Antoaneta Vasiliu

Despre fenomenul de enculturatie

Faptul ca in scoli s-au introdus cabinetele de asistenta psihopedagogica poate sa
sublinieze ideea ca astfel s-a dorit mentinerea scolii la rangul de instanta culturala.
Psihologii din cabinete pot sa apere acest fenomen de enculturatie si sa il faca sa apara in
mod sistematic. De exemplu, psihologul poate sa aiba activitati prin care sa sustina
orientarea sociocentrica a culturii scolii dar si orientarea antropocentrica, ajutand elevii si
partenerii educationali ai acestora sa cunoasca si sa inteleaga cum functioneaza cele mai
bune metode si tehnici de integrare si adaptare sociala. Asistenta pe care o ofera si
metodele pe care le are in arsenal pentru valorizarea potentialului existent si pentru
dezvoltarea de noi resurse adaptative sunt printre motivele pentru care preciz ca
enomenul de enculturatie este intalnit in mod continuu in cadrul acestei institutii. Astfel,
se tinde si spre promovarea de sanse egale in formarea si dezvoltarea personalitatii.
Deoarece noile generatii de elevi sunt din ce in ce mai diferite de ceea ce se stia
prin 1989, ideea de perpetuare a vechilor valori in mediul educational este mai dificil de
realizat. In general, elevii doresc inovare, in sensul ca vor sa perceapa o concordanta intre
cerintele vietii si normele sau valorile impuse de scoala.
Aceste doua orientari despre care aminteam mai sus consider ca sunt intalnite in
mod egal in mediul scolar. Sau cel putin se incearca sa fie in echilibru. Multe din legile
educatiei observ ca sprijina orientarea antropocentrica. Ceea ce nu permite estomparea
inegalitatii sanselor ete viziunea conducerii scolilor. Majoritatea celor de la conducere se
supun prea mult cerintelor parintilor, profitand de faptul ca parintii au prea multe
drepturi. Cand parintii influenti se implica in procesul educativ, acesta este sortit esecului.
Inegalitatile devin vizibile chiar de catre elevi care se simt nedrepatiti iar ca repercusiune
poate sa apara eseul scolar sau ramanerea in urma la invatatura. Daca directorii nu ar vrea
sa rezolve situatiile simplist, rapid si in mod rigid, daca ar acorda mai mult timp
problemelor care par, la prima vedere, marunte, inegalitatile ar scadea si valorile necesare
scolii s-ar dezvolta si ar fi stralucitoare.
Apoi, orele de dirigentie ar trebui sa fie luate in serios. Sa se discute situatii reale,
sa aiba loc dezbateri pe diverse teme de actualitate dar sa se tina cont si de subiectele care
ii intereseaza pe elevi. Sa se foloseasca metode eficiente de activizare (joc de rol sau
studiu de caz, de exemplu). Prin astfel de comportamente, prin modelare indirecta, prin
contacte interpersonale constructive, modele umane, prin efectul reentei, prin contracte
de contingente la nivel de clasa, se poate perpetua o cultura dorita a scolii. Elevilor nu
trebuie sa li se impuna lucruri ce tin ce cultura, de valori si sa reusim sa ii modelam astfel
incat initiativa de a respecta normele si valorile sa porneasca de la ei, deoarece conduita
revoltei si refuzul de a se supune sunt des intalnite, cu precadere la adolescenti. Intre 12-
18-19 ani apare conflictul intern de natura freudiana intre impulsurile biologice si
tendintele culturale. Acest tip de conflict trebuie sa invatam sa il tinem cub control.
Colaborarea profesorilor este esentiala pentru a transmite un habitus. Directorii
trebuie sa monitorizeze etapele de constructie ale pietei specifice si in final a “campului
educational”. Nu trebuie sa ne intereseze doar produsul si ci fazele parcurse pentru a
ajunge la acel produs, pentru a putea avea, la nevoie, o interventie de calitate.
Respectul pentru cadrele didactice s-a mai diminuat odata cu dezvoltarea
tehnilogiei pentru ca elevii au acces la foarte multe informatii care ii determina sa
privesca viitorul lor altfel decat il priveau generatiile care au crescut fara telefonul mobil,
conectat la internet nelimitat, apaturi. Informatiile la care sunt expusi le modifica valorile
iar valorile isi pun amprenta asupra psihicului individual si colectiv. Atitudinea lor este de
lipsa de interes, motivatie si incredere in educatia scolara, de agresiune pasiva asupra
scolii si primeaza atitudinea defensiva fata de autoritate. Ei observa ca modelele lor, sau
multi oameni de succes, au reusit in viata (s-au realizat) nu neaparat prin munca si mult
efort intelectual sau respect fata de scoala ci prin comportamente de afirmare a propriei
personalitati care de cele mai multe ori sunt negative si dezaprobate de mediul
educational.
Cultura care ar fi de dorit sa existe in scoli este denaturata si de familie. Inca mai
exista multi parinti care prefera ca popriul copil sa renunte la scoala inca din ciclul
gimnazial. Cand este apt de munca este trimis sa ii castige singur banii. In astfel de cazuri
este foarte dificil sa intervenim pentru a preveni sau opri abandonul.
Consider ca ceea ce mentine cultura vie sunt ritualurile scolii. Ele nasc si
amplifica sentimentul de apartenenta la grup, care te obliga oarecum sa participi activ la
viata de grup.
 In general, oamenii au nevoie de lideri, de oameni care sa ii conduca, sa le dea
ordine. Fara reguli explicite oamenii s-ar comporta haotic. Mai ales cei obisnuiti cu ele.