Capitolul VI.

Încetarea căsătoriei

§1. Noţiunea şi temeiurile încetării căsătoriei. §2. Desfacerea căsătoriei la

organele de înregistrare a actelor de stare civilă. §3. Desfacerea căsătoriei de
către instanţa judecătorească. §4. Momentul încetării căsătoriei în urma
desfacerii ei. Efectele juridice ale încetării căsătoriei

Оглавление
§ 1. Noţiunea şi temeiurile încetării căsătoriei................................................................................1
§ 2. Desfacerea căsătoriei pe cale administrativă:..........................................................................2
§ 3. Desfacerea căsătoriei de către instanţa judecătorească.............................................................5
§ 4. Momentul încetării căsătoriei în urma desfacerii ei. Efectele juridice ale încetării căsătoriei. 6

§ 1. Noţiunea şi temeiurile încetării căsătoriei

Prin încetarea căsătoriei înţelegem încetarea raporturilor juridice dintre soţi
izvorîte din căsătoria legală în urma survenirii anumitor fapte juridice.75
Conform art. 33 Codul Familiei aceste fapte juridice sînt:
a) decesul unuia dintre soţi;
b) declararea pe cale judecătorească a decesului unuia dintre soţi;
c) desfacerea căsătoriei prin divorţ.
În cazul decesului unuia dintre soţi sau declarării decesului unuia dintre soţi, nu apare
necesitatea săvîrşirii unor acţiuni în vederea încetării căsătoriei.
Persoana poate fi declarată decedată printr-o hotărâre a instanţei de judecată dacă timp de
3 ani la domiciliul său lipsesc ştiri despre locul unde se află sau după 6 luni dacă a dispărut
în împrejurări ce prezentau o primejdie de moarte sau care dau temei a presupune că a
decedat în urma unui anumit accident. Un militar sau o altă persoană dispărută fără veste
în legătură cu acţiuni militare poate fi declarată decedată numai după expirarea a 2 ani de
la încetarea acţiunilor militare.
Prin încetarea căsătoriei se modifică starea civilă a soţului rămas în viaţă, acesta devenind
văduv sau văduvă.
. Conform art. 40 Codul Familiei, în cazul apariţiei soţului declarat, în modul stabilit de
lege, decedat sau dispărut hotărîrea instanţei judecătoreşti şi înscrierea făcută în actele de
stare civilă se anulează. Soţul se restabileşte în toate drepturile civile. Căsătoria se
7575
Советское семейное право / Под. Ред. В. А. Рясенцева – Москва: Юридичская литература 1982 р. 115.
restabileşte în baza cererii ambilor soţi depusă la organele de înregistrare a actelor de stare
civilă. Aşadar, este necesară voinţa ambilor soţi pentru a restabili căsătoria şi a prelungi
relaţiile de familie. Căsătoria nu poate fi restabilită, chiar şi în cazul cînd ambii soţi îşi
manifestă acordul de voinţă, dacă celălalt soţ a încheiat o nouă căsătorie. În acest caz
soţului, care fusese declarat decedat sau dispărut, i se eliberează de către organele de stare
civilă un certificat despre desfacerea căsătoriei.
În cazul restabilirii căsătoriei, se consideră că aceasta nu a fost întreruptă. Bunurile
dobândite în perioada de absenţă a unuia dintre soţi aparţin soţului care le-a dobândit.
O altă modalitate de încetare a căsătoriei este desfacerea ei prin divorţ.
Divorţul poate fi cerut de unul sau ambii soţi, iar în cazul declarării unuia dintre soţi ca
fiind incapabil – de către tutorele acestuia.
Doctrina cuprinde mai multe concepţii juridice despre divorţ, avînd la bază
natura motivelor care au dus la desfacerea căsătoriei. Acestea sunt:
a) concepţia divorţului-sancţiune;
b) concepţia divorţului-remediu;
c) concepţia mixtă.
a). Autorii concepţiei divorţului-sancţiune susţin că divorţul se pronunţă la
cererea unuia dintre soţi ca o sancţiune pentru conduita culpabilă
necorespunzătoare vieţii de familie a celuilalt soţ. Aşadar, divorţul
apare ca o pedeapsă civilă sau de dreptul familiei.
b). Concepţia divorţului-remediu are un caracter mai liberal şi reflectă o
adevărată necesitate socială, ceea ce înseamnă că el se produce pentru a
dezlega o situaţie imposibilă de menţinut şi este o mare uşurare atît
pentru soţi, cît şi pentru copiii lor.
c). Concepţia mixtă distinge două variante: 1) divorţul este o sancţiune şi numai prin
excepţie poate fi un remediu, şi 2) divorţul este întodeauna un remediu, dar de cele mai
multe ori el presupune culpa unuia sau ambilor soţi78.
Avînd în vedere importanţa familiei în societate, desfacerea căsătoriei s-a petrecut şi se
petrece sub controlul statului.
Atitudinea societăţii faţă de divorţ întotdeauna a fost negativă, el s-a considerat ca ceva
amoral, deoarece destrămarea familiei nu era de dorit pentru societate.
Legislaţia în vigoare, în art. 35 Codul Familiei, reglementează desfacerea
căsătoriei sub controlul statului prin două modalităţi:
1. judiciară – prin instanţa judecătorească;
2. administrativă – prin intermediul organelor de înregistrare a
actelor de stare civilă și la notar.

7878
Gabriela Lupşan. Dreptul familiei. – Iaşi: Editura Fundaţiei Chemarea, 1996, p. 56.
§ 2. Desfacerea căsătoriei pe cale administrativă:
a) de către organul de înregistrare a actelor de stare civilă;
b) de către notar.
La organele de înregistrare a actelor de stare civilă căsătoria poate fi desfăcută la cererea
unuia sau a ambilor soţi.
Desfacerea căsătoriei la organele de înregistrare a actelor de stare civilă este o procedură
simplificată faţă de procedura juridică. Esenţa ei constă în faptul de a le uşura soţilor
desfacerea căsătoriei în cazurile cînd destrămarea ei este atît de vădită că viaţa în
continuare a devenit imposibilă pentru ei, totodată ei sunt în prezenţa unor circumstanţe
care îi scuteşte de unele obligaţii familiale.
2.1. Desfacerea căsătoriei la cererea ambilor soţi
În conformitate cu art. 36 alin. 1 Codul Familiei, desfacerea familiei la
organele de înregistrare a actelor de stare civilă poate fi efectuată la cererea
ambilor soţi, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) soţii şi-au exprimat reciproc acordul pentru desfacerea căsătoriei;
b) între soţi nu există litigii referitoare la domiciliul copiilor minori, la
partajarea bunurilor proprietate comună în devălmăşie a lor sau la plata
întreţinerii pentru copii sau/și soţul inapt de muncă şi care are nevoie de
ajutor.
Acordul reciproc al soţilor se exprimă prin depunerea unei declaraţii comune la oficiul de
stare civilă de la domiciliul ambilor, a unuia dintre soţi ori la oficiul de stare civilă unde a
fost înregistrată căsătoria
Organele de înregistrare a actelor de stare civilă nu sunt împuternicite de a rezolva careva
litigii, ce apar între soţi la desfacerea căsătoriei.
Înregistrarea la oficiul de stare civilă are loc în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, în
ordinea stabilită de lege pentru înregistrarea actelor de stare civilă.
Oficiul de stare civilă nu este obligat să cerceteze motivele pentru care se desface căsătoria
şi nici să ia măsuri în vederea împăcării soţilor.
2.2. Desfacerea căsătoriei la cererea unuia dintre soţi
În conformitate cu art. 36 alin. 2 Codul Familiei, desfacerea căsătoriei la
organele de stare civilă poate fi efectuată în baza cererii unuia dintre soţi indiferent
de faptul dacă au sau nu au copii comuni minori atunci cînd celălalt soţ:
a) este supus unei măsuri de ocrotire judiciare;
b) a fost declarat dispărut;
c) a fost condamnat la privaţiune de libertate pe un termen mai mare de 3 ani.
O persoană poate fi pusă sub ocrotire judiciară în temeiurile prevăzute de Codul Civil.
Oficiul de stare civilă este obligat în termen de 3 zile de la data primirii declaraţiei să
comunice tutorelui soţului incapabil, tutorelui averii soţului declarat dispărut fără veste
sau a soţului condamnat despre declaraţia depusă şi data numită
pentru înregistrarea de stat a divorţului.
Pentru desfacerea căsătoriei, la oficiul de stare civilă în temeiurile prevăzute
de art. 36 p. 1 şi p. 2 se plăteşte o taxă de stat în conformitate cu Legea taxei de
stat.
Prin Legea privind procedura notarială nr.246 din 15.11.2018, întrată în vigoare la
01.03.2019 a fost permisă desfacerea căsătoriei de către notar prin acordul soților. Cererea
poate fi depusă de ambii soți la oricare notar.
Articolul 41. Desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor
(1) Cererea de desfacere a căsătoriei prin acordul soţilor poate fi depusă la oricare
notar în baza acordului soţilor şi în prezenţa ambilor soţi sau în prezenţa unuia
dintre soţi dacă anterior notarului i-a fost comunicat acordul autentic al celuilalt soţ
de desfacere a căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa.
(2) Cererea de desfacere a căsătoriei se întocmeşte în scris. Modelul cererii de
desfacere a căsătoriei se aprobă de către Ministerul Justiţiei.
(3) La cererea de desfacere a căsătoriei se anexează copiile certificatelor de naştere
ale soţilor şi ale copiilor minori existenţi, copiile actelor de identitate ale soţilor,
certificatul de căsătorie emis de autorităţile competente ale Republicii Moldova în
original şi o copie legalizată a acestuia.
Notarul explică părţilor consecinţele juridice ale desfacerii căsătoriei, drepturile şi
obligaţiile părinţilor, regimul patrimonial al bunurilor comune.
În termen de 3 zile de la data emiterii încheierii de desfacere a căsătoriei prin
acordul soţilor, notarul transmite organului de stare civilă teritorial, pentru
efectuarea înregistrării actului de stare civilă, împreună cu dovada achitării taxei de
stat pentru înregistrarea actelor de stare civilă, două originale ale încheierii şi
originalul certificatului de căsătorie. Cîte un original al încheierii se eliberează
părţilor şi un original al încheierii se reţine de notar în arhiva sa.
Articolul 42. Respingerea cererii de desfacere a căsătoriei
(1) Notarul emite o încheiere de respingere a cererii de desfacere a căsătoriei
în situaţiile în care nu sînt îndeplinite, cumulativ, condiţiile legale prevăzute de
Codul familiei pentru desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, precum şi în unul
dintre următoarele cazuri:
a) unul dintre soţi nu îşi poate exprima consimţămîntul liber şi neviciat;
b) cererea nu este semnată de ambii soţi în prezenţa notarului, dacă anterior
notarului nu i-a fost comunicat acordul autentic al celuilalt soţ de desfacere a
căsătoriei şi de examinare a cererii în absenţa sa, iar soţul prezent insistă să fie
înregistrată cererea;
c) soţii refuză sa dea declaraţiile prevăzute de lege;
d) soţii nu prezintă, la depunerea cererii, actele necesare prevăzute la art.41
alin.(3);
e) în cazul în care există copii minori sau concepuţi şi, la expirarea termenului
prevăzut la art.41 alin.(5), unul dintre soţi nu se prezintă în faţa notarului, nu-şi
exprimă consimţămîntul pentru desfacerea căsătoriei sau soţii refuză de a încheia
acordul referitor la plata pensiei de întreţinere şi la stabilirea domiciliului copiilor
minori, sau acordul încheiat contravine intereselor minorilor;
 f) cel puţin unul dintre soţi nu s-a prezentat în faţa notarului la expirarea
termenului prevăzut la art.41 alin.(5);
g) cererea a rămas fără obiect întrucît căsătoria dintre soţi a fost desfăcută, fie
de către o altă autoritate competentă, fie încetată din cauza decesului unuia dintre
soţi;
h) dacă soţii se împacă şi unul dintre soţi îşi retrage cererea de desfacere a
căsătoriei.

§ 3. Desfacerea căsătoriei de către instanţa judecătorească

Desfacerea căsătoriei în instanţa judecătorească are loc în cazurile prevăzute
de art. 37 Codul Familiei:
a) unul dintre soţi nu este de acord să desfacă căsătoria;
b) au copii minori comuni și nu au ajuns la un acord privind întreținerea,
educația și domiciliul acestora;
c) există acordul ambilor soţi pentru desfacerea căsătoriei însă unul din ei
refuză să se prezinte la oficiul de stare civilă pentru soluţionarea
problemei.
prevede că desfacerea căsătoriei poate avea loc dacă se va constata:
a) existenţa unor motive temeinice;
b) acestea au vătămat grav raporturile dintre soţi;
c) convieţuirea soţilor şi păstrarea familiei în continuare sunt imposibile.
Instanţa de judecată depune străduinţă pentru a cunoaşte realitatea motivelor
de divorţ, fără a se limita la ceea ce se invocă în acţiune.
În practica judiciară au fost considerate motive temeinice de divorţ:
– infidelitatea unuia dintre soţi sub forma adulterului;
– atitudinea necorespunzătoare a unuia dintre soţi, care se exprimă în actele
de violenţă şi alte asemenea manifestări;
– alcoolismul cronic al unuia dintre soţi, care a dus la degradarea
personalităţii lui;
– existenţa unor nepotriviri de ordin fiziologic, care afectează raporturile
conjugale;
– existenţa unei boli grave, incurabile, de care suferă unul dintre soţi şi
necunoscută de celălalt soţ decât ulterior încheierii căsătoriei;
 – rele purtări de ordin moral, concretizate în fapte concrete de destrămare a
vieţii de familie;
– interesele contradictorii ale soţilor de ordin intelectual, financiar şi alte
contradicţii care fac imposibilă continuare vieţii de familie.80
Toate motivele sînt examinate de judecătorul care, de regulă, cheamă la convorbire soţii,
clarifică caracterul relaţiilor ce s-au stabilit între ei, atitudinea lor faţă de desfacerea
căsătoriei şi ia măsuri în vederea împăcării soţilor.
În procesul de desfacere a căsătoriei, instanţa judecătorească este obligată să
soluţioneze şi problemele litigioase care pot apărea între soţi:
a) să stabilească cu cine dintre părinţi vor locui copiii minori;
b) să determine care dintre părinţi va plăti pensia de întreţinere pentru copiii
minori sau pentru soţul inapt de muncă şi care necesită spijin material şi
mărimea acestuia;
c) să împartă la cererea soţilor sau a unuia din ei bunurile lor proprietate în
devălmăşie.

§ 4. Momentul încetării căsătoriei în urma desfacerii ei. Efectele juridice

ale încetării căsătoriei

4.1. Momentul încetării căsătoriei

Acest moment este în dependenţă de modalitatea desfacerii căsătoriei. În
cazul desfacerii căsătoriei la organul de de stare civilă,la notar aceasta încetează
din ziua înregistrării divorţului (art. 39 alin. 1 Codul Familiei).
Dacă căsătoria a fost desfăcută pe cale judecătorească, ea încetează din ziua cînd hotărîrea
instanţei judecătoreşti a rămas definitivă (art. 39 alin. 1 Codul Familiei).
Instanţa judecătorească care a soluţionat problema divorţului este obligată să
transmită, în termen de 3 zile de la data cînd hotărîrea privind desfacerea căsătoriei
a rămas definitivă, o copie a acesteia oficiului de stare civilă din raza ei teritorială
(art. 39 alin. 3 Codul Familiei). Primind hotărîrea instanţei judecătoreşti privind
desfacerea căsătoriei, oficiul de stare civilă întocmeşte actul de divorţ. La cererea
soţilor lor li se eliberează certificatul de divorţ şi pe buletinele de identitate ale
foştilor soţi se face menţiunea despre desfacerea căsătoriei. Deşi căsătoria se
consideră încetată din ziua cînd hotărîrea instanţei judecătoreşti a rămas definitivă,
8080
Filipescu I. Tratat de dreptul familiei, p. 208.
foştii soţi nu pot încheia o nouă căsătorie până la obţinerea certificatului de divorţ
de la oficiul de stare civilă.
4.2. Efectele juridice ale încetării căsătoriei
Divorţul produce efecte juridice pentru viitor. Efectele ţin de relaţiile
personale şi patrimoniale dintre soţi şi cele dintre părinţi şi copii. În urma
desfacerii căsătoriei dispare calitatea de soţi şi fiecare soţ divorţat se poate
recăsători. Foştii soţi nu mai au obligaţia de sprijin moral şi fidelitate conjugală.
Conform art. 46 din Legea privind actele de stare civilă, soţul care şi-a schimbat
numele de familie la încheierea căsătoriei, luînd numele de familie al celuilalt soţ
sau un nume de familie dublu prin conexare, are dreptul să-şi menţină acest nume
şi după desfacerea căsătoriei sau să revină la numele de familie de până la
căsătorie. Decizia sa el o va comunica în ziua întocmirii sau completării actului de
divorţ. Aceasta se face fără acordul celuilalt soţ.
În cazul în care divorţul are loc mai înainte de împlinirea vîrstei de 18 ani de către unul
dintre soţi, capacitatea deplină de exerciţiu dobîndită prin încheierea căsătoriei de soţul
minor se menţine (art. 20 alin. 2 Codul Civil). Între soţi încetează obligaţia de sprijin
material reciproc, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.
Efectele divorţului cu privire la proprietatea comună în devălmăşie sunt:
– soţii împart bunurile în procesul de divorţ printr-o hotărâre a instanţei
judecătoreşti sau printr-un acord întocmit în scris şi autentificat de notar şi
proprietatea comună în devălmăşie încetează. Bunurile împărţite devin
proprii sau proprietate pe cote-părţi. Regimul matrimonial al comunităţii
de bunuri încetează o dată cu desfacerea căsătoriei;
– soţii nu împart bunurile comune dobîndite în timpul căsătoriei şi acestora li
se aplică regimul proprietăţii comune în devălmăşie, transformarea ei în
proprietate personală sau pe cote-părţi. Pentru acţiunea de împărţire a
bunurilor proprietate comună în devălmăşie a soţilor divorţaţi se aplică
termenul de prescripţie de 3 ani. Termenul de prescripţie se calculează de
la data de cînd unul dintre soţi a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea
dreptului de proprietate.