UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTAETA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CATEDRA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ
Anul I, ID

ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI

-SUPORT DE CURS-

Conf.dr. GHEORGHIŢA NISTOR

BUCUREȘTI
2018-2019

1
 CUPRINS

PROGRAMA CURSULUI

UNITATEA 1

Obiectivele Unităţii de învăţare 1

ASISTENȚA SOCIALĂ ȘI POLITICILE SOCIALE

Asistența socială: definiţii si principii de acţiune.
Locul şi rolul asistenţei sociale în sistemul de protecţie socială
Sistemul național de asistență socială: elemente componente. Întrebări/ Teste de autoevaluare

SERVICIILE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A FAMILIEI

Criterii şi tipologii de clasificare
Funcţii, obiective şi principii de dezvoltare a serviciilor de asistență socială

FAMILIA CONTEMPORANĂ: roluri, funcţii şi modele de conduită parentală.

Familia contemporană: definiţii, funcţii, tipologii
Autoritatea parentală: conduite/modele parentale
Întrebări/ Teste de autoevaluare
TEMA nr.1 /Lucrare de verificare nr.1 (transmisă profesorului)
Bibliografie

UNITATEA 2

Obiectivele Unităţii de învăţare 2

SITUAȚIA SISTEMULUI DE PROTECȚIE SOCIALĂ A FAMILIEI ÎN ROMÂNIA

Baza legislativă și reforma în sistemul de protecție a copilului, etape ale reformei
serviciilor și legislației în domeniu

ASISTENŢA SOCIALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN DIFICULTATE. Forme alternative la

instituţionalizarea copilului
Încredinţarea/plasamentul în familia extinsă (până la rudele de gradul IV). Funcţiile
plasamentului familial
Adopţia, încredinţarea în vederea adopţiei
Asistenţa maternală
Minorii delincvenţi. Fenomenul „Copiii străzii”

Excluziunea socială de la educaţie şi serviciile de sănătate.

Serviciile de asistenţă socială pentru copilul în dificultate aflat în familie
Fenomenul „copiii rămaşi singuri acasă” datorat migraţiei forţei de muncă

2
 Educaţia copilului şi abandonul şcolar. Rolul serviciilor de consiliere în asistenţă
socială şcolară
Serviciile de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice

Întrebări/ Testele de autoevaluare

TEMA nr.2 /Lucrare de verificare nr.2 (transmisă profesorului)
Bibliografie

UNITATEA 3

Obiectivele unității nr. 3

Evaluarea şi monitorizarea sistemului de asistenţă socială pentru familie

 Definiţii şi funcţii ale monitorizării
 Tipuri de indicatori utilizaţi în monitorizarea protecţiei sociale a familiei

Dezvoltarea serviciilor de asistență socială a familiei.

 Strategii, direcţii de acţiune în dezvoltarea serviciilor din domeniul protecţiei
familiei în context naţional şi internaţional
 Principii pentru construcţia serviciilor de asistență socială a familiei

Politici sociale de suport pentru familie: definire şi tipologii.

 Politici sociale de suport pentru varstnici
Întrebări/ Testele de autoevaluare
TEMA nr.3 /Lucrare de verificare nr.3 (transmisă profesorului)
Bibliografie

3
 PROGRAMA ȘI BIBLIOGRAFIA CURSULUI
ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI

OBIECTIVELE CURSULUI :

 Cunoaşterea şi înţelegerea specificului sistemului de asistenţă socială din România şi

fundamentarea teoretică a dimensiunilor asistenţei sociale.
 Cunoasterea teoriilor din asistenţă socială în dinamica lor prin raportarea lor la viaţa de
zi cu zi a copilului, familiei sau comunităţii.
 Cunoaşterea serviciilor de asistenţă socială şi a beneficiilor sociale pentru familiile şi
copiii aflaţi în situaţii de risc.
 Cunoaşterea metodologiei de evaluare, monitorizare şi supervizare a familiilor aflate în
situaţii de risc.
 Dobândirea unui nivel de competenţă analitică de tip psiho-social interactiv şi tehnic
aplicativ necesar unei practici responsabile, profesional-autonome în cadrul serviciilor de
asistenta sociala pentru familie şi copil.
 Aplicarea aspectelor teoretice din asistenţă socială la dezvoltarea unor programe concrete
de suport a copiilor aflaţi în dificultate şi familiilor lor, precum şi stimularea eforturilor proprii
ale acestor categorii sociale pentru depăşirea dificultăţilor şi a marginalizării socio-umane.
 Formarea deprinderilor de monitorizare şi evaluare a serviciilor de asistenţă socială a
familiei.
 Participarea la propria dezvoltare profesională.
 Respectarea unor valori si norme morale în practica comunicării în asistenţa socială,
posibilitatea de dezvoltare şi perfecţionare a profesiei prin participarea la activităţi de cercetare
în domeniul socio-uman capabil, programe de asistenţă socială.

ACTIVITATE PERSONALĂ:
 Participarea la activitaţile de sinteză derulate în facultate (în cadrul orelor de
întâlnire).
 Studiul bibliografiei recomandate (poate fi studiată şi bibliografie suplimentară,
conform opţiunilor studenţilor).
 Realizarea şi predarea pe parcursul semestrului a temelor primite (T1+T2+T3).
 Temele trebuie încărcate pe platforma e-learning a programului As_ID, la
disciplina Asistența Socială a Familiei, în spațiul destinat temelor;
 -acolo unde sunt situații excepționale (dificultăți de conectare la platformă din varii
motive), temele pot fi predate la următoarea întâlnire de sinteză sau trimise pe email
la adresa: nistorgheorghita@gmail.com (cu menţiunea « teme ID an I _ASF »).
EVALUAREA CURSANŢILOR
 A. Prezența la întâlnirile de sinteză din semestrul în curs;
 Evaluarea temelor şi aplicaţiilor primite pe parcursul semestrului - 50%
 B. Examen scris: 50%

4
 PROGRAMA CURSULUI

Asistenţa socială şi politicile sociale: definiţii si principii de acţiune.

Locul şi rolul asistenţei sociale în sistemul de protecţie socială
Serviciile de asistenţă socială a familiei: funcţii, obiective şi principii de dezvoltare
Familia contemporană: roluri, funcţii şi modele de conduită parentală.
 Familia contemporană: definiţii, funcţii, tipologii
 Autoritatea parentală: conduite/modele parentale
Situaţia sistemului de protecţie socială a familiei în România.
 Baza legislativă și reforma în sistemul de protecție a copilului, etape ale reformei
serviciilor și legislației în domeniu.
 Analiza ştiinţifică a factorilor care conduc la dezorganizarea familiei: sărăcia –
consecinţe asupra familiei; abandonul copiilor şi persoanelor vârstnice; deteriorarea
valorilor familiale.
Protecţia socială a copilului: forme alternative la instituţionalizarea copilului
 Încredinţarea/plasamentul în familia extinsă (până la rudele de gradul IV).
Funcţiile plasamentului familial
 Adopţia, încredinţarea în vederea adopţiei
 Asistenţa maternală
 Minorii delincvenţi. Fenomenul „Copiii străzii”
Excluziunea socială de la educaţie şi serviciile de sănătate.
 Serviciile de asistenţă socială pentru copilul în dificultate aflat în familie
 Fenomenul „copiii rămaşi singuri acasă” datorat migraţiei forţei de muncă
 Educaţia copilului şi abandonul şcolar. Rolul serviciilor de consiliere în asistenţă
socială şcolară
 Serviciile de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
Evaluarea şi monitorizarea sistemului de asistenţă socială pentru familie
 Definiţii şi funcţii ale monitorizării
 Tipuri de indicatori utilizaţi în monitorizarea protecţiei sociale a familiei
Dezvoltarea serviciilor de asistență socială a familiei.
 Strategii, direcţii de acţiune în dezvoltarea serviciilor din domeniul protecţiei
familiei în context naţional şi internaţional
 Principii pentru construcţia serviciilor de asistență socială a familiei
Politici sociale de suport pentru familie: definire şi tipologii.
 Politici sociale de suport pentru varstnici
TEME OBLIGATORII DE REALIZAT:
Tema nr.1:
 Alegeţi o familie în dificultate (precizaţi structura acesteia) şi analizaţi care sunt principiile
de acţiune ale asistenţei sociale în situaţia dată.
 Tema nr. 2:
 Realizaţi și analizați o posibilă “rută” în sistemul de protecţie socială pe care o poate
urma un copil cu disabilităţi uşoare abandonat la naştere (scenariu).
 Analizaţi importanţa cunoaşterii cauzelor care au determinat ajungerea copiilor în stradă
şi a perioadei de când se află în stradă în demersul recuperativ al copiilor străzii de către
serviciile de asistență socială.
5
  Tema nr. 3 :
 Propuneţi (argumentaţi) înfiinţarea unui serviciu public de asistenţă socială pornind de
la o problemă socială existentă în comunitatea respectivă.

BIBLIOGRAFIE

Alexiu, M.T. & Sellick, C., 2000, „Asistenţa socială în Marea Britanie şi România”, UNICEF.

Buzducea Doru (coord.), 2007, Riscuri la tineri. Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA
din România, Editura Universităţii din Bucureşti

Buzducea Doru, 2005, Aspecte contemporane în asistenţa socială, Editura Polirom, Iaşi

Costaforu Xenia, 2005, Cercetarea monografică a familiei, ediţie îngrijită de Maria

Voinea, Editura Tritonic, Bucureşti

Dumitraşcu Hanibal (coord, 2012), Consiliere în asistenţă socială, Iaşi, Ed. Polirom

Krueger Richard, Casey Mary Anne, 2005, Metoda focus grup, Ghid practic pentru
cercetarea aplicată, Editura Polirom, Iaşi

Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, Practica asistenţei sociale,
Editura Polirom, Iaşi

Lazăr, Gheorghiţa, Integrarea socio-profesională a tinerilor peste 18 ani proveniţi din

centrele de plasament, articol în Revista Protecţia socială a copilului, nr. 24/2006, editată de
Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România

Lazăr, Gheorghiţa, Rolul asistenţei sociale în integrarea socio-educaţională a copilului,

articol în Revista de Asistenţă Socială, nr.1-2 pe 2005

Lazăr Florin, 2010, Introducere în politici sociale comparate. Analiza sistemeor de

asistenţă socială, Iaşi, Editura Polirom

Marginean I, Vasile M. (coord., 2015), Dicţionar de calitatea vieţii, Editura Academiei

Române, Bucureşti

Mihăilescu, Ioan (coord), 2000, Un deceniu de tranziţie. Situaţia copilului şi familiei în

România, UNICEF.

Mihăilescu, Ioan, 2001, Familia în societăţile europene, Bucureşti, Editura Universităţii

din Bucureşti.

Neamţu Nicoleta, 2007, Succes şi eşec în plasamentul familial, în contextual reformei

sistemului de protecţie a copilului în România, Editura Accent, Cluj-Napoca

Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, Experienţe, strategii,

Editura Universitară, Bucureşti

6
 Nistor Gh, I. Neacșu, E. Simion (coord., 2018), Familia în societatea românească.
Pregătirea copiilor și tinerilor pentru viața de familie, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-
606-28-0796-2

Nistor, Gheorghiţa (2017), Aging and Social Care Services to Older People in the Romanian
Context, Revista de Asistenţă Socială, anul XVI, nr. 3/2017, pp. 89-97, www.swreview.ro

Nistor, Gheorghiţa (2017), Education of children: access to services, factors and conditions of
exclusion (2017) in Sociology and Social Work Review (Global Research Publishing House, Stockton,
California, USA, eISSN: 2573-3230 | ISSN: 2573-3222, p.68-78,
http://globalresearchpublishing.com/journals/sociology-and-social-work-review/sswr-current/

Nistor, Gheorghiţa (2014), New Educational Strategies regarding Quality of Life for
Elderly People , in Procedia - Social and Behavioral Sciences, pp. 487-492, DOI information:
10.1016/j.sbspro.2014.07.653,

http://authors.elsevier.com/sd/article/S1877042814045819
Nistor, Gheorghiţa, Urea R., Neacsu I.(2014), Youth, protection and education today:
perceived vulnerabilities, statistical issues, perspectives, în revista de Cercetare şi Intervenţie
Socială, Iaşi, vol. 44, p.44-66 (www.rcis.ro),

Nistor, Gheorghiţa, Mirela Anghel, Youngsters and Social Policies of Support During
Crisis, în International Journal of Social Sciences and Humanity Studies, Vol 4, No 1-2, 2012,
(ISSN- 1309-8063), p 127-137

(http://www.sobiad.org/eJOURNALS/journal_IJSS/archives.htm)

Nistor, Gheorghiţa (2013), Dreptul la o educaţie de calitate a copiilor din mediul rural, în
Mareş T, Ivan S. (coord.), Egalitatea de şanse în educaţie, dezvoltare personală, integrare
socială, vol. Simpozionului internaţional organizat de Federaţia Internaţională a Comunităţilor
Educative - FICE România, Bucureşti, Editura Universitară

Nistor, Gheorghiţa, cap. 8, Rolul consilierii vocaţionale în alegerea carierei. Cercetare

empirică; (2012), coautor cu Ioana Camelia Vlad, în Consiliere în asistenţă socială, coord.
Hanibal Dumitraşcu, Iaşi, Editura Polirom

Nistor, Gheorghiţa, cap. 11, Asistenţă socială şi consliiere în şcoală (2012), în Consiliere în
asistenţă socială, coord. Hanibal Dumitraşcu, Iaşi, Editura Polirom,

Nistor, Gheorghiţa, cap. Perceptia tinerilor asupra politicilor sociale de suport în

contextul actual de criză, pag.21-28, în „Copiii – victime ale sărăciei. Cercetări şi conexiuni
teoretico-metodologice”/„Children-victims of poverty. Reserches and theoretical and
methodological approches, coord. I. Neacşu, Gh. Nistor, R. Urea, editura Universitară, Bucureşti
2011,

7
 Nistor, Gheorghiţa Sărăcia- factor de risc pentru abandonul şcolar, în Revista Protecţia
socială a copilului, revistă de pedagogie şi asistenţă socială, nr. 34/2009, editată de Federaţia
Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România, Editura Universitară

Nistor, Gheorghiţa, Familia şi şcoala: factori importanţi în prevenirea excluziunii sociale a

copilului, în Revista Protecţia socială a copilului, revistă de pedagogie şi asistenţă socială, nr.
4(33)/2008, editată de Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România,
Editura Universitară

Payne, Malcom, 2011, Teoria modernă a asistenţei sociale, Iaşi, Ed. Polirom (Modern
Social Work Theory, 2005, 3rd edition)

Pop, Luana (coord.), 2002, Dicţionar de politici sociale, Bucureşti, Ed. Expert
Popescu Raluca, 2009, Introducere în sociologia familei, Editura Polirom, Iaşi

Preda, Marian. 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura
Polirom, Iaşi.
Preda, Marian. 2000, Caracteristici ale excluziunii sociale la populaţia de rromi din
România, în Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Zamfir, Elena, Bădescu Ilie,
Zamfir, Cătălin (coordonatori), Editura Expert, Bucureşti
Stănculescu M. (coord) et al.(2012), Copil în România. O diagnoză
multidimensională.Proiect UNICEF Romania (http://www.unicef.org/romania/)

Varly P., Iosifescu C.Ş., Fartuşnic C., Andrei T. Herţeliu (2014), Costul investiţiei
insuficiente în educaţie. UNICEF Romania (http://www.unicef.org/romania/)

Vlăsceanu Mihaela, 2010, Economie sociala si antreprenoriat. O analiza a sectorului

nonprofit, Editura Polirom, Iaşi

Zamfir, E., Stănescu M., Arpinte D.(coord., 2015), Asistenţa socială în România după 25
de nani: răspuns la problemele tranziţiei, Ed. Eikon, Cluj Napoca
Zamfir, Cătălin, O istorie subiectivă în sociologia românească din 1944 până în prezent,
Editura Polirom, Iaşi

Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, Politici sociale în România, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, Diagnoza problemelor sociale
comunitare. Studii de caz, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, Politici sociale. România în context european,
Bucureşti, Ed. Alternative
Zamfir, Elena, Direcţii ale reformei de protecţie a copilului şi familiei, articol în Revista de
Asistenţă Socială, nr. 2/2002

Whittaker Andrew, 2009, Research Skills for Social Work, Learning Matters Ltd, Great
Britain ****

8
 Revista de Asistenţă Socială, 2002- 2019 editată de Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Departamentul de Asistenţă Socială.

LEGISLAŢIA ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ

-STRATEGIA NAȚIONALĂ pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-2020.
- Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu completările
aduse de LEGEA nr. 286 din 29 noiembrie 2018 şi intrate în vigoare la 1 ianuarie 2019:
......"Secţiunea a 2-a Plasamentul:
Articolul 64(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus
numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un
serviciu de tip rezidențial fiind interzis.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de
tip rezidențial al copilului mai mic de 7 ani, în situația în care acesta prezintă handicapuri
grave, cu dependență de îngrijiri în servicii de tip rezidențial specializate.
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:a) plasarea copilului, cu prioritate, la
familia extinsă sau la familia substitutivă;b) menținerea fraților împreună;c) facilitarea
exercitării de către părinți a dreptului de a vizita copilul și de a menține legătura cu
acesta"........
- Lege 273 2004 (r.3) privind adopţia copilului cu completări și modificări aduse de Legea
57/2016
- Legea 91/2014 privind acordarea unei zile lucrătoare libere pe an pentru ingrijirea sănătăţii
copilului: .....Art. 3. -
(1) Pentru familiile sau persoanele cu 2 copii se acordă tot o zi lucrătoare liberă pe an, pentru
îngrijirea sănătății copiilor, ca și în cazul unui singur copil.
(2) Pentru familiile sau persoanele cu 3 sau mai mulți copii se acordă două zile lucrătoare libere
pe an, consecutive sau separate, după cum decide angajatorul.
(3) În cazul în care niciunul dintre părinți, respectiv dintre reprezentanții legali ai copilului nu va
solicita ziua lucrătoare liberă, aceasta nu se va reporta în anul viitor calendaristic.
- Institutul Naţional de Statistică: www.ins.ro
- LEGISLAŢIE SPECIFICĂ DOMENIULUI

RAPOARTE de cercetare:UNICEF: Profilul parintilor adoptivi, raport septembrie 2011; Copil in

România. O diagnoză multidimensională, 2012.; Studiu de cartografiere a serviciilor destinate
adolescenţilor, UNICEF şi SOCIOMETRICS, 2015 ; Sprijinirea copiilor „invizibili”, Voichiţa Pop,
Stănculescu Manuela (coord.), al doilea raport de cercetare, editura Vanemonde, 2013.
-Banca Mondială: Studiu de diagnosticare şi consultanţă pentru politicile de sprijinire a
incluziunii romilor din Romania (2014). The International Bank for Reconstruction and
Development, Washington.

9
 UNITATEA 1

Obiectivele unității nr. 1:

 Studierea și înțelegerea rolului și locului asistenței sociale în sistemul politicilor sociale

și de securitate socială.
 Studierea și însușirea obiectivelor și funcțiilor serviciilor de asistență socială pentru
familie precum și a principiilor care stau la baza dezvoltării acestora. Însușirea
diferitelor criterii de clasificare a serviciilor de asistență socială și identificarea lor în
practică.
 Familiarizarea cu diferite tipologii și criterii de definire a familiei; cunoașterea
funcțiilor familiei și a rolurilor pe care aceasta le îndeplinește în societate.
 Cunoașterea și descrierea unor modele de autoritate parentală (modele și conduite
materne și paterne). Dobândirea de cunoștințe privind aplicarea elementelor teoretice în
diverse situații concrete și studii de caz.

1. ASISTENȚA SOCIALĂ ȘI POLITICILE SOCIALE

Definiţii si principii de acţiune.

DEFINIȚII:
ASISTENȚA SOCIALĂ: ansamblu de instituţii,legi, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi vulnerabile, aflate în
dificultate datorită unor motive de ordin economic-social, biologic, psihologic etc
(E.Zamfir, 1995, p 100).
- este un drept universal al omului
- componentă a sistemului de protecţie socială
- pune în aplicare programele de asistenţă socială.

PROTECŢIA SOCIALĂ ŞI SERVICIILE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Protecţia socială îşi propune să susţină acele persoane, grupuri sau comunităţi care nu
pot avea o viaţă decentă, normală din diferite motive; se află în dificultate, trec printr-o
perioadă de criză ş.a.care afectează echilibrul normalităţii.
Protecţia Socială- se realizează prin două mari categorii de mijloace:
1. beneficii financiare (contributorii – asigurările sociale şi non-contributorii – burse,
ajutoare sociale, alocaţii copii, subvenţii preţuri medicamente..... asistenţă socială )
- rezolvă un deficit economic, o lipsă de resurse financiare
2. servicii sociale: trei categorii de s. sociale– învăţământ, sănătate şi asistenţă
socială
- SUPLINESC posibilităţile, capacităţile persoanelor sau colectivităţilor de a duce o
viaţă independentă.

10
Locul şi rolul asistenţei sociale în sistemul de protecţie socială

Serviciile sociale

ROLURI:
 1. învăţământ- prin educaţie se dobândesc capacităţi profesionale, tehnice, se
perfecţionează aptitudinile,
 2. sănătate – se dobândesc capacităţi fizice, starea de sănătate fizică şi psihică,
 3. asistenţă socială – dezvoltă capacităţi individuale, de grup pentru o funcţionalitate
normală a vieţii personale şi sociale.

Fig. nr.1: Protecţia socială şi serviciile de asistenţă sociale

ASISTENŢĂ SOCIALĂ

 - oferă suport social persoanelor şi grupurilor în dificultate prin:

A. Resurese economice
B. Servicii de asistenţă socială
 Exemplu: sărăcia- se poate datora unor incapacităţi personale (lipsă educaţie, stări
patologice, lipsă proprietăţi etc) sau colective (zonă geografică, mediul de rezidenţă etc).
 Asistenţă socială reprezintă o formă de TERAPIE SOCIALĂ

Principiile asistenţei sociale

1. . Oferă suport persoanelor, grupurilor pentru perioadele de criză, de dificultate
2. Dezvoltă mecanisme de refacere a capacităţilor proprii de reintegrare, recuperare a
celor în dificultate
3. Oferă suport pentru evitarea marginalizării/excluziunii sociale
4. Oferă suport pentru indivizii şi grupurile aflate într-un ciclu de dezvoltare

SISTEMUL NAŢIONAL DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ - elemente componente

 Prestaţiile /beneficiile financiare de asistenţă socială, în bani sau în natură
 Sistemul de servicii în asistenţă socială
 Instituţii de asistenţă socială la nivel naţional/judeţean, local: publice şi private
11
  Reglementări juridice referitoare la asistenţa socială
 Sistemul de priorităţi (dacă există formal constituit) al politicii de asistenţă socială

Metode de identificare a necesităţilor şi tipurilor specifice de disfuncţionalităţi a

persoanelor cu probleme.
Cu ajutorul serviciilor de as socială, cei în dificultate pot obţine condiţii minime
necesare unei vieţi decente şi pot să-şi dezvolte propriile capacităţi şi competenţe
pentru o integrare normală în comunitate (W.W.Boehm, 1958, apud E.Zamfir, 1995,
p 103).
Unii analişti compară finalitatea umană a serviciilor de as. socială cu “arta de a ajuta
individul să folosească mediul lui de viaţă în satisfacerea propriilor necesităţi ”
(N.Gibert, H.Miler, H.Spencht, 1980, apud E.Zamfir, 1995, p 103.)
H.Goldstein, 1973 (apud E.Zamfir, 1995, p 103.) apreciază că obiectivul oricărui
serviciu social este cunoaşterea, învăţarea socială, proces ce se realizează în cadrul
unei relaţii directe dintre client şi asistentul social.

SISTEMUL SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ

SOCIALĂ: TIPOLOGII DE CLASIFICARE
(E.Zamfir, în Pop L. 2002, p. 120-121

I. – După instituţiile care le acordă avem servicii oferite de:

1. instituţiile de stat dar şi
2. -de organizaţiile private, nonguvernamentale sau voluntare

II.- Cuprinde servicii:

1. – cu caracter general – oferind o prima formă de intervenţie,
2. - cu caracter specializat (consilierea şomerilor, s. de prevenire a abandonului maternal,
consiliere familială ş.a.).
• - pentru o practică, intervenţie eficientă se recomandă combinarea celor două tipuri,
repectiv o abordare holistică a persoanei, grupului, comunităţii.

III. În funcţie de momentul de acordare avem două tipuri de servicii sociale :

1.- pentru situaţiile de urgenţă: violenţă domestică, abuz asupra copiilor, copiii-străzii,
calamităţi naturale şa.
2.- pentru situaţii de dificultate cronică: sărăcie, lipsa familiei, boală, dependenţa de
alcool, drog şa.

IV. În funcţie de gradul de formalitate avem:

1.- servicii sociale oferite persoanelor în mediul lor de viaţă: în familie, la şcoală, la
locul de muncă şa.
2.- s. soc. oferite în instituţii specializate: centre rezidenţiale pentru copil, vârstnic,
unităţi medicale– s. prevenire abandon maternal, s.socio-medicale etc.

12
 Tipuri de servicii sociale-exemple :
 suport social şi psihologic
 sprijin terapeutic pentru cuplurile maritale şi familiile cu mulţi copii
 plasamentul familial, adopţia pentru copii
 sprijinirea tinerelor mame singure în situaţii dificile
 case (apartamente) sociale pentru familiile sărace în nevoie sau tinerii care ies din
sistemul rezidenţial
 diferite tipuri de consultaţii (educaţionale, maritale etc)
 consiliere şi suport pentru persoanele vârstnice
 consiliere (profesională) şi suport pentru şomeri, persoanele adulte fără adăpost ş.a.
 consiliere şi sprijin pentru orice persoană, grup, comunitate în dificultate ş.a.

BIBLIOGRAFIE:
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
sociale”, Editura Polirom, Iaşi
Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor
sociale comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context
european”, Bucureşti, Ed. Alternative
Zamfir, Elena, “O nouă filozofie a sistemului serviciilor de asistenţă socială” în
Revista de Asistenţă Socială, nr. 1/2003

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:

1. Definiţi conceptele de asistenţă socială şi cel de protecţie socială.

2. Precizaţi prin ce mijloace se realizează protecţia socială.
3. Care sunt principiile de acţiune ale asistenţei sociale?
4. Care sunt componentele sistemului naţional de asistenţă socială?
5. Serviciile de asistenţă socială: definiţii şi tipuri
6. Analizaţi funcţiile serviciilor de as. socială.
7. Enumeraţi factorii de risc pentru familie în perioada actuală.
8. Care sunt principiile de organizare a serviciilor de asistenţă socială?

13
 FUNCȚIILE SERVICIILOR
DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A FAMILIEI
(E.Zamfir, 1999, p 246-247)

1. Dezvoltarea capacităţilor proprii de soluţionare prin efort propriu a problemelor

pentru indivizi/familii /comunităţi;
- autosuficienţa – obiectiv ultim al as. Sociale
- întărirea mediilor naturale de viaţă ale persoanelor- familie şi comunitate, având ca
finalitate:
- dezvoltarea capacităţilor individuale de funcţionare şi o mai bună integrare socială
- realizarea unui mediu social (familial, comunitar) mai suportiv

2. Suport profesional pentru persoanele în dificultate: prin cunoştinţele şi metodele

profesionale de rezolvare a problemelor;

3. Facilitarea absorbţiei suportului social: persoanele, grupurile nu cunosc sistemul

instituţional de as.soc., drepturile sociale etc.

4.Focalizarea şi eficientizarea suportului social: în funcţie de problema socială se

identifică cele mai adecvate metode de intervenţie (suport financiar şi servicii de consiliere);

5.Apărarea intereselor şi drepturilor celor în dificultate: mai ales pentru acele

categorii de persoane care nu pot acţiona singure sau sunt victimele incălcării drepturior de către
persoane sau instituţii.

Grupuri sociale cu risc crescut

 Familiile cu copii mulţi, cu venituri foarte mici/ lipsite de locuinţă sau care au
condiţii proaste de locuit sau probleme legate de deplasarea la şcoală ( la sate-distanţe mari).
 În mod special familiile monoparentale sunt lipsite de suport.
 Copiii şi femeile abuzate, victime ale violenţei în familiile lor, chiar alungaţi din
locuinţe; neparticipare şcolară sau abandon în ciclul obligatoriu; copiii abandonaţi în
stradă, folosiţi pentru cerşit.
 Tinerii care părăsesc casele de copii.
 Persoanele fără locuinţă.
 Copiii străzii. În ciuda unor încercări notabile, pe anasamblu, situaţia copiilor
străzii este în proces de înrăutăţire.
 Populaţia de rromi care în marea ei majoritate se confruntă cu probleme extrem
de grave
 Vârstnicii cu resurse financiare şi personale sever insuficiente.
 Şomerii de lung termen, mai ales în zone defavorizate economic.
 Victimele unor catastrofe naturale.
Factorii de risc pentru familie în perioada actuală:

14
  Deteriorarea severă a standardului de viaţă a familiilor cu copii
 Disfuncţionalităţi grave în viaţa familiilor, creşterea numărului fam.
monoparentale
 Dificultăţi în constituirea şi menţinerea familiei
 Probleme legate de respectarea valorilor familiei
 Dificultăţi în coeziunea şi menţinerea familiei
 Creşterea numărului de naşteri în afara căsătoriei
 Creşterea numărului de copii abandonaţi
 Îmbătrânirea populaţiei şi creşterea numărului persoanelor vârstnice singure

PRINCIPII DE ORGANIZARE A SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

(E.Zamfir, 1999, p 247-248)

1) Îmbinarea asistenţei sociale generale cu cea specializată

2) AS realizează o abordare globală problemelor unui individ, grup, comunitate:

problemele unei persoane sunt interdependente; de ex. Abandonul şcolar şi starea de
sănătate a părinţilor sau sărăcia familiei;

3) AS este un drept universal al omului: “şi bogaţii plâng”; orice problemă care conduce
la dificultate, nu doar sărăcie, de ex.

4) AS are un carcter profesional: cunoştinţe teoretice şi practice, abilităţi, aptitudini;

5) Opţiune fundamental umanistă: omul reprezintă o vaoarea supremă;

6) Comunitatea locală: trebuie să reprezinte baza organizării serviciilor de as.soc.

CONFIGURAŢIA SISTEMULUI DE SERVICII DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Depinde de:

profilul organizării social-economice

opţiunile politice/politici sociale

modelele culturale prezente în comunitate

BIBLIOGRAFIE

Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
sociale”, Editura Polirom, Iaşi

Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti

15
 Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert

Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert

Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,

Bucureşti, Ed. Expert

Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor sociale

comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert

Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context european”,
Bucureşti, Ed. Alternative

Zamfir, Elena, “O nouă filozofie a sistemului serviciilor de asistenţă socială” în Revista

de Asistenţă Socială, nr. 1/2003

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:

• Definiţi conceptele de asistenţă socială şi cel de protecţie socială.

• Precizaţi prin ce mijloace se realizează protecţia socială.

• Care sunt principiile de acţiune ale asistenţei sociale?

• Care sunt componentele sistemului naţional de asistenţă socială?

• Serviciile de asistenţă socială: definiţii şi tipuri

• Analizaţi funcţiile serviciilor de as. socială.

• Enumeraţi factorii de risc pentru familie în perioada actuală.

• Care sunt principiile de organizare ale serviciilor de asistenţă socială?

16
 2. FAMILIA CONTEMPORANĂ: ROLURI, FUNCŢII

FAMILIA CONTEMPORANĂ: DEFINIŢII

• ”un grup de persoane legate direct prin relaţii de rudenie, ai cărei adulţi îşi asumă
responsabilitatea pentru creşterea copiilor. Legăturile de rudenie sunt relaţii între
indivizi, stabilite fie prin căsătorie, fie prin descendenţă, care întemeiază legături de
sânge (mamă, tată, copii, bunici etc.)”- Giddens A., 2000, pag.154.

Din perspectivă sociologică - “ grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau
rudenie, ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, de sentimente, aspiraţii şi interese,
apărând astfel ca o realitate socială distinctă, ca un grup natural şi social fundamental,
caracteristic tuturor societăţilor, în care se manifestă multiple relaţii, fundamentale fiind cele de
căsătorie şi rudenie“(Voinea, M. , Apostu, I, 2008, pag.12).

• Din punct de vedere juridic - “familia este un grup de persoane între care s-a instituit un
set de drepturi şi obligaţii, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la
modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternităţii, drepturile şi obligaţiile soţilor,
relaţiile dintre părinţi şi copii, modul de transmitere a moştenirii etc. Din perspectivă
juridică, familia este un grup reglementat prin legi şi alte acte normative”(Mihăilescu I.,
2003,pag.157).

• DIFERENŢE: sociologic –sens mult mai larg al noţiunii de familie decât sensul juridic;
cuplurile consensuale pot fi numite şi ele familii.

Funcţiile familiei

Henry H. Stahl (apud Mihăilescu, I., 2003, pag.162) evidenţiază:

• A)“funcţii interne, prin care se asigură membrilor familiei, un regim de viaţă intimă, un
climat de afecţiune, securitate şi protecţie:
▪ funcţii biologice şi sanitare, prin care se asigură satisfacerea nevoilor sexuale ale
membrilor cuplului, procrearea copiilor, necesităţile igienico-sanitare ale copiilor şi
dezvoltarea biologică normală a membrilor familiei;
▪ funcţii economice, care constau în organizarea gospodăriei şi acumularea de resurse
necesare funcţionării menajului pe baza unui buget comun;
▪ funcţii de solidaritate familială, care se referă la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste
şi respect între membrii familiei.
▪ funcţii pedagogico-educative şi morale, prin care se asigură socializarea copiilor.
• B) funcţii externe, prin care se asigură relaţionarea familiei cu exteriorul.”

17
 FUNCŢII INTERNE
(M. Voinea, 2003)

1. Funcţia biologică:

• necesităţile sexuale ale indivizilor sunt satisfăcute în cadrul cuplurilor familiale.

• În familie se satisfac necesităţile sexuale şi are loc reproducerea biologică a indivizilor.

• Sexualitatea este asociată cu dragostea, afectivitatea reprezentând una din principalele

trăsături prin care familia se deosebeşte de alte tipuri de grupuri sociale.

• se satisface o trebuinţă de dragoste, de afiliere.

2. Funcţia economică -mai multe componente:

• de producţie,

• de educare şi profesionalizare a descendenţilor şi

• de generare şi gestionare a unui buget comun.

• extinderea , gestionarea şi transmiterea patrimoniului copiilor reglementată prin acte

normative.

3. Funcţia de solidaritate familială: ajutorul bazat pe sentimentele de dragoste şi respect

între rude - părinţi şi copii, între fraţi şi surori, faţă de batrânii din familie sau faţă de rudele
bolnave.

4. Funcţia pedagogico-educative şi morală: se referă la educaţia şi învăţământul copiilor,

socializarea primară a acestora.

• se realizează socializarea primară a copilului, familia reprezentând una dintre

principalele instituţii socializatoare ale societăţii.

• În familie copilul îşi însuşeşte limbajul, învaţă să se poarte, să acţioneze pentru a-şi
îndeplini o dorinţă, un scop.

• Din interacţiunea cu adulţii din familie,copilul se poate simţi valorizat, esenţial pentru
integrarea lui socială şi şcolară.

• Valorile familiale, exercitarea rolurilor în familie şi reţeaua raporturilor interpersonale

din cadrul grupului familial sunt primele repere colective care-i permit copilului
înţelegerea funcţionării universului social.

• în urma procesului de socializare se configurează personalitatea socială.

18
 Voinea M. (1993, p. 46) evidenţiază cateva particularităţi ale familiei:

▪”funcţiile strict specializate ale familiei ca grup social, nerealizate de alte instituţii sunt:

• funcţia biologică-sanitară (cea procreativă în special),

• de solidaritate familială şi

• cea de socializare primară;

▪ în raport cu membrii grupului, familia are rolul de a asigura socializarea primară

(transmiterea normelor, valorilor, tipurilor de comportament), securitatea emoţională şi
trebuinţa de apartanenţă la grup a membrilor săi;

▪ în raport cu sine ca grup social are rolul de a se afirma ca grup unitar şi conştient de sine,
de identitatea sa, capabil să asigure bunăstarea şi dezvoltarea normală a personalităţii fiecărui
membru;

▪ în raport cu societatea externă are rolul de a asigura forţa de muncă a societăţii (sub aspect
cantitativ şi calitativ) “. - Vezi teoria personaităţii de bază: A. Kardiner

COMPONENTELE SOCIALIZĂRII ÎN FAMILIE

(Mihăilescu, I., 2003, pag.164-165):

• - normativă - prin care i se transmit copilului principalele norme şi reguli sociale,

• -cognitivă - prin care copilul dobândeşte deprinderi şi cunoştinţe necesare acţiunii ca

adult,

• - creativă - prin care se formează capacităţile de gândire creatoare şi de a da raspunsuri

adecvate în situaţii noi,

• - psihologică - prin care se dezvoltă afectivitatea necesară relaţionării cu părinţii, cu

viitorul partener, cu proprii copii şi cu alte persoane .

• “DISFUNCŢIILE din cadrul familiei au consecinţe asupra soţilor, asupra copiilor,

asupra relaţiilor familiei cu exteriorul, acestea devenind evidente în condiţiile separării
partenerilor (separare în fapt sau divorţ), abandonului familial, violenţei domestice sau
în condiţiile delincvenţei juvenile.

• Disoluţia vizibilă a familiei este o etapă foarte avansată a manifestării unor

disfuncţionalităţi intrafamiliale”(Mihăilescu I., 2003, pag.165).

19
George Murdock (1967, apud R. Popescu, 2009, p.23) afirma că familia îndeplineşte 4
funcţii fundamentale pentru viaţa socială:

• sexuală şi

• reproductivă: fără aceaste funcţii societatea s-ar stinge;

• economică: fără de care viaţa ar înceta;

• educaţională: fără de care cultura s-ar sfârşi.

Tipologii ale familiei- exemple:

• familia nucleară: formată din soţ, soţie şi copii,

• familia de orientare: cea din care provine individul,

• familia de procreare: familia pe careşi-o creează individul la maturitate.

• familia lărgită: cuprinde familia nucleară şi rudele acestora

• familia monoparentală, vitregă, tradiţională etc.

MODELE PARENTALE

În controlul parental şi suportul parental se indentifică trei modele de acţiune ((Stănciulescu,

E., 2002, p. 91-93):
• Modelul permisiv:
• Modelul autoritar
• Modelul autorizat

1. Modelul permisiv:
• - nivel scazut al controlului asociat identificării părintelui cu stări emoţionale ale
copilului:
• - copilului îi sunt impuse puţine norme de conduită, puţine responsabilităţi, iar
răspunsul acestuia la aşteptarile parentale este slab;
• - parinţii se străduiesc să înteleagă şi să răspundă la nevoile copilului.

2. Modelul autoritar:
• - este asociat cu un nivel crescut al controlului cu o susţinere slabă a activitaţii
copilului;
• - îi sunt aplicate copilului principii si reguli de conduită care nu pot fi încălcate, iar
parinţii transmit sistematic valori ca: autoritate, tradiţie, ordine, disciplină.
• 3. Modelul autorizat:
• - îmbină modelul permisiv cu cel autoritar adică un control sistematic cu un nivel crescut
al suportului parental;

20
• - regulile formulate de parinţi nu sunt impuse autoritar dar sunt verificate sistematic;
• - părinţii sunt deschişi la discuţii, explicându-le copiilor regulile şi mai ales de ce
trebuie acestea să fie respectate, stimulând astfel autonomia de gândire a copilului.

BIBLIOGRAFIE
• Giddens, A., 2000, Sociologie, Editura All, Bucureşti
• Lazăr (Nistor) Gheorghiţa, 2007, capitolul Rolul familiei şi al şcolii în prevenirea
comportamentelor de risc la adolescenţi, pag. 180 – 206, în lucrarea Riscuri la tineri.
Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA din România, coord. Buzducea Doru, Editura
Universităţii din Bucureşti
• Mihăilescu, I., 2000, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de caz,
Editura Universitatii din Bucuresti
• Mihăilescu, I., 2003, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de caz,
Editura Polirom, Iaşi
• Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, Experienţe, strategii,
Editura Universitară, Bucureşti
• Stãnciulescu, Elisabeta, 2002, ”Sociologia educaţiei familiale Volumul I Strategii
educative ale familiilor contemporane”, Iaşi, Editura Polirom
• Voinea, M. , Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas? ,Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti
Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii ,Bucureşti

TEMA NR. 1
(OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma ID_AS):

 Alegeţi o familie în dificultate: precizaţi structura acesteia şi analizaţi care sunt

principiile de acţiune ale asistenţei sociale în situaţia dată.

21
 UNITATEA 2

Obiectivele Unităţii de învăţare 2

 Analiza și studierea reformei în sistemul de protecție socială a copilului; cunoașterea

etapelor de reformă în sistemul de asistență socială și legislativ în domeniu.
 Cunoașterea dimensiunilor de acțiune a asistenței sociale în situația copiilor
aflați în dificultate.
 Studiul și însușirea formelor de protecție socială, alternative la procesul de
instituționalizare a copilului în dificultate: asistența maternală, adopția, plasamentul
familial
 Analiza fenomenelor „copiii străzii” și „copiii rămaşi singuri acasă”;
dobândirea de cunoștințe privind serviciile de intervenție și recuperare a acestor
categorii de copii. Analiza serviciilor de consiliere în asistenţă socială şcolară
 Studiul și analiza serviciilor de suport și asistenţă socială pentru persoanele
vârstnice

SITUAȚIA SISTEMULUI DE
PROTECȚIE SOCIALĂ A FAMILIEI

Baza legislativă și reforma în sistemul de protecție a copilului

BAZA LEGISLATIVĂ - REFORMA PROTECŢIEI COPILULUI

Pot fi considerate trei mari etape în reforma sistemului de protecție socială a copilului:
1. - perioada comunistă și perioada 1990-1997,
2. - perioada 1997-2004;
3. - perioada 2004 - prezent.

I. ÎN PERIOADA COMUNISTĂ: LEGEA 3 DIN 1970- copiii orfani, abandonati, cei ai caror
parinti nu le puteau oferi conditii materiale sau un climat moral corespunzator erau luati in
grija statului.

 - adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, la 20

noiembrie 1989;

 institutiile rezidentiale pentru protectia copilului erau organizate şi separate artificial pe

criteriul varstei:

 -copiii de la 0-3 ani fiind ocrotiti in "Leagăn“, MS.

 - copiii intre 3-6 ani – instituţii pentru preşcolari, MEN

 - copii între 6-18 ani în "Case de copii“, MEN.

22
 II. -la nivel national a fost armonizată legislatia prin ratificarea de catre Romania prin
Legea nr. 18/1990 a Conventiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului.

 - Ordonanta de Urgenta nr. 26/1997, aprobată si republicata prin Legea nr. 108/1998 -
reglementa problematica copilului aflat in dificultate, daca dezvoltarea sau integritatea
sa fizica sau morala era periclitata, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor ori a
uneia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricarei alte persoane.

 - din 1997 institutiile rezidentiale pentru protectia copilului au intrat intr-un proces de
restructurare, constituindu-se in "Centre de Plasament" prestatoare de servicii pentru
copiii aflati in dificultate.

 centrele au intrat in subordinea Directiilor de Protectie a Copilului (conform Ordonantei

de Urgenta nr. 26/1997.

III. Legea 272/2004 și completările ulterioare (ultima în dec 2018 şi intrată în vigoare la 1
ianuarie 2019)

- reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor

copilului” ; republicată și actualizată 2019

Legea nr. 52/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului
LEGEA nr. 286 din 29 noiembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilulu,i intrate în vigoare la 1 ianuarie
2019

Ord. 35 din 2003 ( pentru copiii aflati la asistenti maternali profesionisti) si Ord. 21 in 2004
(pentru copiii aflati in sistem rezidential)

Problemele dificile pe care le intampina familia şi copilul in prezent se datoreaza nu atat

caderii economiei din ultimii ani, cat mai de graba deficitului din zona politicilor sociale de
suport pentru familie şi copil.

 In Romania, a crescut tot mai mult numarul cazurilor de copii abuzati si neglijati, luand o
amploare si fenomenul « copiii strazii ».

 Pentru definirea categoriilor de copii care necesita protectie si asistenta sociala este
utilizat frecvent conceptul de “copil aflat in dificultate”.

 Copilul se afla in dificultate in cazul in care dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau
morala este periclitată.

23
 in cazul inexistentei sau deficitului de resurse necesare unui copil pentru o dezvoltare
normală din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual sau moral corespunzator varstei
pe care o are, putem vorbi de un copil aflat in dificultate.

COPILUL ÎN DIFICULTATE:
ALTERNATIVE LA INSTITUŢIONALIZARE

În ştiinţele socio-umane conceptul de alternativă se foloseşte atunci când, într-un

anumit context, un sistem social poate fi organizat în modalităţi diferite, alternative
(Dicţionar de sociologie, Ed. Babel, 1998).
În procesul de asistenţă socială a familiei şi copilului, alternativa cea mai bună este
aceea care corespunde cel mai bine interesului superior al copilului.
În general, menţinerea copilului în familia sa, este considerat lucrul cel mai benefic
pentru copil. Asistenţii sociali din domeniul protecţiei copilului, trebuie să aibă în vedere cu
prioritate obiectivul acesta. Exista însă situaţii, când acest obiectiv nu este posibil de realizat
şi atunci, se acţionează pentru securizarea copilului şi obţinerea unui cadru potrivit pentru
creştere şi educare.

Copiii care sunt separaţi, temporar sau definitiv, de mediul lor familial, au dreptul să
beneficieze de măsuri speciale de asistenţă din partea autorităţilor publice.
În cazul în care este vorba despre copii, care au fost separaţi de părinţii lor ca urmare a
unei decizii luate potrivit legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei copilului, serviciile
care funcţionează în cadrul Direcţiilor Generale de Asistentă Socială şi Protecţia
Copilului de la nivelul fiecărui judeţ şi al fiecărui sector al municipiului Bucureşti, au
responsabilitatea de a găsi o măsură alternativă de ocrotire pentru aceşti copii.

Forme alternative pot fi:

 încredinţarea / plasamentul în familia extinsă (până la gradul IV) sau la alte
persoane/familii,
 încredinţare în vederea adopţiei, adopţia
 asistenţă maternală,
 ocrotirea într-un centru de zi, centru în regim de urgenţă, centre de sprijin pentru tinerii
de peste 18 ani ş.a.
case de tip familial, apartamente sociale..

24
 SISTEMUL DE PROTECTIE A COPILULUI

poate fi impărţit in PATRU MARI DIRECŢII:

1. OCROTIRE FAMILIALĂ ASISTATĂ DE STAT, aceasta fiind o masura de

preventie aplicabila familiilor aflate in dificultate. Parintii pastreaza tutela propriilor copii,
dar beneficiaza de sprijinul si supravegherea institutiilor/serviciilor statului.
2. ADOPTIA – alternativa pentru acei copii ai caror parinti au decedat, au renuntat la
drepturile parintesti sau au fost decazuti din aceste drepturi in urma unei hotarari
judecatoresti.
Adoptia este considerata cea mai buna optiune pentru copilul care nu poate
ramane in familia de origine.
-cu cat copilul este adoptat la o varsta mai frageda, intarzierile in dezvoltare, traumele
abandonului si ale institutionalizarii vor fi mai reduse.
3.PLASAMENTUL FAMILIAL:
 - este o varianta pentru toti copiii care nu indeplinesc criteriile de adoptie sau care
asteapta sa fie adoptati.
 Persoana care ia in plasament copilul este de obicei un asistent maternal profesonist, iar
aceasta masura are un caracter temporar, ingrijirea putand fi de scurta durata sau de lunga
durata (asemanatoare adoptiei).
 In multe cazuri copiii se succed de-a lungul vietii lor, la mai multi asistenti maternali,
pentru ca o parte din cazuri sa ajunga chiar intr-un serviciu de tip rezidential.
 Considerat "A DOUA CEA MAI BUNĂ OPTIUNE" pentru copil, dupa adoptie.
 Majoritatea tarilor occidentale, dezvoltate si-au inchis institutiile de ocrotire de mari
dimensiuni prin dezvoltarea sistemului de plasament familial individual sau pentru mici
grupuri de copii.
4. PLASAMENTUL IN CADRUL SERVICIILOR DE TIP REZIDENŢIAL
 este cea de-a patra alternativă,
 este considerata si ultima alternativa, deoarece ei i se atribuie efectele negative marcante
in dezvoltarea copilului.
 In multe tari aceasta forma de plasament este utilizata doar pentru acei copii care:
 nu au reusit sa se adapteze variantelor anterioare sau
 pentru acei copii care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în
servicii de tip rezidenţial specializate.

TRASEUL UNUI COPIL

ABANDONAT LA NAŞTERE
(posibil scenariu)

 Drumul care ar putea fi parcurs de un nou născut abandonat anaștere ar putea

avea următorul traseu:
- se dispune in mod obligatoriu plasamentul doar la o familie substituitivă sau asistent
maternal, deoarece conform legii 272/2004 (cu completările ulterioare, 2019) plasamentul
copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau
substitutivă, plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.

25
Conform Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu
completările aduse de LEGEA nr. 286 din 29 noiembrie 2018 şi intrate în vigoare la 1
ianuarie 2019, avem următoarele specificaţii:
"Secţiunea a 2-a Plasamentul:
Articolul 64(1) Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 7 ani poate fi dispus
numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistent maternal, plasamentul acestuia într-un
serviciu de tip rezidențial fiind interzis.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), se poate dispune plasamentul într-un serviciu de
tip rezidențial al copilului mai mic de 7 ani, în situația în care acesta prezintă handicapuri
grave, cu dependență de îngrijiri în servicii de tip rezidențial specializate.
(3) La stabilirea măsurii de plasament se va urmări:a) plasarea copilului, cu prioritate, la
familia extinsă sau la familia substitutivă;b) menținerea fraților împreună;c) facilitarea
exercitării de către părinți

 Prin excepţie de la aceste prevederi, se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip
rezidenţial al copilului mai mic de 7 ani, doar în situaţia în care acesta prezintă
handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii rezidenţial specializate, ce nu
pot fi realizate de către familie.

 integrarea în familia naturală, biologică (dacă se găseşte familia şi nu a fost declarat prin
hot. judecătorească abandonat)

 Dacă este declarat abandonat, alternativele sunt:

 - continuarea plasamentului la un asistent maternal,
 - adopţia sau
 - plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential specific vârstei sale (in
cazul in care adopţia nu este posibilă pentru acel copil sau acel copil încă aşeaptă o
familie adoptatoare).

RISCURI: Asistenţii maternali şi serviciile de tip rezidential pot fi schimbate de mai

multe ori pe parcursul evoluţiei copiilor, astfel că acel copil care a fost privat odată de
stabilitate, afecţiune şi ocrotirea unei familii, va fi privat si de stabilitatea unei familii
substituitive sau măcar de stabilitatea unei locaţii şi a unui personal faţă de care să poată
stabili anumite legaturi de ataşament.

1.Încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane: această măsură de protecţie
poate fi instituită în cazul în care o familie sau o persoană care prezintă garanţii morale şi
materiale consimte să ia în îngrijire spre creştere şi educare un copil care se află într-una din
următoarele situaţii :
 părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecătoresc morţi ori dispăruţi şi nu a fost instituită tutela;
 părinţii sunt decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela,
 copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă.

26
 2.Plasamentul copilului la o familie sau persoană care consimte:
 Dacă securitatea,
 dezvoltarea sau
 integritatea morală a copilului este periclitată în familie din motive independente de
voinţa părinţilor, Comisia pentru Protecţia Copilului poate hotărî plasamentul copilului la
o familie sau persoană la cererea acesteia sau a unuia dintre membrii familiei sau a unei
rude a copilului până la gradul al-IV-lea inclusiv. În acest caz, părinţii naturali ai
copilului îşi menţin drepturile faţă de copil, cu excepţia cazurilor în care securitatea,
dezv. şi integritatea morală a copilului este pusă în pericol de părinte.

Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (republicată

2019):

Articolul 44(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în
vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la protecție
alternativă.(2) Protecția prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de protecție specială
prevăzute de prezenta lege, adopția. În alegerea uneia dintre aceste soluții autoritatea competentă va
ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite continuități în educarea copilului,
precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și lingvistică.

Articolul 45 Tutela se instituie conform legii de către instanța judecătorească în a cărei circumscripție
teritorială domiciliază sau a fost găsit copilul.......................

Articolul 59 Măsurile de protecție specială a copilului sunt:

a) plasamentul;
b) plasamentul în regim de urgență;
c) supravegherea specializată
Articolul 60:
De măsurile de protecție specială, instituite de prezenta lege, beneficiază:
a) copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor
părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați
judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela;
b) copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din
motive neimputabile acestora;
c) copilul abuzat sau neglijat;
d) copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare;e) copilul care a săvârșit o faptă prevăzută
de legea penală și care nu răspunde penal

PLASAMENTUL COPILULUI:
Constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă,
în condiţiile prezentei legi (Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului, Art. 58),
după caz, la:
 o persoană sau familie
 un asistent maternal
 un serviciu de tip rezidenţial licenţiat în condiţiile legii..........
.......................

27
  (3) La stabilirea masurii de plasament se va urmari:
 a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
 b) mentinerea fratilor impreuna;
 c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine
legatura cu acesta.
Pe durata masurii speciale de protectie, domiciliul copilului este la persoana, familia, asistentul
maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.

Măsura plasamentului se stabilește (conform L. 272-2004, republicată, art. 65) de

către:
-. Comisia pentru Protectia Copilului competentă atunci cand exista acordul parintilor,
sau
-. instanta judecatoreasca, la cererea direcției generale de asistență socială și protecția copilului:a) în
situația copilului ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești
sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați
judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela (prevăzut la art. 60 lit. a), precum și în
situația copilului abuzat sau neglijat; copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare ( art. 60 lit. c) și d),
dacă se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgență dispus de către direcția generală de asistență
socială și protecția copilului;

- în situația copilului care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din
motive neimputabile acestora sau copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu
răspunde penal.

- Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului
dispus de către Comisia pentru Protecția Copilului.
- Drepturile și obligațiile părintești față de copil se mențin pe toată durata măsurii plasamentului
dispus de către Instanță.

Tipuri de servicii alternative la institutionalizarea copilului aflat in dificultate:

a) centrul maternal cu serviciile:
 -Serviciul de pregatire a integrarii/ reintegrarii copilului in familie
 -Serviciul de consiliere a femeii in perioada preconceptiva
 -Serviciul de consiliere a gravidei cu risc de abandon al copilului
 -Serviciul de consiliere pentru parinţi si copii
b) centre de zi :
 -pentru copiii prescolari, proveniti din familii defavorizate material si financiar.
 -beneficiaza cu precădere copiii saraci proveniti din comunitatea locala
 -ingrijire in timpul zilei, programe educative si distractive, consiliere psihologica
c)servicii de prevenire

3. Încredinţarea copilului în vederea adopţiei (vezi Legea 273 cu completările ulterioare

aduse de Legea 57/2016/2018):
 -măsură de protecţie pentru copilul aflat în dificultate, măsură alternativă la
instituţionalizare;
 - se stabileşte în condiţiile încredinţării obişnuite (în cazul în care părinţii copilului sunt
decedaţi, decăzuţi din drepturile părinteşti, copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre

28
 judecătorească sau părinţii şi-au dat consimţământul pentru adopţie) cu condiţia ca
familia/persoana care solicită această măsură să intenţioneze să îl adopte pe copil şi să-şi
fi dat acordul de a-l adopta pe copil în
forma autentificată (la notariat).

D.G.A.S.P.C.trebuie să întocmească un plan individualizat de protecţie (P.I.P.) pentru

copil.
-în evaluarea potenţialului de reintegrare familială sunt luate în considerare aspecte
vizând:
 disponibilitatea afectivă a copilului şi a familiei,
 nivelul socio-economic al acesteia,
 serviciile asociate necesare pentru realizarea şi menţinerea reintegrării,
 managerul de caz procedând la efectuarea mai multor demersuri dintre care este foarte
important să amintim contactul permanent cu familia naturală a copilului şi încercarea
acestora de consiliere, informarea deplină a părinţilor copilului asupra posibilităţii redării
de către instanţa judecătorească a exerciţiului drepturilor părinteşti şi asupra condiţiilor
redării, în situaţia în care acestora le-a fost limitat exerciţiul drepturilor sau au fost
decăzuţi din drepturi.

Familia sau persoana adoptatoare este evaluată din punct de vedere social, psihologic;
este consiliată, urmând să existe mai multe întâlniri cu specialiştii;
-se va întocmi un raport de evaluare a capacităţii persoanei/ familiei de a adopta;
-Se va evalua de asemenea, potenţialul de integrare al copilului în familia extinsă .

 Urmează procesul de stabilire a compatibilităţii dintre copil şi familia / persoana

adoptatoare, pentru care instanţa judecătorească a încuviinţat deschiderea procedurii de
adopţie internă şi care se bazează pe potriviri teoretice dar şi practice care presupun
informarea copilului şi pregătirea părţilor implicate, în vederea acomodării copilului cu
persoana sau familia adoptatoare.
 pe perioada în care copilul a fost încredinţat, D.G.A.S.P.C. monitorizează evoluţia
acestuia, întocmind în acest sens o serie de rapoarte.
 la urmă, se întocmeşte raportul final referitor la evoluţia relaţiilor dintre părţi, care se
transmite instanţei judecătoreşti pentru revocarea măsurii de încredinţare .

 întregul proces de adopţie este monitorizat de responsabilul de caz din cadrul Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
 Adopţia este o măsură specială de protecţie a copilului, prin care se stabileşte filiaţia
între cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia între copil şi rudele adoptatorului; îşi
produce efectele de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti .

Ministerul Muncii si Justiţiei : Comunicat de presă, septembrie 2018:

"Legea adopției a fost modificată: procedura a fost simplificată, familiile
care adoptă vor fi sprijinite financiar
Guvernul a adoptat legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.
273/2004 privind procedura adopției, cu scopul de a soluționa unele probleme

29
apărute în implementare, de a reanaliza unele principii ce stau la baza adopţiei, dar
și pentru a adapta legislaţia la realităţile actuale.
Documentul introduce prevederi care să asigure celeritate în dobândirea și
menținerea statutului de copil adoptabil, să flexibilizeze procedura de evaluare a
adoptatorilor și etapa de monitorizare post-adopție și să debirocratizeze şi simplifice
unele proceduri.
Noua formă a legii elimină din procedură identificarea rudelor de până la
gradul al IV-lea în cazurile în care planul individualizat de protecție a copilului are ca
finalitate adopția, această măsură având ca scop simplificarea demersurilor din
această etapă.
De asemenea, pentru a veni în sprijinul persoanelor sau familiilor care doresc
să adopte, documentul majorează durata de valabilitate a atestatului de persoană sau
familie aptă să adopte, de la 2 ani la 5 ani.
Modificările aduse vizează și flexibilizarea derulării procedurii de adopţie
internaţională pentru copiii care au împlinit vârsta de 14 ani, fiind urmărită creşterea
şanselor acestor copii de a avea o familie, inclusiv în cazul grupurilor de fraţi care nu
pot fi separaţi, dacă unul dintre ei a împlinit vârsta de 14 ani.
Documentul aprobat de Guvern introduce și noi stimulente financiare care să
susțină decizia unei familii de a adopta:
 o indemnizație lunară raportată la indicatorul social de referință,
în cuantum de 1,2 ISR(Indicatorul Social de Referinţă, în prezent în valoare de 500
lei), respectiv 600 lei, pentru fiecare copil adoptat care are între 3 și 6 ani, ori
este încadrat în grad de handicap ușor sau mediu ori face parte dintr-un grup de 2
frați adoptabili împreună.
 o indemnizație lunară majorată cu 50%, respectiv 900
lei, pentru fiecare copil adoptat care a împlinit 7 ani ori este încadrat în grad de
handicap accentuat sau grav, infectat HIV sau bolnav SIDA ori face parte dintr-un
grup de cel puțin 3 frați adoptabili împreună.
Sprijinul financiar se acordă până la dobândirea capacității depline de
exercițiu de către copilul adoptat, respectiv până la vârsta de 18 ani, iar dacă acesta
își continuă studiile într-o formă de învățământ de zi, până la împlinirea vârstei de 26
ani.
 adoptatorul sau familia adoptatoare care a adoptat unul sau mai mulți
copii beneficiază pentru fiecare copil adoptat de o sumă fixă de 1.500 lei pe an,
pentru asigurarea unor servicii de recuperare sau reabilitare medicale,
psihologice sau de altă natură, în urma recomandărilor unui medic, psiholog sau
asistent social. Suma se acordă pe durata etapei de monitorizare post-adopție și se
actualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de rata inflației.
 pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare ale
adoptatorului sau familiei adoptatoare, pe durata participării la procedura de
potrivire practică cu un copil din alt județ, se acordă o sumă de200 de lei pe
zi/persoană, pentru o perioadă de maxim de 10 zile.
Aceste stimulente financiare se acordă în cazul adopțiilor încuviințate
conform procedurii adopției interne și nu se aplică în cazul persoanelor care adoptă
copilul soţului.

30
 Actul normativ prevede și completări referitoare la concediul de acomodare,
pentru corelarea cu dispozițiile mai flexibile reglementate pentru concediul și
indemnizația pentru creșterea copiilor, prevăzute de OUG nr. 111/2010."
(http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5249-
cp-lg-adoptiei-20092018)

4. Plasamentul sau încredinţarea copilului până la împlinirea vârstei de 18/26

ani la un asistent maternal profesionist:
- asistentul maternal profesionist este o persoana fizică atestată în condiţiile legii, care
asigură prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul său, creşterea, îngrijirea şi educarea
necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primeşte în încredinţare / plasament.

BIBLIOGRAFIE

 Petre, Nina, 2002 - Abandonul copilului, Copil în dificultate, neglijat, în Pop, Luana
Miruna (coordonator), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
 Pop, Luana Miruna (coord.), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
 Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu Lazăr (coord.), 1998, “Politici sociale în România”,
Bucureşti, Ed. Babel
 *** Legislaţie
STRATEGIA NAȚIONALĂ pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-
2020.
- Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu completările
ulterioare
- Lege 273 2004 privind adopţia copilului cu completările şi modificările ulterioare(Legea
57/2016)

ASISTENŢA MATERNALĂ-
ALTERNATIVĂ LA INSTITUŢIONALIZAREA COPILULUI CU DIZABILITĂŢI

CONVENTIA O.N.U.
Cuvinte cheie
ART.19- protecţia copilului împotriva oricăror forme de:
 abuz
 rele tratamente
 abandon
 neglijare

ART. 20
Masuri alternative de protecţie care să asigure:
 apartenenţa la originea etnică
 dreptul la identitate
 istorie proprie
 respectarea credinţei religioase

31
ART. 23 Masuri alternative de protecţie care să asigure:

 apartenenţa la originea etnică

 dreptul la identitate
 istorie proprie
 respectarea credinţei religioase

INSTITUŢIONALIZAREA COPILULUI ÎN DIFICULTATE

Efecte negative

 ignorarea principiului fundamental conform căruia instituţiile se subordonează intereselor

copilului şi nu celor administrative;
 omiterea faptului că nevoile copilului diferă în funcţie de vârstă, dezvoltare psihică şi
experienţă de viaţă;
 Incapacitatea de a oferi copiilor un model autentic de viaţă de familie.

ALTERNATIVE DE OCROTIRE A COPILULUI AFLAT ÎN DIFICULTATE

 Plasament familial la rude de până la gr. IV

 Plasament la o familie/persoană
 Plasament la un asistent maternal profesionist
 Plasament într-o instituţie de ocrotire- măsură de risc

FORME DE PROTECŢIE A COPILULUI ÎN FAMILII SUBSTITUT

 Plasamentul la o familie / persoană
 Plasamentul la un asistent maternal profesionist

PRINCIPII PENTRU PROTECŢIA DE TIP FAMILIAL A COPILULUI CU

DIZABILITĂŢI

 Asigurarea nevoilor speciale ale copiilor cu dizabilităti

 Garantarea demnităţii
 Îngrijiri speciale adaptate nevoilor copiilor
 Acces la educaţie,servicii
medicale, recuperare, reabilitare

PROTECTIA ESTE NECESARA IN CAZUL IN CARE:

 Copilul se afla intr-o situaţie de risc: abuzat,neglijat,abandonat în unitate medicală;

32
  Statutul socio-economic al familiei nu permite, pentru o perioada de timp, îngrijirea
adecvata a copilului

NEVOILE INDIVIDUALE ALE COPILULUI-

DEZVOLTAREA PERSONALITĂŢII VIITORULUI ADULT

• Nevoia de dragoste şi securitate

• Nevoia de experienţe noi
• Nevoia de recunoaştere şi apreciere
• Nevoia de responsabilitate

NEVOIA DE DRAGOSTE ŞI SECURITATE

• Identitate personală (Depersonalizare)

• Acceptare de sine (Lipsa încrederii în sine şi în cei din jur)
• Relaţii familiale stabile (Incapacitatea de a dezvolta relaţii afective familiale de durată)
• Atitudini afective stabile (Imaturitate afectivă, Instabilitate emoţională)

NEVOIA DE EXPERIENŢE NOI

 Dezvoltarea mentală
 Motivaţie pentru explorări viitoare şi pentru învăţare (teamă, frustrare)
 Perseverenţă (indiferenţă, pasivitate)

NEVOIA DE APRECIERE ŞI RECUNOAŞTERE

 Încurajare
 Nivel optim al aşteptărilor faţă de copil adaptat la capacitatea sa şi la stadiul de
dezvoltare
 Greşelile şi eşecul trebuie acceptate
ca parte integrantă a învăţării

NEVOIA DE RESPONSABILITATE

 Independenţă personală – îndrumare – limite

 Modelul parental – argument durabil şi eficient în influenţarea convingerilor şi

comportamentelor copilului

ANALIZA DIN PERSPECTIVA NEVOILOR COPILULUI

Caracteristici individuale:

33
  Vârsta
 Background
 Familial
 Comunitar
 Deviant
 Educaţie
 Nevoi speciale
 Medicale
 Educative

ANALIZA DIN PERSPECTIVA MĂSURII DE PROTECȚIE A COPILULUI

PLANIFICAREA PLASAMENTULUI LA AMP:

 PLANIFICAREA INTERVENTIEI
 Stabilirea necesităţii
 Masura imediată de protectie
 Masura de protectie de lunga durata
 PLANIFICAREA INGRIJIRII
 Mediu securizant si stimulativ
 Identificarea programelor necesare
 Stabilirea unui plan individual de dezvoltare

34
CADRUL TEORETIC DE ANALIZĂ

Copilul – Familia naturală – cel mai propice mediu de dezvoltare fizică, emoţională,
intelectuală
Nevoile superioare ale copilului: Mediul familial - Separarea copilului de familia naturală –
Traumă, Frustrare afectivă
Lipsa familiei naturale – Alternative familiale de ocrotire care să îndeplinească nevoile
biologice, psiho-sociale şi spirituale ale copilului –
Plasament la AMP

ASISTENȚA ATERNALĂ
Asistentul maternal – este persoana fizică care prin activitatea pe care o desfăşoară la
domiciliul său asigură:
 Creşterea
 Îngrijirea
 Educarea – copilului aflat în plasament
Plasamentul la AMP este o alternativă la instituţionalizarea:
1. Copiilor sănătoşi sau cu nevoi speciale
 Implicarea familiei in alegerea formei de protecţie
 Sprijinirea familiei pentru îmbunătăţirea statutului
2. Copiilor maltrataţi , neglijaţi, abuzaţi,abandonaţi
Scopul este reintegrarea ulterioară a copilului in familia naturală

FUNCŢIILE ASISTENTULUI MATERNAL:

• Funcţia de îngrijire
• Funcţia de educare şi socializare
• Funcţia de comunicare
• Cu copilul
• Cu familia
• Cu asistentul social
• Funcţia de formare - informare

PLASAMENTUL COPIILOR CU DIZABILITĂŢI LA AMP trebuie să asigure:

1.Deschiderea comunității:
• Sustinerea asistentilor maternali
• Sustinerea parintilor
• Implicarea institutiilor conexe
• Accesibilizarea serviciilor existente
2. Accesul la educație:
• Educatia inclusivă
• Invățământ la domiciliu
• Școli profesionale

35
3. Accesul la servicii medicale:
• Colaborarea cu instituţiile medicale de specialitate
• Asigurarea serviciilor terapeutice gratuite
• Asigurarea medicaţiei necesare

CONCLUZII:
 Alegerea unei măsuri de protecţie trebuie să țină seama de o serie de variabile atât
individuale cat si de mediu si nu de disponibilităţile serviciilor existente (serviciile
trebuie centrate pe copii);
 Indiferent de forma de protecţie aleasa, păstrarea legăturii cu familia sau
informarea ulterioara a copilului privind familia sa naturala este fundamentala din perspectiva
formarii imaginii de sine;
 Fiecare rupere a legăturilor familiale de bază reprezintă o traumă pentru copilul
implicat; de aceea ar trebui evitată această rupere ori de câte ori este posibil;
 Pentru a deveni adulţi responsabili capabili şi încrezători, copiii au nevoie de
dragoste şi securitate, cunoaştere şi recunoaştere, sentimentul propriei identităţi;
 Copiii cu nevoi speciale nu trebuie să facă excepţie de la îngrijirea de tip familial,
să-l privim aşa cum este, să-i descoperim potenţialul şi să –l valorificăm deoarece fiecare copil
are anumite capacităţi de dezvoltat, fiecare copil este o individualitate cu puncte tari şi puncte
slabe care se cunosc doar după ce se lucrează cu el.

ASISTENŢA SOCIALĂ DIN ŞCOALĂ

CENTRELE DE CONSILIERE ÎN ASISTENŢĂ SOCIALĂ
DIN ŞCOALĂ

 Şcoala reprezintă un instrument de egalizare a şanselor, de incluzine socială a

celor aflaţi în situaţie de risc.
 Educaţia presupune un proces îndelungat şi costisitor dar asigurând individului o
anumită pregătire profesională va putea avea acces pe piaţa muncii. Având un loc de muncă
familia va avea o oarecare stabilitate şi independenţă financiară.
 Politicile sociale dezvoltate în domeniu s-au concentrat pe egalizarea şanselor de
acces la educaţie; ulterior acest proces s-a dovedit a nu fi suficient. Astfel, accesul la
educaţie a fost dublat de egalizarea şanselor de succes;
 - acest fapt presupunea dezvoltarea unor metode, instrumente, forme de
învăţământ care corespundeau nevoilor fiecăruia.
 - în această idee de democratizare a procesului de educaţie nu se punea
problema unui tratament identic tuturor ci oferirea unui răspuns la anumite nevoi
ale copilului.
 - democratizarea procesului de învăţământ nu presupune educaţie mai
multă pentru mai mulţi copii ci participarea la luarea deciziilor a unui număr mai
mare de oameni, atât la nivel administrativ cât şi educativ.
 SECOLUL XXI: DEMOCRATIZAREA RELAŢIILOR INTERPERSONALE
ASISTENŢA SOCIALĂ- O NOUĂ MISIUNE:

36
  De a facilita participarea elevilor şi părinţilor
 la gestionarea fondurilor,
 la activităţile desfăşurate în şcoală,
 la propunerea de regulamente etc.
Raportându-ne la democratizarea procesului educaţional, asistentul social din şcoală îşi
propune o serie de obiective legate de:
1. stimularea participării elevilor şi părinţilor la toate evenimentele desfăşurate în şcoală;
2. dezvoltarea unor relaţii democratice între elevi şi profesori;
3. eliminarea discriminărilor socio-culturale în educaţie ş.a.

Unii specialişti definesc asistenţa socială din şcoală ca având cinci dimensiuni foarte
importante:
1. „- furnizarea de servicii pentru elevi şi familiile acestora;
2. - furnizarea de servicii pentru personalul educativ al şcolii;
3. - furnizarea de servicii pentru personalul non-educativ al şcolii;
4. - furnizarea de servicii pentru comunitate;
5. - realizarea unor sarcini administrative şi profesionale specifice”1 .

Furnizarea de servicii pentru

elevi şi familiile acestora

 Primul indicator care atrage atenţia specialiştilor din domeniul educativ (cadre
didactice, asistent social, psiholog, medic etc.) este performanţa şcolară.
 Pot exista două situaţii:
-a/ dacă performanţele şcolare ale copilului sunt mici, pot atrage după ele şi probleme de
integrare, de adaptare ce necesită intervenţia specialiştilor.
b/ dacă adaptarea şcolară este deficitară (inadaptare), integrarea copilului în colectivul clasei
este dificilă, pot conduce către o performanţă şcolară scăzută.
 Odată ce aceste probleme sunt semnalate de un cadru didactic, asistentul social este cel
care va avea în prim planul preocupărilor sale copilul care trece printr-o situaţie de criză.

CENTRELE DE CONSIIERE ÎN ASISTENŢĂ SOCIALĂ DIN ŞCOALĂ:

SCOP ŞI OBIECTIVE

SCOP:
 Centrul de consiliere în asistenţă socială pentru părinţi şi copii sprijină şi asistă
părinţii/potenţialii părinţi pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care afectează
relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor parentale, pentru prevenirea
separării copilului de familia sa, şi sprijină copiii atunci când apar probleme în
dezvoltarea acestora, în situaţii de abandon şcolar, inadaptare şcolară, comportamente
deviante.

1
Nelson, 1990, în G. Neamţu, 2003, Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi p.836

37
 Obiective
 Constientizarea de către părinţi a nevoilor copilului de a se dezvolta intr-un mediu
familial stabil;
 Constientizarea factorilor ce pun in pericol sanatatea, securitatea, dezvoltarea morala,
educatia si integrarea sociala a copilului;
 Imbunatatirea abilităţilor parintilor in ceea ce priveste ingrijirea si dezvoltarea copiilor;
 Sprijinirea familiilor/părinţilor prin dezvoltarea de reţele/grupuri de sprijin;
 Reducerea numarului de copii care ajung in institutii datorita unor dificultati temporare
prin care trec parintii acestora;
 Formarea unor reţele de colaborare între profesioniştii din serviciile comunitare şi
implicarea lor în depistarea precoce a riscurilor care determina separarea copilului de
familia sa.

Categorii de familii care prezinta risc ridicat de separare a copiilor:

 familii fara locuinta, cu venituri foarte mici care beneficiază de ajutoare sociale;
 familii in care un parinte sau ambii sunt şomeri; care si-au abandonat sau
institutionalizat copiii;în care un parinte sau ambii sunt in inchisoare;
 familii in care exista persoane care sufera de boli psihice grave sau cronice;
 familii in care unul sau ambii parinti sufera de boli somatice grave sau cronice;
 familii in care exista copii nascuti din casatorii diferite;familii monoparentale;
 familii in care se consuma alcool, droguri;
 familii in care unul sau ambii parinti au decedat;
 familii in care se practica prostitutia;familii care resping mamele minore;
 familii in care unul sau ambii parinti sunt analfabeti;
 familii in care se practica violenta, fuga de acasa;
 familii in care se practica cerşetoria;familii in divorţ;
 familii in care unul sau mai multi copii au abandonat scoala;
 familii in care exista copii cu frecvente probleme de sanatate sau cu probleme psihice;
 familii care au copii cu probleme de comportament;
 familii care neglijeaza igiena, sanatatea si educatia copilului;
 familii in care exista abuz fizic, emotional si sexual.
 familii in care unul sau ambii parinti muncesc in strainatate ş.a..

Activitatile desfăşurate în centrele de asistenţă socială din şcoală se vor focaliza pe:
 consiliereea parintilor pentru depăşirea unor situatii de dificultate (divort, pierderea
locului de munca, conflicte intrafamiliale, boli cronice, decesul unuia dintre soti, etc.)
care pun in pericol dezvoltarea copiilor sau care genereaza riscuri de separare a copiilor
de mediul lor familial,
 informarea parintilor în vederea acoperirii nevoilor copiilor,

38
  consolidarea abilităţilor şi cunostinţelor părinţilor privind ingrijirea şi educarea
copilului,
 sprijinirea şi consilierea copiilor care au dificultati de dezvoltare si/sau integrare in
familie, scoala, grupuri socio-profesionale.
Parteneriate,colaborări ale centrelor de consiliere
 cu serviciile comunitare cu responsabilitati in educatie, sanatate, pregatire profesionala,
protectie sociala etc.
 identifica potenţialii parteneri comunitari (cadre didactice, medici, asistente medicale,
consilieri locali, preoti, vecini etc.) care pot contribui la dezvoltarea activitatilor din
centrul de consiliere şi pot deveni persoane de sprijin pentru activitatile sale.
 incheie conventii de colaborare/acorduri de parteneriat cu institutiile din comunitate
cu scopul realizarii unor retele locale necesare identificarii situatiilor care necesita
interventie din parte profesioniştilor.
 organizeaza grupuri /retele de sprijin in proximitatea clientilor pentru a ajuta familiile in
cresterea si educarea copilului.

Managementul de caz cuprinde următoarele etape :

 Identificarea, primirea clienţilor: elevilor, părinților, profesorilor, alt personal din școală
șa.,
 diagnoza problemelor (diagnoza iniţială),
 evaluarea detaliată,
 elaborarea şi punerea în aplicare a planului personalizat de consiliere,
 supervizarea,
 monitorizarea şi re-evaluarea cazului
 inchiderea cazului.

Servicii de consiliere în asistenţă socială

- Asistentul social stabileste impreuna cu clientul obiectivele interventiilor (tinand seama de

planul personalizat de consiliere) si are in vedere:
 mentinerea copilului in mediul său de viata natural,
 prevenirea separarii copilului de familia sa,
 prevenirea intrării copilului in sistemul de protectie a copilului,
 formarea atasamentului parinte- copil,
 intarirea capacitatii familiilor de a depasi dificultatile psihosociale pentru a-si asuma
responsabilitatile parentale si pentru a evita afectarea relatiilor familiale
 prevenirea abandonului şcolar.

Consiliere si informare

A. -asistenţa juridico-administrativă; aceasta se realizeaza cu colaborarea activa a

clientului in functie de gradul sau de autonomie.
B.- asistenta pentru obtinerea prestatiilor (beneficii în bani: alocaţii, venitul
minim garantat, alte ajutoare financiare): asistentul social informează clientului despre

39
 drepturile lui, verifica/analizeaza resursele acestuia, impreuna cu clientul face demersurile
necesare pentru obtinerea de catre acesta a prestaţiilor acordate conform legii.
C. - acompanierea pentru gasirea sau pastrarea unei locuinte: asistentul social
evalueaza dificultatile clientului, gradul de urgenta al situatiei sale, il informeaza pe client
asupra drepturilor si obligatiilor sale, asupra demersurilor pe care trebuie sa le realizeze,
asupra procedurilor necesare, pregateste clientul pentru cazul in care este nevoie de
schimbarea cadrului sau de viata.
D sustinerea demersurilor de (re)integrare scolara si profesionala: asistentul
social tine seama de asteptarile si opiniile clientului, evalueaza situatia clientului din punct
de vedere scolar si profesional, identifica institutiile la care poate apela clientul, sprijina
accesul la structuri de invatamant si cursuri de formare profesionala, il acompaniaza pe
client in demersurile sale.
E. asistarea clientilor cu dificultăţi psiho-sociale, persoane cu probleme
psihologice, de comportament, dependente de alcool, droguri, supuse abuzurilor din
partea unor persoane, copii cu risc de separare de familie.
Asistentul social evalueaza gradul in care relatiile interpersonale sau izolarea
perturba viata clientului, realizeaza intrevederi de tip psiho-social (asculta, sustine, sprijina
clientul in dezvoltarea de competente sociale), transmite informatii asupra gravitatii starii
clientului.
 informeaza clientul asupra drepturilor si posibilitatilor de sprijin precum si a
institutiilor competente,
 consiliaza clientul in raport cu situatia sa actuala,
 face un inventar al resurselor posibile pentru client,
 realizeaza impreuna cu clientul un proiect de schimbare a situatiei sale de viata,
 identifica obstacolele care pot impiedica schimbarea,
 îl sustine in situatii de criza, propune resurse terapeutice.

TEMA NR. 2

(OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma ID_AS):

 Realizaţi și analizați o posibilă “rută” în sistemul de protecţie socială pe care o poate

urma un copil cu disabilităţi uşoare abandonat la naştere (scenariu).

 Analizaţi importanţa cunoaşterii cauzelor care au determinat ajungerea copiilor în stradă

şi a perioadei de când se află în stradă în demersul recuperativ al copiilor străzii de către
serviciile de asistență socială.

40
 III:

UNITATEA 3

Obiectivele unității nr. 3

 Studiul proceselor de evaluare şi monitorizare a serviciilor de asistenţă socială a
familiei.
 Cunoașterea și însușirea tipurilor de indicatori utilizați în cele două procese menționate.
 Realizarea de aplicații concrete pe comunități în dificultate pe baza unor indicatori
sociali.
 Studiul și analiza factorilor de risc pentru familie şi copil în perioada actuală. Analiza și
cunoașterea Strategiei naționale pentru protecția și promovarea drepturilor copilului
2014-2020.
 Studiul și analiza unor modele de poltici sociale de suport pentru familie: a. familiile cu
copii; b. persoanele vârstnice.

EVALUARE ŞI MONITORIZARE IN ASISTENŢĂ SOCIALĂ.

EVALUAREA MĂSURII DE PLASAMENT A COPILULUI ÎN DIFICULTATE

MONITORIZAREA SISTEMULUI DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Definiţie:
Reprezintă acţiunea sistematică, continuă, instituţionalizată de urmărire (diagnoză,
măsurare, estimare, evaluare) a asistenţei sociale.

Cuprinde :
 diagnoza nevoii de asistenţă socială
 cunoaşterea gradului şi măsurii de acoperire a nevoii de asistenţă socială
 diagnoza nevoii reziduale de asistenţă socială
 măsura în care priorităţile de asistenţă socială sunt realizate efectiv de către
sistemul naţional
 evaluarea eficienţei fiecărei componente a sistemului naţional al asistenţei
sociale
 estimarea erorilor de non-icluziune şi supra-incluziune a unei forme anumite
de asistenţă socială
 estimarea efectelor perverse ale unei anumite forme de asistenţă socială
(inducerea dependenţei de asistenţă socială)
 Estimarea efectelor pozitive ale unei forme de asistenţă socială:
 activizarea persoanelor/familiilor/comunităţilor
 ieşirea din situaţia de criză
 creşterea oportunităţilor

41
  Estimarea costurilor diferitelor forme de asistenţă socială şi calcularea:
 eficienţei sociale şi umane
 raportului cost/beneficiu.

Funcţiile monitorizării

1. Orientează sistemul de asistenţă socială spre schimbare şi perfecţionare

2. Susţine procesul de stabilire a priorităţilor
3. Indică gradul de acoperire a nevoii de asistenţă socială
4. Oferă baza evaluării eficacităţii/ eficienţei sistemului, a diferitelor sale componente

Indicatorii utilizaţi pentru monitorizare

1. Indicatori produşi de sistemul însăşi/ pe baza informaţiilor din sistem:

a. situaţia actuală
b. soluţii
c. exemple
2. Indicatori produşi de INS
3. Indicatori produşi de diferite cercetări sociologice şi de asistenţă socială

Tipuri de indicatori

1. Indicatori bazaţi pe prestaţii /beneficii:

a. indicatori agregaţi: la nivel naţional, zonal/comunitar (nr. de prestaţii/1000 locuitori;
cheltuieli globale de asistenţă socială)
b. indicatori cu privire la valoarea prestaţiilor/beneficiilor
c. indicatori cu privire la numărul de beneficiari/nonbeneficiari

2. Caracteristici ale beneficiarilor. Dosarele/fişele pentru fiecare beneficiar vor trebui

utilizate ca o sursă secundară de date pentru analiza segmentelor de populaţie care prezintă
nevoie de as. socială

3. Indicatori externi sistemului:

a. indicatori demografici
b. indicatori social-economici
c. indicatori ai standardului de viaţă

EXEMPLE:

Indicatori ai standardului de viaţă

 salariul mediu/salariul minim
 pensia medie şi pensia medie pe categorii de pensie
 venit mediu pe persoană

42
  venit/salariu mediu pe judeţ, pe localitate
 locuinţe: număr, calitate
 indicatori ai distribuţiei veniturilor
 condiţii defavorabile de viaţă la nivel de comunitate:
- calitatea pământului,
- mărimea medie a terenului în proprietate,
- proporţia de familii fără pământ sau cu pământ insuficient,
- calitatea sistemului de comunicaţii,
- calitatea şi preţul serviciilor de locuire

APLICAȚIE:
EVALUAREA MĂSURII DE PLASAMENT
A COPILULUI ÎN DIFICULTATE

Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar,

care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la:
 o persoană sau familie;
 un asistent maternal;
 un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii (Legea nr. 272/2004, Art. 62).
Măsura plasamentului se stabileste de către:
1. Comisia pentru Protectia Copilului competenta, atunci cand exista acordul parintilor,
Sau
2. de catre instanta judecatoreasca, in cazul copilului abuzat sau neglijat, copilului gasit,
copilului abandonat de catre mama in unitati sanitare, atunci cand parintii sunt decedati,
necunoscuti, decazuti din exercitiul drepturilor parintesti, cand nu sunt sau unul dintre
parinti nu este de acord cu masura, in cazul in care se impune inlocuirea plasamentului in
regim de urgenta dispus de catre directia generala de asistenta sociala si \protectia copilului.

Drepturile si obligatiile parintesti fata de copil se mentin pe durata plasamentului dispus de

catre Comisia pentru Protectia Copilului.

Evaluarea este o metoda structurata si sistematica de strangere a

informatiilor privitoare la o situatie sau ocircumstanta data, la o dificultate cu care se
confrunta copilul si familia sa.

Actiunile si masurile propuse in cazul copilului aflat in dificultate trebuie sa

conduca la obiective care servesc la interesul superior al copilului.
Evaluarea trebuie sa aiba in vedere punctele tari si punctele slabe ale familiei,
incluzand urmatoarele elemente cheie:
 - daca nevoile de baza ale copilului sunt satisfacute. De exemplu: hrana, locuinta,
sanatate, educatie, etc.
 - daca nevoile particulare si specifice ale copilului sunt satisfacute.
 - capacitatea si potentialul parintilor de a-si ingriji copilul si de a-si satisface nevoile .

43
  - daca copilul este in situatie de risc- in special daca copilul este abuzat fizic,
sexual, emotional sau este neglijat.
 - daca exista retele de sprijin in cadul familiei extinse, comunitatii etc.

TIPURI DE EVALUARE:
I. EVALUAREA INITIALA
II. EVALUAREA DETALIATĂ

I. EVALUAREA INIŢIALĂ
 este asigurata de catre managerul de caz sau alti profesionisti in maxim 72 de ore
de la inregistrarea solicitarii directe, a referirii sau a semnalarii cazului, daca nu se
impune un alt termen de catre alte standarde minime obligatorii in domeniul protectiei
copilului.
 se face cat mai repede, in functie de gravitatea cazului.
 Indicatorii care se au in vedere sunt :
 existenta procedurilor de identificare, preluare si repartizare a cazurilor,
 rapoartele/ fisele de evaluare initiala sunt avizate de catre seful ierarhic,
 numarul de cazuri referite respectiv orientate catre alte servicii/institutii,
 dosarele copiilor sau alte documente in care se consemneaza informarea
clientilor cu privire la continutul raportului/fisei de evaluare initiala si
decizia luata in baza acestuia..

II. EVALUAREA DETALIATĂ/COMPLEXĂ

 presupune intocmirea unui raport de evaluare de catre managerul de caz, care trebuie
avizat in termen de maxim 3 zile de seful ierarhic.
 Indicatori pentru acest standard sunt :
o programul de întâlniri cu copilul şi familia la domiciliul acestora,
o existenta si continutul raportului de vizită semnate de catre seful ierarhic,
o existenta raportului de evaluare detaliata/ complexa (in situatia in care se
va lua o masura de protectie, raportul de evaluare detaliata coincide cu
raportul de evaluare psihosociala mentionat de legislatia in vigoare).

 Pe baza raportului de evaluare complexa se intocmeste de catre managerul de caz Planul

individualizat de protectie/de servicii -PIP.
 Furnizarea serviciilor si interventiilor cuprinse in PIP/PIS (p.i.de servicii) se face in
baza contractului cu familia/reprezentantul legal ala copilului incheiat cu managerul de
caz.
 Realizarea acestui plan de protectie/servicii este monitorizata de catre managerul de caz.

Rezultate:
 copilul si familia sa beneficiaza de servicii si interventii adecvate permanent situatiei
reale si prezente,

44
  precum si de sprijinul si asistenta sociala specializata a managerului de caz in relatia cu
profesionistii si servciile/institutiile cuprinse in planul individualizat de protectie,
respectiv planul de servicii.

PLASAMENTUL IN CENTRUL DE PLASAMENT

SI STANDARDE MINIME OBLIGATORII APLICABILE

 Copiii/tinerii beneficiaza de serviciile si activitatile desfasurate in cadrul serviciului

pentru protectia copilului de tip rezidential numai daca acesta poate raspunde nevoilor
individuale de ingrijire, educatie, socializare, stabilite in evaluarea initiala.
 Fiecare copil este admis in baza hotararii comisiei pentru protectia copilului sau instantei,
care se asigura, inainte de luarea deciziei ca serviciul in cauza poate oferi serviciile in
cauza.
In cazul COPILULUI INSTITUTIONALIZAT, planul individualizat de protectie,
programele de interventie specifica se axeaza pe:
 nevoile de sanatate si promovarea sanatatii,
 nevoile de ingrijire, nevoile fizice si emotionale,
 nevoile educationale si urmarirea obtinerii de rezultate scolare corespunzatoare
potentialului de dezvoltare a copilului,
 nevoile de petrecere a timpului liber,
 nevoile de socializare, inclusiv modalitatile de mentinere a legaturilor, dupa caz, cu
parintii, familia largita, prietenii si alte persoane importante sau apropiate fata de copil si
 modul de satisfacere a tuturor nevoilor.

OBIECTIVUL GENERAL PLANULUI este:

- reintegrarea sau integrarea familiala si/sau socio-profesionala a copilului/tanarului.
- managerul de caz se asigura ca, pentru fiecare copil in parte, se identifica modalitatile
concrete de atingere a obiectivului general.

Conform Legii 272/2004 (REPUBLICATĂ)- Articolul 123:

(1) Serviciile de tip rezidențial sunt acele servicii prin care se asigură protecția, creșterea și îngrijirea
copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii în condițiile prezentei legi a
măsurii plasamentului.

(2) Din categoria serviciilor de tip rezidențial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe o perioadă
mai mare de 24 de ore.

(3) Sunt considerate servicii de tip rezidențial și centrele maternale.

(4) Serviciile de tip rezidențial care aparțin autorităților administrației publice se organizează numai în
structura direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în regim de componente funcționale
ale acestora, fără personalitate juridică.

(5) Serviciile de tip rezidențial se organizează pe model familial și pot avea caracter specializat în funcție
de nevoile copiilor plasați.

45
BIBLIOGRAFIE

 Legea 272/2004, republicată

 Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
sociale”, Editura Polirom, Iaşi
 Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
 Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
 Preda, Marian. 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura
Polirom, Iaşi.
 Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor sociale
comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
 Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context european”,
Bucureşti, Ed. Alternative

DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ

SOCIALĂ A FAMILIEI

o Reprezintă cea mai ieftină formă de suport social. Un asistent social poate oferi
asistenţă cu rezultate vizibile pentru rezolvarea problemelor la zeci de familii aflate în
dificultate.
o Au ca obiectiv prevenirea şi reabilitarea unor procese negative cu efecte
importante şi durabile, al căror cost de tratare este mult mai ridicat; reabilitează capacităţile
persoanelor şi familiilor de a desfăşura o viaţă normală.
o Mobilizează resursele comunităţii de suport social al celor aflaţi în dificultate.

DIRECŢII DE ACŢIUNE ÎN DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE

ASISTENŢĂ SOCIALĂ:

Formarea resurselor umane. Asistenti sociali specializati in problemetica

familei
Proiectarea şi implementarea sistemului public de asistenţă socială.
Stimularea sectorului non-guvernamental şi constituirea unui multiplu
parteneriat la nivel naţional şi local în dezvoltarea serviciilor de asistenţă
socială a familiei si copilului .

Opţiuni strategice ale dezvoltării sistemului de servicii de asistenţă socială

46
• Dezvoltarea şi perfecţionarea serviciilor de asistenţă socială la nivel judeţean, în
subordinea consiliilor judeţene.
• Creşterea autonomiei locale şi a descentralizării a serviciilor de asistenţă socială în
vederea soluţionării rapide a problemelor familiei si comunităţii.
• Constituirea unor nuclee de asistenţă socială la nivelul comunităţilor locale.
• Realizarea unei structuri minimale ca punct de pornire a serviciilor de asistenţă a
familiei
Coordonate:
o Elaborarea politicii generale şi a strategiei de dezvoltare a serviciilor de
asistenţă socială.
o Stabilirea cadrelor legale minimale ale funcţionării sistemului de servicii de
asistenţă socială.
o Asigurarea formării specialiştilor şi a perfecţionării lor profesioanale continue
o Stabilirea priorităţilor naţionale în asistenţa socială.
o Stabilirea standardelor minime de calitate a serviciilor de asistenţă socială,
împreună cu asociaţia profesională a asistenţilor sociali.
o Stimularea respectării codului deontologic al asistenţilor sociali.
o Dezvoltarea şi difuzarea de proceduri/ inovaţii în activitatea de asistenţă
socială în colaborare cu Universităţile şi cu Asociaţii ale asistenţilor sociali.
o Controlarea şi asigurarea respectării standardelor de calitate în activitatea
serviciilor de asistenţă socială.
o Stabilirea, împreună cu organizaţia profesională a asistenţilor sociali, a
procedurii de acreditare şi evaluare a orgnizaţiilor care acţionează în sistemul
de asistenţă socială, asigurând respectarea drepturilor cetăţenilor, inclusiv prin
asigurarea unor standarde minime de calitate în funcţionarea serviciilor de
asistenţă socială.
o Asigurarea unui control riguros, în numele respectării drepturilor fundamentale
ale cetăţeanului, activităţii tuturor organizaţiilor de asistenţă socială, publice sau
private care oferă servicii de asistenţă socială.

Dezvoltarea unor programe naţionale pe problemele considerate a fi prioritare, în

colaborare cu celelalte organisme statale (ministere în primul rând).

Obiectivele urmărite în construirea și dezvoltarea serviciilor de asistenţă socială:

Identificarea problemelor sociale grave şi a cazurilor speciale - o listă/ inventar
a problemelor locale comunitare.
Stabilirea priorităţilor.
Formarea personalului şi stabilirea procedurilor de abordare a problemelor.
Stabilirea bazelor unui multiplu parteneriat local
Organizarea pe baza principiului complementarităţii servicii generale/ servicii
specializate.
Serviciile de asistenţă socială generală se vor axa pe prevenţie, dar şi pe
susţinerea familiei.

47
Principii pentru construcţia serviciilor de as. socială
• Servicii înalt profesionalizate
• Servicii deschise la revederea procedurilor şi la încorporarea noilor proceduri
şi cunoştinţe
• Internaţional/naţional/local în dinamica serviciilor sociale
• Necesitatea unor paradigme profesionale naţionale în jurul structurilor legal-
instituţionale proprii
• Combinarea între priorităţi stabilite la nivel naţional cu priorităţi la nivel local,
pe fondul unei mondializări/regionalizări tot mai accentuate a sistemului de valori, a
problemelor de soluţionat.
• Principiul teritorialităţii -comunitatea locală
• Diferenţierea funcţională pe axa local/naţional

La nivel local/comunitar:
• servicii de bază, completate cu cele specializate pe lângă unităţile locale,
sub autoritatea locală
La nivel naţional:
• politica naţională în domeniul social şi al dezvoltării serviciilor
• producerea şi furnizarea resurselor profesionale
• elaborarea şi controlul standardelor minime.

POLITICI SOCIALE DE SUPORT

PENTRU FAMILIE

Tipuri de politici sociale:

Exemple-
 I. POLITICI SOCIALE PRIVIND PERSOANELE VÂRSTNICE
 II. POLITICI SOCIALE DE SUPORT PENTRU FAMILIE

POLITICI SOCIALE PRIVIND PERSOANELE VÂRSTNICE

- PERSOANA VÂRSTNICĂ, PERSOANA CEA MAI DEFAVORIZATĂ
- SERVICIUL SOCIAL ÎN FAVOAREA VÂRSTNICIL

Argumente privind politicile sociale pentru vârstnici

48
  Persoanele vârstnice sunt privite adesea ca un grup minoritar
 Bătrânii sunt consideraţi ca un balast social (nu mai sunt productivi)
 Deseori, bătrânii sunt etichetaţi ca fiind slabi şi incapabili
 Bătrânii sunt discriminaţi in situaţia unei posibile angajări
 Vârstnicul este defavorizat de stat
 Persoanele varstnice sunt defavorizate de propria familie

ABUZURILE ASUPRA PERSOANELOR VÂRSTNICE

 Neglijenţa
 Abuzul fizic
 Abuzul psihologic
 Abuzul financiar
 Abuzul moral
 Abuzul sexual
 Abuzul medical
 Abuzul de instituţionalizare

PROTECŢIA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR

PERSOANELOR VÂRSTNICE

 Legea 17/2000, privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice

 Rolul asistenţei sociale şi a asistentului social în viaţa persoanelor vârstnice
 Asistenţa socială este un “drept universal”

49
SOLUTII POSIBILE:

 CREAREA DE OPORTUNITAŢI DE LUCRU PENTRU PERSOANELE VÂRSTNICE

CARE DOVEDESC APTITUDINILE NECESARE
 INCLUDEREA LOR IN PROCESUL DE LUARE A DECIZIILOR, LA MAI MULTE
NIVELE
 INŢELEGEREA BATRÂNILOR CA PARTE INTEGRANTA A SOCIETAŢII
NOASTRE
 RESPECTAREA DREPTURILOR LEGALE ALE PERSOANELOR VÂRSTNICE
 ELIMINAREA TUTUROR FORMELOR DE ABUZ, NEGLIJENŢA SI
DISCRIMINARE

II. POLITICI SOCIALE DE SUPORT PENTRU FAMILIE

 In UE există diferenţe între statele membre, cele vechi şi cele nou admise
 Elemente de diferenţiere ae PS pentru familie în UE:
 Modele diferite ale statului bunăstării
 Tipuri de economie diferite
 Performanţele economice (modeste)
 Inegalitatea socială
 Moştenirea culturii etatiste
 Măsuri/mijloace de îmbunătăţire a situaţiei familiilor (conform datelor din
Eurobarometru):
1. statele vechi din UE preferă MĂSURILE ACTIVE:
 Creşterea ocupării forţei de muncă,
Programul flexibil de lucru....de exemplu, măsurile financiare de suport (alocaţiile pentru
copii, bunurile şi serviciile pentru ei) sunt imporante dar nu primele alegeri

2.Statele noi din UE preferă MĂSURILE PASIVE:

 mai multe alocaţii pentru copii,
 creşterea nivelului indemnizaţiilor de maternitate şi pentru creşterea şi îngrijirea
copilului,
 Reducerea costurilor pentru educaţie (Krieger, 2004 în R. Popescu, 2008).

Implicaţii asupra politicilor sociale pentru familie:

 1. Calitatea vieţii de familie
 2. Fertilitatea familiei (numărul ideal de copii)
 Politicile sociale influenţează fertilitatea (numărul ideal de copii) reducând costurile
privind creşterea şi educarea copilului
 Statele UE diferă în suportul adresat familiei şi copilului pornind de la valorile sociale şi
familiale diferite.
 Exemplu:
 Ţările nordice- fertilitate ridicată :
 - măsurile de politică familială sunt integrate cu cele de ocupare şi de gen,

50
  - mama şi tatăl să participe la creşterea colilului prin tarnsformarea şi
reorganiyarea pieţei muncii
- extinderea serviciilor de îngrijire

CONCLUZII:
 Studiile au arătat că cel mai mare efect asupra fertilităţii l-ar avea măsurile
corelate pe mai multe sectoare (promovarea femeii pe piaţa muncii, beneficiile
pentru maternitate, servicii de îngrijire a copilului ş.a.).
 GĂSIREA UNUI ECHILIBRU ÎNTRE VIAŢA DE FAMILIE ŞI CEA
PROFESIONALĂ – PUNCT CHEIE ÎN SUPORTUL POLITICILOR
SOCIALE PENTRU FAMILIE
 ECHILIBRAREA MUNCII CU RESPONSABILITĂŢILE FAMILIALE

Tema nr. 3 (OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma ID_AS:

 Propuneţi (argumentaţi) înfiinţarea unui serviciu public de asistenţă socială pornind

de la o problemă socială existentă în comunitatea respectivă.

51
 ANEXA 1:

52
Figure no.1: Distribution of the world population by major area, medium variant, 1950, 2050 and 2100 (Source:
United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division (2011): World Population
Prospects: The 2010 Revision. New York

53