Sunteți pe pagina 1din 6

Clasificarea stilurilor parentale dup Baumrind Conform lui Baumrind (1980), cele trei stiluri parentale sunt: autoritativ

(un stil de a ngriji copilul cernd i dnd explicaii), autoritar (stil bazat numai pe cerere din partea prinilor, fr a rspunde nevoilor copiilor) i permisiv (stil caracterizat prin faptul c prinii doar ofer, fr s cear nimic n schimb). Prinii care nu se implic reprezint alt stil parental, care a fost adugat la celelalte trei. Aceste stiluri dau forma cogniiei copilului. 1. Prinii autoritativi asigur copiilor afeciune, atenie i autonomie. Traseaz limite i pretenii. Ei i ncurajeaz s fie independeni i individualiti, i implic n discuiile familiale, care privesc problemele de disciplin i de luare a deciziilor, ascultnd cu rbdare, punctele de vedere ale copilului. Aceti prini spun ,,Hai s vorbim despre, lsnd copilul s aib propriile opiuni, distribuie puterea, ncurajeaz autocontrolul prin nepedepsirea excesiv a copilului i i corecteaz comportamentele inadecvate vorbind despre sentimente i alternative. Printele autoritativ se implic efectiv n formarea cogniiei copilului, ncurajeaz motivaia intrisec a acestuia. Acest stil de printe este asociat cu maturitate social, realizri academice, stim de sine nalt, ncredere n sine, autocontrol. Copiii sunt competeni, responsabili i independeni. Familia care acord autonomie copiilor i este suportiv poate fi pozitiv asociat cu motivaia intrisec i performana academic, n timp ce familiile supracontrolate sau necontralate sunt asociate n mod negativ cu aceste concepte. 2. Prinii autoritari fixeaz standarde foarte nalte, pun valoare/pre pe conformitate i ateapt supunere fr ntrebri sau comentarii. Sunt insensibili la nevoile copilului, nu acord nici o opinie copilului, mergnd pn la descurajarea independenei i a individualitii. i pedepsesc copiii, dac acetia le pun ntrebri. Aceti prini spun: ,,F cum spun eu!. Caracteristicile unui astfel de printe sunt: controlul total, el este

ntotdeauna ef, fixeaz reguli rigide, nu i ntreab copiii, ci doar le spune, utilizeaz pedeapsa fizic i umilirea pentru a obine cooperare, schimbul verbal este minim, iau singuri deciziile i ignor sentimentele copiilor. Copiii tratai n acest mod vor deveni rebeli, nefericii, cu o stim de sine sczut, anxioi, curiozitate intelectual limitat i vor reaciona fa de ceilali cu ostilitate i frustrare.
8

Cercetrile demonstreaz c acest stil parental produce un copil care are o spontaneitate, curiozitate i creativitate limitat. 3. Prinii permisivi sunt calzi i acceptani, dar nu impun limite copiilor lor. Neimpunndu-i controlul, aceti prini le permit copiilor s-i reglementeze propriul comportament, le permit copiilor s ia singuri decizii, indiferent de vrsta acestora. Aceti prini au puine cereri, administreaz foarte puine pedepse, nu fixeaz linii directoare, nu impun nici o structur. Aceti prini spun ,,Vrei s vrei?. Caracteristicile acestui tip de printe sunt implicarea fa de copiii lor, dar nu au reguli, cereri sau expectaii. Acest stil de abordare afecteaz de asemenea n mod negativ, dezvoltarea cognitiv a copiilor. Copiii tind s devin imaturi, impulsivi, inconstani n atingerea scopului, rebeli, cu stim de sine sczut, dependeni de aduli i se implic mai puin n sarcinile colare. 4. Prinii neimplicai sunt necontrolai, iresponsabili. Ei i rejecteaz copiii sau nu au timp sau energie pentru ei, datorit propriilor lor probleme. Deoarece copiii nu beneficiaz de grija prinilor, ei cresc devenind ostili. Aceti prini spun: ,,F ceea ce vrei, deoarece nefiind implicai n viaa copiilor simt c nu au nici un drept s impun limite copiilor. Dezvoltarea cognitiv a acestor copii este afectat n mod negativ. Cresc cu mari lipsuri n domeniul social i academic, iar muli dezvolt un comportament delincvent. Un alt stil parental similar cu cel autoritativ este cel redirecional. Acest stil este cel mai eficient n creterea copiilor. Redirecionarea construiete stima de

sine, automotivarea, asertivitatea, l nva pe copil s gndeasc, s nvee din experien i s ia decizii responsabile. Cnd redirecioneaz, printele l ndeprteaz pe copil de problem i l implic n alt activitate. Adolescenii care provin din astfel de familii utilizeaz redirecionarea pentru a avea performane academice nalte, o nalt stim de sine i o nalt ncredere n sine. Stilurile parentale afecteaz dezvoltarea copilului, influena acestora fiind mai evident la trecerea dinspre adolescen spre starea adult. Copiii care provin din astfel de familii au o bun stim de sine, ncredere n sine i bune performane colare. Adolescenii care au prinii autoritari asimileaz mai puine cuno tin e n coal, se implic n acte antisociale i dezvolt multe conflicte familiale.

La inceputul anilor 1960, psihologul Diana Baumrind a efectuat un studiu in urma caruia a identificat 4 dimensiuni parentale: - strategii de disciplinare - protectie si ingrijire - stiluri de comunicare

- asteptari la maturitate Avand la baza aceste dimensiuni, aceasta a conchis ca majoritatea parintilor prezinta unul din urmatoarele 3 stiluri parentale. In 1983, psihologii Maccoby si Martin au adaugat un al patrulea stil parental. Cele 4 stiluri parentale si impactul asupra dezvoltarii copilului: 1. Autoritar Potrivit acestui stil parental, copiii trebuie sa urmeze cu strictete regulile stabilite de parinti. De regula, nerespectarea acestor reguli conduce la aplicarea unei pedepse. Rugat sa explice de ce a impus o anumita regula, parintele ar putea raspunde "Deoarece asa am spus eu." Acesti parinti au asteptari majore de la copiii lor si nu sunt receptivi la necesitatile acestora.
Impact: Copiii sunt ascultatori si competenti, dar nu sunt fericiti si nici nu au incredere sau stima de stime. 2. Democratic Asemanator stilului autoritar, parintii stabilesc reguli si traseaza repere pe care copilul ar trebuie sa le urmeze; insa in acest caz. parintii sunt mai receptivi la necesitatile copiilor lor, sunt dispusi sa le asculte nemultumirile si sa schimbe regulile si reperele impuse copilului. Daca copilul nu satisface asteptarile parintilor, acestia sunt grijulii si iertatori, si mai putin interesati sa aplice o pedeapsa. Modelele disciplinare ale acestui stil parental sunt de sustinere si nu punitive; acestia sunt interesati ca copiii lor sa devin responsabili social, cooperativ si asertivi. Impact: Acest stil parental are tendinta de a forma copiii fericiti, capabili si de succes. 3. Permisiv / Indulgent Acest tip de parinti au putine asteptari din partea copiilor lor, motiv pentru care in rare cazuri se intampla ca acest tip de parinti sa isi disciplineze copilul. Potrivit lui Baumrind, parintii permisivi sunt mai receptivi la solicitarile copilului, nu impus un caracter matur si responsabil acestuia, si evita confruntarea. De regula, parintii indulgenti adopta statutul de prieten in fata copilului, si nu de parinte. Impact: Adesea acest stil parental da nastere copiilor nefericiti, predispusi la probleme cu legea si cu slabe rezultate la scoala. 4. Indiferent Acest stil parental se caracterizeaza prin lipsa asteptatilor, reactiilor si comunicarii in tot ceea ce are legatura cu copilul. Cu toate ca parintii satisfac nevoile de baza ale copilului, acestia, in general, sunt desprinsi in totalitate de tot ceea ce se intampla in viata copilului lor. In cazuri extreme, acest tip de parinti pot chiar respinge sau negliza necesitatilor copilului. Impact: Ofera o slaba formare a copilului in toate domeniile vietii. Astfel, copiii crescuti sunt influenta acestui stil parental sunt: delasatori, iresponsabili, nu au stima de stine si nu sunt competenti profesional. De ce difera stilurile parentale?

Stilurile parentale variaza in functie de cultura, personalizarea, numarul de membrii ai familiei, statutul socio-economic, educatia si religia parintilor. Acestea sunt motivele din cauza carora stilul parental democratic, care contribuie la formarea copiilor fericiti, increzatori, intelegatori si comepetitivi, nu este adoptat in toate familiile, din toata lumea.

http://www.youtube.com/watch? feature=player_embedded&v=soBh5ss3xgQ#at=23