Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BUCUREȘTI
2019-2020
1
CUPRINS
PROGRAMA CURSULUI
UNITATEA 1
UNITATEA 2
2
Educaţia copilului şi abandonul şcolar. Rolul serviciilor de consiliere în asistenţă
socială şcolară
Serviciile de asistenţă socială pentru persoanele vârstnice
UNITATEA 3
3
PROGRAMA ȘI BIBLIOGRAFIA CURSULUI
ASISTENŢA SOCIALĂ A FAMILIEI
OBIECTIVELE CURSULUI :
ACTIVITATE PERSONALĂ:
Participarea la activitaţile de sinteză derulate în facultate (în cadrul orelor de
întâlnire).
Studiul bibliografiei recomandate (poate fi studiată şi bibliografie suplimentară,
conform opţiunilor studenţilor).
Realizarea şi predarea pe parcursul semestrului a temelor primite (T1+T2+T3).
TEMELE trebuie încărcate pe platforma e-learning a programului As_ID, la
disciplina Asistența Socială a Familiei, în spațiul destinat temelor;
-acolo unde sunt situații excepționale (dificultăți de conectare la platformă din varii
motive), temele pot fi predate la următoarea întâlnire de sinteză sau trimise pe email
la adresa: nistorgheorghita@gmail.com (cu menţiunea « teme ID an I _ASF »).
EVALUAREA CURSANŢILOR
A. Prezența la întâlnirile de sinteză din semestrul în curs;
Evaluarea temelor şi aplicaţiilor primite pe parcursul semestrului - 50%
B. Examen scris: 50%
4
PROGRAMA CURSULUI
BIBLIOGRAFIE
Alexiu, M.T. & Sellick, C., 2000, „Asistenţa socială în Marea Britanie şi România”, UNICEF.
Buzducea Doru (coord.), 2007, Riscuri la tineri. Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA
din România, Editura Universităţii din Bucureşti
Buzducea Doru, 2005, Aspecte contemporane în asistenţa socială, Editura Polirom, Iaşi
Dumitraşcu Hanibal (coord, 2012), Consiliere în asistenţă socială, Iaşi, Ed. Polirom
Krueger Richard, Casey Mary Anne, 2005, Metoda focus grup, Ghid practic pentru
cercetarea aplicată, Editura Polirom, Iaşi
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, Practica asistenţei sociale,
Editura Polirom, Iaşi
6
Nistor Gh, I. Neacșu, E. Simion (coord., 2018), Familia în societatea românească.
Pregătirea copiilor și tinerilor pentru viața de familie, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-
606-28-0796-2
Nistor, Gheorghiţa (2017), Aging and Social Care Services to Older People in the Romanian
Context, Revista de Asistenţă Socială, anul XVI, nr. 3/2017, pp. 89-97, www.swreview.ro
Nistor, Gheorghiţa (2017), Education of children: access to services, factors and conditions of
exclusion (2017) in Sociology and Social Work Review (Global Research Publishing House, Stockton,
California, USA, eISSN: 2573-3230 | ISSN: 2573-3222, p.68-78,
http://globalresearchpublishing.com/journals/sociology-and-social-work-review/sswr-current/
Nistor, Gheorghiţa (2014), New Educational Strategies regarding Quality of Life for
Elderly People , in Procedia - Social and Behavioral Sciences, pp. 487-492, DOI information:
10.1016/j.sbspro.2014.07.653,
http://authors.elsevier.com/sd/article/S1877042814045819
Nistor, Gheorghiţa, Urea R., Neacsu I.(2014), Youth, protection and education today:
perceived vulnerabilities, statistical issues, perspectives, în revista de Cercetare şi Intervenţie
Socială, Iaşi, vol. 44, p.44-66 (www.rcis.ro),
Nistor, Gheorghiţa, Mirela Anghel, Youngsters and Social Policies of Support During
Crisis, în International Journal of Social Sciences and Humanity Studies, Vol 4, No 1-2, 2012,
(ISSN- 1309-8063), p 127-137
(http://www.sobiad.org/eJOURNALS/journal_IJSS/archives.htm)
Nistor, Gheorghiţa (2013), Dreptul la o educaţie de calitate a copiilor din mediul rural, în
Mareş T, Ivan S. (coord.), Egalitatea de şanse în educaţie, dezvoltare personală, integrare
socială, vol. Simpozionului internaţional organizat de Federaţia Internaţională a Comunităţilor
Educative - FICE România, Bucureşti, Editura Universitară
Nistor, Gheorghiţa, cap. 11, Asistenţă socială şi consliiere în şcoală (2012), în Consiliere în
asistenţă socială, coord. Hanibal Dumitraşcu, Iaşi, Editura Polirom,
7
Nistor, Gheorghiţa Sărăcia- factor de risc pentru abandonul şcolar, în Revista Protecţia
socială a copilului, revistă de pedagogie şi asistenţă socială, nr. 34/2009, editată de Federaţia
Internaţională a Comunităţilor Educative - FICE România, Editura Universitară
Payne, Malcom, 2011, Teoria modernă a asistenţei sociale, Iaşi, Ed. Polirom (Modern
Social Work Theory, 2005, 3rd edition)
Pop, Luana (coord.), 2002, Dicţionar de politici sociale, Bucureşti, Ed. Expert
Popescu Raluca, 2009, Introducere în sociologia familei, Editura Polirom, Iaşi
Preda, Marian. 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura
Polirom, Iaşi.
Preda, Marian. 2000, Caracteristici ale excluziunii sociale la populaţia de rromi din
România, în Starea societăţii româneşti după 10 ani de tranziţie, Zamfir, Elena, Bădescu Ilie,
Zamfir, Cătălin (coordonatori), Editura Expert, Bucureşti
Stănculescu M. (coord) et al.(2012), Copil în România. O diagnoză
multidimensională.Proiect UNICEF Romania (http://www.unicef.org/romania/)
Varly P., Iosifescu C.Ş., Fartuşnic C., Andrei T. Herţeliu (2014), Costul investiţiei
insuficiente în educaţie. UNICEF Romania (http://www.unicef.org/romania/)
Zamfir, E., Stănescu M., Arpinte D.(coord., 2015), Asistenţa socială în România după 25
de nani: răspuns la problemele tranziţiei, Ed. Eikon, Cluj Napoca
Zamfir, Cătălin, O istorie subiectivă în sociologia românească din 1944 până în prezent,
Editura Polirom, Iaşi
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, Politici sociale în România, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, Diagnoza problemelor sociale
comunitare. Studii de caz, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, Politici sociale. România în context european,
Bucureşti, Ed. Alternative
Zamfir, Elena, Direcţii ale reformei de protecţie a copilului şi familiei, articol în Revista de
Asistenţă Socială, nr. 2/2002
Whittaker Andrew, 2009, Research Skills for Social Work, Learning Matters Ltd, Great
Britain ****
8
Revista de Asistenţă Socială, 2002- 2020 editată de Universitatea din Bucureşti,
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Departamentul de Asistenţă Socială.
9
UNITATEA 1
DEFINIȚII:
ASISTENȚA SOCIALĂ: ansamblu de instituţii, legi, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate de protejare a unor persoane, grupuri, comunităţi vulnerabile, aflate în
dificultate datorită unor motive de ordin economic-social, biologic, psihologic etc
(E.Zamfir, 1995, p 100).
- este un drept universal al omului,
- componentă a sistemului de protecţie socială,
- pune în aplicare programele de asistenţă socială.
Protecţia socială îşi propune să susţină acele persoane, grupuri sau comunităţi care nu
pot avea o viaţă decentă, normală din diferite motive; se află în dificultate, trec printr-o
perioadă de criză ş.a.care afectează echilibrul normalităţii.
Protecţia Socială- se realizează prin două mari categorii de mijloace:
1. beneficii financiare (contributorii – asigurările sociale şi non-contributorii – burse,
ajutoare sociale, alocaţii copii, subvenţii preţuri medicamente..... asistenţă socială )
- rezolvă un deficit economic, o lipsă de resurse financiare
2. servicii sociale: trei categorii de s. sociale– învăţământ, sănătate şi asistenţă socială
10
- SUPLINESC posibilităţile, capacităţile persoanelor sau colectivităţilor de a duce o
viaţă independentă.
Serviciile sociale
ROLURI:
1. învăţământ- prin educaţie se dobândesc capacităţi profesionale, tehnice, se
perfecţionează aptitudinile,
2. sănătate – se dobândesc capacităţi fizice, starea de sănătate fizică şi psihică,
3. asistenţă socială – dezvoltă capacităţi individuale, de grup pentru o funcţionalitate
normală a vieţii personale şi sociale.
11
ASISTENŢĂ SOCIALĂ
12
H.Goldstein, 1973 (apud E.Zamfir, 1995, p 103.) apreciază că obiectivul oricărui
serviciu social este cunoaşterea, învăţarea socială, proces ce se realizează în cadrul
unei relaţii directe dintre client şi asistentul social.
13
Tipuri de servicii sociale-exemple :
suport social şi psihologic
sprijin terapeutic pentru cuplurile maritale şi familiile cu mulţi copii
plasamentul familial, adopţia pentru copii
sprijinirea tinerelor mame singure în situaţii dificile
case (apartamente) sociale pentru familiile sărace în nevoie sau tinerii care ies din
sistemul rezidenţial
diferite tipuri de consultaţii (educaţionale, maritale etc)
consiliere şi suport pentru persoanele vârstnice
consiliere (profesională) şi suport pentru şomeri, persoanele adulte fără adăpost ş.a.
consiliere şi sprijin pentru orice persoană, grup, comunitate în dificultate ş.a.
BIBLIOGRAFIE:
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
sociale”, Editura Polirom, Iaşi
Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor
sociale comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context
european”, Bucureşti, Ed. Alternative
Zamfir, Elena, “O nouă filozofie a sistemului serviciilor de asistenţă socială” în
Revista de Asistenţă Socială, nr. 1/2003
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:
1. Definiţi conceptele de asistenţă socială şi cel de protecţie socială.
2. Precizaţi prin ce mijloace se realizează protecţia socială.
3. Care sunt principiile de acţiune ale asistenţei sociale?
4. Care sunt componentele sistemului naţional de asistenţă socială?
5. Serviciile de asistenţă socială: definiţii şi tipuri
6. Analizaţi funcţiile serviciilor de as. socială.
7. Enumeraţi factorii de risc pentru familie în perioada actuală.
8. Care sunt principiile de organizare a serviciilor de asistenţă socială?
14
FUNCȚIILE SERVICIILOR
DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ A FAMILIEI
(E.Zamfir, 1999, p 246-247)
Familiile cu copii mulţi, cu venituri foarte mici/ lipsite de locuinţă sau care au
condiţii proaste de locuit sau probleme legate de deplasarea la şcoală ( la sate-distanţe mari).
În mod special familiile monoparentale sunt lipsite de suport.
15
Copiii şi femeile abuzate, victime ale violenţei în familiile lor, chiar alungaţi din
locuinţe; neparticipare şcolară sau abandon în ciclul obligatoriu; copiii abandonaţi în
stradă, folosiţi pentru cerşit.
Tinerii care părăsesc casele de copii.
Persoanele fără locuinţă.
Copiii străzii. În ciuda unor încercări notabile, pe anasamblu, situaţia copiilor
străzii este în proces de înrăutăţire.
Populaţia de rromi care în marea ei majoritate se confruntă cu probleme extrem
de grave
Vârstnicii cu resurse financiare şi personale sever insuficiente.
Şomerii de lung termen, mai ales în zone defavorizate economic.
Victimele unor catastrofe naturale.
16
2) AS realizează o abordare globală problemelor unui individ, grup, comunitate:
problemele unei persoane sunt interdependente; de ex. Abandonul şcolar şi starea de
sănătate a părinţilor sau sărăcia familiei;
3) AS este un drept universal al omului: “şi bogaţii plâng”; orice problemă care conduce
la dificultate, nu doar sărăcie, de ex.
4) AS are un carcter profesional: cunoştinţe teoretice şi practice, abilităţi, aptitudini;
5) Opţiune fundamental umanistă: omul reprezintă o vaoarea supremă;
6) Comunitatea locală: trebuie să reprezinte baza organizării serviciilor de as.soc.
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
sociale”, Editura Polirom, Iaşi
Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context european”,
Bucureşti, Ed. Alternative
17
ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE:
18
2. FAMILIA CONTEMPORANĂ: ROLURI, FUNCŢII
• ”un grup de persoane legate direct prin relaţii de rudenie, ai cărei adulţi îşi asumă
responsabilitatea pentru creşterea copiilor. Legăturile de rudenie sunt relaţii între indivizi,
stabilite fie prin căsătorie, fie prin descendenţă, care întemeiază legături de sânge (mamă, tată,
copii, bunici etc.)”- Giddens A., 2000, pag.154.
• Din perspectivă sociologică - “ grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau
rudenie, ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, de sentimente, aspiraţii şi interese,
apărând astfel ca o realitate socială distinctă, ca un grup natural şi social fundamental,
caracteristic tuturor societăţilor, în care se manifestă multiple relaţii, fundamentale fiind cele de
căsătorie şi rudenie“(Voinea, M. , Apostu, I, 2008, pag.12).
• Din punct de vedere juridic - “familia este un grup de persoane între care s-a
instituit un set de drepturi şi obligaţii, reglementat prin norme legale. Aceste norme se referă la
modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternităţii, drepturile şi obligaţiile soţilor, relaţiile
dintre părinţi şi copii, modul de transmitere a moştenirii etc. Din perspectivă juridică, familia
este un grup reglementat prin legi şi alte acte normative”(Mihăilescu I., 2003,pag.157).
• DIFERENŢE: sociologic –sens mult mai larg al noţiunii de familie decât sensul
juridic; cuplurile consensuale pot fi numite şi ele familii.
Funcţiile familiei
19
▪ funcţii de solidaritate familială, care se referă la ajutorul bazat pe sentimente de dragoste
şi respect între membrii familiei.
▪ funcţii pedagogico-educative şi morale, prin care se asigură socializarea copiilor.
• B) funcţii externe, prin care se asigură relaţionarea familiei cu exteriorul.”
FUNCŢII INTERNE
(M. Voinea, 2003)
1. Funcţia biologică:
• de producţie,
• În familie copilul îşi însuşeşte limbajul, învaţă să se poarte, să acţioneze pentru a-şi
îndeplini o dorinţă, un scop.
20
• Din interacţiunea cu adulţii din familie,copilul se poate simţi valorizat, esenţial pentru
integrarea lui socială şi şcolară.
▪”funcţiile strict specializate ale familiei ca grup social, nerealizate de alte instituţii sunt:
• de solidaritate familială şi
▪ în raport cu sine ca grup social are rolul de a se afirma ca grup unitar şi conştient de sine,
de identitatea sa, capabil să asigure bunăstarea şi dezvoltarea normală a personalităţii fiecărui
membru;
▪ în raport cu societatea externă are rolul de a asigura forţa de muncă a societăţii (sub aspect
cantitativ şi calitativ) “. - Vezi teoria personaităţii de bază: A. Kardiner
21
• “DISFUNCŢIILE din cadrul familiei au consecinţe asupra soţilor, asupra copiilor,
asupra relaţiilor familiei cu exteriorul, acestea devenind evidente în condiţiile separării
partenerilor (separare în fapt sau divorţ), abandonului familial, violenţei domestice sau
în condiţiile delincvenţei juvenile.
George Murdock (1967, apud R. Popescu, 2009, p.23) afirma că familia îndeplineşte 4
funcţii fundamentale pentru viaţa socială:
1. sexuală şi
22
MODELE PARENTALE
1. Modelul permisiv:
• - nivel scazut al controlului asociat identificării părintelui cu stări emoţionale ale
copilului:
• - copilului îi sunt impuse puţine norme de conduită, puţine responsabilităţi, iar
răspunsul acestuia la aşteptarile parentale este slab;
• - parinţii se străduiesc să înteleagă şi să răspundă la nevoile copilului.
2. Modelul autoritar:
• - este asociat cu un nivel crescut al controlului cu o susţinere slabă a activitaţii
copilului;
• - îi sunt aplicate copilului principii si reguli de conduită care nu pot fi încălcate, iar
parinţii transmit sistematic valori ca: autoritate, tradiţie, ordine, disciplină.
3. Modelul autorizat:
• - îmbină modelul permisiv cu cel autoritar adică un control sistematic cu un nivel crescut
al suportului parental;
• - regulile formulate de parinţi nu sunt impuse autoritar dar sunt verificate sistematic;
• - părinţii sunt deschişi la discuţii, explicându-le copiilor regulile şi mai ales de ce
trebuie acestea să fie respectate, stimulând astfel autonomia de gândire a copilului.
23
FAMILIA CONTEMPORANĂ:
ROLUL PATERN:
(Lazăr (Nistor) Gheorghiţa, 2007, în Buzducea Doru, 2007, pag. 180 – 206 )
1. Tatăl dominant
2. Tiran
3. Prieten
4. Bobmboana
5. Demisionar.
1. Tatăl dominant:
– este genul de tată care doreşte respect, ascultare, iar soţia şi copii sunt fiinţe slabe
care trebuiesc ocrotite, protejate.
- copiii sunt adesea timizi, dar pot deveni foarte rebeli atunci când şi- au
asimilat unele trasături din caracterul tatalui.
- apar conflicte foarte des care pot duce chiar la rupturi dintre tată si copil.
2. Tatăl tiran:
24
- copii reacţioanează prin stări de frică, instabilitate şi uneori pot apărea şi
dezechilibre profunde atunci când copilul devine conştient de mediocritatea tatălui.
3. Tatăl prieten:
- Comportamentul colegial afişat de către tată are atât dezavantaje cât şi avantaje: copilul
se simte apropiat de tatăl şi nu îi este teamă să discute cu acesta, dar inexistenţa limitelor
pot produce confuzii daunătoare copilului.
4. Tatăl bomboană:
- tatăl are o atitudine maternă ceea ce produce frustrari copilului şi creează o situatie
confuză
5. Tatăl demisionar:
– Este genul care renunţă foarte uşor, este tot timpul plecat de acasă, ocupat şi nu
doreşte să fie deranjat.
ROLUL MATERN
25
4. Mama pedepsitoare
5. Mama denegatoare:
6. Mama părtinitoare:
8. Mama supraindulgentă:
• - vrea dovezi ale unor capacitaţi care le depaşesc pe cele naturale ale
copilului;
4. Mama pedepsitoare:
5. Mama denegatoare:
26
• - provoacă reacţii regresive, indiscipline, agresivitate, minciuna, copilul îşi
apără
6. Mama părtinitoare:
• - manifestă prin anumite acţiuni, preferinţe pentru unul dintre copii săi,
8. Mama supraindulgentă:
Temperamente infantile:
S. Chess şi Al. Thomas (în Stănciulescu, E., 2002, p. 212-214) identifică trei tipuri de
temperamente infantile:
• copilul ,,bun’’ răspunde cu interes situaţiilor noi, este vioi, receptiv şi foarte puţin
,,înclinat’’ către probleme psihice sau sociale;
27
• copilul ,,dificil’’ reacţionează negativ la situaţii noi, manifestă respingere faţă de persoane
şi obiecte necunoscute, rezistă – de multe ori prin reacţii violente – la conduitele noi care
i se propun (jocuri, activităţi);
copilul ,,leneş’’ este lent în reacţii, greu de mobilizat în jocuri sau acţiuni de alt tip, manifestă
o rezistenţă calmă, dar de durată la situaţii noi (este ,,încăpăţânat).
Psihologul american Kurt Lewin în urma unei cercetări pe diferite tipuri de climat
educaţional, a încercat o codificare a elementelor unui BUN CLIMAT EDUCAŢIONAL,
aspecte care ar trebui să le aibă în prim planul atenţiei orice familie, iar acolo unde este cazul,
să fie ajutate să le îndeplinească.
Iată concluziile, preceptele pe care autorul le oferă şi le propune ca porunci ale părinţilor
model:
•să nu-l împingi pe copil dincolo de ceea ce este natural pentru el;
•să respecţi sentimentele şi datoriile copilului chiar dacă nu corespund propriilor tale
norme;
•să răspunzi cu francheţe la întrebările pe care copiii pot să le pună, dar oferindu-le
răspunsuri adecvate vârstei lor;
•să te interesezi de ceea ce face copilul chiar dacă nu consideri că este ceva direct, util;
28
BIBLIOGRAFIE
• Giddens, A., 2000, Sociologie, Editura All, Bucureşti
• Lazăr (Nistor) Gheorghiţa, 2007, capitolul Rolul familiei şi al şcolii în prevenirea
comportamentelor de risc la adolescenţi, pag. 180 – 206, în lucrarea Riscuri la tineri.
Studiu de caz: Adolescenţii cu HIV/SIDA din România, coord. Buzducea Doru, Editura
Universităţii din Bucureşti
• Mihăilescu, I., 2000, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de caz,
Editura Universitatii din Bucuresti
• Mihăilescu, I., 2003, Sociologie generală-concepte fundamentale şi studii de caz,
Editura Polirom, Iaşi
• Neacşu Ioan, 2010, Pedagogie socială. Valori, comportamente, Experienţe, strategii,
Editura Universitară, Bucureşti
• Stãnciulescu, Elisabeta, 2002, ”Sociologia educaţiei familiale Volumul I Strategii
educative ale familiilor contemporane”, Iaşi, Editura Polirom
• Voinea, M. , Apostu, I, 2008, Familia şi şcoala în impas? ,Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucureşti
• Voinea, M., 1996, Psihosociologia familiei, Editura Universităţii ,Bucureşti
TEMA NR. 1
(OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma ID_AS):
Alegeţi o familie în dificultate: precizaţi structura acesteia şi analizaţi care sunt principiile
de acţiune ale asistenţei sociale în situaţia dată.
29
UNITATEA 2
ASISTENȚA SOCIALĂ
A COPIILOR AFLAȚI ÎN DIFIULTATE
I. ÎN PERIOADA COMUNISTĂ: LEGEA 3 DIN 1970- copiii orfani, abandonati, cei ai caror
parinti nu le puteau oferi conditii materiale sau un climat moral corespunzator erau luati in
grija statului.
30
- adoptarea Conventiei Natiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului, la 20
noiembrie 1989;
II. -la nivel national a fost armonizată legislatia prin ratificarea de catre Romania prin
Legea nr. 18/1990 a Conventiei O.N.U. cu privire la drepturile copilului.
- Ordonanta de Urgenta nr. 26/1997, aprobată si republicata prin Legea nr. 108/1998 -
reglementa problematica copilului aflat in dificultate, daca dezvoltarea sau integritatea
sa fizica sau morala era periclitata, in timpul cat se afla in ingrijirea parintilor ori a
uneia dintre ei, a reprezentantului sau legal sau a oricarei alte persoane.
- din 1997 institutiile rezidentiale pentru protectia copilului au intrat intr-un proces de
restructurare, constituindu-se in "Centre de Plasament" prestatoare de servicii pentru
copiii aflati in dificultate.
III. Legea 272/2004 și completările ulterioare (ultima în dec 2018 şi intrată în vigoare la 1
ianuarie 2019)
Legea nr. 52/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 272/2004 privind protecţia
şi promovarea drepturilor copilului
LEGEA nr. 286 din 29 noiembrie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilulu,i intrate în vigoare la 1 ianuarie
2019
Ord. 35 din 2003 ( pentru copiii aflati la asistenti maternali profesionisti) si Ord. 21 in 2004
(pentru copiii aflati in sistem rezidential)
31
Problemele dificile pe care le intampina familia şi copilul in prezent se datoreaza nu atat
caderii economiei din ultimii ani, cat mai de graba deficitului din zona politicilor sociale de
suport pentru familie şi copil.
In Romania, a crescut tot mai mult numarul cazurilor de copii abuzati si neglijati, luand o
amploare si fenomenul « copiii strazii ».
Pentru definirea categoriilor de copii care necesita protectie si asistenta sociala este
utilizat frecvent conceptul de “copil aflat in dificultate”.
Copilul se afla in dificultate in cazul in care dezvoltarea sau integritatea sa fizica sau
morala este periclitată.
in cazul inexistentei sau deficitului de resurse necesare unui copil pentru o dezvoltare
normală din punct de vedere fizic, intelectual, spiritual sau moral corespunzator varstei
pe care o are, putem vorbi de un copil aflat in dificultate.
COPILUL ÎN DIFICULTATE:
ALTERNATIVE LA INSTITUŢIONALIZARE
Copiii care sunt separaţi, temporar sau definitiv, de mediul lor familial, au dreptul să
beneficieze de măsuri speciale de asistenţă din partea autorităţilor publice.
În cazul în care este vorba despre copii, care au fost separaţi de părinţii lor ca urmare a
unei decizii luate potrivit legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei copilului, serviciile
care funcţionează în cadrul Direcţiilor Generale de Asistentă Socială şi Protecţia
32
Copilului de la nivelul fiecărui judeţ şi al fiecărui sector al municipiului Bucureşti, au
responsabilitatea de a găsi o măsură alternativă de ocrotire pentru aceşti copii.
33
Persoana care ia in plasament copilul este de obicei un asistent maternal profesonist, iar
aceasta masura are un caracter temporar, ingrijirea putand fi de scurta durata sau de lunga
durata (asemanatoare adoptiei).
In multe cazuri copiii se succed de-a lungul vietii lor, la mai multi asistenti maternali,
pentru ca o parte din cazuri sa ajunga chiar intr-un serviciu de tip rezidential.
Considerat "A DOUA CEA MAI BUNĂ OPTIUNE" pentru copil, dupa adoptie.
Majoritatea tarilor occidentale, dezvoltate si-au inchis institutiile de ocrotire de mari
dimensiuni prin dezvoltarea sistemului de plasament familial individual sau pentru mici
grupuri de copii.
4. PLASAMENTUL IN CADRUL SERVICIILOR DE TIP REZIDENŢIAL
este cea de-a patra alternativă,
este considerata si ultima alternativa, deoarece ei i se atribuie efectele negative marcante
in dezvoltarea copilului.
In multe tari aceasta forma de plasament este utilizata doar pentru acei copii care:
nu au reusit sa se adapteze variantelor anterioare sau
pentru acei copii care prezintă handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în
servicii de tip rezidenţial specializate.
34
TRASEUL UNUI COPIL ABANDONAT LA NAŞTERE
ÎN SISTEMUL DE PROTECȚIE SOCIALĂ
(posibil scenariu)
Prin excepţie de la aceste prevederi, se poate dispune plasamentul într-un serviciu de tip
rezidenţial al copilului mai mic de 7 ani, doar în situaţia în care acesta prezintă
handicapuri grave, cu dependenţă de îngrijiri în servicii rezidenţial specializate, ce nu
pot fi realizate de către familie.
integrarea în familia naturală, biologică (dacă se găseşte familia şi nu a fost declarat prin
hot. judecătorească abandonat)
35
Dacă este declarat abandonat, alternativele sunt:
- continuarea plasamentului la un asistent maternal,
- adopţia sau
- plasamentul acestuia intr-un serviciu de tip rezidential specific vârstei sale (in
cazul in care adopţia nu este posibilă pentru acel copil sau acel copil încă aşeaptă o
familie adoptatoare).
1.Încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane: această măsură de protecţie
poate fi instituită în cazul în care o familie sau o persoană care prezintă garanţii morale şi
materiale consimte să ia în îngrijire spre creştere şi educare un copil care se află într-una din
următoarele situaţii :
părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi
judecătoresc morţi ori dispăruţi şi nu a fost instituită tutela;
părinţii sunt decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela,
copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă.
36
copilului îşi menţin drepturile faţă de copil, cu excepţia cazurilor în care securitatea,
dezv. şi integritatea morală a copilului este pusă în pericol de părinte.
Articolul 44(1) Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau
care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora are dreptul la
protecție alternativă.(2) Protecția prevăzută la alin. (1) include instituirea tutelei, măsurile de
protecție specială prevăzute de prezenta lege, adopția. În alegerea uneia dintre aceste soluții
autoritatea competentă va ține seama în mod corespunzător de necesitatea asigurării unei anumite
continuități în educarea copilului, precum și de originea sa etnică, religioasă, culturală și
lingvistică.
37
PLASAMENTUL COPILULUI:
Constituie o măsură de protecţie specială, având caracter temporar, care poate fi dispusă,
în condiţiile prezentei legi (Legea 272/2004 privind protectia drepturilor copilului, Art. 58),
după caz, la:
o persoană sau familie
un asistent maternal
un serviciu de tip rezidenţial licenţiat în condiţiile legii............................
(3) La stabilirea masurii de plasament se va urmari:
a) plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsa sau la familia substitutiva;
b) mentinerea fratilor impreuna;
c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine
legatura cu acesta.
Pe durata masurii speciale de protectie, domiciliul copilului este la persoana, familia, asistentul
maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.
38
-Serviciul de consiliere a gravidei cu risc de abandon al copilului
-Serviciul de consiliere pentru parinţi si copii
b) centre de zi :
-pentru copiii prescolari, proveniti din familii defavorizate material si financiar.
-beneficiaza cu precădere copiii saraci proveniti din comunitatea locala
-ingrijire in timpul zilei, programe educative si distractive, consiliere psihologica
c)servicii de prevenire
39
Familia sau persoana adoptatoare este evaluată din punct de vedere social, psihologic;
este consiliată, urmând să existe mai multe întâlniri cu specialiştii;
-se va întocmi un raport de evaluare a capacităţii persoanei/ familiei de a adopta;
-Se va evalua de asemenea, potenţialul de integrare al copilului în familia extinsă .
întregul proces de adopţie este monitorizat de responsabilul de caz din cadrul Direcţiei
Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.
Adopţia este o măsură specială de protecţie a copilului, prin care se stabileşte filiaţia
între cel care adoptă şi copil, precum şi rudenia între copil şi rudele adoptatorului; îşi
produce efectele de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti .
40
Documentul introduce prevederi care să asigure celeritate în dobândirea și menținerea
statutului de copil adoptabil, să flexibilizeze procedura de evaluare a adoptatorilor și etapa de
monitorizare post-adopție și să debirocratizeze şi simplifice unele proceduri.
Noua formă a legii elimină din procedură identificarea rudelor de până la gradul al IV-
lea în cazurile în care planul individualizat de protecție a copilului are ca finalitate adopția,
această măsură având ca scop simplificarea demersurilor din această etapă.
De asemenea, pentru a veni în sprijinul persoanelor sau familiilor care doresc să adopte,
documentul majorează durata de valabilitate a atestatului de persoană sau familie aptă să adopte,
de la 2 ani la 5 ani.
Modificările aduse vizează și flexibilizarea derulării procedurii de adopţie
internaţională pentru copiii care au împlinit vârsta de 14 ani, fiind urmărită creşterea şanselor
acestor copii de a avea o familie, inclusiv în cazul grupurilor de fraţi care nu pot fi separaţi, dacă
unul dintre ei a împlinit vârsta de 14 ani.
Documentul aprobat de Guvern introduce și noi stimulente financiare care să susțină
decizia unei familii de a adopta:
o indemnizație lunară raportată la indicatorul social de referință, în
cuantum de 1,2 ISR(Indicatorul Social de Referinţă, în prezent în valoare de 500
lei), respectiv 600 lei, pentru fiecare copil adoptat care are între 3 și 6 ani, ori este încadrat în
grad de handicap ușor sau mediu ori face parte dintr-un grup de 2 frați adoptabili împreună.
o indemnizație lunară majorată cu 50%, respectiv 900 lei, pentru fiecare
copil adoptat care a împlinit 7 ani ori este încadrat în grad de handicap accentuat sau grav,
infectat HIV sau bolnav SIDA ori face parte dintr-un grup de cel puțin 3 frați adoptabili
împreună.
Sprijinul financiar se acordă până la dobândirea capacității depline de exercițiu de către
copilul adoptat, respectiv până la vârsta de 18 ani, iar dacă acesta își continuă studiile într-o
formă de învățământ de zi, până la împlinirea vârstei de 26 ani.
adoptatorul sau familia adoptatoare care a adoptat unul sau mai mulți copii
beneficiază pentru fiecare copil adoptat de o sumă fixă de 1.500 lei pe an, pentru asigurarea
unor servicii de recuperare sau reabilitare medicale, psihologice sau de altă natură, în
urma recomandărilor unui medic, psiholog sau asistent social. Suma se acordă pe durata etapei
41
de monitorizare post-adopție și se actualizează periodic prin hotărâre a Guvernului, în funcţie
de rata inflației.
pentru acoperirea cheltuielilor de transport și cazare ale adoptatorului sau
familiei adoptatoare, pe durata participării la procedura de potrivire practică cu un copil din
alt județ, se acordă o sumă de200 de lei pe zi/persoană, pentru o perioadă de maxim de 10
zile.
Aceste stimulente financiare se acordă în cazul adopțiilor încuviințate conform
procedurii adopției interne și nu se aplică în cazul persoanelor care adoptă copilul soţului.
Actul normativ prevede și completări referitoare la concediul de acomodare, pentru
corelarea cu dispozițiile mai flexibile reglementate pentru concediul și indemnizația pentru
creșterea copiilor, prevăzute de OUG nr. 111/2010." (mai multe pe
http://www.mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/5249-cp-lg-adoptiei-
20092018).
BIBLIOGRAFIE
Petre, Nina, 2002 - Abandonul copilului, Copil în dificultate, neglijat, în Pop, Luana
Miruna (coordonator), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
Pop, Luana Miruna (coord.), 2002 - Dicţionar de politici sociale, Ed. Expert, Bucureşti
Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu Lazăr (coord.), 1998, “Politici sociale în România”,
Bucureşti, Ed. Babel
*** Legislaţie
STRATEGIA NAȚIONALĂ pentru protecția și promovarea drepturilor copilului 2014-
2020.
- Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului cu completările
ulterioare
- Lege 273 2004 privind adopţia copilului cu completările şi modificările ulterioare (Legea
57/2016)
42
ASISTENŢA MATERNALĂ-
ALTERNATIVĂ LA INSTITUŢIONALIZAREA COPILULUI CU DIZABILITĂŢI
CONVENȚIA O.N.U.
Cuvinte cheie
ART.19- protecţia copilului împotriva oricăror forme de:
abuz
rele tratamente
abandon
neglijare
ART. 20
Masuri alternative de protecţie care să asigure:
apartenenţa la originea etnică
dreptul la identitate
istorie proprie
respectarea credinţei religioase
43
Plasament la un asistent maternal profesionist
Plasament într-o instituţie de ocrotire- măsură de risc
44
NEVOIA DE DRAGOSTE ŞI SECURITATE
Dezvoltarea mentală
Motivaţie pentru explorări viitoare şi pentru învăţare (teamă, frustrare)
Perseverenţă (indiferenţă, pasivitate)
Încurajare
Nivel optim al aşteptărilor faţă de copil adaptat la capacitatea sa şi la stadiul de
dezvoltare
Greşelile şi eşecul trebuie acceptate
ca parte integrantă a învăţării
NEVOIA DE RESPONSABILITATE
45
ANALIZA DIN PERSPECTIVA NEVOILOR COPILULUI
Caracteristici individuale:
Vârsta
Background
Familial
Comunitar
Deviant
Educaţie
Nevoi speciale
Medicale
Educative
46
ANALIZA DIN PERSPECTIVA MĂSURII DE PROTECȚIE A COPILULUI
Copilul – Familia naturală – cel mai propice mediu de dezvoltare fizică, emoţională,
intelectuală
Nevoile superioare ale copilului: Mediul familial - Separarea copilului de familia naturală –
Traumă, Frustrare afectivă
Lipsa familiei naturale – Alternative familiale de ocrotire care să îndeplinească nevoile
biologice, psiho-sociale şi spirituale ale copilului –
Plasament la AMP
ASISTENȚA ATERNALĂ
Asistentul maternal – este persoana fizică care prin activitatea pe care o desfăşoară la
domiciliul său asigură:
Creşterea
Îngrijirea
47
Educarea – copilului aflat în plasament
Plasamentul la AMP este o alternativă la instituţionalizarea:
1. Copiilor sănătoşi sau cu nevoi speciale
Implicarea familiei in alegerea formei de protecţie
Sprijinirea familiei pentru îmbunătăţirea statutului
2. Copiilor maltrataţi , neglijaţi, abuzaţi,abandonaţi
Scopul este reintegrarea ulterioară a copilului in familia naturală
48
• Asigurarea serviciilor terapeutice gratuite
• Asigurarea medicaţiei necesare
CONCLUZII:
Alegerea unei măsuri de protecţie trebuie să țină seama de o serie de variabile atât
individuale cat si de mediu si nu de disponibilităţile serviciilor existente (serviciile
trebuie centrate pe copii);
Indiferent de forma de protecţie aleasa, păstrarea legăturii cu familia sau
informarea ulterioara a copilului privind familia sa naturala este fundamentala din perspectiva
formarii imaginii de sine;
Fiecare rupere a legăturilor familiale de bază reprezintă o traumă pentru copilul
implicat; de aceea ar trebui evitată această rupere ori de câte ori este posibil;
Pentru a deveni adulţi responsabili capabili şi încrezători, copiii au nevoie de
dragoste şi securitate, cunoaştere şi recunoaştere, sentimentul propriei identităţi;
Copiii cu nevoi speciale nu trebuie să facă excepţie de la îngrijirea de tip familial,
să-l privim aşa cum este, să-i descoperim potenţialul şi să –l valorificăm deoarece fiecare copil
are anumite capacităţi de dezvoltat, fiecare copil este o individualitate cu puncte tari şi puncte
slabe care se cunosc doar după ce se lucrează cu el.
49
Politicile sociale dezvoltate în domeniu s-au concentrat pe egalizarea şanselor de
acces la educaţie; ulterior acest proces s-a dovedit a nu fi suficient. Astfel, accesul la
educaţie a fost dublat de egalizarea şanselor de succes;
- acest fapt presupunea dezvoltarea unor metode, instrumente, forme de
învăţământ care corespundeau nevoilor fiecăruia.
- în această idee de democratizare a procesului de educaţie nu se punea
problema unui tratament identic tuturor ci oferirea unui răspuns la anumite nevoi
ale copilului.
- democratizarea procesului de învăţământ nu presupune educaţie mai
multă pentru mai mulţi copii ci participarea la luarea deciziilor a unui număr mai
mare de oameni, atât la nivel administrativ cât şi educativ.
SECOLUL XXI: DEMOCRATIZAREA RELAŢIILOR INTERPERSONALE
ASISTENŢA SOCIALĂ- O NOUĂ MISIUNE:
De a facilita participarea elevilor şi părinţilor
la gestionarea fondurilor,
la activităţile desfăşurate în şcoală,
la propunerea de regulamente etc.
Raportându-ne la democratizarea procesului educaţional, asistentul social din şcoală îşi
propune o serie de obiective legate de:
1. stimularea participării elevilor şi părinţilor la toate evenimentele desfăşurate în şcoală;
2. dezvoltarea unor relaţii democratice între elevi şi profesori;
3. eliminarea discriminărilor socio-culturale în educaţie ş.a.
Unii specialişti definesc asistenţa socială din şcoală ca având cinci dimensiuni foarte
importante:
1. „- furnizarea de servicii pentru elevi şi familiile acestora;
2. - furnizarea de servicii pentru personalul educativ al şcolii;
3. - furnizarea de servicii pentru personalul non-educativ al şcolii;
4. - furnizarea de servicii pentru comunitate;
50
5. - realizarea unor sarcini administrative şi profesionale specifice”1 .
Primul indicator care atrage atenţia specialiştilor din domeniul educativ (cadre
didactice, asistent social, psiholog, medic etc.) este performanţa şcolară.
Pot exista două situaţii:
-a/ dacă performanţele şcolare ale copilului sunt mici, pot atrage după ele şi probleme de
integrare, de adaptare ce necesită intervenţia specialiştilor.
b/ dacă adaptarea şcolară este deficitară (inadaptare), integrarea copilului în colectivul clasei
este dificilă, pot conduce către o performanţă şcolară scăzută.
Odată ce aceste probleme sunt semnalate de un cadru didactic, asistentul social este cel
care va avea în prim planul preocupărilor sale copilul care trece printr-o situaţie de criză.
SCOP:
Centrul de consiliere în asistenţă socială pentru părinţi şi copii sprijină şi asistă
părinţii/potenţialii părinţi pentru a face faţă dificultăţilor psihosociale care afectează
relaţiile familiale, pentru dezvoltarea competenţelor parentale, pentru prevenirea
separării copilului de familia sa, şi sprijină copiii atunci când apar probleme în
dezvoltarea acestora, în situaţii de abandon şcolar, inadaptare şcolară, comportamente
deviante.
1
Nelson, 1990, în G. Neamţu, 2003, Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi p.836
51
Obiective
Constientizarea de către părinţi a nevoilor copilului de a se dezvolta intr-un mediu
familial stabil;
Constientizarea factorilor ce pun in pericol sanatatea, securitatea, dezvoltarea morala,
educatia si integrarea sociala a copilului;
Imbunatatirea abilităţilor parintilor in ceea ce priveste ingrijirea si dezvoltarea copiilor;
Sprijinirea familiilor/părinţilor prin dezvoltarea de reţele/grupuri de sprijin;
Reducerea numarului de copii care ajung in institutii datorita unor dificultati temporare
prin care trec parintii acestora;
Formarea unor reţele de colaborare între profesioniştii din serviciile comunitare şi
implicarea lor în depistarea precoce a riscurilor care determina separarea copilului de
familia sa.
familii fara locuinta, cu venituri foarte mici care beneficiază de ajutoare sociale;
familii in care un parinte sau ambii sunt şomeri; care si-au abandonat sau
institutionalizat copiii;în care un parinte sau ambii sunt in inchisoare;
familii in care exista persoane care sufera de boli psihice grave sau cronice;
familii in care unul sau ambii parinti sufera de boli somatice grave sau cronice;
familii in care exista copii nascuti din casatorii diferite;familii monoparentale;
familii in care se consuma alcool, droguri;
familii in care unul sau ambii parinti au decedat;
familii in care se practica prostitutia;familii care resping mamele minore;
familii in care unul sau ambii parinti sunt analfabeti;
familii in care se practica violenta, fuga de acasa;
familii in care se practica cerşetoria;familii in divorţ;
familii in care unul sau mai multi copii au abandonat scoala;
52
familii in care exista copii cu frecvente probleme de sanatate sau cu probleme psihice;
familii care au copii cu probleme de comportament;
familii care neglijeaza igiena, sanatatea si educatia copilului;
familii in care exista abuz fizic, emotional si sexual.
familii in care unul sau ambii parinti muncesc in strainatate ş.a..
Activitatile desfăşurate în centrele de asistenţă socială din şcoală se vor focaliza pe:
consiliereea parintilor pentru depăşirea unor situatii de dificultate (divort, pierderea
locului de munca, conflicte intrafamiliale, boli cronice, decesul unuia dintre soti, etc.)
care pun in pericol dezvoltarea copiilor sau care genereaza riscuri de separare a copiilor
de mediul lor familial,
informarea parintilor în vederea acoperirii nevoilor copiilor,
consolidarea abilităţilor şi cunostinţelor părinţilor privind ingrijirea şi educarea
copilului,
sprijinirea şi consilierea copiilor care au dificultati de dezvoltare si/sau integrare in
familie, scoala, grupuri socio-profesionale.
Parteneriate,colaborări ale centrelor de consiliere
cu serviciile comunitare cu responsabilitati in educatie, sanatate, pregatire profesionala,
protectie sociala etc.
identifica potenţialii parteneri comunitari (cadre didactice, medici, asistente medicale,
consilieri locali, preoti, vecini etc.) care pot contribui la dezvoltarea activitatilor din
centrul de consiliere şi pot deveni persoane de sprijin pentru activitatile sale.
incheie conventii de colaborare/acorduri de parteneriat cu institutiile din comunitate
cu scopul realizarii unor retele locale necesare identificarii situatiilor care necesita
interventie din parte profesioniştilor.
organizeaza grupuri /retele de sprijin in proximitatea clientilor pentru a ajuta familiile in
cresterea si educarea copilului.
53
Identificarea, primirea clienţilor: elevilor, părinților, profesorilor, alt personal din școală
șa.,
diagnoza problemelor (diagnoza iniţială),
evaluarea detaliată,
elaborarea şi punerea în aplicare a planului personalizat de consiliere,
supervizarea,
monitorizarea şi re-evaluarea cazului
inchiderea cazului.
Consiliere si informare
54
C. - acompanierea pentru gasirea sau pastrarea unei locuinte: asistentul social
evalueaza dificultatile clientului, gradul de urgenta al situatiei sale, il informeaza pe client
asupra drepturilor si obligatiilor sale, asupra demersurilor pe care trebuie sa le realizeze,
asupra procedurilor necesare, pregateste clientul pentru cazul in care este nevoie de
schimbarea cadrului sau de viata.
D sustinerea demersurilor de (re)integrare scolara si profesionala: asistentul
social tine seama de asteptarile si opiniile clientului, evalueaza situatia clientului din punct
de vedere scolar si profesional, identifica institutiile la care poate apela clientul, sprijina
accesul la structuri de invatamant si cursuri de formare profesionala, il acompaniaza pe
client in demersurile sale.
E. asistarea clientilor cu dificultăţi psiho-sociale, persoane cu probleme
psihologice, de comportament, dependente de alcool, droguri, supuse abuzurilor din
partea unor persoane, copii cu risc de separare de familie.
Asistentul social evalueaza gradul in care relatiile interpersonale sau izolarea
perturba viata clientului, realizeaza intrevederi de tip psiho-social (asculta, sustine, sprijina
clientul in dezvoltarea de competente sociale), transmite informatii asupra gravitatii starii
clientului.
informeaza clientul asupra drepturilor si posibilitatilor de sprijin precum si a
institutiilor competente,
consiliaza clientul in raport cu situatia sa actuala,
face un inventar al resurselor posibile pentru client,
realizeaza impreuna cu clientul un proiect de schimbare a situatiei sale de viata,
identifica obstacolele care pot impiedica schimbarea,
îl sustine in situatii de criza, propune resurse terapeutice.
55
TEMA NR. 2
(OBLIGATORIU DE REALIZAT și de încărcat pe platforma ID_AS):
Realizaţi și analizați o posibilă “rută” în sistemul de protecţie socială pe care o poate
urma un copil cu disabilităţi uşoare abandonat la naştere (scenariu).
56
III:
UNITATEA 3
Definiţie:
Reprezintă acţiunea sistematică, continuă, instituţionalizată de urmărire (diagnoză,
măsurare, estimare, evaluare) a asistenţei sociale.
Cuprinde :
diagnoza nevoii de asistenţă socială
cunoaşterea gradului şi măsurii de acoperire a nevoii de asistenţă socială
diagnoza nevoii reziduale de asistenţă socială
măsura în care priorităţile de asistenţă socială sunt realizate efectiv de către
sistemul naţional
evaluarea eficienţei fiecărei componente a sistemului naţional al asistenţei
sociale
57
estimarea erorilor de non-icluziune şi supra-incluziune a unei forme anumite
de asistenţă socială
estimarea efectelor perverse ale unei anumite forme de asistenţă socială
(inducerea dependenţei de asistenţă socială)
Estimarea efectelor pozitive ale unei forme de asistenţă socială:
activizarea persoanelor/familiilor/comunităţilor
ieşirea din situaţia de criză
creşterea oportunităţilor
Estimarea costurilor diferitelor forme de asistenţă socială şi calcularea:
eficienţei sociale şi umane
raportului cost/beneficiu.
Funcţiile monitorizării
58
Tipuri de indicatori
EXEMPLE:
Indicatori ai standardului de viaţă
salariul mediu/salariul minim
pensia medie şi pensia medie pe categorii de pensie
venit mediu pe persoană
venit/salariu mediu pe judeţ, pe localitate
locuinţe: număr, calitate
indicatori ai distribuţiei veniturilor
condiţii defavorabile de viaţă la nivel de comunitate:
- calitatea pământului,
- mărimea medie a terenului în proprietate,
- proporţia de familii fără pământ sau cu pământ insuficient,
- calitatea sistemului de comunicaţii,
- calitatea şi preţul serviciilor de locuire
59
EVALUAREA MĂSURII DE PLASAMENT
A COPILULUI ÎN DIFICULTATE
APLICAȚIE:
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială, având caracter temporar,
care poate fi dispusă, în condițiile prezentei legi, după caz, la:
o persoană sau familie;
un asistent maternal;
un serviciu de tip rezidențial, licențiat în condițiile legii (Legea nr. 272/2004, Art. 62).
60
- daca nevoile particulare si specifice ale copilului sunt satisfacute.
- capacitatea si potentialul parintilor de a-si ingriji copilul si de a-si satisface nevoile .
- daca copilul este in situatie de risc- in special daca copilul este abuzat fizic,
sexual, emotional sau este neglijat.
- daca exista retele de sprijin in cadul familiei extinse, comunitatii etc.
TIPURI DE EVALUARE:
I. EVALUAREA INITIALA
II. EVALUAREA DETALIATĂ
I. EVALUAREA INIŢIALĂ
este asigurata de catre managerul de caz sau alti profesionisti in maxim 72 de ore
de la inregistrarea solicitarii directe, a referirii sau a semnalarii cazului, daca nu se
impune un alt termen de catre alte standarde minime obligatorii in domeniul protectiei
copilului.
se face cat mai repede, in functie de gravitatea cazului.
Indicatorii care se au in vedere sunt :
existenta procedurilor de identificare, preluare si repartizare a cazurilor,
rapoartele/ fisele de evaluare initiala sunt avizate de catre seful ierarhic,
numarul de cazuri referite respectiv orientate catre alte servicii/institutii,
dosarele copiilor sau alte documente in care se consemneaza informarea
clientilor cu privire la continutul raportului/fisei de evaluare initiala si
decizia luata in baza acestuia..
presupune intocmirea unui raport de evaluare de catre managerul de caz, care trebuie
avizat in termen de maxim 3 zile de seful ierarhic.
Indicatori pentru acest standard sunt :
o programul de întâlniri cu copilul şi familia la domiciliul acestora,
o existenta si continutul raportului de vizită semnate de catre seful ierarhic,
61
o existenta raportului de evaluare detaliata/ complexa (in situatia in care se
va lua o masura de protectie, raportul de evaluare detaliata coincide cu
raportul de evaluare psihosociala mentionat de legislatia in vigoare).
Rezultate:
copilul si familia sa beneficiaza de servicii si interventii adecvate permanent situatiei
reale si prezente,
precum si de sprijinul si asistenta sociala specializata a managerului de caz in relatia cu
profesionistii si servciile/institutiile cuprinse in planul individualizat de protectie,
respectiv planul de servicii.
62
nevoile de sanatate si promovarea sanatatii,
nevoile de ingrijire, nevoile fizice si emotionale,
nevoile educationale si urmarirea obtinerii de rezultate scolare corespunzatoare
potentialului de dezvoltare a copilului,
nevoile de petrecere a timpului liber,
nevoile de socializare, inclusiv modalitatile de mentinere a legaturilor, dupa caz, cu
parintii, familia largita, prietenii si alte persoane importante sau apropiate fata de copil si
modul de satisfacere a tuturor nevoilor.
(1) Serviciile de tip rezidențial sunt acele servicii prin care se asigură protecția, creșterea și îngrijirea
copilului separat, temporar sau definitiv, de părinții săi, ca urmare a stabilirii în condițiile prezentei legi a
măsurii plasamentului.
(2) Din categoria serviciilor de tip rezidențial fac parte toate serviciile care asigură găzduire pe o perioadă
mai mare de 24 de ore.
(4) Serviciile de tip rezidențial care aparțin autorităților administrației publice se organizează numai în
structura direcției generale de asistență socială și protecția copilului, în regim de componente funcționale
ale acestora, fără personalitate juridică.
(5) Serviciile de tip rezidențial se organizează pe model familial și pot avea caracter specializat în funcție
de nevoile copiilor plasați.
BIBLIOGRAFIE
Legea 272/2004, republicată
Krogsrud Miley Karla, O”Melia Michel, DuBois Brenda, 2006, “Practica asistenţei
sociale”, Editura Polirom, Iaşi
63
Mănoiu, Florica, Epureanu, Viorica, 1996, “Asistenţa socială în România”, Ed. All,
Bucureşti
Pop, Luana (coord.), 2002, “Dicţionar de politici sociale”, Bucureşti, Ed. Expert
Preda, Marian. 2002, Politica socială românească între sărăcie şi globalizare, Editura
Polirom, Iaşi.
Zamfir, Cătălin (coord.), 1999, “Politici sociale în România”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena (coord.), 2000, “Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară”,
Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Preda, Marian (coordonatori), 2000, “Diagnoza problemelor sociale
comunitare. Studii de caz”, Bucureşti, Ed. Expert
Zamfir, Elena şi Zamfir, Cătălin, 1995, “Politici sociale. România în context european”,
Bucureşti, Ed. Alternative
o Reprezintă cea mai ieftină formă de suport social. Un asistent social poate oferi
asistenţă cu rezultate vizibile pentru rezolvarea problemelor la zeci de familii aflate în
dificultate.
o Au ca obiectiv prevenirea şi reabilitarea unor procese negative cu efecte
importante şi durabile, al căror cost de tratare este mult mai ridicat; reabilitează capacităţile
persoanelor şi familiilor de a desfăşura o viaţă normală.
o Mobilizează resursele comunităţii de suport social al celor aflaţi în dificultate.
64
Stimularea sectorului non-guvernamental şi constituirea unui multiplu
parteneriat la nivel naţional şi local în dezvoltarea serviciilor de asistenţă
socială a familiei si copilului .
65
asigurarea unor standarde minime de calitate în funcţionarea serviciilor de
asistenţă socială.
o Asigurarea unui control riguros, în numele respectării drepturilor fundamentale
ale cetăţeanului, activităţii tuturor organizaţiilor de asistenţă socială, publice sau
private care oferă servicii de asistenţă socială.
66
• Principiul teritorialităţii -comunitatea locală
• Diferenţierea funcţională pe axa local/naţional
La nivel local/comunitar:
• servicii de bază, completate cu cele specializate pe lângă unităţile locale,
sub autoritatea locală
La nivel naţional:
• politica naţională în domeniul social şi al dezvoltării serviciilor
• producerea şi furnizarea resurselor profesionale
• elaborarea şi controlul standardelor minime.
67
Persoanele vârstnice sunt privite adesea ca un grup minoritar
Bătrânii sunt consideraţi ca un balast social (nu mai sunt productivi)
Deseori, bătrânii sunt etichetaţi ca fiind slabi şi incapabili
Bătrânii sunt discriminaţi in situaţia unei posibile angajări
Vârstnicul este defavorizat de stat
Persoanele varstnice sunt defavorizate de propria familie
68
SOLUTII POSIBILE:
In UE există diferenţe între statele membre, cele vechi şi cele nou admise
Elemente de diferenţiere ae PS pentru familie în UE:
Modele diferite ale statului bunăstării
Tipuri de economie diferite
Performanţele economice (modeste)
Inegalitatea socială
Moştenirea culturii etatiste
Măsuri/mijloace de îmbunătăţire a situaţiei familiilor (conform datelor din
Eurobarometru):
1. statele vechi din UE preferă MĂSURILE ACTIVE:
Creşterea ocupării forţei de muncă,
Programul flexibil de lucru....de exemplu, măsurile financiare de suport (alocaţiile pentru
copii, bunurile şi serviciile pentru ei) sunt imporante dar nu primele alegeri
69
- mama şi tatăl să participe la creşterea colilului prin tarnsformarea şi
reorganiyarea pieţei muncii
- extinderea serviciilor de îngrijire
CONCLUZII:
Studiile au arătat că cel mai mare efect asupra fertilităţii l-ar avea măsurile
corelate pe mai multe sectoare (promovarea femeii pe piaţa muncii, beneficiile
pentru maternitate, servicii de îngrijire a copilului ş.a.).
GĂSIREA UNUI ECHILIBRU ÎNTRE VIAŢA DE FAMILIE ŞI CEA
PROFESIONALĂ – PUNCT CHEIE ÎN SUPORTUL POLITICILOR
SOCIALE PENTRU FAMILIE
ECHILIBRAREA MUNCII CU RESPONSABILITĂŢILE FAMILIALE
70
ANEXA 1:
71
Figure no.1: Distribution of the world population by major area, medium variant, 1950, 2050 and 2100 (Source:
United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division (2011): World Population
Prospects: The 2010 Revision. New York
72