BIOGRAFIA LUI SIGMUND FREUD

Sigmund Freud s-a nascut intr-o familie de evrei in 1856. A avut o copilarie marcata de greutati datorate de problemele financiare carora trebuia sa le faca fata familia. Cu toate acestea Freud s-a arat a fi un copil precoce iar familia a facut tot posibilul pentru a-i oferi o educatie adecvata. Mama a fost cea care s-a ocupat de educatia sa lucru mentionat de Freud in putinele ocazii in care vorbeste despre propria viata. Isi aminteste ca aratand neincredere la o lectie de religie, in care mama ii vorbea despre faptul ca omul a fost creat din tarana si in tarana se va intoarce aceasta, ii face o mica demonstratie frecandu-si palmele una de alta si aratandu-i micile bucatele de piele aparute in palma. Acest exemplu il impresioneaza si ii ramane in memorie pentru intreaga viata. Copilaria si tineretea ii este de asemenea marcata de discriminarile datorate

antisemitismului. Intreaga viata va urmari sa razbune inntr-un fel umilirile pe care tatal sau lea indurat, va cauta sa se ridice chiar daca asta insemna sa fie singur in lupta sa, sa fie denigrat sau neacceptat. Isi va aminti mereu o intamplare povestita de tatal sau in care acesta din urma intalnindu-se cu un crestin este umilit deoarce acesta ii arunca palaria in drum si ii spune sa coboare de pe trotuar. Intrebat cum a reactionat la aceasta umilire tatal spune ca a coborat in drum, si-a luat palaria si a mers mai departe. Freud va avea mereu rezultate exceptionale la invatatura si prin urmare intra la Universitate in Viena la 17 ani. Intentionanand initial sa urmeze studii juridice se orienteaza totusi spre facultatea de medicina. Aici se orienteaza spre studiul neurologiei si psihiatriei. Munca sa de inceput se bazeaza pe cercetari de laborator asupra sistemului nervos. O cunoaste pe viitoarea sa sotie iar dorinta de a-si intemeia o familie il face sa realizele ca munca de cercetare nu poate sa-i asigure venituri suficiente. Acest lucru il determina sa se orienteze spre munca cu pacienti. Pentru a putea lucra cu pacienti are nevoie de titlul de doctor care vine cu intarziere tot datorita faptului ca era evreu. O sansa in cariera sa apare o data cu bursa de studii pe care o primeste si astfel se va indrepta spre Paris unde il cunoaste pe doctorul Charcot, un renumit neurolog care cerceteaza isteria si foloseste hipnoza in tratamentele sale. Incepand activitatea privata foloseste tehnica hipnozei in tratamentele sale.
1

Dupa publicarea cercetarii sale Interpretarea viselor interesul pentru munca sa creste si se dezvolta in jurul sau un cerc de sustinatori. In jurul sau se aduna tot mai multi adepti ai conceptiilor sale. Dupa cativa ani incepe o corespondenta cu Jung care era asistent al doctorului Bleuer la Spitalul de boli mintale de la Zuric. Jung va participa la intrunirile organizate la Viena si in curand vor organiza asemenea intalniri si la Zuric. Lucrarile lor sunt publicate in mai multe reviste de specialitate iar Freud doreste sa largeasca zona de raspandire a cercetarilor sale si spre Anglia si America. Se infiinteaza Asociatia Internationala de Psihanaliza. Dupa ani de colaborare Adler si Jung se indeparteaza de conceptiile lui Freud prin publicarea unor articole care arata o contrazicere a teoriile acestuia. Jung arata opinii diferite in ceea ce priveste credintele religioase ale omului pe care Freud a considerat sa le ignore considerandu-le fara insemnatate stiintifica. De asemenea contrazice parerea ferma a lui Freud ca omul este marcat de frustrari sexuale care reprezinta cauza tuturor problemelor psihice. Freud a aratat ca psihismul nu este reductibil la constient si ca anumite continuturi devin accesibile constiintei numai dupa ce sunt depasite anumite rezistente. Se considera ca aducerea gandurilor si sentimentelor inconstiente in constient se realizeaza prin incurajarea pacientului sa vorbeasca despre vise si incercarea de corelare a acestora cu amintiri si fapte prin asociatii libere. In sensul cel mai larg, descriptiv , inconstient inseamna tot ceea ce nu este constient, adica tot ceea ce nu este in clipa prezenta in campul constiintei. De exemplu, desi nu ne gandim tot timpul, in fiecare secunda, in fiecare minut, la numarul nostru de telefon, totusi nil putem aminti ori de cate ori avem nevoie, pentru ca numarul de telefon este doar temporar in afara constiintei noastre si nu exista nici un motiv pentru care acest numar sa nu poata fi amintit. Astfel de informatii care pot fi usor facute constiente sunt localizate in ceea ce se numeste preconstient acesta era de altfel si sensul in care inconstientul a fost inteles de filosofi inaintea lui Freud. In contrast cu sensul pur descriptiv, mai exista un sens al inconstientului. La nivelul acestuia exista memorii ale copilariei precoce, impulsuri si dorinte inacceptabile pentru ego-ul constient si care nu pot fi rememorate indiferent de efortul depus. Asemenea memorii sunt reprimate din constient. Simptomele isterice isi datoreaza existenta unor asemenea idei
2

inconstiente care, in ciuda intensitatii si activitatii lor, raman in afara constiintei. Memoriile reprimate nu sunt niciodata admise la nivelul constiintei atata timp cat reprimarea functioneaza bine. Pentru ca acest sens al conceptului de inconstient se refera la activitatea energetica n forta a ideilor aflata in afara constientului si implica o cheltuiala continua de energie pentru a le tine in afara constientului, acest sens este numit si dinamic sau, cum s-a referit Freud la el, economic. Caracteristicile esentiale ale inconstientului ca sistem sunt: 1) continuturile sale sunt reprezentari ale pulsiunilor; 2) aceste continuturi sunt deformate si prelucrate sub actiunea unor mecanisme de aparare de genul deplasarii si condensarii; 3) pentru ca poseda o energie pulsionala considerabila aceste continuturi incearca in permanenta sa se intoarca in constiinta si actiune dar ele nu se pot intoarce in sistemul constient-preconstient decat sub forma unor formatiuni de compromis dupa ce au fost supuse deformarilor cenzurii; 4) mai ales dorintele din copilarie sunt cele care cunosc o fixatie in inconstient. Freud a postulat un ciclu in care ideile sunt reprimate dar raman in minte, inlaturate din constient dar totusi operative, acestea apar in constient in anumite circumstante. Acest s-a bazat pe cercetarea cazurilor de isterie cu origini in anumite traume. In aceste cazuri comportamentul pacientilor nu putea fi explicat fara referire la idei si ganduri de care ei nu erau constienti. Cu toate ca initial Freud a afirmat ca reprimarea se poate realiza n mod constient revenind asupra subiectului afirma ca reprimarea ca mecanism de aparare la nivel inconstient. Incepand cu anul 1920 teoria freudiana a aparatului psihic fost profund remaniata si ca au fost introduse noi distinctii topice, care nu mai coincid cu cele de inconstient, preconstient si constient. In aceasta noua teorie, numita teoria structurala sau teoria instantelor, Freud a presupus ca mintea umana este impartita in trei instante: Id (tradus in romaneste prin Sine sau, mai recent, prin Se), Ego (Eu) si Superego (Supraeu). Id: este o structura a personalitatii noastre, primitiva, egoista, copilaroasa, orientata spre placerea, care nu are capacitatea de a amana recompensele. Id este definit de expresia psihologica a necesitatilor biologice umane cum este foamea si setea. Id este prezent la nastere si este mai mult sau mai putin la fel la noi toti. De aceea manifestarea id este parte din noi si nu face personalitatea noastra unica. Dupa Freud id este prima data prezent la nou3

nascut unde se manifesta prin urmarirea principiilor placerii. Aceasta inseamna de fapt ca id va indemna copilul sa-si satisfaca necesitatile biologice primare cum este nevoia de apa pentru a satisfice setea sau nevoia de a dormi pentru a ameliora oboseala. Id continua sa stea cu noi toata viata. Id este o parte non unica a personalitatii care ne ajuta sa traim. Acesta ne face sa ne satisfacem necesitatile fiziologice oricare ar fi ele. SuperEgo: reprezinta modalitatea personala de internalizare a standardelor sociale si parentale de rau, bine, gresit si corect (in ceea ce priveste comportamentele noastre). Superego:Se dezvolta drept rezultat al valorilor pe care le castigam de la familie si in societate. Daca acceptam aceste valori superego devine o parte integrala a personalitatii noastre. O parte din superego este constiinta care ne face sa ne simtim vinovati cand facem ceva care este impotriva cererilor superego. Astfel superego este ghidul nostru moral care ne face sa ne conformam valorilor sociale pe care le-am acceptat de la societate. Daca facem ceva care sa rupa aceste valori constiinta noastra ne va face sa ne simtim vinovati. Se spune ca superego se stabileste pe la varsta de 7 ani. Ego:Ego este ceva care se dezvolta drept rezultat al experientelor pe care omul le are in viata, frustrarile si incercarile sale. Ego se dezvolta pentru ca omul sa se integreze in societate asa cum este ea nu asa cum ar vrea el sa fie. Ca rezultat ego urmeaza principiile realitatii deoarece ne permite sa facem fata situatiilor actuale in acelasi timp prevenind satisfacerea nevoilor fiziologice imediate pe care le avem de la id. Se spune ca ego incepe sa se dezvolte de la varsta de 2 - 3 ani si va continua sa ramina parte din personalitatea noastra pentru intreaga viata. Astfel putem spune ca ego actioneaza ca un mecanism de control impiedicandu-ne de a fi un sclav al id care este interest doar sa ne faca sa ne satisfacem nevoile primare indiferent de cat de nepotrivite ar fi. Ego: este moderatorul intre Id si SuperEgo, cel care cauta compromisuri pentru a aduce pacea intre cele 2 structuri. Ego ideal: Este o alta parte a superego implicata in determinarea dorintelor noastre de afirmare in viata si a responsabilitatilor pe care ni le asumam. Deoarece ego ideal este parte din superego acesta reflecta de obicei ce vor parintii nostrii sa facem in viata. Ego ideal arata dorintele parintilor nostri pentru viitorul nostru in viata.

Complexul este echivalentul sentimentelor de inferioritate sau al sentimentelor de vinovatie. Din perspectiva psihanalitica, complexul desemneaza un conflict afectiv marcant legat de situatia oedipiana. Fiecare om traieste mai multe niveluri de semnificatii in raport cu diferitele roluri sociale pe care le are, cu nivelul de abordare a informatiei rational, sociorational, afectiv. Persoana trece de la un nivel de semnificatie la altul, in functie de gradul de implicare afectiva, de tipul situatiei, de starea de vigilenta sau de tonusul mental. Este important de stiut ca pentru Eul normal trecerea de la un nivel de semnificatie la altul este posibil sa se realizeze in mod firesc, unele persoane reusind chiar inhibarea unor niveluri in mod voluntar, pentru a se situa la altele. Complexul lui Oedip In viziunea lui Freud, conflictul oedipal este o etapa in dezvoltarea psihosexuala a copilului prin care trecem cu totii si a carei rezolvare - pozitiva sau negativa - influenteaza performantele si sanatatea psihica a omului. Cu alte cuvinte, complexul lui Oedip reprezinta nucleul nevrozei si sursa culturii si civilizatiei umane - arta, mit, religie, filosofie,terapie. Sursa de inspiratie pentru aceasta teorie o reprezinta tragedia greaca a lui Sofocle, Oedipus Rex, in care Oedip era destinat sa il ucida pe tatal sau si sa se casatoreasca cu mama sa. Parintii lui Oedip l-au instrainat la scurt timp dupa nastere, cand au aflat ce i-a prezis oracolul insa, ajuns la maturitate, Oedip a ucis un barbat si s-a casatorit cu o femeie, devenind rege, fara a sti ca este vorba despre tatal si mama sa. Cand si-a dat seama ce a facut, Oedip s-a autopedepsit scotandu-si ochii. Analogia feminina o reprezinta complexul Electrei aceasta a complotat la uciderea mamei sale.

Freud plaseaza etapa oedipala in intervalul de varsta 3 - 5 ani, cand copilul dezvolta o atractie erotica pentru parintele de sex opus si, in consecinta, ostilitate fata de parintele de acelasi sex. Tensiunea acestui conflict sta la baza majoritatii tulburarilor psihice. Freud face legatura intre complexul lui Oedip si dezvoltarea supraeului - asimilarea valorilor morale ale tatalui/mamei sau identificarea cu parintele de acelasi sex. Supraeul (superego) rezolva conflictul oedipal utilizand sentimentul de vina pentru a preveni relatiile orientate spre incest. O alta metoda de a rezolva conflictul oedipal o reprezinta refularea si blocarea sentimentelor si amintirilor in inconstient. Aceasta solutie insa nu ofera o rezolvare eficienta, deoarece nu dezamorseaza conflictul intre se (id) si eu (ego).
5

Perpetuarea complexului lui Oedip duce la cantonarea in etapa falica de dezvoltare sexuala si poate duce la transformarea baiatului intr-un barbat agresiv, ambitios si superficial. Din acest punct de vedere, parintii nu trebuie sa apeleze la pedepse pentru a impune respectarea normelor de catre copil, ci la puterea exemplului si la recompense pentru a consolida comportamentul pozitiv. Astfel copilul va internaliza normele sociale si valorile morale, si nu le va respecta doar de frica pedepsei. Descarcare - Catharsis Una din teoriile psihanalizei - terapia cathartica - isi are baza in experienta prietenului si mentorului sau, Dr. Joseph Breuer si a pacientei sale Anna O. in anii 1880. Pacienta suferea de o serie de simptome, dar care nu aveau nicio cauza fizica - tuse, dificultati de vorbire, paralizie, spasme involuntare, halucinatii vizuale. In acea vreme, aceasta tulburare era numita isterie. Aceste simptome s-au intensificat mai ales dupa moartea tatalui sau, pe care il ingrijise cea mai mare parte din viata sa. Anna suferea de schimbari dramatice de stare, fantasmagorii, si incercase de cateva ori sa se sinucida, insa in timpul serii intra intr-o stare asemanatoare cu hipnoza si reusea sa povesteasca medicului fanteziile si experientele din timpul zilei, iar apoi se simtea mai bine. Anna numea aceste discutii "tratament prin vorbire" sau "curatarea hornului". Breuer a observat ca unele evenimente de care Anna isi amintea, se identificau drept cauza a unui simptom. Spre exemplu, dupa o perioada in care, desi ii era sete, nu putea sa bea apa, in timpul discutiilor cu medicul pacienta si-a amintit ca a vazut un caine de companie band apa dintr-un pahar pe care stapana obisnuia sa-l foloseasca. Pe moment Anna a simtit un puternic dezgust, insa la putin timp a reusit sa bea un pahar de apa. Astfel, simptomul evitarea apei a disparut imediat ce si-a amintit evenimentul generator si a experimentat sentimentul asociat evenimentului. Breuer a numit aceasta experienta "catharsis", cuvantul grec ce inseamna purgatie sau curatare. Treptat, in acest mod Anna a reusit sa scape de toate simptomele de care suferea, insa numai cu ajutorul lui Breuer. Din pacate colaborarea celor doi a generat aparitia unor dorinte de natura sexuala, motiv pentru care medicul a intrerupt sedintele de terapie. Dupa acesta experienta, Breuer si asistentul sau Sigmund Freud au scris o carte despre isterie, in care explicau noua teorie: orice tip de isterie este rezultatul unei experiente traumatice, care nu se incadreaza in conceptul pacientului despre lume in general. Desi emotiile asociate cu trauma respectiva nu sunt exprimate in mod direct, acestea nu dispar, ci sunt exprimate prin comportament, sub forma unor simptome fizice. Atunci cand pacientul
6

constientizeaza intelesul simptomelor - prin terapie cathartica, sentimentele refulate sunt eliberate (prin retraire) si astfel dispare necesitatea exprimarii prin simptome. Se poate face o analogie intre acest proces sidrenarea unei infectii. Mai tarziu Freud a adaugat ceea ce Breuer nu a putut sa recunoasca in public, si anume faptul ca dorintele sexuale ascunse stau la baza nevrozelor isterice. Catharsisul este important in psihanaliza deoarece terapia nu poate progresa daca pacientul nu isi exprima trairile afective, fapt ce aduce cu sine un sentiment de usurare si il incurajeaza pe pacient sa continue terapia. Transferul in psihanaliza Transferul este un fenomen prin care pacientul proiecteaza in mod inconstient asupra psihoterapeutului sentimente ce ar trebui sa fie indreptate catre persoanele apropiate pacientului. Putem defini acest fenomen ca "repetarea inadecvata in prezent a unei relatii foarte importante in copilarie", sau "reproducerea unor emotii ce au legatura cu experiente refulate din copilarie si substitutia obiectului original al emotiilor reprimate, cu o alta persoana". De exemplu, in viata reala o persoana poate fi inclinata sa nu aiba incredere in alta persoana care seamana cu fostul sot abuziv, sau sa indrageasca pe cineva doar pentru ca seamana cu prietenul din copilarie. Relatiile de transfer se diferentiaza de relatiile normale prin caracterul excesiv si de inadaptare au o calitate, cantitate si durata inadecvata. In terapia psihanalitica transferul ia deseori forma atractiei erotice - la fel cum s-a intamplat cu pacienta Anna O. (caz in care transferul a scapat de sub control), insa poate fi vorba si de furie, ura, neincredere, dependenta extrema sau idolatrizare. Desi initial transferul era vazut ca o piedica in succesul psihanalizei, mai tarziu Freud si-a dat seama ca este un fenomen necesar pentru a scoate la suprafata sentimente refulate si conflicte nerezolvate din copilarie. De fapt, astazi, importanta fenomenului de transfer in terapia psihanalitica este printre putinele concepte unanim recunoscute se catre psihanalisti. Analiza nu poate exista fara transfer, insa fenomenul are loc si independent de aceasta. Psihanaliza doar descopera transferul si il analizeaza. Fenomenul insa poate fi nociv atunci cand devine intr-u totul negativ - cum se intampla in paranoia, sau nu exista transfer de emotii, iar terapeutul nu poate influenta pacientul prin mijloace psihologice. O regula a psihanalizei stabileste faptul ca transferul nu trebuie interpretat inainte ca el sa se fi stabilit. Psihanalistul trebuie sa-l anunte progresiv pe pacient ca retraieste o relatie deja avuta in trecut, cu un personaj important din acea perioada.
7

Transferul implica nu numai ganduri si sentimente, dar si apararile impotriva acestora. Readucerea trecutului in prezent face trimitere nu numai la trecutul real al pacientului, ci si la cel imaginat. Psihanaliza activeaza trasaturi de personalitate bazate pe conflictele intrapsihice, iar stabilirea transferului si aducerea acestuia la cunostinta pacientului face posibila producereailuminarii - insight-ului sau a intelegerii de sine. Mecanismele de rezistenta in psihanaliza Rezistenta se refera la opozitia in fata accesului psihoterapeutului la subconstientul pacientului. Freud a invatat sa se foloseasca de aceste mecanisme de rezistenta - adica sa le analizeze si interpreteze pentru a conduce o terapie de succes. Opozitia in fata demersului psihoterapeutic poate lua orice forma, iar rezistentele pot fi constiente (refuzul de a discuta despre sau a-si aminti ceva anume, absentarea de la o sedinta) sau inconstiente (blocajele din timpul asociatiilor libere, aparitia unor noi simptome). Cele mai mportante sunt rezistentele inconstiente, deoarece ofera informatii despre personalitatea pacientului si conflictele intrapsihice ale acestuia. In analizarea acestor procese de rezistenta, terapeutul se concentreaza pe aspectelor terapiei pe care pacientul are tendinta de a le evita, precum si pe fenomenele care blocheaza actul constientizarii - insight-ului. In ultima revizuire a mecanismele de rezistenta la analiza, Freud a identificat cinci tipuri de rezistente, provenind din trei surse ego(eu), id(sine) si superego (supraeu). Represia,transferul si beneficiul secundar al bolii sunt rezistente ce au ca sursa eul. Sinele dezvolta o rezistenta ivita din repetarea compulsiva, iar supraeul impune autosabotajul, cauzat de simtul culpabilitatii sau necesitatea de a pedepsi. Aceste rezistente la analiza au ca scop protejarea eului de disconfort emotional. Freud s-a pronuntat pentru prelucrarea lenta a acestor rezistente, astfel incat pacientii sa le constientizeze si sa descopere pulsiunile reprimate care le provoaca. In acest scop, terapeutul trebuie sa ramana neutru, pentru a permite rezistentelor sa se evidentieze in fenomenul de transfer. Iluminare-Insight Iluminarea sau insight-ul este momentul in care pacientul isi da seama de sursa emotiilor sale - evenimentul traumatic originar (recumerarea amintirilor uitate). Odata ce s-a produs catharsisul(descarcarea) si iluminarea (eng. insight) sau intelegerea cauzelor conflictelor intrapsihice, cea mai mare parte a terapiei psihanalitice s-a realizat. Mai ramane aplicarea acestui insight in psihicul si comportamentul actual.

Eros si Thanatos

Eros si Thanatos reprezinta cele doua instincte fundamentale: viata si moartea, iar acestea stau la baza comportamentului uman - reprezinta energia din spatele aparatului psihic. Instinctele vietii sunt asociate cu istinctele sexuale si ne asigura supravietuirea, satisfacerea placerii si perpetuarea speciei. Freud constata ca instinctele vietii nu sunt suficiente pentru a explica modul in care ne comportam si a motivat existenta fortelor autodistructive prin prezenta instinctului mortii - Thanatos. Energia sa se manifesta prin comportament agresiv si violenta indreptata spre sine sau spre cei din jur. Energia vietii a fost numita de catre Freud "libido" si se manifesta prin iubire, cooperare si alte actiuni prosociale.