Referat

Energia Eoliana
Energia eoliană este energia cinetică intrinsec asociată mișcării aerului (vânt), o formă de energie
regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la
începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca
energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perși
pentru măcinarea grăunțelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia
și Franța, au fost folosite atât pentru măcinarea de boabe cât și pentru tăierea buștenilor, mărunțirea
tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră pentru
vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988),
devenind în același timp și loc de depozitare a materialelor prelucrate. [1] Morile de vânt americane pentru
ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare adâncime. [1][2]

Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW
(diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând
între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită și în activități recreative precum windsurfingul. La
sfârșitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele
de pe glob pot genera 430 Terawațioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie.
Industria vântului implică o circulație a mărfurilor de 40 miliarde euro și lucrează în ea 670 000 persoane
în întreaga lume.[3][4]

Țările cu cea mai mare capacitate instalată în ferme eoliene sunt China, Statele Unite ale Americii,
Germania și Spania. La începutul anului 2011, ponderea energiei eoliene, în totalul consumului intern era
de 24% în Danemarca, 14% în Spania și Portugalia, circa 10% în Irlanda și Germania, 5,3% la nivelul UE;
procentul este de 3% în România la începutul anului 2012. La aceeași dată în România existau peste o mie
de turbine eoliene, jumătate dintre ele fiind în Dobrogea.

Repere cronologice[modificare
| modificare sursă]
Morile de vânt
persane[modificare |
modificare sursă]
Morile de vânt persane aveau palete făcute din mănunchiuri de trestie, care se învârteau în jurul unei axe
verticale și erau folosite la măcinarea grăunțelor.[1] Ele au început să fie folosite de perși din secolul al VII-
lea î.Hr.[1][2]
Morile de vânt medievale
europene[modificare |
modificare sursă]

Reprezentare medievală a unei mori de vânt

Primele mori de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în nordul Franței și în sudul Angliei, ele
s-au răspândit apoi în Belgia, Germania și Danemarca. În Olanda ele au fost folosite pentru a drena
(asana) zonele mlăștinoase pentru a le face locuibile de către Jan Leegwater și inginerii danezi care i-au
urmat.[1]

Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la tăierea buștenilor,
mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei și măcinarea de piatră
pentru vopselele de pictat.[1]

Europenii au dezvoltat mori de vânt cu rotoare care se învârteau în jurul unor axe orizontale, spre
deosebire de perși care mergeau pe principiul unor axe verticale. [1]

Morile de vânt europene tipice aveau patru palete, unele aveau cinci și ocazional mai existau și cu șase.
Treptat multe din aceste mori de vânt europene au ajuns să aibă două sau trei nivele interioare unde
bunurile (grăunțele, vopseaua, tutunul) puteau fi stocate.[1]

La început morile de vânt europene erau capabile de a produce 25-30 kW de putere mecanică dar la
momentul de vârf al evoluției lor, sfârșitul sec al 19-lea, ele au ajuns să producă aproximativ 1500 MW.
Acest nivel nu a fost depășit până în 1998.[1]

Morile de vânt americane

pentru ferme[modificare |
modificare sursă]
Morile de vânt americane pentru ferme se foloseau pentru pomparea de apă de la mare adâncime, fiind
folosite în agricultura americană în vestul Statelor Unite.[1]
Eficiența rotorului s-a dublat grație îmbunătățirilor paletelor- acum din metal- realizate de inginerul
american Thomas Perry, la sfârșitul anilor 1800. Omul de afaceri american La Verne Noyes a construit cea
mai de succes moară de vânt pentru ferme, Aermotorul, grație unor palete de metal foarte speciale.
Aceasta s-a dovedit așa eficientă încât a revoluționat morile de vânt pentru ferme și se folosește și în
zilele noastre.[1]

Morile de vânt americane au rămas memorabile prin siguranța și eficiența lor în capacitatea de a pompa
apă de la mare adâncime. Totuși ele produc aproximativ o zecime din puterea unei turbine eoliene
echivalente ca mărime. Astfel ele nu sunt potrivite pentru generarea de electricitate.[1]

Morile de vânt pentru ferme au fost în vogă în prima parte a sec. al 20-lea. Mai mult de 1 milion de
asemenea mori sunt încă în funcțiune în lume.[1]

Între 1850- 1970 au fost construite peste 6 milioane în Statele Unite ale Americii.[5]

Turbinele eoliene
moderne[modificare |
modificare sursă]

Turbine eoliene, Germania

Dorința de electrificare a gospodăriilor de-a lungul Great Plains din anii 30 a impulsionat dezvoltarea de
turbine eoliene battery-charging. Așa-numitele windchargers au premers turbinelor eoliene cu 2 sau trei
palete actuale, folosite pentru furnizarea de electricitate pentru reședințele îndepărtate și pentru a
asigura electricitate satelor din țările în curs de dezvoltare. [1]

Criza petrolului din anii 1970 a fost un stimulent pentru preocupările de valorificare a energie eoliene ca
o sursă verde, alternativă de electricitate. Turbinele de vânt uzuale moderne generează între 250-300KW
putere, aproape de 10 ori mai mult ca turbinele tradiționale europene de aceeași mărime. [1]

Turbine Maglev[modificare |
modificare sursă]
Turbinele Maglev folosesc o tehnologie inventată de savantul Nikola Tesla și perfecționată de cercetătorii
americani, presupunând utilizarea magneților permanenți pentru rotirea paleților morii de vânt.
Americanii au precizat că, în principiu, este vorba de un sistem asemănător funcționării celebrelor trenuri
Maglev care merg pe pernă magnetică .„Este o tehnologie unică în lume care are foarte multe avantaje și
aproape niciun dezavantaj. Eficiența este de 95%, centrala produce de la o viteză a vântului de 1,5 m/s
până la viteze foarte mari de 40 m/s, iar noi garantăm o cantitate constantă de energie produsă lunar.
Plus o garanție de 25 de ani pe instalație în care vom repara orice problemă ar putea să apară”, a declarat
Milorad Savkovik, reprezentantul pentru Balcani al companiei americane Strong Sales. Un MW instalat al
turbinelor Maglev va costa aproximativ la fel ca un MW al unei eoliene clasice – 1,7 milioane de euro. Un
prototip de 5 MW funcționează în statul New York. Mai există însă și o centrală de 100 de MW făcută
pentru Pentagon, dar Armata Americană păstrează secretul asupra rezultatelor ei. Potrivit estimărilor
făcute de Autoritatea pentru Energie din SUA, în următorii 10 ani o cincime din energia Americii va fi
produsă în centrale Maglev. Principiul după care se ghidează centrala este levitația magnetică care face
ca paleții agregatului eolian să plutească în aer, fără rulmenți. Turbinele funcționează datorită fluxului
magnetic permanent. Acești magneți permanenți sunt compuși dintr-un metal rar denumit "neodim",
care nu-și pierde energia prin frecare, fiind utilizat pentru rezonanța magnetică iar de către NASA în
zborurile spațiale