Tulburarea de personalitate paranoida

Personalitatea paranoida este un diagnostic psihiatric caracterizat prin

paranoia si neincredere generalizata in altii. Cei cu aceasta conditie scaneaza
vigilenti mediul pentru indicii sau sugestii pentru a valida ideile lor prejudiciale.
Indivizii paranoizi sunt observatori , cred ca sunt in pericol si cauta semne si
amenintari indiferent de fapte. Tind sa fie in garda si suspiciosi avind vieti
emotionale constrinse. Incapacitatea lor de implicare emotionala semnificativa si
modelul general de izolare sociala conduc frecvent la izolare schizoida fata de
experientele vietii.

O contributie genetica la modelul paranoid si o legatura genetica intre
tulburarea de personalitate si schizofrenie exista. Teoriile psihosociale implica
proiectarea emotiilor interne negative si modelarea parentala.
Acestor indivizi le este in general dificil sa aiba relatii apropiate datorita
suspiciunii excesive si a ostilitatii. atura lor combativa si suspicioasa poate
determina un raspuns ostil la altii servind apoi la confirmarea asteptarilor originale.
Indivizii cu aceasta tulburare simt nevoia de a controla pe cei din jur. !unt frecvent
rigizi, critici si nu pot colabora cu alte persoane desi au dificultati ei insisi de a
accepta criticismul.
Ca raspuns la stres indivizii pot experimenta episoade psihotice scurte.
"aca acestea dureaza mai mult de citeva minute sau ore aceasta tulburare se poate
transforma in schizofrenie. !unt la risc major de stari depresive majore, agorafobie,
tulburare obsesiv#compulsiva, dependente.

In ciuda suspiciunilor persistente fata de altii, pacientii cu personalitate
paranoida nu sufera de iluzii decit in situatiile rare de stres extrem. In general sunt
ancorati in realitate, in afara de interpretarea gresita a motivelor si intentiilor altora.
Pacientii nu sunt psihotici dar sunt convinsi ca altii incearca sa#i prinda sau sa#i
umileasca conducind la ostilitate si izolare sociala.
Tratamentul implica psihoterapie pe toata durata vietii cu un terapeut care
are experienta in tratarea acestor tipuri de tulburari de personalitate. $edicatia
poate fi prescrisa pentru a ajuta cu anumite simptome debilitante.

Cauze si factori de risc% imeni nu stie ce determina tulburarea de
personalitate paranoida, desi exista indicii ca factorii familiali ar influenta
dezvoltarea tulburarii in unele cazuri. !e pare ca sunt mai multe cazuri de
personalitate paranoida in familiile cu membrii care sufera de tulburari psihotice
cum sunt schizofrenia sau tulburarea iluzionala.

Alte posibile cauze interpersonale au fost propuse. &nii terapeuti considera
comportamentul care caracterizeaza tulburarea a fi invatat. 'i sugereaza ca astfel
de comportament poate fi urmarit pina in experientele din copilarie. Astfel copii
care sunt expusi la furia adultilor fara a putea scapa sau controla, dezvolta cai
paranoide de a gindi in efortul de a face fata stresului. Tulburarea personalitatii
paranoide apare cind acest mod de a gindi devine parte din personalitatea
individului in perioada de adult.

!tudiile pe gemeni monozigoti si dizigoti sugereaza ca factorii genetici pot
deasemeni juca un rol important in cauzalitatea tulburarii. !tudiile pe gemeni
indica faptul ca genele contribuie la dezvoltarea tulburariilor de personalitate in
copilarie. $ai mult, gradul contributiei la dezvoltarea tulburarilor de personalitate
in copilarie este similar cu contributia genetica la versiunile adulte ale tulburarilor.
!emne si simptome% Persoanele cu personalitate paranoida nu au incredere
in altii. "e fapt, caracteristica principala a acestora este gradul inalt de neincredere
si suspiciune cind interactioneaza cu oamenii. Chiar si gesturile prietenesti sunt
frecvent interpretate ca fiind manipulative sau rauvoitoare. Indiferent de modelele
de neincredere si suspiciune, acestea incep in copilarie sau chiar in perioada de
adult si curind vor domina viata celor afectati. !unt incapabili sau le este frica sa
aiba relatii apropiate cu altii.
!uspecteaza strainii si chiar persoanele pe care le stiu. Ca rezultat al grijii
lor constante asupra neincrederii fata de altii, pacientii cu aceasta tulburare au
putini prieteni intimi sau contacte umane apropiate. u sunt buni jucatori de
echipa. Interactiunile cu altii sunt caracterizate de atentie excesiva si nu rar de
ostilitate. "aca se casatoresc sau devin apropiati de cineva relatia este caracterizata
mai ales de gelozie psihologica si incercari de a#si controla partenerul. "e obicei
presupun ca partenerul lor sexual ii inseala.

Aceste persoane nu lasa garda jos niciodata. Cauta si gasesc intotdeauna
indicii ca restul sunt impotriva lor. Pot fi agresivi si certareti cu altii. u este
neobisnuit pentru ei sa dea in judecata pe cei despre care cred ca le#au gresit.
Pacientii cu aceasta tulburare sunt cunoscuti pentru tendinta lor de a deveni
violenti.
In ciuda aspectelor neplacute ale stilului de viata paranoid, nu este
indeajuns pentru a determina acesti indivizi sa caute ajutor medical. u au
incredere in medici, cum nu au incredere in nimeni altcineva. Intr#o situatie de
criza din viata lor, un membru al familiei sau un sistem judiciar reuseste sa
convinga pacientul sa se prezinte la un profesionist. u este neobisnuit pentru
pacienti sa abandoneze terapia cind percep o intentie malitioasa din partea
terapeutului. !e recomanda medicatie in doze mici pentru a trata probleme
specifice precum anxietatea, dar numai pentru perioade scurte de timp.
!ubtipurile $illon%
Cercetatorul $illon a identificat ( subtipuri ale paranoidului. &n astfel de
individ poate manifesta unul sau nici unul dintre urmatoarele%
# paranoidul fanatic # cuprinde manifestari narcisiste
# paranoidul malign # cuprinde manifestari sadice
# paranoidul crud # cuprinde caracteristici negativiste
# paranoidul insular # include manifestari evitante
# paranoidul incapatinat # cuprinde manifestari compulsive.
"iagnostic% Psihiatrii si psihologii clinici trebuie sa nu confunde tulburarea
paranoida de personalitate cu alte tulburari mentale sau comportamente care au
unele simptome in comun cu personalitatea paranoida. Trebuie sa se asigure ca
pacientul nu este consumator de amfetamine sau cocaina. Abuzul cronic al acestor
stimulante poate produce comportament paranoid. "easemeni unele medicamente
prescrise au paranoia drept efect secundar.
'xista cel putin )* de tulburari mentale care pot fi confundate cu
personalitatea paranoida dupa un interviu superficial deoarece impart simptome
identice% schizofrenia, personalitatea schizotipala, personalitatea schizoida,
tulburarea iluzionala persecutorie, paranoia.
+a unii pacienti simptomele personalitatii paranoide pot precede
dezvoltarea schizofreniei.
u exista teste de laborator sau imagistice care sa poata fi folosite
pentru a confirma diagnosticul de tulburare paranoida a personalitatii. $edicii
specialisti cauta cel putin ( simptome distincte la pacienti. Primul este un model de
suspiciune si neincredere in oameni cind nu exista un motiv adevarat. Acest model
trebuie sa fie prezent cel putin in timpul perioadei de adult tinar.
In plus fata de acest simptom pentru a pune diagnosticul de
personalitate paranoida pacientul necesita intrunirea a cel putin inca , din
simptomele urmatoare%
# suspiciune nefondata ca oamenii vor sa#i insele, exploateze sau sa le faca rau
# credinta persistenta ca altii nu sunt demni de incredere sau ca nu sunt capabili de
a oferi loialitate
# frica ca altii vor folosi informatii impotriva pacientului cu intentia de a le face
rau- aceasta frica este demonstrata de refuzul de a da informatii chiar si inocente
despre viata lor personala
# interpretarea remarcilor inocente a altora ca fiind insulte, sau interpretarea
evenimentelor neutre a fi o amenintare
# o tendinta puternica de a nu ierta insultele reale sau imaginare
# raspuns furios si agresiv ca replica la atacurile imaginate
# suspiciunea in absenta unui indiciu real ca un partener sexual nu le este
credincios rezultind un comportament gelos.

Tratament% "eoarece sunt suspiciosi si nu au incredere, pacientii cu
personalitate paranoida nu cauta ajutor medical de unii singuri. &n eveniment
stresant in viata ii poate indemna sa se prezinte la un specialist.

Psihoterapia%
Primul abord la tratament este psihoterapia. Problema este ca acesti pacienti
nu ofera terapeutului increderea necesara pentru un tratament de succes. Ca
rezultat este dificil sa se adune date despre cel mai bun tratament. "epinde de
terapeut sa depaseasca rezistenta pacientului. Terapia de grup care cuprinde
membrii familiei sau alti pacienti psihiatrici nu este de ajutor datorita neincrederii
in oameni. Aceasta caracteristica explica de ce nu exista grupuri de auto#ajutor
dedicate recuperarii.
In timp si cu un terapeut dedicat, pacientul care ramine in terapie va
dezvolta un grad de incredere. "ar pe masura ce pacientul exprima mai multe din
gindurile sale paranoide clinicianul va continua sa faca fata sarcinii dificile de a fi
obiectiv cu ideile paranoide si de a mentine un raport bun cu pacientul. "aca
terapeutul nu este indeajuns de obiectiv si persistent pacientul se va simti
deceptionat. "aca acesta provoaca gindurile paranoide prea direct pacientul va fi
amenintat si probabil va abandona terapia.
$edicatia%
In timp ce psihoterapia individuala de sustinere este tratamentul de electie
in personalitatea paranoida, medicatia este uneori folosita limitat pentru a trata
simptomele asociate. "aca pacientul este foarte anxios se vor prescrie anxiolitice.
Antipsihotice pot fi administrate in agitatie extrema si stress care produc iluzii.
&nii medici au sugerat folosirea dozelor mici de neuroleptice in acest grup
de pacienti, totusi medicatia nu este o forma normala a tratamentului de durata.
ici o medicatie nu s#a dovedit a reduce pentru lunga durata simptomele, desi
fluoxetine a facut pacientii mai putin furiosi, iritabili si suspiciosi. Antidepresivele
pot agrava simptomele.
&n alt motiv este ca pacientii sunt suspiciosi fata de medicamente crezind
ca cineva vrea sa ii controleze. Convingerea lor de a accepta medicatia este dificila.
Prognostic%
Personalitatea paranoida este frecvent cronica, o conditie pentru toata
viata. Prognosticul de lunga durata nu este incurajator. !entimentele de paranoia
totusi pot fi controlate intr#un anumit grad prin terapie.