Sunteți pe pagina 1din 3

Atentia, echilibru intre:

stabilitate - mobilitate
 atentie spontana marita – este prea mobila
 atentie spontana scazuta - este prea stabila, cresterea atentiei voluntare pe un anumit
excitant selectat conform interesului subiectiv
volum(distributivitate) – concentrare
 volum crescut – hipermobilitate, cresterea atentiei spontane
atentia:
 restrânsă - extinsă;
 rigidă - fluctuantă;
 subiectivă - obiectivă;
 analitică - sintetică;
 statică - dinamică

Ontogeneza functiei prosexice


Dezvoltarea senzorialitatii determina, sustine si intretine functia prosexica ale carei prime
indicii pot fi constatate in a II-a luna de viata ; dupa 4 luni se pun bazele elementare ale
curiozitatii, care la rindul ei contribuie la edificarea capacitatii de orientare si concentrare.
Daca inainte de un an, la edificarea atentiei sta activitatea concret senzoriala (minuirea
jucariilor etc), dupa aceasta virsta atentia se dezvolta pe fondul relatiilor copilului cu ceilalti.
Urmarind conduita acestora, mimica, pantomimica, discutiile etc. el isi dezvolta capacitatea
de mobilizare, mentinere si concentrare a atentiei.
Atentia primei copilarii este predominant spontana, involuntara si putin persistenta.
In a II-a copilarie, atentia fiind antrenata de interese, preferinte, dorinte isi dezvolta
volumul, concentrarea si persistenta, punindu-se astfel bazele atentiei voluntare. Activitatea
ludica ocupand un loc tot mai important in viata copilului, devine un mijloc excelent de
antrenare si dezvoltare a functiilor prosexice si in primul rind a mobilitatii si distributiei
acestora.
In a IlI-a copilarie evenimentul prosexic semnificativ consta in dezvoltarea deosebita a
aspectului voluntar si a capacitatii de mobilizare a atentiei. In aceasta perioada aprecierea
clinica si psihometrica a functiei prosexice poate orienta pe cercetator asupra eventualelor
tulburari ale copilului, manifestate in primul rind prin tulburari de atentie. Astfel copiii cu
tulburari de comportament sint instabili, distrati. La altii neatentia se manifesta prin
caracterul lor pasiv „absent' sau introvertit, ca expresie a unor stari discordante. Desigur,
lipsa de atentie (in special scaderea fortei de mobilizare si mentinere) poate sa fie expresia
unei insuficiente dezvoltari cognitive (la copii oligofreni) sau in cazuri normale, eind situatia
respectiva este lipsita de interes pentru copil.
In clinica functia sau procesul prosexic (al atentiei) cunoaste o sistematica predominant
cantitativa. Astfel, tulburarile de atentie (disprosexiile) pot fi impartite in hiperprosexii
caracterizate prin exagerarea orientarii selective a activitatii de cunoastere, hipoprosexii care
exprima diminuarea orientarii selective a activitatii de cunoastere si aprosexii care ilustreaza
disparitia oricaror posibilitati prosexice. De asemenea mentionam ca disprosexiile pot
interesa atit atentia involuntara, cit si atentia voluntara uneori intr-o corelatie inversa, ca de
exemplu in starile maniacale caracterizate printr-o hiperprosexie spontana si hipoprosexie
voluntara.
Hiperprosexiile imbraca un aspect general in starile maniacale referindu-se la intregul
aspect comportamental sau intr-o manifestare de mai mica amplitudine, in stari de excitatie si
de usoara intoxicatie. In majoritatea cazurilor insa hiperprosexiile au un caracter selectiv,
manifest=ndu-se cu predilectie intr-un anumit sector al vietii psiihice sau sub un anumit
continut ideativ. Astfel, la melancolici hiperprosexia este indreptata in special asupra ideilor
depresive, de culpabilitate, de ruina etc. La cenestopati si hipocondrici hiperprosexia este
orientata asupra starii de sanatate a organismului, asupra functionarii sale, asupra
fenomenologiei somatice pe care acesti bolnavi o dezvolta. La deliranti si in special in
paranoia, hiperprosexia este strins legata de tema deliranta, fiind orientata asupra tuturor
evenimentelor, situatiilor sau persoanelor implicate in sistemul delirant respectiv. Bolnavii
fobiei si obse-sionali manifesta probabil gradul cel mai inalt de hiperprosexie in legatura cu
fobiile si obsesiile lor de la care nu-si pot distrage atentia.
Hipoprosexiile pot fi de intensitate variabila, ajungind in stari confuzionale grave la
aprosexie. Astfel ele se intalnesc in starile de surmenaj, de irascibilitate si de anxietate.
Hipoprosexia se intalneste de asemenea in toate starile aflate sub un nivel optim cognitiv
impus de o corecta desfasurare a functiei prosexice, ca de exemplu in starile de insuficienta
dezvoltare cognitiva (oligofrenii), starile de deteriorare cognitiva (predemente si demente)
etc. Hipoprosexiile apar si in schizofrenie, unde imbraca insa un caracter special prin
comutarile motivationale incomprehensibile ale acestor bolnavi
Desigur, hipoprosexiile se manifesta in grade variabile in toate starile confuzionale, evoluand
probabil paralel cu gravitatea acestora. De fapt disprosexiile starilor confuzionale imbraca un
caracter deosebit, fiind in directa legatura cu starea de trezire (arousal) corticala si mezo-
diencefalica.
In mod clasic se disting patru componente generale ale atentiei:
Ø vigilenta
Ø atentia selectiva
Ø atentia distributiva
Ø atentia sustinuta (voluntara)
Tulburarile psihopatologice ale atentiei, denumite disprosexii au fost sistematizate mai mult
sub aspect cantitativ in :
Ø hiperprosexii
Ø hipoprosexii mergand pina la aprosexie.
Ele pot interesa toate 111i86b componentele atentiei, uneori intr-o corelatie inversa.
Hiperprosexia se refera in general mai mult la componenta selectiva a atentiei si a
starii de vigilenta. Ea poate fi intalnita in urmatoarele afectiuni :
Ø episodul depresiv major, unde are loc o focalizare a atentiei selective asupra
evenimentelor neplacute, ,,reprobabile" traite de-a lungul existentei, a ,,greselilor" facute.
Ø tulburarile delirante, unde atentia este focalizata asupra temei delirante si orientata
asupra tuturor evenimentelor si persoanelor implicate in sistemul delirant.
Ø tulburarile hipocondriace, de somatizare, dismorfice corporale unde atentia este
orientata asupra starii de sanatate a organismului, asupra functionarii sale, asupra
fenomenologiei somatice pe care aceste persoane o dezvolta, asupra unui presupus defect
fizic.
Ø in tulburarile anxioase (atacul de panica, fobii, stressul posttraumatic, anxietatea
generalizata) exista atat o crestere a vigilentei cat si o crestere a atentiei selective asupra
fobiilor.
Hipoprosexia, mult mai frecvent intalnita in tulburarile psihice poate viza toate
componentele atentiei sau mai mult a unora. Aproape omniprezenta este scaderea atentiei
sustinute (voluntare sau de efort). Hipoprosexia voluntara poate fi intalnita in urmatoarele
afectiuni :
Ø tulburarile cognitive (delirium, dementa, tulburarea amnestica)
Ø retardarile mentale
Ø episodul depresiv major in care este relatata uneori in prim planul tabloului
simptomatologic de catre pacient si observabila la probele psihometrice. Este un semn
premonitoriu in depresiile severe si printre ultimele simptome care dispar complet in timpul
remisiunii episodului depresiv major.
Ø episodul manical unde exista o incapacitate specifica de a concentra atentia care este
captata de stimuli externi irelevanti, fenomen cunoscut sub denumirea de distractibilitate.
Ø schizofrenie si alte tulburari psihotice
Ø intoxicatia si abstinenta de substanta psihoactiva
Ø hiperactivitatea cu deficit de atentie. Aceasta este o tulburare care debuteaza inainte de
varsta de 4 ani si persista de multe ori si in perioada adulta. Este vorba de copii, adolescenti,
adulti care nu pot sta linistiti intr-un loc, se foiesc, nu pot astepta la rand, raspund la intrebari
inainte de a fi formulate, nu pot termina o activitate de rutina, trec de la o activitate
neterminata la alta, par a nu asculta ce li se spune, pierd lucruri necesare, sunt impulsivi.
Metode de investigare clinica a atentiei
O metoda frecvent utilizata in clinica psihiatrica este metoda Kraepelin: pacientul este rugat
sa spuna in ordine inversa zilele saptamanii, lunile anului, sau sa numere de la 100 inapoi din
3 in 3, din 7 in 7, sau din 13 in 13, proba ce presupune o concentrare si o mare stabilitate a
atentiei.
Metoda Bourdon (proba barajului) consta in selectarea dintr-un text a anumitor litere.