Casatoria in Statele Unite ale Americii

Pentru sistemul american, definitia legala a casatoriei (casatoria privita ca un contract)

provine din dreptul cutumiar englez. Se apreciza ca aceasta defitie nu este intru totul corecta,
deoarece, desi din unele puncte de vedere casatoria apare ca un contract normal, in cazul
mariajului exista foarte multe deosebiri, doua fiind mai importante:
a) O data incheiata legal casatoria, cei doi soti nu pot schimba sau rezilia contractul la
initiativa lor. Acesta devine statutul lor legal, care poate fi desfiintat numai de lege prin actiunea
statului insusi (apreciindu-se ca judecatorul actioneaza ca reprezentant al statului). In cazul
contractului privat, principiul libertatii contractuale face ca acesta sa fie modificat sau reziliat
prin simplul acord de vointa al partilor.
b) Cerintele legale in privinta capacitatii de a incheia contractul de casatorie sunt diferite
fata de cele ale contractelor private (civile). O persoana poate incheia o casatorie valabila la o
varsta la care nu ar putea sa-si asume obligatii contractuale in dreptul civil sau comercial.
Legislatia americana in domeniul familiei raspunde in general unor cerinte sociale pe care
viitorii soti trebuie sa le indeplineasca. Astfel:
-sotii trebuie sa aiba deplina capacitate de a-si asuma responsabilitati financiare pentru a
se evita ca statul sa sustina material intretinerea femeilor si a copiilor ;
-sotii trebuie incurajati pentru a-si incheia o casatorie in scopul procrearii de fiinte viabile
si ingradirea activitatilor sexuale in cadrul granitelor relatiilor maritale.
Ca si in sistemul englez, in vederea incheierii unei casatorii, trebuie indeplinite o serie de
conditii si trebuie inlaturate eventualele impedimente.
Varsta. Istoric vorbind, varsta casatoriei a fost legata de perioada pubertatii, de varsta
biologica la care e posibila reproducerea. Desi casatoria la o varsta foarte frageda este adisa inca
in unele state, tendinta generala este de a stabili varsta legala minima in ultimii ani de
adolescenta si primii ani de maturitate. Definitiile legale ale casatoriei, pe care le gasim in
lucrarile de specialitate, nu au ca punct de plecare in formularea lor puterea viitorului sot de a-si
asuma anumite raspunderi. Legea spune ca, desi unele persoane se pot casatori la sfarsitul
adolescentei, legal vorbind decizia finala nu este a lor, ci a parintilor. Acest control legal exersat
de parinti este reflectarea conceptiilor traditionale in cadrul carora parintii erau mult mai mult
implicati in aranjarea si controlul casatoriilor copiilor decat sunt astazi. Avand in vedere sistemul
american deosebit de complex si cu legislatie specifica fiecarui stat, constatam ca exista patru
varste legale care sunt recunoscute pentru incheierea unei casatorii. Ele sunt definite in functie de
sex si de capacitatea individului de a se casatori, cu sau fara consimtamantul parintilor. Varsta
minima admisa pentru incheierea casatoriei cu acordul parintilor este de 18 ani pentru barbati si
de 16 ani pentru femei, in timp ce varsta minima pentru incheierea casatoriei fara acordul
parintilor este de 21 ani pentru barbati si 18 ani pentru femei. In general, legislatia diferita
stabileste aceste varste in functie de sex si maturitatea fizica si psihica de a incheia o casatorie.
Societatea, in sistemul legal instituit, sustine controlul casatoriilor pana la atingerea varstei

minime de catre individ, apoi da aceasta posibilitate parintilor pentru urmatorii ani si, in final, da
individului dreptul de a lua decizia, cu toate consecintele juridice pentru el.
Este interesant de observat ca exista state in care certificatul de nastere, prin care se face
dovada varstei persoanei, nu este solicitat cand se depune cererea pentru obtinerea autorizatiei de
casatorie. Mai mult, in unele state numai unul dintre parteneri trebuie sa se prezinte in fata
autoritatii care elibereaza autorizatia de casatorie. In aceste conditii, a minti cu privire la varsta
nu este deosebit de dificil si cei care doresc sa se casatoreasca iau uneori foarte usor hotararea de
a face declaratii false.
Rudenia. Existenta unor relatii de rudenie intre viitorii soti reprezinta in toate statele un
impediment imbatabil in vederea incheierii unei casatorii.
Interdictiile legale vizeaza doua categorii de relatii familiale : consangvinitatea
(descendenta dintr-un stramos comun) si rudenia sau afinitatea, ca relatii rezultand din casatorie.
Daca, in privinta casatoriilor intre consangvini, intregul sistem american le interzice cu
desavarsire, in privinta celorlalte categorii de rude, regulile nu sunt atat de stricte. Totusi, mai
bine de jumatate din legislatia americana interzice casatoria intre verii de gradul I (veri primari).
Incapacitatea mintala. Deficientii mintal sunt socotiti ca, in general, neputand sa-si
asume responsabilitati economice si sociale si neavand discernamant, nu pot incheia casatorii.
Unele sisteme de drept au inclus in legislatie acte normative care interzic casatoria incapabililor.
In altele insa, neajungandu-se la un acord in privinta definitiei incapabilului, nici din punct de
vedere legislativ nu au fost impuse asemenea incapacitati. Mentionam ca in sistemul american
din unele state a organizat centre speciale de sanatate, unde persoanele incapabile mintal sunt
supuse unor procese de sterilizare pentru a se asigura imposibilitatea reproducerii lor.
In cazul persoanelor lipsite total de discernamant (nebunie, dementa) interdictia casatoriei
este totata si masura apreciata ca justa isi are sorgintea in doua teorii : una legala si alta
stiintifica. Cea legala este bazata pe faptul ca un contract de casatorie necesita ca cele doua
persoane sa fie capabile sa-si exprime consimtamantul, ceea ce nu este cazul. Motivul stiintific
este acela ca alienatii mintali pot crea probleme grave atat familiei pe care o creaza, cat si
societatii in general. Si in acest caz, legislatia americana este marcata de dificultatea stabilirii
unei definitii legale in ceea ce priveste alienatul sau debilul mintal.
In toate societatile, trecerea de la statutul de celibat la casatorie, impcica parcurgerea unor
ceremonii, unele dintre ele prevazute sub sanctiune, ceremonii ce sunt parte ale sistemului social.
Persoana casatorita primeste, o data cu statutul sau social, noi drepturi si obligatii. Natura
ceremoniilor si a ritualurilor de casatorie este foarte diferita din nordul pana in sudul SUA. In
general, se poate vorbi despre casatorii extinse sau de celebrarea casatoriei prin nunta. Totusi,
sistemul american de casatorie este caracterizat de simplitate si lipsa de formalism. In SUA,
cuplul are mai multe variante : de a fi casatoriti in cateva minute de catre judecatorul de pace,
pana la o ceremonie si o receptie care pot dura cateva zile.
In SUA actul casatoriei cunoaste doua centre institutionale importante : cel legal si cel
religios. Toti indivizii trebuie sa obtina recunoasterea legala a casatoriei lor. Cu exeptia a opt
state, ceremonia religioasa nu este o conditie legala, insa casatoria civila este obligatorie. Multe

persoane, unele din convingere, altele respectand o traditie, prefera sa obtina si recunoasterea
religioasa a casatoriei. Este interesant ce observat ca preotii, mai putin cei de religie catolica, nu
incheie casatoria in calitatea lor religioasa, ci ca ofiteri de stare civila, special desemnati in acest
scop de catre stat. In sistemul american, indiferent de ritualul ceremoniei si de formula de uniune
matrimoniala care se rosteste, momentul incheierii acesteia este cel in care viitorii soti si o
autoritate legala delegata semneaza autorizatia de casatorie.
Un studiu juridico- sociologic efectuat in perioada 1995-2000, a ajus la concluzia ca acele
casatorii care au beneficiat si de ceremonia religioasa au avut o rata mai mare a reusitei.
Exista si suficiente opinii care sunt mai reticiente in a recunoaste perenitatea unei
casatorii, considerand ca o asemenea uniune duce la o evidenta reducere a libertatii si drepturilor
partenerilor de viata, de cele mai multe ori sotul fiind cel care este avantajat.
Fermitatea prevederilor legale cu privire la casatorie poate dezavantaja cuplul. Femeile
pot si dezavantajate de casatorie. Spre exemplu, legile privind succesiunea si cele privind
proprietatea sunt in detrimentul femeilor mai in varsta. In 42 de state americane si in Districtul
Columbia inca se foloseste sistemul de drept cutumiar (common-law). O femeie intr-un astefel
de sistem de drept nu primeste in mod automat, prin succesiune, cota de din bunurile
acumulate in perioada casatoriei, la decesul sotului. Chiar daca un imobil este proprietate
comuna, nu exista nicio garantie ca sotia nu va plati o taxa de mostenire suficient de mare pentru
aceasta. In randul clasei de mijloc americane exista inoculata credinta conform careia mariajul
este o relatie de comuniune, avand in vedere ca o casatorie implica un grad ridicat de intimitate si
cooperare ale ambilor soti, aceasta cu atat mai mult cu cat, spre deosebire de alte state, in general
cuplurile americane casatorite, achizitioneaza o locuita proprie cat de curand posibil.
O problema indelung dezbatuta, inca din anul 1970, este cea a casatoriilor intre persoane
de acelasi sex. In data de 26 iunie 2015, Curtea Suprema de la Washington legalizeaza casatoriile
intre persoane de acelasi sex, in toate cele 50 de state ale confederatiei americane. Hotrrea
instanei supreme vine dup ani ntregi de lupte n justiie ntre organizaiile pentru drepturile
homosexualilor i contestatarii legalizrii mariajelor gay. Potrivit judectorilor, nicio uniune nu
este mai profund dect cstoria i toi oamenii au dreptul s beneficieze de ea.1

1 A se vedea https://en.wikipedia.org/wiki/Samesex_marriage_in_the_United_States#State_and_territorial_recognition vizitat la data

de 13.11.2015