Modelul aculturației etice

Asist. Univ. Dr. Radu Simion

Etică Aplicată în Psihologie
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
- se concentrează asupra suprapunerii moralității și eticii personale
cu etica profesională;

- se bazează pe modelul aculturației psihologice al lui John Berry

(1980) pe care l-a definit ca pe un “set de rezultate psihologice
interne, care includ un simț mai clar al identității personale și
culturale, o bună sănătate mentală și atingerea satisfacției personale
în noul context cultural” (Berry & Sam, 1997, p. 299);
Aculturație înseamnă măsura în care indivizii (spre exemplu
imigranți, noi rezidenți, refugiați sau oricine altcineva care intră în
spațiul unei noi culturi) adoptă limba, valorile, tradițiile,
comportamentele și atitudinile culturii dominante sau ale noii
culturi în care pătrund. Acest proces se numește contact și
participare la cultura nouă sau dominantă.
Multe modele de aculturație ignoră o a doua dimensiune majoră:
păstrarea culturii de origine a individului, respectiv măsura în care
oamenii își păstrează valorile obiceiurile, tradițiile din cultura lor
anterioară, cultură care poate include familia, religia, apartenența
educațională sau etnică.
Procesul aculturației etice include decizia cu privire la perspectivele
profesionale și personale cele mai relevante, alegerea valorilor,
tradițiilor și a altor elemente culturale pe care le vom folosi în
procesele de deliberare, decizia cu privire la ponderea fiecărei
culturi în aceste elemente și dezvoltarea unor comportamente care
să se conformeze standardelor de practicare a profesiei, dar să
rețină în același timp și valorile personale.
CAZ
Un psihoterapeut proaspăt licențiat, Dr. Pop, lua parte la o cină
oferită de un vechi prieten din facultate. Gazda l-a prezentat unei
alte invitate, care i-a zis: “Dar eu vă cunosc! Sunteți terapeutul
vecinei mele, Cristina! Vorbește tot timpul despre dumneavoastră.
Sunteți foarte bune! A fost chiar ieri la dumneavoastră, nu-i așa?”
 Doctorul Pop se poate gândi în mai multe moduri la opțiunile de
reacție pe care le are.
În măsura în care ia în considerare aspectele profesionale, inclusiv
confidențialitatea și respectul față de pacienții săi, el se angajează în
contact și participare.
În măsura în care dă mai multă importanță noțiunilor de bun-simț
personal și valorilor respectului față de ceilalți, pe care le-a învățat
dinainte, el își păstrează cultura de origine.
 Dr. Pop va avea de câștigat de pe urma unei reflecții asupra
standardelor profesionale despre care a învățat pe parcursul
formării sale ca psiholog, a valorilor morale și etice preexistente și a
reacțiilor sale emoționale și a influenței potențiale a acestora asupra
deciziei pe care urmează să o ia.

El va analiza, de asemenea, și interesul personal, inclusiv acele

aspecte ale unui asemenea posibil interes a căror prevalență poate fi
acceptabilă sau inacceptabilă în anumite situații profesionale.
 MARGINALIZAREA
(contact scăzut cu etica profesională, menținere scăzută a valorilor
morale ale culturii de origine)

Berry (1992) a observat că marginalizarea este adeseori o strategie

temporară adoptată de oameni care au abandonat o cultură, dar care
nu o cunosc bine pe cea nouă. Indivizii care folosesc în mod frecvent
strategii de marginalizare își fac cu greu drum în profesiile din
domeniul sănătății mentale.

Mulți studenți pot adopta temporar strategii de marginalizare la

începutul formării lor, când sunt nesiguri sau au idei eronate cu
privire la ce înseamnă etica în serviciile de sănătate mentală și nu
sunt siguri cum să își traducă valorile etice de origine în gândire de
calitate adecvată noilor situații.
CONFORM STRATEGIEI DE MARGINALIZARE:

Dr. Pop ar putea gândi astfel: “Ce deschidere mi-a oferit tipa asta! Pot
să mă apuc de terapie chiar aici la petrecere. O să încep modest, cu
câteva lucruri mai generale despre progresul pe care l-a făcut
Cristina până acum, iar apoi, dacă subiectul conversației nu se
schimbă, o să arunc câteva idei despre cum folosesc eu ultimele
tehnici pe care nimeni nu le-a mai auzit până acum (o să și inventez,
desigur), despre cât de puține locuri libere mai am în agendă pentru
pacienții noi și despre cum acord uneori prima ședință gratuit (ceea
ce poate chiar am să fac). “
 SEPARAREA
(contact scăzut cu etica profesională, menținere ridicată a valorilor
morale ale culturii de origine)

- indivizi alienați de regulile profesiei, care par a înăbuși capacități și

valori provenite din cultura de origine. Consideră codurile
profesionale prea vagi și generale, având încrederea că motivația
personală de a-i ajuta pe oameni este îndeajuns de puternică și de
pură pentru a-l călăuzi într-o arie vastă de dileme etice profesionale.
CONFORM STRATEGIEI DE SEPARARE:

Dr. Pop ar putea gândi astfel: “În ce poziție stânjenitoare m-a pus tipa
asta! După cum știu, codul meu etic zice că trebuie să păstrez
confidențialitatea. Dar ar fi nepoliticos din partea mea să nu spun
“Da, așa e!” Doamna e clar că știe cine sunt, și ar fi lipsit de politețe
din partea mea să nu o tratez ca pe o ignorantă, o mincinoasă sau o
nebună. O să răspund la întrebarea ei și n-o să spun nimic despre
Cristina. Până la urmă, Cristina progresează bine în terapie, și ar fi
destul de ușor să spun doar acest lucru. Ceva de genul “Da, Cristina
este o pacientă bună- a făcut progrese mari!” Așa apăr imaginea lui
Cristina și toată lumea va trece de momentul de stânjeneală.”
 ASIMILAREA
(contact înalt cu etica profesională, menținere slabă a valorilor
morale ale culturii de origine)

- indivizi care fac o evaluare corectă a valorilor profesionale, dar

ratează implementarea lor în mod facil, fie pentru că le gândesc în
termeni rigizi (urmează litera de lege, dar nu sunt capabili să
implementeze valorile profesiei) fie pentru că sunt alienați față de
propriile valori, care ar putea constitui punți pentru implementarea
unor valori profesionale. Acești practicieni sacrifică valori personale
(respectul, demnitatea, prudența) pentru binele profesiei sale.
CONFORM STRATEGIEI DE ASIMILARE:

Dr. Pop ar putea gândi astfel: “Cum îndrăznește să mă întrebe așa

ceva?! Ar trebui să știe că aș încălca regulile dacă aș răspunde la o
asemenea întrebare. Confidențialitatea este cea mai importantă-
aproape sacră. Și la fel e și datoria mea de a o educa pe femeia asta
cu privire la profesia mea. Trebuie să o învețe cineva lucrurile astea.
Petrecere, nepetrecere, se pare că trebuie să fiu eu acela.”
 INTEGRAREA
(contact înalt cu etica profesională, menținere ridicată a valorilor
morale ale culturii de origine)

-apreciere caldă atât pentru pacient, cât și față de propria persoană;

-acceptare și înțelegere față de ceilalți, cu o sensibilitate diferențială.