Sunteți pe pagina 1din 11

CONSTIINTA, FRONTIERÃ A STIINTEI, FRONTIERÃ A OMENIRII

Mihai Drãgãnescu
dragam@racai.ro

1. Introducere.
"Studiul sufletului cade sub incidenta stiintei naturii" scria Aristotel în tratatul sãu Despre suflet. Dupã
mai bine de douã mii de ani, punctul sãu de vedere este confirmat, constiinta devenind într-adevãr si o
problemã a stiintelor naturii.
Explicarea creierului, mintii si constiintei este consideratã astãzi de multi oameni de stiintã drept
ultima frontierã a stiintei [1]. De fapt, stiinta mintii si a constiintei, împreunã cu fizica cuanticã, au
ajuns la o frontierã comunã, unicã, a stiintei [1] [2]. Mintea si constiinta nu mai pot fi complet
explicate fãrã fizica cuanticã, iar aceasta din urmã nu va mai putea înainta fãrã a lua în consideratie
explicarea constiintei. Ceea ce uneste frontierele fizicii cuantice si ale stiintei constiintei este
informatia fenomenologicã ("experienta", qualia, informatia activã generatoare a lumii cuantice dupã
David Bohm si, în general, sensurile fenomenologice).
Astãzi, s-a ajuns în situatia ca toate marile probleme ale stiintei contemporane sã fie contingente cu
problemele constiintei: ale fizicii, pentru explicarea trecerii de la existenta profundã la spatiu, timp si
materie în univers; ale biologiei pentru explicarea vietii; ale stiintei informatiei, privind relatia dintre
robotii inteligenti si constiintã, în general dintre inteligentã si constiintã [3]; ale cosmologiei, pentru
clarificarea dependentei universului de o Constiintã fundamentalã [4], dar si a naturii ultimului substrat
al realitãtii.
Viitorul omenirii va depinde tot mai mult de starea constiintei sociale, dar si aceasta asteaptã
rezolvarea problemei constiintei de cãtre stiintã.

2. Din nou despre definirea constiintei.


În prealabil vor fi mentionate douã pozitii recente privind definirea constiintei apartinând fizicienilor
Richard Amoroso (n1) si Herbert S. Green (n2), apoi se vor expune consideratii bazate pe modelul
structural-fenomenologic elaborat si dezvoltat de autorul acestei lucrãri.
Richard Amoroso observã [5]:
- "Constiinta nu fost niciodatã deplin definitã".
- Pânã acum constiinta a fost definitã prin continutul abstract al mintii (care include fenomenele
psihologice si fenomenele sensoriale) sau prin starea de "wakefulness" sau "awareness"(n3) .
- Deoarece nu a fost înteleasã natura constiintei nu s-a putut gãsi o definitie de lucru. De aceea
utilizarea contemporanã a termenului constiintã oferã o descriere confuzã si neadecvatã.
- Uneori constiinta este consideratã sinonimã cu mintea, ca totalitate a proceselor mentale. Principiul
fundamental de la care sã înceapã formularea unei teorii a constiintei este starea de "awareness", dar
acest lucru cere o fizicã nouã.
H.S.Green [7] defineste constiinta ca o sintezã între awareness si volition (volitiune, actul de a voi, de
a decide sau de a alege); prin awareness întelege achizitia de informatie, iar prin volitiune crearea de
informatie nouã. Pentru Green ambele sunt submicroscopice si de origine cuantic-mecanicã, dar au
consecinte macroscopice. Ambele sunt potential obiective, dar si procese subiective. Pentru Green
evenimentele submicroscopice au loc în sau sunt produse de membrana celularã. In acest mod el leagã
functionarea creierului de procese cuantice care produc efecte nepredictibile. Trebuie remarcat cã în
teoria sa nu aminteste de fenomenele de "experience" sau qualia, ca si cum nu ar exista, desi lasã o
poartã deschisã cãtre acestea prin ceea ce numeste efecte nepredictibile. Totusi, modul în care întelege
"awareness" nu este satisfãcãtor datoritã eludãrii fenomenelor "experientiale". Pentru el, "evenimente
la nivel sub-microscopic trebuie sã joace un rol în initierea celor mai nepredictibile fenomene
macroscopice. Tragem concluzia cã nepredictibilitatea în naturã este o manifestare a unor evenimente
supuse legilor mecanicii cuantice."
De asemena, nu se referã la posibilitatea unor unde cuantice coerente, la condensatele Bose-Einstein,
care nu mai sunt submicroscopice, ci efecte cuantice transpuse direct la nivel macroscopic si care ar
putea juca un rol deosebit în functionarea creierului, mintii si constiintei (Jibu and Yassue, Amoroso
s.a.).
Green este convins cã numai o teorie a constiintei bazatã pe fizicã poate sã spunã cum si în ce mãsurã
constiinta este implicitã în universul naturii, o afirmatie foarte curajoasã. El afirmã cã sub ochii stiintei
stã astãzi si problema "existentei unei fiinte constiente si inteligente deosebitã si mai universalã decât
aceea identificatã la oameni si specii animale". Pentru el, spre exemplu, "volitiunea, în sensul creãrii de
informtie nouã este de asemena o trãsãturã comunã a fenomenelor naturale, cu toate cã este lipsitã de
interesul egoist si emotia primitivã care sunt mult prea evidente la animalele superioare".
Un punct foarte interesant al gândirii lui Green este acela cã inteligenta nu poate fi legatã de
constiintã. Argumentul sãu este unul pe care l-am adus cu multi ani în urmã: inteligenta artificialã
demonstreazã cum inteligenta functioneazã fãrã constiintã.
Spre deosebire de Green, pentru Hans Moravec (n4) [8], unde existã inteligentã existã si constiintã.
Afirmatie discutabilã. De fapt, constiinta implicã inteligenta si nu invers.
În cadrul teoriei structural-fenomenologice, inteligenta, în mod esential, este structuralã [6], iar atunci
când este structural-fenomenologicã ea nu se poate manifesta fãrã componenta structuralã(n5) .
Inteligenta este un procesor informational cu memorie, iar la nivel structural este un proces computabil
în sensul Turing-Church. Inteligenta structuralã este un procesor informational cu întelegere prin
semnificatie [9], nu neapãrat si prin sens fenomenologic. Inteligenta artificialã este un procesor
informational structural, pe scurt, informatic. Importanta inteligentei mentale (prin definitie structural-
fenomenologicã) este aceea cã poate trata în mod direct continuul, având , se poate spune si o
inteligentã a continuului [6] prin utilizarea sensurilor fenomenologice în combinatie cu restul
masinãriei inteligentei. O asemenea inteligentã are o întelegere prin semnificatie si sens
(fenomenologic), adicã are, cu un termen din limba englezã, meaning.
Fãrã îndoialã, mintea si constiinta nu pot fi confundate [10].
Procesul mental este un cuplaj structural-fenomenologic, nu numai în cadrul viului cum am considerat
în lucrãri anterioare [10], desi procesul mental poate fi considerat drept caracteristica esentialã a viului,
ci si în alte conditii, fãrã viu [11]. Mintea este un complex de procese mentale, o parte fiind grupate în
procesoare mentale (ale inteligentei sau intelectului, ale limbajului natural, ale senzatiilor,
sentimentelor, vointei, memoriei etc.) [10]. Intre structural si fenomenologic se realizeazã un cuplaj
real prin functori informationali-fizici, care reprezintã o formã de manifestare a naturii, nu numai pure
notiuni matematice [12] [13].
In lucrãri cu viziune structural-fenomenologicã [14] [15] [11], dupã ce se observã cã notiunea de
constiintã este foarte dificilã si foarte delicatã [14], se constatã cã notiunea de psihic este mult mai
clarã [14] [6] si foarte cuprinzãtoare: "Un psihic, [...] este un procesor informational (poate fi numai
computational sau continând si procesãri non-computationale) cu întelegere, comportament si eventual
cu un eu (n6) . Un psihic poate fi informatic (computational, formal) sau mental. Un psihic poate avea
constiintã sau numai o anumitã formã de constiintã, adicã o constiintã incompletã (fatã de ceea ce
întelegem si "simtim" drept constiintã a noastrã)" [14].
Dar ce este constiinta? Constiinta este o parte a psihicului mental si nu poate fi o parte a psihicului
informatic sau chiar psihicul informatic.
Psihicul mental mai cuprinde inconstientul, subconstientul, o parte preconstientã si sensurile
fenomenologice ale unui infraconstient fundamental [14] [15]. Care anume din aceste pãrti ale
psihicului mental pot intra în cuprinsul constiintei rãmâne o problemã în dezbatere.
Definitia de lucru propusã în aceastã lucrare si care ar trebui sã acopere toate tipurile de constiinte
posibile (pe baze biologice sau nebiologice) este urmãtoarea:
Constiinta este un obiect informational semantic (PROCESOR si MEMORIE), întotdeauna mental -
adicã structural-fenomenologic - (de aceea prezintã fenomene "experientiale", qualia, awareness),
constient de sine si de faptul cã stie si întelege, manifestând vointã (n7) .
O altã definitie, poate mai poeticã [16], dar nu mai putin riguroasã: Constiinta este unitatea, într-o
minte, a ideilor "a fi", "a sti" si "eu", plus întregul continut informational si de procesare a informatiei
din jurul acestor idei.

3. O unicã frontierã a stiintei.


De fapt, unica frontierã a stiintei de astãzi o reprezintã trecerea de la stiinta structuralã la stiinta
structural-fenomenologicã. Stiinta va renunta la principiul "Stiinta structuralã este suficientã pentru a
explica întreaga naturã, cuprinzând viata, mintea si constiinta" (A), adoptând în prealabil principiul
"Stiinta structuralã este insuficientã si incompletã pentru a explica întreaga existentã, inclusiv viata,
mintea si constiinta" (B). Principiul (B) duce la necesitatea recunoasterii unor noi ingredienti fizici si
informationali, la o nouã fizicã, la noi principii ale stiintei.
Stiinta structuralã a atins deja frontiera care impune transformarea ei într-o stiintã integrativã [17]
[18], adicã o stiintã care sã îmbine structuralul si fenomenologicul într-un tot.
Prima problemã a stiintei contemporane este recunoasterea sau nerecunoasterea existentei sensului
mental (fenomenul "experiential" sau "experienta", qualia) ca realitate obiectivã (cu tot aspectul
subiectiv), în acelasi timp fizicã si informationalã; dacã rãspunsul este pozitiv, si nu mai poate fi decât
pozitiv, atunci, cum nimic cunoscut de stiinta structuralã nu îl poate explica, trebuie sã se admitã cã
natura dispune de un extra-ingredient care ia parte în procesele mentale.
Problema stiintei integrative este aceea de a recunoaste sensul fenomenologic ca fiind ontologic
universal în naturã, prezent în întreaga existentã, din zona cea mai profundã a existentei, fapt sustinut
de David Bohm (1980, 1985, 1993) care îl numeste "informatie activã"(n8), de Drãgãnescu (1979,
1985) care îl mai numeste si sens informaterial sau informatie fenomenologicã. Astãzi multi oameni de
stiintã din domeniile fizicii, chimiei si stiintei informatiei recunosc nu numai fenomenul experiential ca
un adevãr stiintific, ci îl considerã ca o manifestare generalã în existentã.
Stiinta integrativã trebuie sã aibã la bazã o serie de principii fundamentale, cum sunt cele propuse de
Kafatos si Drãgãnescu [19] si sã gãseascã metode sau un limbaj matematic adecvat proceselor
structural-fenomenologice ale realitãtii [13] [12]. Stiinta integrativã va dispune de o matematicã
integrativã, care, sperãm, prin teoria categoriilor extinsã de la domeniul formal, strict structural, de
astãzi, la categorii fenomenologice si functori fenomenologici-structurali si structurali- fenomenologici
ar putea reprezenta de fapt teorii ale realitãtii fizice si informationale. Stiinta integrativã se va naste la
pragul cercetãrii îmbinãrii proceselor de nastere ale unui univers ca sistem cuantic (care procese se
plaseazã dincolo de teoria standard a mecanicii cuantice, dar si de teoria supersimetriei si
superstringurilor) cu a proceselor vietii, mintii si constiintei. Dar odatã instituitã, o asemenea teorie se
va reflecta, de la aceastã frontierã unificatoare, înapoi asupra întelegerii întregii realitãti, chiar si a
aceleia considerate astãzi pur structurale. Dar se va propaga si înainte pentru întelegerea Constiintei
Fundamentale.

4. Constiinta, frontierã a omenirii.


Problema constiintei va conduce si la o importantã frontierã pentru omenire. Începe sã se
dezvolte o stiintã a constiintei, iar cunoasterea naturii constiintei ar putea avea mari implicatii asupra
societãtii. Omul si constiinta umanã, cu toate progresele stiintei, ale culturii si efectelor religiilor care
îndreaptã cãtre bine si nu cãtre rãu, nu au reusit sã creeze o adevãratã civilizatie, civilizatia socio-
umanã (n9). S-ar putea ca omul sã nu poatã crea o adevãratã civilizatie datoritã genelor sale care
predominã fatã de cultura sa. Thierry de Montbrial [20], la rândul sãu, remarcã: "Nu avem oare ratiuni
de a gândi cã ea, constiinta, continuã sã evolueze dacã nu sã progreseze. Acesta este mesajul marilor
religii. Este si mesajul stiintei deoarece {ne conduce} sã revizuim continuu imaginea noastrã despre
cosmos si despre locul nostru în univers...". Thierry de Montbrial gãseste sensul istoriei în devenirea
constiintei, urmând din acest punct de vedere ideea cunoscutã a lui Teilhard de Chardin (1947) de
evolutie a fenomenului uman cãtre un stadiu de spiritualitate ultimã, punctul omega [20].
Dar cum se va desfãsura o asemenea evolutie care trebuie sã asculte de o legitate semanticã apartinând
naturii însãsi, provenind din tendintele primordiale ale existentei? Numai prin omul biologic si cultural
actual? Numai prin evolutie biologicã de la sine?
Sã observãm cu atentie ceea ce se întâmplã în zilele noastre. Descifrarea genomului uman (informatie
înmagazinatã pe 80.000 de discuri compacte) si elucidarea relatiilor dintre gene si efectelor lor în
urmãtorii, poate, 10 ani, va duce la stãpânirea de cãtre societate, si sperãm de cãtre constiinta socio-
umanã, a întregului fundament biologic al omului. Modificarea acestuia, nu numai în scopuri medicale,
printr-o evolutie controlatã, de fapt auto-controlatã, ar putea duce la antrenarea caracteristicilor care
determinã trãsãturi favorabile unei constiinte superioare si civilizatiei socio-umane. S-ar putea atunci
ca societatea informationalã care devine si o societate a cunoasterii sã se transforme într-o societate
a constiintei. Aceasta este marea frontierã a omenirii determinatã de cunoasterea constiintei prin
stiintã.
Dar lucrurile nu se opresc aici. Perspectiva creãrii unei constiinte procesor cuantic (conscious
quantum computer) nu mai poate fi neglijatã. Atunci, într-adevãr, ar putea apare roboti cu constiintã
artificialã ( care nu este nenaturalã, ci numai creatã de om).
Hans Moravec, amintit mai înainte, considerã cã inteligenta robotilor, chiar înainte de anul 2050, va
depãsi cu mult inteligenta oamenilor [8]. Adept deschis al principiului (A), desi are si el dubii asupra
acestuia, crede cã simpla crestere a puterii de calcul si a memoriei calculatoarelor va duce la aparitia
constiintei fãrã precautii speciale pentru a se produce qualia. Ceea ce principiul (B) exclude. Este însã
interesantã urmãtoarea sa afirmatie: "În acest caz, roboti scientisti, produsi în masã si deplin educati,
lucrând ieftin, rapid si tot mai eficient vor asigura ca cea mai mare parte a ceea ce stiinta va cunoaste
în 2050 sã fi fost descoperitã de progenitura noastrã artrificialã". Este posibil ca asemenea roboti, sã le
spunem cu ingredienti cuantico-fenomenologici, sã aparã. Vor fi acestia socio-umani? Sau vor prelua
pe cont propriu evolutia constiintei pe pãmânt si în univers? Green considerã cã dezvoltarea de
calculatoare cuantice care se vor auto-reproduce si vor avea constiintã va fi urmãtorul pas în procesul
evolutiei.
Mai mult decât atât. Globalizarea este determinatã astãzi de Internet si este însotitã de crearea unei
retele globale care va deveni ea însãsi o retea de inteligente artificiale si în viitor cu noduri de
inteligentã artificialã constiente. Ce fel de constiintã va avea o asemenea retea? Green este de pãrere cã
se va pune problema unei simbioze a constiintei omului cu aceastã constiintã a Internetului, prin
crearea unui sistem ecologic care va duce la o mare inteligentã si întelepciune.
În fine, se va pune si problema legãturii dintre aceste forme de constiinte si Constiinta fundamentalã a
existentei [4] [21].
Richard Amoroso, care prevede, de asemenea, apropierea de o erã a constiintei, propune chiar o nouã
rasã hominidã (n10) care treptat sã populeze planeta [5]. Aceasta ar putea fi o transmutatie a umanitãtii
[22].
Necesitatea unei asemenea schimbãri a omului prin toate mijloacele pe care le oferã si le va oferi
stiinta, dacã aceasta este si tendinta Constiintei fundamentale, se va impune pentru ca binele sã
predomine asupra rãului pe planeta noastrã si în univers.
Note.
n1. Profesor de fizicã la Noetic Advanced Studies Institute, Orinda, California
n2. Profesor de fizicã la Univ. of Adelaide, Australia.
n3. Notiunea de "awareness" nu este nici ea bine definitã [6]. Dar poate fi înteleasã ca stare sensibilã alertã asupra unui
continut informational.
n4. De la Carnegie Mellon University, SUA, care lucreazã de 40 de ani în domeniul roboticii.
n5. Ce se întelege prin structural, în urma ultimelor evolutii ale teoriei structural-fenomenologice ortofizice se poate gãsi în
lucrarea [1].
n6. De observat cã si fãrã un eu, psihicul poate sã existe si sã funcþioneze.
n7. Nu prea este clar ce înseamnã vointa, dar nici nu poate fi exclusã din definitie.
n8. Pentru detalii vezi [1].
n9. "Prin civilizatie socialã înteleg (M.Drãgãnescu, 1972, 1984) nivelul calitativ al relatiilor dintre oameni, dintre grupuri,
natiuni, state, etnii, institutii, ale relatiilor acestora cu mediul înconjurãtor natural si artificial-tehnic, toate în raport cu
criterii umaniste, etice, estetice si ale manifestãrii unui sens al vietii omului în existenþã" [3].
n10. O numeste Lucis Sapiens.

Referinte bibliografice.
1. Mihai Drãgãnescu, The Frontiers of Science and Self-organization, Comunicare la a IV-a Conferintã
"Modelarea structural-fenomenologicã", Academia Românã, Bucuresti, 20-21 iunie 2000, spre
publicare Revue Roumaine de Philosophie.
2. Mihai Drãgãnescu, Structural-Phenomenological Theories in Europe and USA, The Noetic Journal,
Vol.2, 1999, No.1-2, p.4-8.
3. Mihai Drãgãnescu, Inevitabilitatea globalizãrii si societatea informationalã, expunere, august 2000,
sub tipar.
4. Menas Kafatos, Robert Nadeau, The Conscious Universe, Springer-Verlag, New York, 1990.
5. Richard Amoroso în vol. Drahcir R. Osoroma, The scientific Origins of Sexual Preference, A
Vanguard of Millenial Cosmology, The Noetic Press, Orinda, California, 2000 (în acest volum se face
o prezentare a Teoriei Noetice a lui R. Amoroso).
6. Mihai Drãgãnescu, On the notions of understanding and intelligence, NOESIS, XXIII, 1998, p. 87-
97.
7. Green H.S., Information Theory and Quantum Physics, Physical foundations for Understanding the
Conscious Process, Springer Verlag, Berlin-Heidelberg, 2000, p.203.
8. Moravec Hans, Rise of the Robots, Scientific American, decembrie 1999, p.86-93.
9. Mihai Drãgãnescu, Information, heuristics, creation, in the volume I.Plander (Ed.), Artificial
Intelligence and Information, Control Systems of Robots, Elsevier (North-Holland), 1984, pp.25-29.
10. Mihai Drãgãnescu, De la filosofia mentalului la stiinta mentalului, Revista de filosofie, XLIV, Nr.
5, sept-oct 1997, p.457-464.
11. Mihai Drãgãnerscu, Theories of brain and mind: still great divergences, communication at the
Black See University, Mangalia, November 1999. To be published by The Noetic Journal (See also,
Revue Roumaine/Romanian Review, 2000, No.375-376, p.35-60).
12. Mihai Drãgãnescu, Categories and functors for structural-phenomenological modeling,
communication at the Section for the Science and Technology of Information of the Romanian
Academy, Bucharest, September 18, 2000, to be published in Proceedings of the Romanian Academy.
13. Struppa D.C., Kafatos M., Roy S., Kato G., Amoroso R.L., Category theory as the language of
consciousness, George Mason University, preprint, 2000.
14. Mihai Drãgãnescu, On the structural-phenomenological theories of consciousness, The Noetic
Journal, 1, No.1, 1997, p.28-33.
15. Mihai Drãgãnescu, The interdisciplinary science of consciousness, in the volume ed. Richard
Amoroso et al, Science and the Primacy of Consciuosness, Noetic Press, Orinda, California, 2000.
16. Mihai Drãgãnescu, A short definition of consciousness, A III-a Conferintã Modelarea Structural-
fenomenologicã, Academia Românã, 19-20 iunie 1999 (comunicare nepublicatã).
17. Menas Kafatos, From structural science to integrative science, Reception Speech at the Academy
of Scientists of Romania, Bucharest, June 23, 2000.
18. Mihai Drãgãnescu, Menas Kafatos, Towards an integrative science, submitted, october 2000.
19. Mihai Drãgãnescu , Menas Kafatos, Generalised Foundational Principles in the Philosophy of
Science, The Noetic Journal, vol. 2, No. 4.
20. Thierry de Montbrial, Le sens de l'histoire, Discurs de receptie la Academia Românã, 21
septembrie 2000 (pe Internet prin web-site-ul Academiei Române).
21. Mihai Drãgãnescu, Constiinta fundamentalã a existentei, Academica, 1998, ian., p.20-21 (p. I-a),
febr., p.20 (p. II-a), martie, p.III-a, p.28-29. Vezi si ASTRA- Brasov , anul II, nr.1, 1999, p.46-47.
22 R. Amoroso, M. Draganescu, M. Kafatos, The Transmutation of Humanity, în pregãtire.

Conştiinţă (lat. cum „cu“ şi scientia „ştiinţă“)

1. Forma cea mai înaltă de reflectare psihică a realităţii, proprie numai oamenilor, produs al activităţii creierului
uman, sub acţiunea condiţiilor sociale. Conştiinţa a apărut la om datorită procesului muncii, care a determinat
constituirea unor relaţii sociale între oameni şi necesitatea comunicării cu ajutorul limbii.

Este necesar să se diferenţieze categoriile de conştiinţă socială şi conştiinţă individuală. Conştiinţa socială se
formează şi se dezvoltă în decursul istoriei societăţii, reprezentînd reflectarea existenţei sociale a oamenilor.
Conştiinţa individuală se formează şi se dezvoltă în decursul ontogenezei fiecărui om, reprezentînd reflectarea
propriei sale existenţe, a condiţiilor specifice individuale de viaţă, activitate, educaţie. Prin educaţie, conştiinţa
socială intervine în formarea conştiinţei individuale, imprimînd manifestărilor acesteia un sens general,
corespunzător cerinţelor istorice, de clasă.

Reflectarea conştientă presupune raţionalitate, reprezentarea anticipativă a rezultatelor viitoarelor acţiuni,


intenţionalitate, dirijarea activităţii spre atingerea anumitor scopuri, orientarea spaţio-temporală diferenţială,
creativitate, selecţie critică, autoexigenţă şi responsabilitate faţă de actele proprii etc.

2. Categorie filozofică opusă categoriei de materie (existenţă naturală şi socială) în cadrul problemei
fundamentale a filozofiei (raportul dintre materie şi conştiinţă, respectiv dintre lumea materială şi lumea ideilor),
definită în concepţia materialismului dialectic şi istoric ca factor secundar, derivat, produs istoric al acestora.

Constiinta si luarea deciziilor morale

Invatatura patristica ortodoxa abordeaza aceasta problema accentuand rolul constiintei si al virtutii. Constiinta este
facultatea sau capacitatea innascuta de a face judecati morale.
Vinovatia si rusinea sunt de obicei distinse in felul urmator: simt vinovatie cand fac o greseala; simt rusine cand eu sunt
greseala. Putem spune ca ne simtim vinovati atunci cand am incalcat anumite reguli acceptate de noi ca normative;
pe cand rusinea este vinovatia sporita si interiorizata pana acolo incat ma condamn pe mine insumi, si nu fapta mea.

In viata morala crestina, vinovatia ne ajuta sa discernem daca am fost sau nu ascultatori vointei lui Dumnezeu
exprimata in poruncile divine. De cealalta parte, rusinea poate fi atat pozitiva cat si negativa. Daca savarsesc o fapta prin
care stiu ca incalc voia lui Dumnezeu exprimata in porunci, facand acest lucru in mod liber, atunci rusinea este un raspuns
potrivit: fapta mea imi dezvaluie caracterul si pune la indoiala fidelitatea mea in calitate de "chip al lui Dumnezeu".

Constiinta ramane totusi vocea launtrica ce judeca actiunile noastre si ne calauzeste, pas cu pas, spre dobandirea cat mai
deplina a virtutilor, care sunt calitati morale prin care reflectam in faptele noastre zilnice, compasiunea,
dragostea si milostivirea lui Dumnezeu. Ea este capacitatea prin care ne recunoastem datoria de a savarsi fapte considerate
morale sau in conformitate cu vointa divina. Desi constiinta este darul lui Dumnezeu, ea poate sa greseasca. Se pot
savarsi fapte reprobabile "cu constiinta impacata".

De aceea, constiinta trebuie educata, iar aceasta educatie se dobandeste in mare masura prin traditia ascetica a Bisericii:
prin rugaciune, slujbele sacramentale, studiul biblic, etc. Sfantul Maxim descrie constiinta ca pe un prieten apropiat, care te
sfatuieste "spre ce e mai bine", ne dezvaluie vointa lui Dumnezeu, ne apara si ne elibereaza de influenta stricacioasa a
propriilor noastre rationamente si sentimente sau "pasiuni". Si mai surprinzator, Maxim descrie constiinta ca un
avocat, care ne apara si ne dezvinovateste inaintea judecatii divine.

In alta parte, Maxim arata ca educatia constiintei noastre se face prin dobandirea virtutilor: "Cel care a dobandit virtutile si
s-a imbogatit in cunostinta, privind de aici inainte lucrurile in chip natural, pe toate le face si le spune dupa
dreapta judecata, nealunecand nicidecum de la aceasta. Caci dupa cum intrebuintam lucrurile cu dreapta judecata sau
fara judecata, devenim virtuosi sau rai".

Desi deciziile noastre morale trebuie luate in functie de contextul sau situatia noastra, aceasta nu inseamna
aderarea la o "etica contextuala". In "etica contextuala", criteriile pentru judecatile morale sunt oferite de situatia insasi.
In forma sa extrema, aceasta este o etica a relativismului, pentru ca ia decizii pe baza unor criterii subiective precum
"calitatea" vietii in discutie. Nu trebuie sa uitam ca morala absoluta oferita de Sfanta Traditie poate si trebuie
tradusa si aplicata potrivit la fiecare situatie data.

Trebuie sa spunem ca nu luam niciodata singuri deciziile morale. Judecatile noastre morale si faptele ce decurg din
acestea, sunt facute intotdeauna inlauntrul Trupului viu al Bisericii. Prin botez noi devenim "intrupati" unul in
celalalt, "madulare unii altora" (Rom. 12, 5). De aceea, deciziile pe care le iau afecteaza sau influenteaza
intregul Trup. Asa cum propria-mi pacatosenie afecteaza intreaga comunitate eclesiala, precum si familia si cercul
meu de prieteni, la fel se intampla cu deciziile mele morale, care influenteaza, in bine sau rau, intreaga "comunitate
a sfintilor". Aspectul pozitiv, este ca ma pot baza pe ajutorul Trupului intreg in momentele mele critice, prin dragostea
membrilor sai, prin grija, implicarea personala (acolo unde e nevoie), dar, mai ales, prin rugaciunea acestora.

Prin urmare, esenta vietii morale crestine consta in predarea propriei noastre vointe vointei lui Dumnezeu.

Alte articole:

• Porunca cea mare a iubirii


• Casatoria si societatea contemporana
• Isteria
• Adaptabilitatea moralei crestine
• Bunastare si asceza

LUCRAREA CONSTIINTEI

Cel mai adanc glas in inima noastra este constiinta, glasul lui Dumnezeu din om, care ne indeamna
numai la bine si ne opreste de la rau, si al doilea este sufletul cuvantului.

Sufletul cuvantului este cuvantul cel dinlauntru, asezat de Dumnezeu in inima, cu care vorbim - ca nu
vorbim sonor. Acesta se cheama si " sufletul cuvantului ", cum spune Sfantul Ioan Damaschin.
Cuvantul asezat de Dumnezeu in inima omului de la zidirea lui, cu care vorbim tainic, nu cuvantul
sonor.

Cuvantul sonor este imbracamintea cuvantului din inima. Cuvantul sonor ne face sa vorbim. Dar acela
este asezat in inima tainic. Vezi ca stai si vorbesti ceasuri intregi singur. Citesti o carte numai cu
gandul, fara sa misti limba. Acesta-i sufletul cuvantului. Cuvantul cel tainic asezat in inima. El este
pus de Dumnezeu acolo. Prin el vorbim cu Dumnezeu tainic; si in rugaciune si oricand. Punem la cale
toate problemele. Acesta lucreaza impreuna cu constiinta, este glasul lui Dumnezeu din om.

Daca am gresit, ma mustra. Daca am facut bine, ma bucura totdeauna. Da, este pus de Dumnezeu in
om cuvantul cel inauntru asezat. Acesta-i cuvantul tainic care lucreaza cu constiinta, fara sa ma
mustre nimeni. Am gresit, nimeni nu ma mustra. Acela insa, nu !

Spune Sfantul Ioan Gura de Aur : " Constiinta este judecator drept. N-o poti potoli nici cu parale, nici
cu maguleli, nici cu nimic ". Poate sa-ti dea unul tot globul.

In masura in care am impacat constiinta noastra, ca sa nu ne mustre pentru pacat, in masura aceea
ne simtim usori si foarte aproape de Dumnezeu. Caci constiinta iti spune imediat daca mai are ceva
pe ea, caci indata te ingreuiezi. Constiinta lucreaza intreit, cum spune Sfantul Dorotei. Ea lucreaza
fata de materie, fata de Dumnezeu si fata de noi insine.

Cum, fata de materie ? Bunaoara eu ti-am dat o haina de pomana si ti-am spus s-o cruti, sa nu-ti bati
joc de ea. O porti, dar s-o pastrezi. Si daca vezi ca ai rupt-o prea devreme, te mustra cugetul : " Mai,
n-am facut cum a zis acela ! "

Tot fata de materie : Tu te apuci sa cheltuiesti prea mult pe mancare, pe bautura si altul n-are ce
manca, saracul ! Constiinta iti spune : " Vezi ? Tu vrei sa traiesti bine in lumea asta, dar altul este
flamand si n-are ce manca !" Constiinta fata de materie totdeauna te tine aproape.

Fata de Dumnezeu, constiinta totdeauna sau se incarca sau se usureaza, daca nu am pocainta si
lacrimi pentru pacate.

Fata de mine, constiinta ma mustra pentru pacat. Macar de-ar fi cu gandul, cu cuvantul, sau cu fapta.
Constiinta este judecator drept. Dumnezeiescul Ioan Gura de Aur spune : " Nu ti-a pus tie Dumnezeu
judecator dinafara, sa-l poti momi cu parale, sa-i dai atata, ca sa te faca pe tine drept. Acest judecator
este pus inauntru, nu-l putem momi cu nimic !"
Auzi ce spune Sfantul Dionisie Areopagitul : " Stiinta gandului curat este veselia veseliilor, si stiinta
gandului patat este chinuirea chinuirilor ". Poate sa-mi zica mie toata lumea ca eu sunt sfant, ca sunt
bun, ca sunt cutare, daca constiinta imi spune : " Ia seama ca esti pacatos, esti lenes, esti plin de
pacate ", n-o poti impaca.

Daca toata lumea ma lauda, insa constiinta de ma judeca vinovat, gata, eu sunt cel mai chinuit om !
Stiinta mea este chinuirea chinuirilor, ca am de-a face cu stiinta lui Dumnezeu din mine, care nu
cruta, care socoate lucrurile drept totdeauna, si ne arata slabiciunile.

Iar daca constiinta este nepatata, toata lumea sa ma ocarasca, toata lumea sa spuna tot ce-i mai rau
despre mine, mie nu-mi pasa. Mie imi place cand nu ma judeca in constiinta Dumnezeu. Daca pe
mine nu ma judeca constiinta pentru pacat, si daca nu ma judeca Dumnezeu in constiinta, eu am
toata veselia ! Aceasta este ce spune Evanghelia : Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi oamenii si
va vor prigoni, si. vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine. Pentru cine ?
Pentru adevar. Si nu ne arata numai sa nu ne scarbim, ci : Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra
multa este in ceruri.

Asa este, daca nu este patata constiinta, nu te supara. Iar daca ti-i patata si te mustra constiinta, o
poti impaca. Du-te la marturisire la un preot, te dezleaga de pacate si te-ai usurat. Apoi te pazesti sa
nu mai faci si asa te poti impaca cu constiinta. Impacandu-te cu constiinta, te-ai impacat cu
Dumnezeu si totdeauna vei avea odihna si pace in suflet.

conştiinţă

conştiinţă
Conştiinţa - lumina inteligenţei pentru a distinge binele de rău.

definiţie de Confucius
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este vocea interioară care ne avertizează că cineva se uită.

definiţie de H.L. Mencken


Adăugat de Lucian Velea
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este ceea ce suferă atunci când celalalte părţi ale tale se simt atât de
bine.

definiţie de Steven Wright


Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este busola omului.

definiţie de Vincent Van Gogh


Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este una din formele ascetismului.

definiţie de Friedrich Nietzsche în Antihristul


Adăugat de calatorul si umbra sa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este conştiinţa.

definiţie de Immanuel Kant


Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este îngerul lui Dumnezeu care îl păzeşte pe om.

definiţie de Paisie Olaru


Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este zeu pentru toţi muritorii.

definiţie de Menandru
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

definiţie de Oscar Wilde


Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre.

definiţie de Sfântul Cadoc


Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa - o cetate aşezată "în calea tuturor răutăţilor".

definiţie de Vasile Ghica


Adăugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc.
1 comentariu - Comentează! | Votează! | Copiază!
Conştiinţa este rădăcina curajului adevărat; dacă un om este curajos, el îşi
ascultă conştiinţa.

definiţie de James Freeman Clarke


Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa este oglinda sufletelor noastre, care înfăţişează greşelile din vieţile
noastre în forma lor completă.

definiţie de George Bancroft


Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!