuia dintre soți în cazul în care pârâtul va fi de acord cu
desfacerea căsătoriei, sau în cazul în care divorțul s-a realizat datorită unor probleme de
sănătate.

Cuprinsul hotărârii va avea în ansamblul său numele pe care-l vor purta soții și modul de
exercitare a drepturilor și îndatoririlor părintești, dacă este cazul. Această hotărâre este mai
departe comunicată și serviciului de stare civilă de la locul unde s-a încheiat căsătoria, și va fi
comunicată și registrului notarial al regimurilor matriomoniale.
Această hotărâre poate fi atacată cu apel la tribunal sau prin recursul împotriva hotărârii,
termenul fiind de 30 de zile de la data în care a fost comunicată hotărârea.

În cazul unui deces al unuia dintre soți, căsătoria va fi considerată ca fiind încheiată datorită
morții, deși aceasta a avut loc în timpul procesului de divorț.

5.6. Data incetării casatoriei

Conform Noulul Cod Civil la art. 382, căsătoria este desfăcută în ziua în care a rămas
definitivă hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul.
Coraborate împreună, cele două coduri concluzionează cu faptul că data încetării căsătoriei se
referă la hotărârea irevocabilă de divorț.

Concluzie

Închei astfel prin a menționa faptul că desfacerea căsătoriei este un proces complex, având la
bază o serie de condiții ce trebuie îndeplinite pentru ca acțiunea de divorț să ia loc.
Această procedură are un caracter personal, înfățișarea fizică a cel puțin unuia dintre cei doi
soți fiind obligatorie față de instanță. Iar la final, în urma efectuării tuturor procedurilor, se va
constitui o hotărâre definitivă ce va fi alcătuită din totalitatea prevederilor cu caracter
imperativ.
Bibliografie

- Noul Cod Civil;

- Codul de procedură civilă;
- I. D. Romoșan, 2012, Universul Juridic, București, ”Dreptul familiei”, p. 31-273;