Societatea își asigură supraviețuirea prin educația tinerelor generații.

Educația
este un fenomen social. In societatea contemporană problemele familiale, sociale si
economice cu care se confruntă populația sunt destul de grave și nu pot fi ignorate. Ele
genereaza de cele mai multe ori conflicte familiale, abuzuri de orice natură, violență in
familie, cu repercusiuni asupra dezvoltării și formării psihice, fizice și sociale ale
copilului.
Când este vorba de propriul copil, adultul devine mai tolerant. Când este vorba de
copiii altora, în general, face mai ușor generalizări, acceptând mai lesne prejudecăți.
Atunci când copiii au probleme, unora dintre părinți le vine greu să conștientizeze acest
lucru sau pur și simplu nu pot sau nu doresc s-o facă.
În acest context, școala are o mare putere de influență asupra educației și formării
sociale ale copilului. Școala este una dintre instituțiile cele mai probabile de a fi sesizate
și de a sesiza la randul ei forurilor competente cazurile care necesită asistență socială:
copii cu probleme sociale și familiale, copii abuzați, copii victime ale violenței
domestice, posibilitatea apariției abandonului școlar la anumiți copii datorat inadaptării
scolare, copii cu dizabilități / cerințe educative speciale, etc.
Din păcate însă, sunt situații când cadrele didactice nu pot sesiza existența unor
astfel de cazuri, fie că nu sunt echipate pentru a  face față provocărilor pe care le
implică rezolvarea acestora, fie că evită să o facă datorită părinților care, de cele mai
multe ori, nu sunt dispuși să treacă printr-o serie de demersuri și intervenții necesare în
astfel de cazuri sau pur și simplu nu vor să conștientizeze impactul pe care-1 pot avea
asupra copiilor.
Aici intervine rolul asistentului social, care, grație locului pe care ar trebui
să-1 ocupe în cadrul școlii poate interveni pentru a ameliora sau chiar a rezolva
problemele cu care se confruntă copiii și nu numai ei, evitându-se la timp conflictele,
apariția abandonului școlar sau, mai grav, abuzul sau violența asupra copilului.
Asistentul social în școală poate fi considerat liantul echipei de specialiști,
dar și liantul dintre școală și comunitate, inclusiv cu părinții.  Profesia de asistent
social  în școală se realizează pe următoarele coordonate:
        . identificarea precoce  a
elevilor cu risc de inadaptare socială / insucces școlar; ·       consilierea elevilor și a
părinților ; ·      constituirea unor rețele de
socialitate și participarea elevului la rezolvarea problemelor școlii ;
 .   servicii oferite elevilor cu
CES și părinților lor.

Identificarea  precoce a  elevilor cu risc de inadaptare socială / insucces școlar presupune

:

          -   identificarea elevilor sau a grupurilor de elevi ce  manifestă dificultăți de

adaptarea scolara ;

Ca indicii ai inadaptării școlare se pot menționa :                                    

         -   conduită socială  în colectivul de elevi;

-   atitudinea elevilor față de  necesitatea respectării regulamentului școlar;
-   performanțe scăzute la deprinderile academice de bază;
-   dezinformarea părintilor cu privire la rezultatele școlare și la sarcinile de realizat  și
altele ;

Demersurile asistentului social din școală vizează:

          -   identificarea cauzelor în mediul familial, dacă a fost sau nu abuzat

emoțional sau fizic copilul, dacă provine din familii foarte sărace fără resurse
educaționale sau dacă familia respectivă devalorizează utilitatea educației școlare pentru
copil;
-   corelarea cauzelor inadaptării școlare cu specificul psihologic al vârstei
(contestarea autoritatii adultului, accentuarea procesului de comparare sociala,
originalitatea,etc.);
        -   sesizarea relației dintre fenomenul categorizare și scopurile
competiționale propuse la o anumita școală.

Consilierea elevilor și părinților

Consilierea poate lua forma consilierii individuale sau în grup a elevilor, sau
consilierea părinților.
Consilierea individuală sau colectivă cu un anumit număr de elevi, presupune din
partea asistentului social oferirea de informații, sfaturi, sugestii, îndrumare, pentru ca
acestia (elevii) să-si cunoască mai bine abilitățile și trebuințele. Consilierea elevilor se va
baza pe încredere, prietenie între asistentul social și elev, pe suportul emoțional oferit de
acesta.
Consilierea parintilor are ca obiective :

·           susținerea părinților pentru a  înțelege adecvat trebuințele copiilor ;

·           ameliorarea practicilor educative ;
 ·           participarea părinților la viața școlară ;
·           dezvoltarea abilității de rezolvare a conflictelor.

Parteneriatul părinți - școală exprimă necesitatea menținerii legăturii școală -

familie, iar participarea părinților la îndeplinirea scopurilor școlii, exprimă modalitatea
în care aceștia înțeleg importanța și valoarea educației școlare.
In parteneriatul școală - familie, asistenții sociali din școală, vor stimula
participarea părințiilor la unul sau mai multe din urmatoarele  roluri (G. Neamtu, p. 840-
841):
·           părintele ca learner, care se informează asupra modelului de
conducere și a derulării procesului educativ din școală ;
·           părintele  voluntar  în ajutarea profesorilor, oferindu-se
ca resursă de învățare ;
·           părintele ca susținător al motivației pozitive pentru
învățarea școlară etc ;
·           părintele oferă informații despre
comportamentul  în familie al copilului, fiind astfel sursa complementară de informație
pentru școală ; ·           părintele ca resursă educațională susține
cu experiența lui de viață și cognitivă învățarea elevilor ;
·           părintele ca inițiator al schimbării
analizează critic procesul educativ și viața școlară, intervenind cu propuneri de
ameliorare, unde și când este cazul.

Consilierea părinților trebuie să respecte exigențe asemănătoare cu cele ale

consilierii elevilor, adică se va baza pe stabilirea unei relații de  încredere și pe
identificarea trebuințelor acestora (părinților).

Crearea rețelelor de  socialitate

Prin stimularea prieteniilor între elevi și prin crearea unor oportunități propice
dezvoltării relațiilor sociale, asistentul social din școală poate influența în bine adaptarea
școlară a elevilor. Crearea rețelelor de socialitate ar determina un ethos  al școlii, prin
care se oferă elevilor mai multe alternative de exprimare, valorizare, acces la statut .
Ethos- ul școlii presupune o serie de  avantaje atât pentru elevi, cât si pentru
profesori. Pentru elevi acesta ( ethos-ul) reprezintă:

·           cea mai oportună alternativă de  a-și cultiva interesele și talentele;

·           cea mai bună alternativă de a învața să-și asume responsabilităti;
·           pregătirea pentru viață a elevilor ;
 ·           dezvoltarea maturității sociale ;
·           puterea de a  accede la status ;

Pentru reprezentanții școlii, ethos-ul contribuie la pregătirea pentru viață a

elevilor, oferă șanse egale de succes și afirmare și asigură deschiderea școlii
către  valorile comunității.

Rolul asistentului social este acela de  a cristaliza noile rețele de socialitate și de a
încuraja toți elevii  în asumarea de responsabilități, de a-i sprijini  în  îndeplinirea
sarcinilor. Rețelele de socialitate pot fi create în interiorul școlii dar și în afara școlii.
Asistentul social poate încuraja programele de învățare între elevii școlii și elevi cu CES
(din scolile speciale).

Servicii oferite elevilor cu CES  si  parintilor lor

Asistentul social trebuie să propună observații realiste pentru dobândirea

autonomiei personale și sociale, să identifice  resursele oferite de familie, să observe
conduita copilului în familie și  în școală.
Asistentul social în relația cu copilul cu CES are sarcina de a-i forma
competențele specifice maturizării sociale, pentru a se integra social și colectiv, dar și
să-și formeze deprinderile de autonomie personală și socială.
Asistentul social  în școală poate să ofere informații utile cadrelor didactice
despre:
-   situația socială a elevului (care sunt elevii cu risc de abandon școlar,
informarea despre contextul de unde provine elevul, participarea împreuna cu alți
membrii ai echipei la evaluarea periodica a elevului etc);
-   centru de mediere al conflictelor, asistentul social în școală poate interveni în
soluționarea conflictelor dintre profesori - elev, profesor - profesor, profesori –parinti ;
-    asistentul social în școală poate oferi sprijin cadrelor didactice pentru a-și
dezvolta abilitățile de relaționare socială și să sprijine profesorul în supravegherea
propriului comportament, a comportamentului nonverval, dezvoltarea abilităților de
asimilare, stabilirea încrederii prin cunoaștere, atitudine pozitivă față de elev,
dezvoltarea experiențelor  pozitive  cu  privire la elev ;
-   susținerea în gestionarea nivelului de  stres. Sursele de stres pot
proveni din relația cu elevii, cu părinții, cu colegii, din birocrația organizațională, din
conflictul de  roluri etc.
Asistentul social în școală trebuie să creeze un cadru pentru ca profesorii
să-și poată exprima nemulțumirile, nevoile, propunerile într-o atmosferă de încredere. În
acest sens, poate crea împreună cu directorul școlii ședințe cu caracter informal unde se
pot face cunoscute problemele, nevoile profesiei de dascăl. Pe lângă suportul oferit
profesorilor pentru a-și exprima opiniile, asistentul social în școală poate oferi și
consiliere individuală pentru diminuarea nivelului de stres. Profesorii pot fi consiliați de
asistentul social în școală, în alcătuirea unui program planificat și respectat  riguros.  În
planul respectiv se va estima timpul alocat fiecărei activități, evidențierea strictă a
activităților ce trebuie realizate la termen, delegarea  în realizarea unor activități,
asigurarea, dacă e nevoie a intimității (pentru a nu fi deranjat, alocarea unui timp
anume  pentru  a se gândi la rolul său de profesor etc.).

Furnizarea de servicii  pentru personalul noneducativ al școlii.

În volumul coordonat de George Neamtu „Tratat de Asistenta Sociala”, 

acesta include în categoria personalului noneducativ al școlii: administratorul
( directorul de școală), psihologul, medicul, logopedul, consilierul de orientare școlară și
profesională, paznicul, personalul de întreținere, laborantul, bibliotecarul, etc.
Asistentul social școlar este membru al unei echipe de specialiști, iar serviciile
oferite colegilor săi, fac parte din atribuțiile sale  în cadrul muncii  în echipă.
Putem sintetiza sarcinile asistentului social din școală, grupându-le astfel  (G.
Neamțu, p. 851):
·           analizează împreună cu directorul și cu echipa de specialiști cauzele
inadaptării școlare a unui elev sau a unui grup de elevi și formulează împreună
strategiile de acțiune corespunzatoare,  în vederea ameliorării acesteia;
·           dezvoltă  relații de cooperare cu agenții sau instituțiile din comunitate
pentru a sponsoriza sau sprijini diferitele activități educative ;
·           oferă informații și alcătuiește planuri terapeutice de recuperare împreună
cu echipa de specialiști, pentru un elev cu cerințe educative speciale sau pentru un grup
de astfel de elevi. Planul individualizat de servicii pentru recuperarea - integrarea unui
elev cu cerințe educative speciale este consecința coordonării opiniilor tuturor
specialiștilor;
·           cooperează și iși oferă serviciile  în domeniul protecției copilului, prin
stimularea tuturor membrilor personalului școlii;
·           participă împreună cu directorul școlii la identificarea nevoilor de
formare ale cadrelor didactice din școală respectivă și participa la conceperea unui plan
de formare pentru cadrele didactice.

Furnizarea de servicii pentru comunitate

Asistenții sociali din școală  au  ca sarcini profesionale  în cadrul acestor servicii

urmatoarele:
·       asistarea familiilor în utilizarea resurselor existente în comunitate ;
·       oferirea de informații părinților despre organizațiile specializate în protecția
drepturilor, despre asociațiile caritabile, serviciile medicale, serviciile juridice, etc.;
·      antrenarea elevilor în activități de voluntariat pentru persoanele aflate  în
nevoie
 ·      prevenirea delincvenței juvenile, a altor fenomene disfuncționale
(alcoolismul, toxicomania, vandalismul). Problemele școlii nu pot fi tratate separat de
problemele comunității, de exemplu, inadaptarea școlară și delincvența juvenilă sunt
caracterizate de o relație cauzală circulară (conduita deviantă din societate
este  reprodusă  în școală).

Se poate concluziona că, asistentul social în școală trebuie să conceapă strategii

de prevenire a inadaptării. Exmatriculările sau suspendările pe  perioade determinate ale
elevilor devianți permit contactul cu alți devianți. Astfel, o strategie eficientă de
prevenire a devianței  în școală are ca punct de plecare  relația complexă  scoală -
comunitate.
Asistența socială în școală are rolul de a ameliora relatia dintre școală și celelalte
instituții ale comunității, astfel  se face adaptarea școlară a tuturor elevilor, consecința
fiind  diminuarea problemelor de integrare socială.

 Realizarea unor sarcini administrative și profesionale specifice asistentului social

în școală.
Asistentul social în școală ar trebui să facă parte din consiliul de  conducere
al  școlii deoarece are ca sarcini administrative  (G. Neamțu p. 854) :
·    aborarea politicilor școlare ;
·    gestionarea  relatiilor din interiorul scolii;
 .    gestionarea relațiilor dintre școală și comunitate;
 .    gestionarea  resurselor pentru variate programe educative etc.

            Asistentul social este preocupat și de propria formare continuă (informarea de

specialitate, participare la manifestări de profil, schimb de experiență,
difuzarea  rezultatelor obținute din practică etc.) nefiind ocolit de numeroase conflicte
de  roluri (de exemplu  ce interes serveste copilului cu CES sau   copilului normal,
colegii  înțeleg eficacitatea acțiunilor sale  sau  nu etc.).
Traversăm o perioadă în care se vorbește tot mai des despre probleme ca:
adaptare socială și școlară, abandon de orice natură, violența asupra copilului și nu
numai, inexistența resurselor materiale și financiare, copii abandonați, etc., nevoia de
asistență socială și consiliere de specialitate este mai acută ca oricând. Lipsurile
materiale pot induce complexe de inferioritate de natură socială care afectează
funcționarea socială a copiilor.
În cadrul serviciilor de asistenta socială, asistența socială școlară ar trebui să
ocupe un rol deosebit, care să ducă la o centrare reală și sistematică a școlii pe copil, pe
ceea ce înseamnă el pentru viitor. Existența unei persoane specializate în școală, în afară
de psiholog ar putea rezolva o serie de probleme și conflicte care apar în interiorul ei.
BIBLIOGRAFIE

           

1. Cadariu, L., Asistența socială în școală, Editura Eurobit, Timișoara, 2005

2.  Neamțu, G., Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași,2004

3. Tacsi, L.,  Asistența socială în școală. Note de curs, Universitatea de Vest

Timișoara, 2004.

4.  Tomșa, Gh.., Casa de editură și presa „Viața românească”, București, 1999.

5. Ungureanu, D., Educația integrată și școala incluzivă, Editura de Vest, Timișoara,

2000.
 UNIVERSITATEA PETROȘANI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
SPECIALIZAREA: ASISTENȚĂ SOCIALĂ

REFERAT

,,Rolul și funcțiile asistentului social în școală’’

STUDENT:Arjoca Alexandru
ANUL: II