MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI SOCIOLOGIE ”N. SALI”

Aurelia Plămădeală
CONSILIEREA CUPLURILOR – PROGRAM DE FORMARE PROFESIONALĂ A
ASISTENTULUI PERINATAL

Proiect de licență

Admis pentru susținere

Șef Catedră Asistență Socială și Sociologie
_____________________
lector univ., MA Svetlana Haraz
”__”_________________2018

Coordonator: Mariana ZUBENSCHI,

master în psihologie, lector universitar
_________________________
Cercetarea a fost realizată în cadrul stagiilor de profesionalizare
în Centrul Maternal ”În brațele Mamei”, municipiul Chișinău
Autor: Aurelia Plămădeală, studentă la anul III, specialitatea Asistență Socială
_________________________

Chișinău – 2018

1
 CUPRINS

INTRODUCERE 3
1. ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN CADRUL CONSILIERII 6
1.1. Contribuții teoretice privind rolul solidarității programelor de formare în 6
asistența socială: analiza conceptelor-cheie
1.2. Rolul comunicării și interrelaționării asistentului perinatal cu mediul 12
familial, obiectiv de studiu în cadrul programelor de formare profesională
1.3. Dezvoltarea de competențe profesionale și practice de consiliere a 15
cuplurilor tinere sau social vulnerabile în asistența perinatală

2. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A FORMĂRII PROFESIONALE A 18

ASISTENȚILOR PERINATALI DIN CADRUL PROGRAMELOR DE
CONSILIERE A CUPLURILOR

2.1. Metode de cercetare 18

2.2. Rezultate și interpretări ale influențelor programei de formare 21
profesională a asistentului perinatal
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 29
BIBLIOGRAFIE 32
ANEXE 34
DECLARAŢIE PRIVIND ΟRIGINALITATEA CΟNŢINUTULUI LUCRĂRII DE
LICENŢĂ

2
 ÎNTRODUCERE
Prezentarea organizației/lor-gazdă: stagiul de practică a fost realizat în cadrul Asociației ASCET,
care oferă servicii persoanelor fizice care necesită consultanță, intervenție sau ghidare cu privire la
problemele de profil al organizației: asistență educațională și patronare, acțiuni de profilaxie psiho-
pedagogică a nereușitei școlare, promovarea dreptului la educație a copiilor din familiile
defavorizate, instruirea duminicală a copiilor din școli și licee, școlarizare la domiciliu. Obiectivele
asociației ASCET reprezintă promovarea reformelor sociale contemporane, dreptului civic,
armonizarea legislației naționale la standardele mondiale, pregătirea opiniei publice și a factorilor de
decizie în favoarea ratificării de către Republica Moldova a convențiilor, acordurilor internaționale
ce vizează respectarea drepturilor omului, accesul egal la sănătate, educație, religie, cultură, muncă,
odihnă. ASCET oferă servicii de asistență socio-pedagogică; psiho-pedagogică; socio-medicală;
serviciu logopedic, consultanță; e recuperare medico-socială, educative, acordarea drepturilor
legale, petrecerea timpului liber, evaluarea nivelului de dezvoltare a copilului, evaluarea complexă a
copiilor cu cerințe educaționale complexe, evaluarea părinților în determinarea stilului de educație,
relaționării și a climatului familial, profilaxie, dezvoltare și consolidare a sănătății mentale a
clienților ASCET la toate etapele de dezvoltare etc.
Oportunitatea/motivația alegerii obiectului cercetării. Motivația temei se evidențiază din
necesitatea programelor de formare profesională în rândul asistenților sociali. A cunoașterii și
demonstrării abilităților profesioniste prin modului de implicare și rolului asistentului social în
practica de consiliere a cuplurilor, întru stabilirea locului și a identității asistenței sociale în
societatea raportată la valoarea de suport și ajutor a celulei societății.
Conform teoriei învățării cu cât experiența profesională a asistentului social în cadrul este mai
înaltă cu atât profesionistul se orientează mai ușor în conținutul problemei cuplurilor tinere care
așteaptă un copil, precum si oferă servicii de asistență socială de o calitate mai înaltă.
Problema cercetării practice noastre se referă la aprecierea capacității programei de formare
profesională, a identificării modalităților prin care se manifestă implicarea asistentului perinatal din
punct de vedere profesional, cât și avansarea lui ca specialist în cadrul programului de orientare în
carieră, în domeniul consilierii cuplurilor.
Obiectul cercetării practice constă în studiul programului de formare profesională a asistentului
perinatal, a observării evoluției sale.

3
Scopul cercetării practice este axat pe cercetarea impactului profesional a programului de formare
profesională a asistenților perinatali, în cadrul practicii de consiliere a cuplurilor care așteptă un
copil.
Obiectivele investigației au fost selectate din considerentele sale teoretice și practice, astfel
obiectivele teoretice am avut studiul legislației în vigoare, evaluarea capacităților de formare
profesională a asistenților perinatali în lume și la noi, precum și identificarea problemelor comune
cu care asistentul perinatal se confruntă.
Ipoteza de bază a cercetării: asistentul perinatal necesită programe de formare profesională și de
orientare în carieră, adaptate la specificul problemelor cu care se confruntă familia modernă.
Metode, procedee și tehnici de cercetare: au constituit metode practice – experimentale‚ alese în
conformitate cu obiectul și obiectivele; statistice – în scopul analizei cantitativ-calitative, formative
– cu caracter de implicare asistențială în scopul înlăturării sau diminuării unor situații defavorabile,
identificate în cadrul cercetării.
Etapele activității de cercetare profesională:
1. Consultarea literaturii de specialitate, evaluarea conceptelor teoretico-practice de
referință.
2. Elaborarea planului de cercetare.
3. Fоrmulаrеа рrоblеmеi саrе urmеаză а fi сеrсеtаtă.
4. Fоrmulаrеа iроtеzеlоr dе сеrсеtаrе.
5. Stаbilirеа gruрui dе studiu (sеlесtаrеа еșаntiоnului).
6. Аlеgеrеа mеtоdеlоr dе сеrсеtаrе și еlаbоrаrеа instrumеntеlоr dе сulеgеreа dаtеlоr.
7. Арliсаrеа instrumеntеlоr și рrеluсrаrеа dаtеlоr.
8. Аnаlizа și intеrрrеtаrеа informației culese.
9. Sinteza concluziilor și a recomandărilor.
Baza experimentală a cercetării practice baza experimentală a cercetării constituie 20 de
asistenți perinatali cu practică de lucru maximum 2i ani din domeniul asistenței perinatale și
consilierii cuplurilor. Iar 10 familii tinere s-au oferit să dea un interviu structurat, pentru a
identifica unele probleme în cuplu, Astfel am indicat și am descris eșantionul nostru ce a fost supus
cercetării în conformitate cu criteriile care urmează a fi probate și examinate în plan experimental,
în capitolul practic.

4
 Importanța realizării proiectului de licență: Prin cercetarea respectivă am abordat problemele
de bază care contribuie la dezvoltarea ramurii date și implementarea perspectivelor ce ar aduce la
buna funcționare a serviciilor de asistență perinatală, în special a valorii asistenților sociali.
 importanța teoretică a lucrării: Pe parcursul efectuării cercetării date am analizat un șir de
concepte și definiții științifice care ar pune baza unei noi gândiri la nivel avansat, în ceia ce
privește importanța și valoarea asistentului social în societate, de exemplu principiul
solidarității, dreptunghiul dreptății, practici de consiliere a cuplurilor.
 importanța practică a lucrării: în urma activităților efectuate în vederea stabilirii
problemelor ce favorizează dificultăți de înțelegere a activității asistenților sociali, am
identificat un șir de factori polivalenți, care ar consider că necesită a fi luați în calcul, pentru
asigurarea bunelor practici și dezvoltarea ramurii asistenței sociale
Termeni cheie: asistență socială, client, beneficiar, servicii de asistență socială, practici axate pe
evidente, familie vulnerabilă, copii, intervenție asistată.

5
1. ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN CADRUL CONSILIERII
1.1. Contribuții teoretice privind rolul solidarității programelor de formare în asistența
socială: analiza conceptelor-cheie
Asistenții sociali ajută familiile să-și îmbunătățească relațiile și să facă față unor situații dificile, cum
ar fi divorțul, boala sau moartea. Ei ghidează familiile prin procesul de consiliere, ajutându-i să
identifice problemele, să stabilească obiective și să găsească soluții pentru problemele lor. Într-o
situație de criză, cum ar fi neglijența, abuzul de substanțe sau violența, aceștia pot recomanda și
acțiuni în justiție, cum ar fi scoaterea temporară a copiilor, în timp ce părinții lucrează prin
dificultățile lor.
De asemenea, numit și asistență socială comunitară, serviciu de asistență socială sau servicii umane
peste hotare, această ramură a activității sociale implică servicii directe către indivizi și familii din
guvern, non-profit sau alte comunități. Sunt o rețea de siguranță foarte necesară pentru persoanele
care se confruntă cu provocări socio-economice ce implică copiii și familiile care au nevoie de
consiliere [4, p.78].
Într-o lume în evoluție accelerată, individul nu se limitează doar la pura sa existență în
univers, se cere o permanentă adaptare a acestuia la cerințele şi nevoile societății în continuă
schimbare. În această lume complexă, agitată de multă forfotă e dificil să ne regăsim în multiplele
procese reflectare în realitatea socială, la a căror temelie persistă întotdeauna un principiu bine
determinat – solidaritatea, cu precădere în familie. Deoarece familia reprezintă o formă de
solidaritate socială, denumită celulă a societății. Potrivit Dicţionarului Explicativ Român, termenul
solidaritate ar însemna:
1) faptul de a fi solidar, unitatea de idei, de interese, de acțiune;
2) răspundere comună, sentiment care îi face pe oameni să se ajute reciproc.
La rândul său, Ovidiu Bădină defineşte termenul de solidaritate şi stabileşte o coeziune între
viaţa familială a individului şi societate, evidențiind două aspecte:
1) influenţa indivizilor asupra societăţii;
2) influenţa societăţii asupra indivizilor și a familiei.
Peste hotare puteți identifica asistenți sociali în serviciile de asistență pentru copii, programe
comunitare de tineret, adăposturi sau alte setări non-clinice. Obiectivul principal al serviciilor

6
sociale este de a ajuta oamenii să se îngrijească de ei înșiși și de copiii lor, satisfăcând în același
timp nevoile lor de bază. Profesioniștii din domeniul serviciilor sociale urmăresc să prevină sau să
elimine barierele din calea autosuficienței și să restabilească funcționarea socială. Aceștia sunt
asistenți de caz, consilieri de prevenire a delincvenței, manageri de caz, avocați pentru copii,
educatori în domeniul prevenirii, mediatori și facilitatori de adopție [26, p.114].
Societatea ne apare în primul rând ca un fenomen de apropiere sufletească, de identificare cu alţi
indivizi. Simpatie, întrucât apropie şi unește pe oameni, creează şi cea dintâi coeziune între familii
care compun o societate: solidaritatea sufletească. Solidaritatea socială are mai multe aspecte, dar
cea dintâi formă a ei, cea mai simplă este solidaritatea sufletească a membrilor care compun o
societate, adică simțământul legăturii dintre ei, sentiment de identitate al insului cu grupul [6,
p.234].
În calitate de asistent social al familiei, sunt primite rapoarte de abuz și de neglijență de la un
respondent al liniei telefonice sau de la organele de drept și aveți sarcina de a investiga aceste
acuzații. În mod obișnuit avem sarcina de a intra în casă și a evalua siguranța copilului, de a
determina dacă copilul este sigur în casă sau trebuie implicare imediată, cât și de a identifica
serviciile în curs de desfășurare. Se elaborează un plan atât pentru copil, cât și pentru părinte, care
poate sau nu să includă acuzații penale sau un plan de reunificare. Asistenții sociali monitorizează
apoi copilul și familia în mod continuu. Trebuie să luăm în considerare că omul fiind înzestrat nu
numai cu conştiinţă, ci şi cu voinţă, societatea omenească nu se opreşte la solidaritate sufletească
născută din simpatie. Voinţa are un rol semnificativ, ea socializează, leagă mai strâns de societate pe
oricine urmăreşte scopuri şi întrebuinţează mijloace din cuprinsul ei.
Atât simpatia, cât şi voinţa sunt elemente psihice care socializează problemele familiei îl împing să
trăiască în societate, să se simtă solidar cu alţii şi să coopereze cu ei. Omul este fiinţă socială, el
caută societatea şi se uneşte bucuros cu alţii, astfel încât înţelegem de ce nu s-a găsit un om care să
trăiască singur [21, p.23].
În rezultat, conştientizăm că individul nu poate exista izolat de comunitate, el există în şi din
comunitate. Şi anume: el are o atribuţie distinctă în dezvoltarea şi evoluţia societăţii. El poate
favoriza într-o anumită măsură evoluţia societăţii, fie şi privit doar ca consumator.
Efectuarea de investigații privind abuzul și neglijarea include interviuri individuale cu membrii
familiei, profesori și alți membri ai personalului școlii, vecinii și orice furnizori de servicii deja

7
implicați în cazul familiei. Se pot furniza rapoarte biroului procurorului, împărtăși constatările în
instanță și putem monitoriza conformitatea părinților cu recomandările instanței [12, p.67].
Pentru copiii eliminați din custodia părinților lor, dacă există un plan de reunificare, se lucrează cu
părinții pe un plan de tratament pentru a aborda preocupările care au dus la sesizarea
dumneavoastră. Acestea ar putea include: supravegherea reparațiilor la habitatul fizic, conectarea
părinților cu resurse clinice (tratamentul dependenței, consiliere pentru gestionarea furiei), asistență
pentru nevoile lor de bază (căutarea unui loc de muncă, asistență financiară), transportul și
supravegherea membrilor familiei pentru vizite la îndepărtarea copilului, întâlnirea cu copiii din
casele lor de ajutorare și comunicarea cu părinții adoptivi, furnizarea de actualizări instanțelor
judecătorești și reevaluarea și monitorizarea siguranței copilului după ce i-au fost returnate
părinților. În calitate de asistent social al serviciilor adresate familiei, avem una dintre cele mai
importante locuri de muncă din lume: păstrăm siguranța copiilor [8, p.67].

Dreptatea contributivă

Dreptatea cumulativă Dreptatea distributivă

Fig. 1.1. Triunghiul dreptății în practica asistențială a consilierii cuplului tânăr

8
Prin urmare, societatea integrează funcţional indivizii intraţi în cuprinsul ei şi prin aceasta îi
transformă cu totul până a nu mai fi identici cu ei înşişi înăuntru şi în afară de societate. Omul se
schimbă într-o mare măsură prin participare activă la viaţa socială [18]. Viaţa spirituală a omului nu
se câştigă decât în societate; aici trăieşte omul, îşi duce viaţa morală, cea religioasă, viaţa
intelectuală, aici obţine şi dispune de drepturi, politică etc. Dacă viaţa aceasta, numită viaţă
spirituală, este ceea ce face ca omul să fie om, înţelegem că rolul societăţii în viaţa familiei este cel
puţin tot atât de mare cât al indivizilor în existenţa societăţii, pentru că îi ajută să se realizeze ca
personalități. Omul şi societatea sunt realităţi care se presupun. Indivizii şi societatea formează deci
o realitate [16, p.63]. De aici conchidem că asistenții sociali sunt antrenați într-o lume a cărei
devenire se accelerează; ei sunt, de asemenea, stăpânii unei noi puteri care crește mereu, dar care îi
nelinişteşte şi-i exaltă totodată. În încercarea de a defini solidaritatea socială Norbert Neuhaus
explică termenul de solidaritate ca o prietenie socială. Într-o primă încercare de a defini această
noţiune el recunoaşte structura triunghiulară a dreptăţii (vezi figura 1.1):
• dreptatea contributivă, denumită şi dreptate legală, respectiv, obigaţia fiecărei persoane de a
contribui la bunăstarea comunității conform capacităților sale;
• dreptatea distributivă, care se bazează pe principiul necesității şi care se referă la ajutorul acordat
de comunitate fiecărui membru;
• dreptatea comutativă, respectiv dreptatea schimbului care se referă la egalitatea dintre membrii
individuali.
Astfel, în cadrul unei comunităţi toţi membrii suntîmpreună şi responsabili pentru prosperitatea şi
bunăstarea comunităţii sau a unui proiect comun, chiar dacă această responsabilitate se diferenţiază
individual conform funcţiei şi distribuirii sarcinilor. În funcţie de imaginea fundamentală despre om
se diferenţiază două interpretări diferite ale termenului de solidaritate socială [2, p.76]:
1. Conform interpretării individualiste, nu există solidaritate în sens strict al cuvântului.
Individualismul liberal acceptă obligaţia solidarităţii numai dacă există în baza unui contract, familia
este solidară numai dacă interesele personale şi cele ale comunităţii coincid; în caz contrar
solidaritate socială nu este. Un exemplu elocvent ar fi: noul statut precum familie tânără, ce îi
permite să ia anumite decizii în evoluția sa ca componentă (celulă) socială, aspiraţiile, orientările,
aşteptările – determinându-i comportamentul şi propria poziție, individualistă.
2. Interpretarea personalistă a personalităţii cuprinde toate grupele sociale ale comunităţii, în special
categoriile de persoane, care se confruntă cu un şir de probleme ce ţin în mare parte de integrarea

9
persoanelor dezavantajate social în societate şi care necesită ajutor şi sprijin. Discriminarea
împotriva persoanelor dezavantajate poate să înăbușe în ele orice speranță de a reveni la o viaţă
normală [22, p.81].
Convenţia ONU din 1951 privind statutul familiilor dezavantajate rămâne a fi instrumentul
internaţional principal ce reglementează întregul sistem mondial de azi. Comunitatea internaţională
a conştientizat faptul că protecţia familiei înseamnă manifestare a solidarităţii faţă de persoanele cele
mai ameninţate din lume. Familiile trebuie să se dezvolte din punct de vedere cultural, economic
tehnic şi spiritual. Ele pot face acest lucru doar daca le este asigurat un anumit mediu. Pentru că
iubim libertatea, ea trebuie respectată la alţii. Însă acordându-le libertate nu trebuie sa-i lipsim de
responsabilitate. Totodată, trebuie să avem grijă să ne cântărim cuvintele, gândurile, să fim
conştienţi de valoarea influenţei pe care o exercităm asupra lor. Reversul libertății noastre este
misiunea noastră [1, p.23].

10
 Facilitarea
Învățarea
comunicării
Soluționarea
Intervenția
conflictelor

Fig. 1.2. Sarcinile de bază a asistentului perinatal în consilierea cuplurilor

Problemele pe care le prezintă clienților din comunitate, cu referire la problemele cu care se

confruntă familia, pot include abuzul de substanțe, sănătatea mintală, gestionarea furiei, violența
domestică, sărăcia, șomajul, abilitățile de gestionare a vieții sărace sau traumele. Asistenții sociali
din domeniul serviciilor sociale abordează aceste preocupări prin consiliere de bază, evaluare
psihosocială sau de mediu, informare și sesizare, colaborare cu partenerii comunității, coordonarea
plasamentelor sau adopțiilor de acasă, coaching-ul pentru deprinderile de viață, furnizarea
resurselor, advocacy. Adesea, această subcâmpie este ceea ce gândește publicul larg atunci când se

11
gândește la munca socială. Copiii și familiile sociale reprezintă aproape jumătate dintre angajați în
domeniul asistenței sociale [28, p.34].
Astfel asistentul social în cadrul consilierii cuplurilor își are asumate următoarele roluri de bază
(vezi figura 1.2):
 facilitarea comunicării dintre membrii familiei;
 intervenție;
 soluționarea unor conflicte;
 învățarea
Facilitarea comunicării: un asistent social începe deseori prin încurajarea membrilor familiei să
comunice. Uneori, familiile abia au vorbit unul cu celălalt luni de când intră în consiliere. Asistentul
social acționează ca o terță parte neutră, ajutând membrii familiei să-și împărtășească temerile,
preocupările sau dezamăgirile într-un mod neconfrontalier. Deseori pune întrebări menite să ajute
familiile să descopere cauzele care stau la baza problemelor lor. De exemplu, dacă un copil este
greșit, este posibil să nu fie pentru că el nu-i respectă părinții, ci mai degrabă pentru că este tulburat
de tensiune în căsătoria părinților săi. Un asistent social îi va ajuta să articuleze aceste gânduri, astfel
încât întreaga familie să le poată discuta și înțelege [14, p.79].
Intervenţia: asistenții sociali uneori sugerează soluții imediate, chiar dacă pe termen scurt, pentru a
ajuta familiile să lucreze prin probleme sau pentru a dezamorsa situații potențial volatile. Un asistent
social va încerca adesea să stabilizeze unitatea familiei, inclusiv prin abordarea problemelor
individuale ale membrilor, astfel încât consilierea să fie mai eficientă. De exemplu, dacă un membru
al familiei are o problemă serioasă de droguri sau alcool, asistentul social poate recomanda să intre
într-o unitate de tratament înainte de a continua tratamentul. Sau, dacă un membru al familiei are o
boală psihică, cum ar fi depresia sau tulburarea bipolară, asistentul social îl poate sfătuia să viziteze
un psihiatru care poate prescrie medicamente pentru a-i ajuta să-și administreze starea [20, p.63].
Rezolvarea conflictului: familiile intră adesea în consiliere familială, deoarece au o problemă
imediată care creează stres și conflicte în cadrul familiei. Primul obiectiv al unui asistent social este
de a ajuta familiile să înțeleagă și să rezolve problema. Dacă necazurile în căsătoria părinților
generează discordie în întreaga familie, asistentul social îi va ajuta pe cuplu să-și abordeze
problemele cu ceilalți, astfel încât să poată lucra ca o echipă în îngrijirea copiilor lor, în loc să se
certe în mod constant. De asemenea, îi va sfătui pe copii să îi ajute să înțeleagă că problemele
părinților lor nu au nimic de a face cu ei. Dacă copiii sunt supărați de divorțul părinților lor sau de

12
moartea unui părinte sau a altui membru al familiei, asistentul social îi va ajuta să găsească
modalități de a face față durerii sau temerii lor.
Învățarea: scopul pe termen lung al unui asistent social este de a învăța familiile cum să lucreze
împreună pentru a rezolva și a preveni problemele. Pe lângă faptul că îi ajută să-și rezolve
problemele imediate, îi va educa, de asemenea, despre dinamica familiei și modul în care ei
influențează atât membrii individuali cât și familia în ansamblu. Ea îi va ajuta să înțeleagă modul în
care abordează problemele și de ce felul în care reacționează la conflict poate face situația să se
înrăutățească. De asemenea, îi va ajuta să creeze un plan pentru o gestionare mai eficientă a
conflictelor în viitor. De exemplu, asistentul social poate recomanda să aibă întâlniri familiale
săptămânale în care să poată discuta în mod deschis preocupările lor [17, p.73].
Fiecare membru a familiei are nevoie de comunicare şi cooperare, pentru a-şi dezvolta
personalitatea şi pentru a supraviețui. Ei sunt agenți liberi şi eficienți ai lumii de mâine. Al înarma
bine pe om, pentru a-i permite să trăiască într-un univers în accelerație, înseamnă a-i da, o dată cu
cunoștințele indispensabile, entuziasm, luciditate şi curaj. Lumea se schimbă în continuu,
schimbându-l şi pe om. Se spune că „revelația adevărului este pentru om cea mai grea încercare, dar
dacă dăm întreaga măsură a forţei noastre, atunci suntem în stare să privim realitatea drept în faţă,
fără a ne lăsa striviți de ea”.
Este important că limitele solidarității să fie exact definite pentru a evita un abuz al ideii de
solidaritate. Acestea sunt: scopurile comunităţii deschise spre provocări; măsura în care acestea pot
fi atinse doar prin colaborare dintre asistent social, familie şi comunitate; măsura în care acestea îi
permit cu adevărat omului să-şi dezvolte cu adevărat personalitatea [24].
E insuportabilă şi inacceptabilă situaţia în care comunității îi merge foarte bine, iar famiilor din
comunitate foarte prost.

1.2. Rolul comunicării și interrelaționării asistentului perinatal cu mediul familial, obiectiv de

studiu în cadrul programelor de formare profesională
Modificările în domeniul asistenței sociale au afectat rolul și responsabilitățile furnizorilor și
clienților. Aceste schimbări au dus de asemenea la un apel pentru "roluri noi", "noi modele de
abordare" și "noi competențe profesionale și formare profesională". De exemplu, creșterea
numărului de pacienți care prezintă afecțiuni cronice de sănătate necesită un alt model de tratament
și o mai bună colaborare între pacienți și furnizori de servicii. La fel și în domeniul consilierii

13
cuplului, creșterea numărului de probleme în familiei, necesită o mai bună colaborare dintre
specialiștii implicați.
Participarea oamenilor devine problema centrală a timpului nostru", spune Petru Iluț în Raportul său
asupra dezvoltării umane din 2004, la care adăugăm "și participarea necesită comunicare" [10].
Programele de consiliere își pot realiza întregul potențial doar dacă cunoștințele și tehnologia sunt
împărțite eficient și dacă populațiile sunt motivați și angajați să realizeze succesul. Cu excepția
cazului în care oamenii înșiși sunt forța motrice a propriei dezvoltări, nici o sumă de investiții sau
furnizarea de tehnologii și de resurse nu va aduce nici o îmbunătățire durabilă a nivelului lor de
viață.
Comunicarea este esențială pentru această sarcină în multe feluri. De exemplu, permite
planificatorilor, atunci când identifică și formulează programe de dezvoltare, să se consulte cu
oamenii pentru a ține cont de nevoile, atitudinile și cunoștințele lor tradiționale. Doar prin
comunicare, beneficiarii proiectului vor deveni principalii actori care vor face succesul programelor
de dezvoltare.
Sprijinirea oamenilor de la toate nivelurile pentru a le comunica îi împuternicește să recunoască
probleme importante și să găsească motive comune de acțiune și construiește un sentiment de
identitate și de participare pentru a-și pune în aplicare deciziile [19].
Pe lângă aceasta, dezvoltarea implică schimbări, noi moduri de a face lucruri. Oamenii vor avea
încredere în realizarea unui proiect? Vor dobândi noile cunoștințe și abilități de care au nevoie? Cum
pot fi depășite barierele analfabetismului? Mediile și tehnicile de comunicare pot fi instrumente
puternice pentru a consilia oamenii cu privire la noile idei și metode, pentru a încuraja adoptarea
acelor idei și metode și pentru a îmbunătăți formarea generală [32].
Abordările de comunicare sunt, de asemenea, neprețuite pentru o mai bună coordonare și lucrul în
echipă pentru a gestiona programele de consiliere și pentru a obține sprijin instituțional.
Trăim într-o epocă de comunicare și impactul complet al comunicării asupra dezvoltării abia începe
să fie văzut. În baza experiențelor și a altor agenții, comunicarea a atins stadiul în care poate avea un
efect vizibil și ploditor asupra multor programe de dezvoltare profesională.
Angajat al unui centru de asistență socială pot fi: analistul social, cercetătorul activ al distorsiunilor
sociale, practician al intervenției, organizator al serviciilor sociale, pedagog, tehnician al
comunicării, animator de grup, instructor cultural [7, p. 50].

14
Asistentul social este persoana cu studii speciale în domeniu, care prestează servicii specializate
persoanelor şi familiilor care, temporar, se află în dificultate şi care, din motive economice, sociale,
fizice sau psihologice, nu sunt în stare să-şi realizeze, prin mijloace şi eforturi proprii, un nivel
decent de viaţă.
Un mic consens în literatura de specialitate cu privire la rolul muncii sociale în domeniul consilierii
familiei [23].
O varietate largă de descrieri care reflectă o serie de responsabilități și funcții. Inclusiv roluri
conceptuale largi, cum ar fi promovarea egalității de șanse, avansarea schimbărilor sociale și sarcina
de a provoca nedreptate.
Practica consilierii cuplurilor se concentrează pe o gamă largă de sănătate, sănătate mintală, precum
și aspectele sociale și economice ale vieții persoanelor, grupurilor și comunităților, ea a condus la o
paradigmă care recunoaște mai ușor o serie de contribuții psihosociale la etiologia, evoluția și
rezultatul problemelor în familie precum [30]:
 importanța unei relații terapeutice;
 colaborare;
 abilități de comunicare;
 elasticitate;
 susținere;
 justiție;
 împuternicirea clienților;
 autodeterminare.
Răspunzând apelului de a crește responsabilitatea, de a aplica practici bazate pe dovezi și de
eficiența costurilor, există o diversificare a serviciilor în asistența socială [3]:
1. Deplasare profesională pentru a vă adapta și integrați ca specialiști în sănătatea
comportamentală în setările de consiliere primară a cuplului.
2. Trecerea la modele de abordare și influență bazate pe comunitate, care implementează
practici bazate pe dovezi care servesc consumatorilor într-un mod eficient din punct de
vedere al costurilor serviciilor sociale, oferind în același timp o calitate mai cuprinzătoare și
integrativă a consilierii.
3. Schimbare pentru extinderea activității sociale pentru a include cercetarea ca un aspect
important al rolului asistentului social în consiliere.

15
Astfel sunt incluse o gamă largă de setări, organizații, populații și grupuri sociale în practică
asistenții sociale.

1.3. Dezvoltarea de competențe profesionale și practice de consiliere a cuplurilor tinere sau

social vulnerabile în asistența perinatală
În sens larg asistenţa socială se referă la orice beneficiu financiar sau serviciu social non
contribuitor, finanţat din taxele şi impozitele generale sau din fonduri sociale speciale. În sens
restrâns conceptul de asistenţă socială nu include ansamblul de beneficii şi servicii sociale
universalist-categoriale, definind doare acel ansamblu de instituţii, programe, măsuri, activităţi
profesionalizate şi servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor sau comunităţilor, cu
problemele speciale, aflate temporar în dificultate [15, p.67].

comportament
interpersonale
relații

imaginație
senzații
afecte

funcții fiziologice
cogniție

frustrări

Figura 1.3. Abordări de consiliere individualizată în cuplu

Există preocuparea de identificare a celei mai eficiente abordări de consiliere pentru o situație. Ca
răspuns la o astfel de acțiune, se înregistrează unele voci care susțin importanța preluării unei

16
metode adecvate într-un caz anume, dar și altele care evidențiază importanța relației în orice
orientare. Fiecare consilier adoptă, în general o orientare teoretică unică sau una eclectica. Din prima
categorie, cele mai des întâlnite metode și principii de acțiune provin din:
 tradiția psihodinamică - freudiană, jungiană, kleiniană a relațiilor obiectuale;
 din cea umanista - centrată pe persoană, gestaltista, analiza tranzacțională;
 din cea cognitiv-comportamentală - comportamentală, cognitivă, rațional-emotiva.
Fiecare abordare din consiliere constituie un cadru explicativ, o schema conceptuală care oferă
explicații pentru preocupările clientului, pentru aspectele considerate terapeutice și, de asemenea, un
set de sarcini de îndeplinit împreuna în cabinetul de consiliere și continuate de către client în afara
acestui spațiu [11].
În consilierea rațional-emotivă, spre exemplu, nucleele explicative sunt constituite din:
 rolul important pe care îl joacă credințele iraționale;
 sarcina consilierului de a-l ajuta în provocarea, identificarea și modificarea - prin gânduri și
fapte - acestor credințe iraționale;
 din rolul clientului de a continua aceste exerciții și în afara spațiului de consiliere.
Se consideră că fiecare abordare în consilierea individuală se concentrează asupra uneia dintre
dimensiunile: comportament, afecte, senzații, imaginație, cogniție, relații interpersonale și funcții
fiziologice (vezi figura 3).
Astfel, abordarea umanistă pornește de la dimensiunea afectivă, de la cunoașterea de sine și relațiile
interpersonale, cea psihodinamică nu se axează în special pe nici una dintre cele șapte dimensiuni,
dar urmărește existența conflictelor subconștiente și modalitatea de manifestare a acestora.
Orientarea cognitiv-comportamentala tinde sa evidențieze cognițiile, imaginația și comportamentul
ca întreg, considerat produs al proceselor cognitive [13].
Într-o consiliere individuală eficientă, atât terapeutul, cât și clientul sunt de acord asupra a doua
acțiuni:
 înțelegerea problemelor clientului;
 orientarea sarcinilor în serviciul obiectivelor clientului.
Este foarte probabil ca respectivul client să preia perspectiva consilierului și sa acționeze
pornind de aici. Extinzând această idee, putem spune ca o consiliere ineficientă este provocată de
utilizarea - de către actorii implicați - a unor cadre explicative divergente. Astfel, clientul nu va

17
înțelege sarcinile de îndeplinit sau scopul acestora, iar consilierului nu-i vor fi clare propriile
atribuții și responsabilități [9].
Unii consilieri își propun deliberat sa-și educe clienții în spiritul schemei conceptuale agreate
și a acțiunilor susținute de aceasta, în timp ce alții lasă clienții să învețe implicit. Spre exemplu, o
persoana care s-a prezentat la un consilier care agrea abordarea centrată pe client a fost uluită la
prima întrevedere constatând ca i se cere sa vorbească despre propriile trăiri. După ce a înregistrat
unele succese de pe urma consilierii, a înțeles ca a vorbi despre sentimente Asistenţa socială este o
activitate de ajutorare a oamenilor pentru învingerea greutăților în mod independent. Ea poate fi
apreciată ca o activitate orientată spre rezolvarea problemelor sociale ale unor persoane aparte, sau a
unor grupuri de persoane, care nu sunt în stare să-şi asigure prin propriile eforturi un trai decent, din
punct de vedere material, social şi moral. Pentru a înţelege şi evalua nevoile unei persoane trebuie să
evaluăm dimensiunile, şi nivelurile de existenţă ale acesteia. Aceste niveluri sunt prezentate astfel:
• la nivel personal - nevoi fizice – hrană, apă, îmbrăcăminte, spaţiu locativ, odihnă etc.;
• nevoi psiho - emoţionale – afecţiune, nevoia de stimulare etc.;
• necesităţi educaţionale – de informare, de învăţare etc.;
• la nivelul vieţii de familie – necesitatea de a înţelege, a iubi, a fi înţeles, a fi iubit,
necesitatea de sprijin etc.;
• la nivelul relaţiilor cu familia lărgită – necesitatea de sprijin în situaţiile dificile, necesitatea
de a fi înţeles, iubit, de a iubi, a înţelege etc.;
• la nivelul comunităţii – necesitatea de a avea prieteni, de sprijin din partea membrilor
comunităţii, de asociere etc.;
În afara consilierilor individuali care utilizează diverse orientări teoretice în munca lor, mulți
practicieni prefera perspectiva consilierii ca proces, în care introduc unele elemente din modelele
practice [5].
Modelul lui Egan, spre exemplu, promovează consilierea ca pe un proces de dezvoltare cu mai
multe stadii, în care sunt solicitate diferite abilităși. Succesul acestui proces de dezvoltare depinde
de relașia stabilită între consilier și client. În primele stadii ale procesului, consilierul se străduieste
sa dezvolte o relație de lucru cu clientul și să il ajute în explorarea preocuparilor - în termeni din ce
în ce mai concreti și mai clari [31]. Apoi, clientul este ajutat sa dezvolte noi perspective, din care sa
selecteze bazele unei viitoare acțiuni. În urmatorul stadiu, consilierul ajută clientul sa construiască și

18
sa se angajeze în deslusirea de noi optiuni în atingerea scopurilor. În final, il incurajeaza pe client sa
își atingă scopurile, prin:
 dezvoltarea unei ample strategii de actiune;
 evaluarea și selectarea activitatilor;
 formularea planurilor de actiune;
 implementarea strategiilor.
În timp ce se subliniază abilități specifice necesare consilierilor în fiecare stadiu, în fapt, cei
care optează pentru un astfel de model pot utiliza un spectru mai amplu de abilități decât cele
prescrise [25].
Asistentul social în cadrul practicii de consiliere a cuplului trebuie să dea dovadă de următoarele
abilități profesionale:
1. Înțelegerea rolului în schimbare al asistenței sociale în domeniul asistenței sociale.
2. Recunoașteți importanța comunicării clare a rolului de asistență socială în raport cu familia.
3. Practicarea abilităților necesare pentru a lucra ca membru eficient al echipei.
4. Realizarea și valorificarea calităților lor personale de consiliere a cuplurilor.
5. Conștientizarea de impactului pozitiv al practicilor și al acțiunilor de advocacy sau protecție
a familiei ca unitate integrativă.
6. De a practica abilități ce dau dovadă de inteligență emoțională și conducerea relațională ce
pot susține nevoia de colaborare în familie.
7. Identificarea problemelor speciale legate de standardele etice ce se aplică în consilierea
cuplurilor.
Utilizarea competentă a priceperilor în fiecare stadiu depinde, în parte, de experiențele de formare
ale consilierului, dar și de înclinațiile personale și de temperament. Ca rezultat, programele de
formare a consilierilor - daca aceștia își propun să susțină clienții pe parcursul întregului ciclu de
dezvoltare - solicită o atenție specială în privința abilităților [29].

19
2. CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A FORMĂRII PROFESIONALE A
ASISTENȚILOR PERINATALI DIN CADRUL PROGRAMELOR DE CONSILIERE A
CUPLURILOR

2.1. Metode de cercetare

Problema cercetării practice noastre se referă la aprecierea capacității programei de formare
profesională, a identificării modalităților prin care se manifestă implicarea asistentului perinatal din
punct de vedere profesional, cât și avansarea lui ca specialist în cadrul programului de orientare în
carieră, în domeniul consilierii cuplurilor.
Obiectul cercetării practice constă în studiul programului de formare profesională a asistentului
perinatal, a observării evoluției sale.
Scopul cercetării practice este axat pe cercetarea impactului profesional a programului de formare
profesională a asistenților perinatali, în cadrul practicii de consiliere a cuplurilor care așteptă un
copil.
Obiectivele investigației au fost selectate din considerentele sale teoretice și practice, astfel
obiectivele teoretice am avut studiul legislației în vigoare, evaluarea capacităților de formare
profesională a asistenților perinatali în lume și la noi, precum și identificarea problemelor comune
cu care asistentul perinatal se confruntă.
Ipoteza de bază a cercetării: asistentul perinatal necesită programe de formare profesională și de
orientare în carieră, adaptate la specificul problemelor cu care se confruntă familia modernă.
Metode, procedee și tehnici de cercetare: au constituit metode practice – experimentale‚ alese în
conformitate cu obiectul și obiectivele; statistice – în scopul analizei cantitativ-calitative, formative
– cu caracter de implicare asistențială în scopul înlăturării sau diminuării unor situații defavorabile,
identificate în cadrul cercetării.
Etapele activității de cercetare profesională:
1. Consultarea literaturii de specialitate, evaluarea conceptelor teoretico-practice de
referință.
2. Elaborarea planului de cercetare.
3. Fоrmulаrеа рrоblеmеi саrе urmеаză а fi сеrсеtаtă.
4. Fоrmulаrеа iроtеzеlоr dе сеrсеtаrе.
5. Stаbilirеа gruрui dе studiu (sеlесtаrеа еșаntiоnului).

20
 6. Аlеgеrеа mеtоdеlоr dе сеrсеtаrе și еlаbоrаrеа instrumеntеlоr dе сulеgеreа dаtеlоr.
7. Арliсаrеа instrumеntеlоr și рrеluсrаrеа dаtеlоr.
8. Аnаlizа și intеrрrеtаrеа informației culese.
9. Sinteza concluziilor și a recomandărilor.

Tabelul 2.1. Statistica descriptivă după, vârstă, gen, număr de persoane în familie, loc de reședință și
martor ai acțiunii de profesionalizare
Vârsta Fregvența Procentul Procentul Procentul Cumulativ
Valid
19.00 3 15.0 15.0 15.0
Nr. 20.00 7 35.0 35.0 50.0
21.00 4 20.0 20.0 70.0
22.00 4 20.0 20.0 90.0
30.00 1 5.0 5.0 95.0
40.00 1 5.0 5.0 100.0
Genul Fregvența Procentul Procentul Valid Procentul Cumulativ
Nr. femenin 12 60.0 60.0 60.0
masculin 8 40.0 40.0 100.0
Total 20 100.0 100.0
Numărul de persoane Fregvența Procentul Procentul Valid Procentul Cumulativ
în familie
Nr. 3.00 4 20.0 20.0 20.0
4.00 10 50.0 50.0 70.0
5.00 6 30.0 30.0 100.0
Total 20 100.0 100.0
Locul de resedință Fregvența Procentul Procentul Valid Procentul Cumulativ
Nr. Rural 9 45.0 45.0 45.0
Valid Urban 11 55.0 55.0 100.0
Total 20 100.0 100.0
Participanți la un program Fregvența Procentul Prcentul Valid Procentul Cumulativ
de profesionalizare în
trecut

21
Nr. da 14 70.0 70.0 70.0
Valid nu 6 30.0 30.0 100.0
Total 20 100.0 100.0

20 asistenți perinatali 10 familii tinere

Prima parte a cercetării A doua parte a cercetării

Analiza de date

Concluzii

Recomandări

Fig. 2.1. Secțiunile cercetării

Baza experimentală a cercetării practice baza experimentală a cercetării constituie 20 de asistenți

perinatali cu practică de lucru maximum 2i ani din domeniul asistenței perinatale și consilierii
cuplurilor. Iar 10 familii tinere s-au oferit să dea un interviu structurat, pentru a identifica unele
probleme în cuplu, astfel am indicat și am descris eșantionul nostru ce a fost supus cercetării în
conformitate cu criteriile care urmează a fi probate și examinate în plan experimental, în capitolul
practic (vezi figura 2.1).

2.2. Rezultate și interpretări ale influențelor programei de formare profesională a

asistentului perinatal

22
 În urma culegerii datelor de profil, a celor 20 de respondenți, datele noastre au fost introduse într-o
bază de date excel. Tehnologia din prezent ne permite procesarea unui volum foarte mare de
informații într-un timp relativ scurt, de aceea, şi în cazul nostru fiecare respondent avut să răspundă
la 18 întrebări cu precizări sau formulări specifice.

Tabelul 2.2. Fregvența răspunsurilor la sfârșit de program de formare profesională (partea 1)

Fregvența
Nr. Opiniile celor 20 de asistenți perinatali răspunsurilor Procentul
afirmative

1. Obiectivele programei de formare au fost clare? 19 95%

2. Participanții au făcut cunoștință cu planul programei și 9 45%
conținutul ei prealabil?
3. Examinarea materialului dat a fost importantă? 11 55%
4. Formarea fost utilă, deoarece conține informații valoroase? 18 90%
5. Materiale ar trebui să informeze lucrătorii din specialitatea 15 75%
asistenței perinatale în viitor.
6. Formatorul cunoștea deține bine conținutul. 20 100%
7. Metodele de formare au ajutat să-și îndeplinească 18 90%
obiectivele cursului?
8. Demonstrațiile au fost realizate efectiv? 20 100%
9. Cursul mi-a ajutat să învăț idei importante referitor la 20 100%
activitatea de profil al asistentului perinatal?
10. Materialul auxiliar (de exemplu, diapozitive proiector, 20 100%
filme), au folosit eficient și au fost axate pe ideile cheie?
11. Pe parcursul derulării formării s-a menținut o atitudine 20 100%
pozitivă a participanților.
12. Participanții au fost liberi să vorbească unul cu celălalt. 20 100%
13. Am fost capabil să discut problemele care au fost dificile 20 100%
de înțeles.

23
 S-a dat dovadă de receptivitate la feedback-ul 20 100%
participanților.
15. Metodele de predare au contribuit la păstrarea interesului 20 100%
meu.
16. Timpul a fost utilizat în mod eficient. 19 95%
Tabelul 2.3. Fregvența răspunsurilor la sfârșit de program de formare profesională (partea 2)

Fregvența
Nr Opiniile celor 20 de asistenți perinatali răspunsurilor Procentul
. afirmative

17. Obiectivele cursului au fost atinse. 20 100%

18. Recomand acest program de formare și altora. 20 100%
Prelucrarea datelor a vizat elucidarea a astfel de parametri precum frecvența, procentul, procentul
valid și procentul cumulativ, parametrii care ne descriu acuratețea selectării participanților la
chestionar.
Programul de formare profesională a fost dezvoltat la inițiativa grupului de muncă a organizației
unde mi-am petrecut practica în consultanță cu ”Soluții Inovative SRL”, unde cheltuileile
operationale au fost acoperite din veniturile generate din prestarea de servicii în domeniul asistenței
perinatale, iar finantarea a fost solcitată doar pentru tehnica necesară și crearea unui document.
Astfel din tabelul de mai sus (vezi datele din tab.2.2. și 2.3.), putem concide că la studiul,
participanții la chestionar au constituit 12 femei și 8 bărbați cu un procent valid de 40%, cu vârsta
cuprinsă între 21 și 28 de ani, experiență de muncă maxim 2i ani, cu un procent valid de 5%, dintre
care 8 respondenți au răspuns că experiența lor de muncă rămâne a fi individuală, deoarece au câte
un copil în familie, 3i cîte doi iar ceilalți asistenți perinatali sunt fără de copii, însă planifică. Nouă
persoane au reprezentat sectorul rural de reședință iar unsprezece cel urban, cu un procent valid de
55%. Participanți ai unui program de formare în domeniul asistenței sociale au fost 14 persoane, cu
un procent cumulativ de 70% (vezi datele din tab.2.2. și 2.3.), însă mai puțin în domeniul perinatal
de consiliere a cuplurilor, deoarece sunt accesibile contra cost.
Modulele programului de formare a asitenților perintali au inclus următoarele subiecte:
 asistența perinatatlă și abordarea tehnocrată, holistică și comunitară;

24
  sarcina, creșterea și alegerea informată;
 procesul nașterii normale fiziologice;
 complicații și intervenții perinatale;
 când sarcina și nașterea nu merg așa cum este planificată;
 nou-născutul și noua familie: ajustarea postpartum;
 educația contracepției și conștientizarea fertilității;
 alăptarea și nutriția sugarilor.
Din aceste considerenete, datele culese din chestionarul care a avut drept scop de a evalua
fezabilitatea programului de formare profesională a asistenților perinatali, ne elucidează capacitatea
de 91,3 % de răspunsuri afirmative din totalul a 20. Prin urmare putem concluziona că cei 20 de
participanți la programul curent de formare profesională au fost satisfăcuți în marea majoritate de
realizările programului, precum metode de predare, conținut, materiale interactive, climatul grupului
de studiu, atitudinea și perseverența trainerilor.
Tabelul 2.4. Gradul de educație ale cuplurilor tinere
Nivelul educației Fregvența Procentul Procentul Procentul
Valid Cumulativ
mediu de specialitate 2 10.0 10.0 10.0
mediu general/liceal 5 25.0 25.0 35.0
mediu incomplet 3 15.0 15.0 50.0
secundar profesional 1 5.0 5.0 55.0
secundar 1 5.0 5.0 60.0
superior 1 5.0 5.0 65.0
nu știu 7 35.0 35.0 100.0
Total 20 100.0 100.0
Bineînțeles, că nivelul de educație este un element temporal, deaceia în cadrul cercetări cel mai
snsibil grup din cadrul consilierii perinatale îl constituie cuplurile tinere, în special cele ce au un
nivel de edcație de specialitate, unde carențele educaționale și/ sau cunoștințele insuficiente cu
privire la conceperea unui copil, satisfacerea nevoilor nou-născutului în primul an de viață,
întreținerea, dragostea, maternnity-blue, depresiile perinatale sunt fapte neexperimentate personal.

25
Iar aceste fapte sunt transferate din experiențele semenilor, familiei primare sau din auzite, și cert nu
sunt valide la situațiile de viitor cu care ei se pot confrunta.
Un alt factor descriptiv al necesității consilierii celor 10 cupluri tinere în societatea contemporană
este reprezentată de nivelul de educație, din tabelul de mai jos (vezi tab. 2.4.), observăm în mare
parte că nivelul educației este sub limita celor superioare, preponderent fiind menționat studii
generale sau liceale în raport de 25% cumulative, mediu incomplet de 15%, mediu de specialitate
10%, unde mediu incomplet, secundar profesional și secundar s-au raportat în procent de 5% la sută,
iar 7 respondenți, au optat pentru ”nu știu” ca formă de răspuns.

1
1
1 3

mediu de specialitate
mediu general/liceal
mediu incomplet
secundar profesional
nu știu
superior
secundar
Fig. 2.4. Nivelul de educație al celor 10 cupluri tinere
Cea mai mare carență, pe lângă nivelul de educație este bugetul lunar al familiei tinere care nu poate
acoperi toate cheltuielile necesare de prim uz al nou-născutului. Mai mult ca atît singurul susținător
material în primul an de viață devine tatăl nou-născutului, care pe lângă această sarcină trebuie să se
inițieze și să dea dovadă de grijă, afecțiune, dragoste față de copil cât și față de soție, deoare odată
cu schimbarea de rolulri (partener-tată, parteneră-mamă), se anticipează și asumarea de noi

26
responabilități. Din aceste considerente abordarea consilierii în cuplu devine una mai complexă și
trece de la nivelul consilierii relaților interpersonale la consilierea comportamentelor.
Gradul de ocupare a forței de muncă, a persoanelor care au format un cuplu tânăr , per eșantionul
nostru se manifestă cu o frecvența de 30% drept angajate în câmpul muncii, iar 25% fără loc de
muncă, unde 45% prevalează cu un răspuns informativ de ”nu știu”, realizând că aceste 45% se
referă la faptul că respondenții noștri nu cunosc cazuri nefericite în cuplu (tab.2.5.).
Tabelul 2.5. Gradul de ocupare a forței de muncă

Forma de Fregvența Procentul Procentul Procentul

răspuns Valid Cumulativ
da 6 30.0 30.0 30.0
nu știu 9 45.0 45.0 75.0
nu 5 25.0 25.0 100.0
Total 20 100.0 100.0
La întrebarea cui nu i-ar manifesta încredere, respondenții noștri au avut să aleagă dintre sistemul
juridic, protecția socială, sistemul de sănătate, teamă, frică sau să facă față situației independent, de
asemenea manifestând încrederea cea mai mare în familie sa tânără. Astfel, în proporție de 80% la
sută respondenți au încredere deplină în familie de rudenie, 40% nu au încredere în sistemul de
protecție, 30% nu au încredere în sistemul de sănătate și tot 30% pot face față sungur/ă situației de
criză, pe când doar 25% nu manifestă încredere în sistemul de juridic, iar 20% nu verbalizează
incidentul de concepere a unui copil manifestând frică sau rușine. Putem în cazul dat afirma că acest
subiect este unul vulnerabil, cu care se confruntă toți din jurul lumii, bine camuflată şi deghizată
prin intermediul multor reprezentări greșite despre rolul tradițional al partenerilor în cuplu şi în
societate.

27
 18
Nu am încredere în sistemul
16 juridic
16 Nu am încredere în protecția
socială
14 Nu am încredere în sistemul de
sănătate
12 Pot să fac față situației de
unul/una singur/ă
Familia îmi poate acorda ajutor
10 necesar
8 Teama/frica ca soțul/partenerul m-
8 ar putea pârăsi
6 6 Rușine
6 5
4
4
2
0
1
Fig. 2.5. Evidențierea cauzelor de neîncredere în rândul respondenților

La întrebarea dacă scopul cursului de profesionalizare în domeniul asistenței perinatale a fost

formulat în mod clar, 62% de respondenți au răspuns că sunt de acord, 28% total de acord și 5% au
fost parțial de acord.
Programul perinatal este recunoscut ca lider în educația perinatală și, prin urmare, oferirea de
oportunități educaționale de înaltă calitate celor care lucrează sau planifică să lucreze în domeniul
perinatal necesită a fi revizuite și actualizate periodic pentru a asigura cu informații cele mai actuale,
bazate pe dovezi, ce pot fi puse la dispoziția participanților. Instructorii calificați și cu experiență,
recunosc diferite stiluri de învățare și se străduie să ofere un mediu sigur, îngrijitor, prietenos și
distractiv cursanților. Abilitatea de a răspunde foarte rapid și eficient cererilor de programe și
ateliere este evidențiată de oportunitățile educaționale ale programei, oferite în la momentul dat în
Moldova. Aceste cursuri desigur, pot fi oferite off-site într-o varietate de formate, în funcție de
locație și de nevoile participanților.
Programul nostru riguros de pregătire didactică, a oferit antrenarea abilităților necesare pentru a fi
un asistent eficient al muncii sociale și postpartum, educator perinatal, cunoașterea particularităților
nașterii și a lactației. Subiectele de curs au fost axate pe:

28
  istoricul femeilor tinere cu sănătate reproductivă;
 intersecția dintre echitatea sănătății și justiția reproductivă;
 dezvoltarea abilităților de comunicare; cartografierea și documentarea, predarea asistenților
sociali adulți;
 descoperirea, examinarea și consilierea stării de reproducere, stima de sine și probleme
legate de naștere;
 întelegerea psihologiei pre și perinatale în ceea ce priveste dezvoltarea fetală si
comportamentul nou-nascutului normal;
 anatomie și fiziologie;
 hipnoză, masuri de confort și tehnici de relaxare;
 abilități rebozo;
 nutriție pentru sarcină și alăptare;
 gestionarea de bază a lactației;
 tulburări ale dispoziției perinatale și instrumente de evaluare;
 competența culturală și umilința etnică; prevenirea morbidității materne; navigarea
provocărilor muncii;
 contracepția și conștientizarea fertilității;
 precum și captarea și urmărirea datelor.
Modulele săptămânii au inclus jocuri de rol, dezvoltarea de abilități practice, activități de învățare,
prelegeri, exerciții de artă, videoclipuri și vorbitori invitați.
Familia patogenă dezvoltă un risc deosebit atât pentru membrii săi, cât şi pentru sănătatea socială în
general. Viciile sociale precum violenţa fizică şi cea verbală între parteneri, alcoolismul părinţilor,
adulterul şi gelozia cu comportamente patologice, abuzul sexual al femeii şi al copilului, sărăcia şi
şomajul - toate acestea sunt doar cîteva dintre ,,dimensiunile” anomiei familiei contemporane, ale
care valori tradiţionale suferă restructurări serioase. Aceste dificultăți sunt puse pe umerii
asistentului perinatal de a susține și a însoți dacă este cazul cuplul tânăr.
Asistența profesională a asistenților perinatali sunt componente vitale ale echipei de îngrijire a
sănătății și furnizării asistenței perinatale pentru cuplurile tinere. Furnizarea de asistență perinatală
prin educație și dezvoltarea de abilități corespunzătoare practice, sporește cunoștințele, satisfacția
profesională și îmbunătățește îngrijirea. Pentru a realiza acest lucru, a fost implementat proiectul de

29
educație pentru asistenții perinatali, pentru a depăși decalajul de practică identificat între nivelurile
de cunoștințe ale asistenților perinatali și rațiunile legate de furnizarea de sarcini de îngrijire a nou-
născutului asistată de asistenții medicali. Asistenții perinatali sprijină personalul care îngrijește în
evaluarea și executarea dispozițiilor medicale, psihologice și sociale, cum ar fi semnele vitale ale
nou-născuților și alte probe de natură psiho-socială, precum sunt consultațiile de susținere a
cuplurilor tinere.

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI
Asistenții perinatali sunt profesioniști de sprijin pentru anul fertil. Serviciile unui asistent
perinatal includ o combinație dublă de servicii, educație la naștere, sprijin postpartum și sprijin
pentru alăptare.
Instruirea unui asistent perinatal include în medie o instruire de cel puțin zece luni peste
hotare, iar în Moldova, programe de formare profesională de maximum o lună, ce nu sut finanțate
din bugetul național.
Programele de formare a asistentului perinatal, de regulă prezintă următoarele subiecte
generale: anatomia și fiziologia, fiziologia nașterii, sprijinul forței de muncă, managementul
alăptării, sprijinul postpartum, educația și abilități de comunicare cu cuplurile vulnerabile.
De obicei este un program de diplomă sau asociat de studii oferit prin acreditare națională
sau internațională. Alternativ, asistentii perinatali pot deține mai multe certificări, printre care:
asistenți la naștere, asistenți postpartum, educator de lactație, consilier în lactație, educator la
naștere, encapsulator de placentă și alte certificări în cadrul nașterii, perioadei postpartum și
alaptării, obținute de la diferite organizații de certificare.
De aceia, programele de formare profesională a asistenților perinatali în Republica Moldova

30
sunt cele mai actuale azi, ce ar trebui să acopere certificări naționale în domeniu nu doar pentru
asistenții perinatali ci și pentru însoțitorii la naștere, care sunt cunoscuți ca: antrenor de naștere
și/sau suporter după naștere. Asistentul perinatal și însoțitorul la naștere este o persoană non-
medicală care rămâne cu și asistă o femeie înainte, în timpul sau după naștere, sprijin și ajutor fizic
dacă este necesar. De asemenea, aceștia pot oferi sprijin partenerului și familiei mamei. Spre
deosebire de o moașă, însoțitorul de naștere nu sunt clasificați ca profesioniști medicali și, prin
urmare, nu pot administra medicamente. Acești însoțitori la naștere, sunt de obicei certificați cu
unele cursuri care au trecut peste un an pentru a finaliza. Antrenamentul practic este implicat pentru
a deveni un certificat profesionist în domeniul perinatal.
Suportul continuu în timpul nașterii de la o persoană din afara familiei sau cercului social al
mamei, este asociat cu:
 rate de mortalitate reduse;
 îmbunătățirea sănătății generale a mamei și a copilului;
 travaliu mai scurt;
 risc redus de cezariană în timpul nașterii;
 o nevoie mai mică de intervenții medicale, cum ar fi livrarea instrumentală sau ameliorarea
durerii.
Sprijinul acordat asistentul la naștere poate, de asemenea, să reducă sentimentele negative ale mamei
cu privire la experiența lor de naștere. Unii însoțitori la naștere, oferă sprijin postpartum, de
exemplu, ajutând la gospodărie, gătit și oferind ajutor pentru a învăța să alăpteze.
Astfel, la finalizarea programului de formare profesională a asistentului perinatal în consilierea
cuplurilor tinere, asistenții perinatali au însușit să poată să înțeleagă și / sau să demonstreze
următoarele abilități în soluționarea de probleme de natură perinatală:
 rolul asistenței perinatale în practica asistențială și domeniul de aplicare al practicii;
 importanța lucrului în cadrul domeniului de aplicare al asistenței perinatale;
 importanța utilizării resurselor și a practicilor bazate pe dovezi pentru a sprijini clienții pe tot
parcursul ciclului de reproducere;
 abilități de a lucra ca un profesionist într-un mediu interdisciplinar de îngrijire a sănătății;
 abilități necesare pentru a oferi sprijin non-judiciar unei populații diverse;
 abilitățile de a individualiza educația și resursele care reflectă nevoile unui client atunci când
își susțin dreptul de a lua decizii în cunoștință de cauză;
31
  înțelegere a sănătății materne / infantile și a modului de a oferi suport sigur și profesional;
 beneficiile alăptării pentru mamă și copil și cum să faciliteze cele mai bune rezultate pentru
succesul alăptării;.
 importanța facilitării capacității partenerului de a sprijini mama și copilul;
 impactul somnului asupra bunăstării și cum să faciliteze obiceiurile de dormit sănătoase
pentru părinți și copii.
Consecinţele neîndeplinirii funcţiilor parentale se văd în modul în care se structurează
personalitatea copilului. Imaginea de sine, încrederea în ceilalţi şi în propriile forţe devin nesigure,
fragile, tulburate de cele mai mici disfuncţii care apar, nou-născutul fiind incapabil să facă faţă
unor situaţii dificile care ar cere rezolvarea unor probleme prin propriile forţe şi prin implicarea
celorlalţi. A fost demonstrat încă o dată că nou-născutului cărui nu se asigură nevoile în primul an
de viață, prezintă pe parcursul dezvoltării: probleme fizice, boli inexplicabile, dezvoltare fizică mai
lentă, probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de
abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte, probleme psihologice: neîncredere în sine,
depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor, probleme de comportament: agresivitate sau
pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, comportament defensiv cu
minciuna, neîncredere și eliminare.
Cuplul și nou-născutul trebuie să fie asigurat cu tot ce e necesar în primul an de viață, ca apoi
să fie respectat ca o persoană care are dreptul la viaţă particulară, la intimitate şi la o dezvoltare
normală. Nimic nu trebuie să-i pună în pericol nici existenţa și nici dezvoltarea sa normală.
Pentru reducerea problemei venim cu unele propuneri:
 dezvoltarea de servicii sociale alternative de consiliere şi suport pentru părinţi și mame tinere,
care au ca scop educația și familiarizarea cu perioadele perinatale;
 dezvoltarea de programe de informare şi educare a opiniei publice referitoare la efectele
negative ale necunoașterii carențelor educației perinatală
 cursuri de perfecţionare pentru asistenți perinatali, cupluri tinere, cadrele didactice, asistenţi
sociali, etc.
 implementarea prin colaborare cu familiile tinere, organizații neguvernametale și unități
educaționale a unor proiecte în domeniul asistenţei perinatale;
 implicarea cadrelor didactice în campanii de convingere a opiniei publice asupra promovării
disciplinei și programelor de formare perinatală.

32
Deci, este cazul de accentuat încă o dată necesitatea consilierei cuplurilor tinere și programe de
formare profesională a asistenților perinatali, ca una din cele mai actuale probleme în societatea de
azi, cu impact în sfera: socială, culturală, economică etc. cît şi pentru familie propriu zis. Această
problemă afectează în primul rînd copii, care sunt viitorul ţării noastre. De aceia societatea, diferiţi
specialişti ca pedagogi, psihologi, medici, jurişti şi în primul rînd asistenţii perinatali trebuie să
înţeleagă şi să nu fie indiferenţi faţă de acestă problemă.

BIBLIOGRAFIE
1. ANPCA, UNICEF, România şi Convenţia ONU cu privire la Drepturile Copilului. Al doilea
raport periodic. Bucureşti: MarLink, 2003. 58 p.
2. Băban A. Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere,
Cluj-Napoca: Prome, 2001. 236. p.
3. Bocancea C., Neamţu G. Asistenţa socială: elemente de teorie şi strategii de consiliere. Iaşi:
Lumen, 1996. 234 p.
4. Bulgaru M. Aspecte teoretice şi practice ale asistenţei sociale. Chişinău: Investra, 2003. 124
p.
5. Bulgaru M. Metode şi tehnici în asistenţa socială. Chişinău, USM, 2002. 254 p.
6. Chelcea S., Ilut P. Enciclopedie de psihosociologie. Bucuresti: Economica, 2003. 318 p.
7. Coulshed V. Practica asistenţei sociale perinatale. Bucuresti: Alternative, 1993. 126 p.
8. Ghid de bune practici perinatale, Organizaţia Salvaţi Copii, Organizaţia Alternative Sociale.
Iaşi: ONG ”Salvați Copii”, 2010. 258 p.
9. Ibiş A. Influenţa agenţilor de socializare asupra comportamentelor tinerii familii. Bucureşti:
Univers, 2001. 128 p.

33
10. Iluţ P. Valori, atitudini şi comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie, Iaşi:
Polirom, 2004. 358 p.
11. Ionescu Ş. Asistența perinatală a nou-născutului – Evaluare, Prevenire, Intervenţie.
Bucuresti: Fundaţia Internaţională pentru Copil şi familie, 2001. 258 p.
12. Întroducere în psihologia emoţiilor şi sentimentelor, trad. de Eliza Golan, Polirom, Iaşi,
2002. 98 p.
13. Jourdan-Ionescu C., Palicari G. Probleme etice de asistență perinatală. Bucureşti: Polirom,
2001. 352 p.
14. Miftode V. Populaţii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare. Iaşi: Lumen, 2002. 314
p.
15. Miftode V. Tratat de metodologie sociologică. Iaşi: Lumen, 2003. 452 p.
16. Mihailescu I. Sociologie generală: concepte fundamentale şi studii de caz. Iaşi: Polirom,
2003. 128 p.
17. Muntean A. Familia şi copiii în dificultate - note de curs. Timişoara: Mirton, 2001. 268 p.
18. Neamțu G. Tratat de asistență socială. Iași: Polirom, 2003. 1013 p.
19. Neamţu G., Stan D. Asistenţă socială. Studii şi aplicaţii. Bucuresti: Polirom, 2005. 452 p.
20. Palicari G. Maltratarea copilului. Curs CRIPS- Grand Project. Bucuresti: Fundaţia
Internaţională pentru Copil şi Familie, 2001. 212 p.
21. Phyllis L., Glorias M., Mepkur Sch. Copiii şi adulţii. Sfaturi practice pentru relaţii bune între
oamenii maturi. Bucureşti: Iunona, 2000. 138 p.
22. Rihard D. Cum să comunici ca să convingi. Iaşi: Polirom, 2003. 238 p.
23. Rupeţi tăcerea. Identificarea şi semnalarea cazurilor de asistență perinatală– ghid pentru
profesionişti. Timişoara: Crupis, 2003. 274 p.
24. Sanda A. Tehnici în asistența socială. București: Lumen, 2005. 141 p.
25. Sillamy N. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Univers Enciclopedic, 1996. 198 p.
26. Spânu M. Introducerea în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului. Chişinău:
Tehnică, 1998. 168 p.
27. Stănciulescu E. Sociologia educaţiei familiale. Bucureşti: Polirom, 2002. 432 p.
28. Stoica-Constantin A. Conflictul interpersonal. Iaşi: Polirom, 2004. 264 p.
29. Şchiopu U., Verza E. Psihologia vârstelor. Bucureşti: Didactică şi Pedagogică, 1995. 122 p.
30. Wilensky H. Comparative Social Policy: Theory, Methods, Findings, IIS.Monterey: Univ.

34
 Calif. Press, 1985. 54 p.
31. Zamfir C. Dicționar de sociologie. București: Babel, 2008. 752 p.
32. Zamfir E. Revista de asistență socială. Iași: Polirom, 2008. 104 p.

ANEXE

Anexa 1.
Forme de răspuns
Nr. Întrebări da nu
1. Obiectivele programei de formare au fost clare?
2. Participanții au făcut cunoștință cu planul programei și conținutul
ei prealabil?
3. Examinarea materialului dat a fost importantă?
4. Formarea fost utilă, deoarece conține informații valoroase?
5. Materiale ar trebui să informeze lucrătorii din specialitatea
asistenței perinatale în viitor.
6. Formatorul cunoștea deține bine conținutul.
7. Metodele de formare au ajutat să-și îndeplinească obiectivele
cursului?
8. Demonstrațiile au fost realizate efectiv?
9. Cursul mi-a ajutat să învăț idei importante referitor la activitatea

35
 de profil al asistentului perinatal?
10. Materialul auxiliar (de exemplu, diapozitive proiector, filme), au
folosit eficient și au fost axate pe ideile cheie?
11. Pe parcursul derulării formării s-a menținut o atitudine pozitivă a
participanților.
12. Participanții au fost liberi să vorbească unul cu celălalt.

13. Am fost capabil să discut problemele care au fost dificile de

înțeles.
14. S-a dat dovadă de receptivitate la feedback-ul participanților.

15. Metodele de predare au contribuit la păstrarea interesului meu.

16. Timpul a fost utilizat în mod eficient.

17. Obiectivele cursului au fost atinse?

18. Recomand acest program de formare și altora.

Anexa 2.

Standarde minime de calitate

privind serviciile sociale prestate în cadrul centrelor maternale
Secţiunea 1
Noţiuni generale
1. În sensul prezentelor Standarde minime de calitate pentru serviciile sociale
prestate în cadrul centrelor maternale, noţiunile utilizate semnifică următoarele:
a) Centru maternal (în continuare - Centru) - instituţie publică sau privată de
protecţie a cuplului mamă-copil, a cărui misiune este de a asigura formarea,
menţinerea şi întărirea legăturilor familiale;
b) beneficiari de servicii – mama şi copiii, femeia gravidă în ultimul trimestru
de sarcină (în continuare - cuplu mamă-copil), care se află în situaţie de risc
social şi solicită prestarea serviciilor sociale specializate de un asemenea

36
furnizor de servicii;
c) situaţii critice – ansamblul circumstanţelor psihosociale şi fizice, care
prezintă un pericol iminent pentru viaţa şi integritatea fiziologică şi psihosocială
a persoanei, necesitînd intervenţie în regim de urgenţă;
d) Program individualizat de servicii – totalitatea serviciilor acordate
beneficiarului, în baza evaluării complexe a necesităţilor acestuia de către
managerul de caz, în scopul dezvoltării capacităţilor pentru o viaţă independentă
şi al (re)integrării în familie şi comunitate;
e) (re)integrare în familie şi societate – acţiuni specifice în vederea asigurării
accesului şi menţinerii cuplului mamă-copil în familia sa biologică sau extinsă şi
participarea acestuia la viaţa comunităţii de apartenenţă.
2. Scopul Centrului este de a preveni abandonul copilului prin oferirea unui
mediu suportiv cuplului mamă-copil aflat în dificultate, dezvoltarea abilităţilor
parentale ale mamei, precum şi medierea relaţiilor cu familia extinsă în vederea
(re)integrării în mediul familial.
3. Centrul oferă cuplului mamă-copil aflat în dificultate, în funcţie de
necesităţile beneficiarilor, servicii de găzduire, îngrijire, educaţie, asistenţă
medicală, juridică, socială, psihologică şi de (re)integrare.
4. Obiectivele generale ale Centrului sînt:
a) crearea condiţiilor necesare pentru dezvoltarea adecvată a copilului;
b) formarea abilităţilor parentale şi a ataşamentului mamei faţă de copil;
c) (re)integrarea cuplului mamă-copil în familie şi societate.
5. Toate activităţile oferite şi promovate în cadrul Centrului reflectă
prevederile Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului şi altor convenţii
referitoare la drepturile omului la care Republica Moldova este parte.
6. Centrul asigură cuplului mamă-copil protecţie temporară.
7. Drepturile fiecărui cuplu mamă-copil sînt recunoscute, respectate şi
promovate.
8. Centrul este o instituţie deschisă către comunitate şi acceptă vizitele din
exterior ale cuplului mamă-copil, coordonate cu administraţia Centrului.
9. Echipa multidisciplinară a Centrului elaborează un Program individualizat
de servicii pentru fiecare cuplu mamă-copil, în baza căruia i se oferă servicii
cuplului mamă-copil.
10. Echipa multidisciplinară a Centrului asigură beneficiarilor relaţii de
parteneriat bazate pe sinceritate, onestitate şi atitudine pozitivă.
11. Responsabilităţile cu privire la exercitarea abilităţilor şi drepturilor
părinteşti sînt stimulate de echipa multidisciplinară.
12. Condiţiile de trai oferite cuplului mamă-copil sînt cît mai apropiate de
mediul familial.
13. Drepturile cuplului mamă-copil la intimitate şi la viaţă privată sînt

37
respectate.
14. Datele cu privire la cuplul mamă-copil sînt confidenţiale.
15. Serviciile prestate în cadrul Centrului au drept finalitate (re)integrarea în
familie şi societate a cuplului mamă-copil.
Principii de prestare a serviciilor sociale
în cadrul Centrului - Standardul 1
16. Centrul prestează servicii sociale ţinînd cont de următoarele principii:
a) principiul respectării drepturilor şi interesului superior al copilului;
b) principiul (re)integrării în familie şi societate a cuplului mamă-copil ca
finalitate a serviciilor prestate în cadrul Centrului;
c) principiul colaborării şi parteneriatului Centrului cu serviciile sociale din
comunitate/raion/municipiu;
d) principiul confidenţialităţii şi respectării dreptului cuplului mamă-copil la
intimitate şi viaţă privată;
e) principiul abordării individualizate a beneficiarului;
f) principiul normalizării condiţiilor de plasament, asigurînd condiţii de
plasament similare cu cele familiale.
17. Centrul colaborează cu autorităţile administraţiei publice locale din
unitatea administrativ-teritorială în care funcţionează, precum şi cu Ministerul
Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, prezentîndu-le acestora informaţii cu
privire la activitatea desfăşurată, la solicitare, dar nu mai rar de o dată în an.
[Pct.17 modificat prin HG130 din 22.02.10, MO30-31/26.02.10 art.177]
18. Centrul elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare, care
stipulează obiectivele, activităţile şi serviciile oferite, prevederi cu privire la
organizarea internă a spaţiilor Centrului, drepturile şi responsabilităţile
angajaţilor şi ale beneficiarilor, resurse umane şi managementul Centrului.
19. Administraţia Centrului asigură informarea personalului Centrului şi a
beneficiarilor cu prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare.
20. Capacitatea de admitere a Centrului este de 7-12 cupluri mamă-copil, dar
fără a depăşi numărul de 24 persoane.
21. Perioada maximă de plasament al cuplului mamă-copil în Centru nu va
depăşi 12 luni.
22. Durata de plasament în Centru poate fi prelungită în cazuri excepţionale
numai după evaluarea rezultatelor serviciilor acordate cuplului mamă-copil şi
revizuirea Programului individualizat de servicii pentru o perioadă de pînă la 6
luni.
23. Organizarea spaţiului şi a activităţilor oferite de Centru au la bază modelul
familial.
Amplasarea şi amenajarea interioară - Standardul 2
24. Centrul este amplasat în localităţile în care este asigurată accesibilitatea la

38
mijloacele de transport, care permit organizarea activităţilor în exterior şi
accesarea diferitelor servicii comunitare: sociale, medicale, educaţionale,
profesionale, culturale, de petrecere a timpului liber etc.
25. Centrul este amplasat conform cerinţelor igienice în vigoare pe un teren
separat, care corespunde normelor sanitare şi este autorizat de Serviciul sanitaro-
epidemiologic de stat.
26. Centrul poate fi plasat într-un edificiu propriu sau în cadrul unor clădiri
ale instituţiilor sociale. Nu se permite amplasarea în subsoluri, încăperi fără
iluminare naturală şi umede.
27. Centrul trebuie să fie asigurat cu apeduct, canalizare, încălzire, energie
electrică, gaze naturale (după caz), sisteme de ventilare, iluminare naturală şi să
dispună de autorizaţiile de funcţionare, prevăzute de legislaţie.
Beneficiarii Centrului - Standardul 3
28. Centrul este organizat în corespundere cu necesităţile specifice ale
beneficiarilor şi dezvoltă servicii specializate pentru prevenirea abandonului
copilului de către: mamele care provin din rîndul copiilor străzii, mamele-
victime ale abuzului şi/sau ale traficului de fiinţe umane, mamele infectate
HIV/SIDA.
29. Beneficiari ai Centrului sînt:
a) cuplurile mamă-copil aflate în una din următoarele situaţii de risc social:
mame cu copii nou-născuţi cu intenţie de abandon (mame solitare, mame
minore, traficate, mame provenind din familii cu venituri mici, marginalizate
etc.);
mame cu copii care nu au locuinţă;
mame cu copii care se confruntă cu probleme materiale şi/sau relaţionale;
b) cuplurile mamă-copil abuzate sau neglijate:
mamă şi/sau copilul abuzaţi sub diferite forme în familie;
copilul maltratat fizic/psihic prin neglijare, din neştiinţă şi/sau din cauza
dificultăţilor materiale etc.;
c) cuplurile mamă-copil incluse într-un program de restabilire a legăturii
familiale: situaţii în care copilul a trecut printr-o formă de protecţie (de tip
familial sau rezidenţial) şi este necesară o etapă intermediară de asistenţă
complexă şi suport pentru mamă în vederea reintegrării familiale definitive a
copilului;
d) gravidele în dificultate pe parcursul ultimului trimestru de sarcină aflate în
una/mai multe din situaţiile expuse anterior.
30. De serviciile Centrului beneficiază cuplurile mamă-copil, în care copilul
nu depăşeşte vîrsta de 6 ani.
31. Nu beneficiază de serviciile Centrului cuplurile mamă-copil, care pot
aduce prejudiciu altor beneficiari ai Centrului datorită bolilor venerice,

39
infecţioase acute şi/sau tuberculozei, tulburărilor psihice, alcoolismului,
consumului de droguri.
Secţiunea 2
Admiterea şi plasamentul în Centru.
Admiterea cuplului mamă-copil în Centru - Standardul 4
32. Cuplul mamă-copil este admis în Centru fără discriminare, indiferent de
rasă, culoare, religie, opinie politică, naţionalitate, apartenenţă etnică şi socială,
stare civilă etc.
33. Admiterea în Centru se realizează în baza referirii cuplului mamă-copil de
către autoritatea tutelară din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul
al doilea / mun. Bălţi (în continuare - autoritate tutelară) în raza teritorială a
cărora locuieşte mama copilului sau în regim de urgenţă.
34. Beneficiarii de servicii sînt informaţi despre drepturile şi obligaţiile ce le
revin pe toată perioada de plasament.
35. La admiterea cuplului mamă-copil în Centru mama semnează cu
administraţia Centrului Contractul de rezidenţă (anexa nr.1 la prezentele
Standarde).
36. Beneficiarii de servicii ai Centrului sînt informaţi despre admiterea unui
nou cuplu mamă-copil.
37. Centrul desemnează, din primele ore ale găzduirii, un membru al echipei
multidisciplinare drept responsabil pentru facilitarea adaptării cuplului mamă-
copil la noul mediu de viaţă.
38. La admiterea cuplului mamă-copil specialistul Centrului îndeplineşte Fişa
de înregistrare primară a cazului (anexa nr.2 la prezentele Standarde).
39. Procedura de admitere în baza referirii autorităţii tutelare:
a) admiterea cuplului mamă-copil în Centru se face în baza deciziei de referire
din partea autorităţii tutelare şi cererii mamei;
b) cuplul mamă-copil, la momentul admiterii, se prezintă cu dosarul personal
întocmit de autoritatea tutelară, care conţine acte juridice, informaţii şi date
ample despre situaţia cuplului mamă-copil (anexa nr.3 la prezentele Standarde).
40. Procedura admiterii în regim de urgenţă este următoarea:
a) admiterea beneficiarilor de serviciu în regim de urgenţă permite primirea,
în orice moment, a oricărui cuplu aflat în situaţii critice;
b) Centrul anunţă autoritatea tutelară de la locul de trai al mamei, în termen de
maxim 3 zile, despre plasamentul cuplului mamă-copil în Centru;
c) reprezentanţii autorităţii tutelare, în comun cu personalul Centrului,
perfectează dosarul cuplului mamă-copil, în maxim 30 de zile de la data plasării
în Centru.
Plasamentul cuplului mamă-copil în Centru - Standardul 5
41. Centrul asigură cuplului mamă-copil găzduire şi asistenţă de specialitate.

40
 42. Asistenţa de specialitate include: îngrijire, consiliere, acompaniere, sprijin
psihologic şi suport social, educaţie, orientare profesională şi alte
servicii/activităţi adecvate pentru integrarea socială a cuplului mamă-copil.
43. Asistenţa cuplului mamă-copil se realizează în baza Programului
individualizat de servicii, care abordează componente legate de educaţia şi
responsabilitatea mamei în relaţia sa cu copilul, asigurarea sănătăţii fizice şi
mintale a mamei şi a copilului, pregătirea (re)integrării sociofamiliale.
44. Plasamentul cuplului mamă-copil în Centru are un caracter temporar şi
prevede:
a) perfectarea şi actualizarea dosarului cuplului mamă-copil de către echipa
multidisciplinară a Centrului în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice
locale de la locul de trai al cuplului;
b) evaluarea complexă a necesităţilor cuplului;
c) elaborarea şi dezvoltarea Programului individualizat de servicii (anexa nr.4
la prezentele Standarde) de către echipa multidisciplinară (asistent social,
educator, psiholog/psihopedagog, medic şi/sau asistentă medicală etc.), în baza
evaluării personalizate şi complexe a necesităţilor cuplului mamă-copil, cu
participarea directă a mamei;
d) elaborarea Programului individualizat de servicii în termen de 15 zile de la
admiterea cuplului mamă-copil în Centru, şi revizuirea lui, în caz de necesitate,
dar nu mai rar de o dată la trei luni;
e) stabilirea în Programul individualizat de servicii a domeniilor de
intervenţie, a activităţilor specifice, termenelor de realizare, a responsabililor din
interior şi a partenerilor din exterior;
f) oferirea din partea Centrului a protecţiei cuplului mamă-copil, în baza
Programului individualizat de servicii, conform necesităţilor cuplului;
g) coordonarea de către asistentul social din cadrul Centrului a tuturor
activităţilor specialiştilor, fiind denumit coordonator de caz, înregistrînd, cel
puţin o dată la două săptămîni, evoluţia cazului, bazîndu-se pe raportările
specialiştilor;
h) reevaluarea Programului individualizat de servicii, la fiecare 3 luni, de
către echipa multidisciplinară şi urmărirea evoluţiei cazului şi eficienţei
activităţilor planificate. Concluziile reevaluării sînt înregistrate în dosarul
cuplului mamă-copil;
i) familiarizarea mamelor cu rezultatele reevaluării Programului individualizat
de servicii.
Secţiunea 3
Tipurile de servicii prestate în cadrul Centrului.
Servicii de găzduire în cadrul Centrului - Standardul 6
45. În cadrul Centrului cuplul mamă-copil beneficiază de condiţii de locuit

41
securizante şi corespunzătoare necesităţilor cuplului.
46. Dormitorul:
a) cuplurile mamă-copil sînt găzduite în camere individuale, utilate în
conformitate cu necesităţile adultului şi ale copilului: mobilier, pat pentru mamă,
pătuţ pentru copil, noptieră, dulap pentru haine, scaun;
b) mama contribuie la amenajarea spaţiului prin individualizarea încăperii;
c) prizele, geamurile, scările etc. sînt protejate pentru prevenirea unor
eventuale accidente;
d) lenjeria de pat se schimbă în funcţie de necesităţi, dar nu mai rar de o dată
la 10 zile;
e) camerele sînt menţinute într-o stare corespunzătoare de curăţenie şi igienă,
igienizarea zilnică este asigurată de mame.
47. Spaţiile comune sînt destinate petrecerii timpului liber şi organizării
diferitelor activităţi:
a) Centrul dispune de un spaţiu destinat petrecerii timpului liber a copilului
mamă-copil;
b) spaţiul este dotat cu mobilă şi echipament pentru odihnă, jocuri, activităţi
de socializare şi discuţii tematice în grup (fotolii, scaune, masă pentru reviste,
materiale educative, echipament audio/video etc.);
c) materialele educative şi jucăriile sînt accesibile şi satisfac, în ceea ce
priveşte numărul, calitatea şi diversitatea, necesităţile mamelor şi copiilor.
48. Camera de vizită:
a) Centrul dispune de o cameră de vizită;
b) camera de vizită este dotată cu mobilier adecvat.
49. Spaţiile igienico-sanitare:
a) Centrul dispune de grupuri sanitare separate pentru personal, vizitatori,
mame şi copii;
b) numărul grupurilor sanitare este în raport cu numărul beneficiarilor (1:4
cupluri);
c) Centrul dispune de un spaţiu destinat păstrării materialelor igienico-
sanitare, inaccesibil copiilor;
d) grupul sanitar pentru cuplul mamă-copil include o spălătorie pentru
îmbrăcăminte, lenjerie de pat şi corp ale mamei şi copilului;
e) spălătoria este dotată cu maşini automate de spălat şi de uscat, cu fier de
călcat şi mese pentru netezit;
f) grupurile sanitare sînt asigurate cu apă rece şi caldă permanent, permit
respectarea intimităţii mamei şi copilului;
g) grupurile sanitare sînt curăţate şi igienizate zilnic;
h) mamele sînt responsabile de curăţenia în grupurile sanitare, precum şi de
spălatul rufelor personale şi ale copilului;

42
 i) materialele utilizate la amenajarea spaţiilor igienico-sanitare permit
întreţinerea şi igienizarea corespunzătoare.
50. Izolatorul:
a) Centrul dispune de spaţii speciale, amenajate în calitate de izolator, pentru
evitarea unui eventual pericol de infectare a beneficiarilor cu diferite boli;
b) izolatorul este amplasat obligatoriu la parter, cu ieşire separată la teren şi
lavoar pentru necesităţile personalului;
c) izolatorul este destinat pentru izolarea persoanelor ce manifestă semne de
îmbolnăvire acută şi pentru plasarea beneficiarilor admişi în regim de urgenţă în
vederea igienizării, precum şi pentru izolare în perioada de examinare medicală;
d) izolatorul constă din salon şi grup sanitar separat şi are în dotare: pat pentru
mamă, pat pentru copil, scaun şi noptieră, masă de înfăşat, coş pentru lenjeria
murdară;
e) copiii la care sînt suspectate boli contagioase sînt izolaţi în izolator pe o
perioadă stabilită de medicul specialist. În toate aceste situaţii copilul bolnav
este însoţit de mamă.
51. Bucătăria:
a) Centrul dispune de un spaţiu curat şi confortabil special amenajat pentru
prepararea hranei;
b) spaţiul pentru prepararea hranei poate servi, în acelaşi timp, şi ca spaţiu de
servire a mesei;
c) spaţiul pentru prepararea hranei este dotat corespunzător pentru gătit,
servirea meselor, păstrarea alimentelor şi spălarea veselei;
d) încăperea pentru servit hrana este mobilată cu mese şi scaune pentru mame
şi copii;
e) hrana este preparată şi servită de către mamele beneficiare, asistate de un
membru al echipei multidisciplinare, ţinînd cont de vîrsta şi de starea sănătăţii
beneficiarilor de servicii;
f) în cazul în care Centrul este parte a unei instituţii sociale, acesta beneficiază
de serviciile bucătăriei instituţiei.
Servicii de sănătate – Standardul 7
52. Centrul oferă următoarele servicii de sănătate: supraveghere medicală
generală şi asistenţă medicală, în funcţie de specificul Centrului.
53. Serviciile de asistenţă medicală primară şi specializată sînt oferite cuplului
mamă-copil de instituţiile medicale teritoriale.
54. Centrul dispune de un cabinet medical destinat acordării asistenţei
medicale primare şi de urgenţă, conform indicaţiilor vitale şi evaluării periodice
a dezvoltării copilului (cîntărire, măsurare).
55. Cabinetul medical este dotat cu mobilier (masă de birou, scaune, dulap
pentru păstrarea medicamentelor, masă de înfăşat, banchetă), aparataj şi

43
instrumente medicale (frigider, cîntar, taliometru, termometre, tonometru,
fonendoscop, spatule de unică folosinţă, casolete, lampă de cuarţ etc.), set de
medicamente şi utilaje pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă, preparate
aseptice şi dezinfectante, ustensii pentru deridicare şi curăţenie generală.
56. Centrul dispune de personal medical (medic sau asistentă medicală), care
oferă asistenţă medicală de tip profilactic, asistenţă medicală copiilor bolnavi,
primul ajutor în situaţii de urgenţă, asistenţă nutriţională şi educaţie pentru
sănătate.
57. Beneficiarii de servicii cunosc persoanele desemnate să intervină în
situaţii de urgenţă ce ţin de sănătatea mamelor şi a copiilor.
58. Centrul dispune de proceduri clare de acţiuni în caz de accidente sau
îmbolnăviri.
59. Coordonatele şi posibilităţile de contactare ale personalului medical sînt
afişate la un loc vizibil.
60. Centrul dispune de proceduri clare pentru înregistrarea, depozitarea,
distribuirea şi administrarea medicamentelor, precum şi pentru gestionarea
deşeurilor medicale.
61. Asistenţa medicală profilactică:
a) cuplul mamă-copil, la momentul plasării în Centru, este supus unei
investigaţii medicale, care reflectă starea sănătăţii mamei şi copilului, parametrii
dezvoltării copilului, starea de vaccinare a copilului;
b) cuplul mamă-copil, în cazul admiterii în regim de urgenţă, este plasat în
Centru prin izolator, unde are loc examinarea şi supravegherea medicală iniţială,
efectuarea investigaţiilor necesare;
c) Centrul asigură fiecărui copil, pe parcursul plasamentului, supraveghere
medicală în corespundere cu vîrsta, conform standardelor Ministerului Sănătăţii;
d) datele despre starea sănătăţii şi dezvoltarea copilului se înregistrează în
carnetul de dezvoltare a copilului (forma 112/e);
e) copiii beneficiază de imunizarea necesară, conform calendarului de
imunizări, care se efectuează în instituţia medico-sanitară publică teritorială
(medicul de familie);
f) cabinetul medical este asigurat cu documentaţia statistică de evidenţă şi
raportare a activităţii, efectuează depistarea bolnavilor suspecţi la boli
infecţioase, asigură evidenţa şi declararea lor, în modul stabilit, realizează
măsurile antiepidemice primare.
62. Primul ajutor în situaţii de urgenţă:
a) personalul centrului acordă primul ajutor în caz de urgenţă;
b) asistenţa specializată de urgenţă, în caz de necesitate, se acordă de
serviciile de urgenţă.
63. Asistenţa nutriţională:

44
 a) personalul medical este responsabil de alimentaţia beneficiarilor de servicii
ai Centrului;
b) cuplului mamă-copil i se asigură o hrană echilibrată, variată şi suficientă,
care să satisfacă necesităţile fiziologice şi starea sănătăţii, preferinţele acestora şi
influenţa culturală, meniul fiind elaborat de către un specialist (medic sau
asistent medical);
c) hrana acoperă necesarul zilnic de calorii, conform normelor în vigoare,
copiii fiind alimentaţi ţinînd cont de vîrsta şi recomandările medicului;
d) mama şi/sau copilul care au contraindicaţii medicale (datorate unei stări de
sănătate) vor beneficia de alimentaţie dietetică, în corespundere cu
recomandările medicale;
e) mama sau copilul care prezintă probleme de alimentaţie vor fi consultaţi de
specialişti.
64. Educaţia pentru sănătate:
a) Centrul promovează programe educative individuale, de grup şi colective
pentru dezvoltarea deprinderilor de igienă, alimentaţie corectă, educaţie sexuală
şi contracepţie, prevenire a bolilor sexual transmisibile etc.;
b) Centrul realizează programe de promovare a modului de viaţă sănătos,
educaţie împotriva fumatului, consumului de băuturi alcoolice, droguri etc.;
c) mamele şi personalul sînt pregătiţi pentru a recunoaşte eventualele semne
de îmbolnăvire şi traumatism ale copilului la diferite vîrste şi a lua măsurile
necesare;
d) medicamentele cu scop curativ, prescrise de medic, sînt administrate
copilului de mama sa, sub supravegherea personalului medical.
Servicii psihosociale - Standardul 8
65. Serviciile psihosociale se organizează într-un spaţiu securizat cu destinaţie
specială, amenajat confortabil, pentru a încuraja discuţiile dintre mame/copii şi
profesioniştii Centrului.
66. Serviciile psihosociale sînt oferite de psiholog/asistent
social/psihopedagog şi includ acompanierea, sprijinul psihologic şi suportul
social acordat mamelor şi familiilor acestora, în scopul identificării aspectelor
pozitive şi a soluţiilor.
67. Sesiunile de consiliere se desfăşoară, ţinîndu-se cont de spaţiul intim al
beneficiarului, care îi asigură confort şi siguranţă.
68. Mamele, în funcţie de necesităţi, vor beneficia de consiliere individuală şi
de grup.
69. Sesiunile de consiliere se desfăşoară în baza unor obiective clare, stabilite
cu participarea beneficiarilor.
70. Conţinutul sesiunilor este înregistrat/consemnat în Fişa de observaţie
(anexa nr.5 la prezentele Standarde), care conţine propuneri/recomandări pentru

45
următoarele sesiuni, precum şi teme pentru mame. Fişele sînt anexate la dosarul
cuplului mamă-copil.
71. Sesiunile individuale sînt de tip suportiv, terapeutic şi educativ, iar cele de
grup sînt determinate de forma grupului: suport, clubul copiilor, grup de discuţii
etc.
72. Tatăl şi membrii familiei extinse, de asemenea, beneficiază de servicii
psihosociale de grup şi individuale.
73. Sesiunile de consiliere au la bază principiul de dezvoltare a abilităţilor
parentale ale mamei, precum sînt:
a) hrana copilului;
b) demonstrarea afecţiunii;
c) aprecierea corectă a siguranţei mediului;
d) organizarea activităţilor casnice curente;
e) utilizarea metodelor adecvate de disciplină;
f) controlul anxietăţii şi supărării în cazul unor comportamente dificile şi
iritante ale copilului;
g) jocul cu copilul şi recunoaşterea situaţiilor periculoase şi riscante;
h) aprecierea pozitivă a comportamentului copilului;
i) deschiderea spre a învăţa lucruri noi şi a se dezvolta;
j) aplicarea unor reguli flexibile;
k) stimularea cognitivă a copilului, în funcţie de gradul de dezvoltare etc.
74. Sesiunile de consiliere urmăresc formarea următoarelor deprinderi:
a) dobîndirea încrederii în sine şi în alte persoane;
b) dobîndirea de deprinderi sociale;
c) dezvoltarea capacităţii de a lua decizii;
d) dobîndirea de cunoştinţe privind serviciile sociale, drepturile părinţilor;
e) dezvoltarea abilităţilor privind gestionarea timpului, a banilor şi depăşirea
crizelor.
Servicii de (re)integrare în familie şi societate
a cuplului mamă-copil - Standardul 9
75. Centrul oferă servicii de (re)integrare în familie şi societate a cuplului
mamă-copil. Toate activităţile desfăşurate în Centru au în vedere caracterul
temporar al plasamentului şi primordialitatea re(integrării) în mediul familial.
76. Serviciile de (re)integrare în familie şi societate asigură crearea,
menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor cuplului mamă-copil cu familia sa/familia
extinsă şi comunitatea locală.
77. Activităţile specialiştilor în vederea (re)integrării demarează din
momentul plasamentului cuplului mamă-copil în Centru.
78. Cuplul mamă-copil este considerat un partener activ, implicat în realizarea
procesului de (re)integrare în familie şi societate.

46
 79. Asistentul social, responsabil de caz, organizează vizite şi întîlniri cu
familia biologică şi/sau extinsă, cu potenţialii angajatori sau cu alte persoane-
resursă, pentru evaluarea posibilităţilor de integrare socio-familială (anexele nr.6
şi nr.7 la prezentele Standarde).
80. Acţiunile asistentului social sînt înregistrate în dosarul cuplului mamă-
copil, cu o evidenţă clară a tuturor tipurilor de intervenţii, planificări de acţiuni
şi înregistrare a progreselor.
81. Serviciile de (re)integrare în familie şi societate cuprind aspecte legate de
întreprinderea acţiunilor şi întocmirea demersurilor în vederea stabilirii relaţiilor
cu:
a) familia biologică, extinsă;
b) angajatorii – angajarea în cîmpul muncii, cursuri de (re)calificare
profesională;
c) instituţii de educaţie pentru continuarea studiilor;
d) autorităţile administraţiei publice locale de la locul de trai al
mamei/soţului/partenerului;
e) instituţii private, ONG-ri etc.
82. Asistentul social este mediator constant în procesul reconstruirii
progresive a legăturii cuplului mamă-copil cu familia.
83. Asistentul social vizitează la domiciliu familia mamei şi/sau a tatălui
copilului, implicîndu-i pe aceştia în procesul de (re)integrare în familie şi
societate a cuplului mamă-copil (anexa nr.8 la prezentele Standarde).
84. Asistentul social completează ancheta socială, la domiciliul familiei,
împreună cu un reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale (anexa
nr.9 la prezentele Standarde).
85. Centrul asigură întîlnirile cu membrii familiei în camera de vizite, într-un
cadru adecvat de discuţie, reflectare şi consultare.
86. Cuplurile abuzate/maltratate anterior beneficiază de vizite în prezenţa unui
specialist asistent social/psiholog.
87. Familia cuplului mamă-copil beneficiază de servicii de consultanţă,
suport, îndrumare, psihoterapie.
88. Mamele sînt susţinute pentru a-şi dezvolta atitudini şi comportamente pro-
active privind (re)integrarea profesională.
89. Mamele care au un loc de muncă sau fac studii sînt sprijinite la îngrijirea
copilului pe perioada respectivă de către mamele rezidente în Centru, în sistem
de tip rotaţie sau prin alte metode.
90. Asistentul social oferă sprijin mamelor pentru a-şi dezvolta deprinderile
necesare participării la interviurile de angajare.
91. Asistentul social susţine mama pentru a se adapta cerinţelor locului de
muncă.

47
 92. Responsabilul de caz urmăreşte procesul de integrare a mamei la locul de
muncă.
93. Centrul deţine informaţii cu privire la oferta de pe piaţa muncii, în baza
datelor oferite de către agenţiile teritoriale pentru Ocuparea Forţei de Muncă,
precum şi în baza unor convenţii de colaborare cu instituţiile ofertante.
94. Centrul dezvoltă relaţii de colaborare cu autorităţile tutelare, autorităţile
administraţiei publice locale, organizaţii neguvernamentale etc.
95. Asistentul social asistă cuplul mamă-copil la ieşirea din Centru.
Încetarea plasamentului în Centru.
Servicii de monitorizare postrezidenţială - Standardul 10
96. (Re)integrarea în familie şi societate a cuplului constituie finalitatea
activităţilor prescrise în Programul individualizat de servicii.
97. Pentru părăsirea Centrului, cuplul mamă–copil este pregătit de către
echipa multidisciplinară.
98. Cuplul mamă–copil beneficiază de servicii de acompaniere şi consiliere şi
în perioada postrezidenţială.
99. Asistentul social, responsabil de caz, în perioada de pregătire a
(re)integrării cuplului mamă-copil:
a) realizează evaluarea finală a necesităţilor cuplului mamă-copil;
b) efectuează vizite în comunitatea/familia în care va fi (re)integrat cuplul
mamă-copil;
c) asigură implicarea autorităţilor administraţiei publice locale din comunitate
în procesul de (re)integrare a cuplului mamă-copil;
d) referă cuplul mamă-copil la serviciile sociale existente în comunitatea în
care va fi (re)integrat;
e) îndeplineşte formalităţile administrative şi legale pentru părăsirea Centrului
de către cuplul mamă-copil.
100. Asistentul social, responsabil de caz, cu două săptămîni înainte de
părăsirea Centrului de către cuplul mamă-copil, contactează autorităţile
administraţiei publice locale din comunitatea unde acesta va fi (re)integrat,
informîndu-le despre situaţia mamei şi posibilitatea monitorizării în comun a
cazului.
101. Centrul oferă servicii de consiliere, acompaniere, suport emoţional
familiei şi cuplului mamă-copil (re)integrat, încurajînd menţinerea unităţii
familiei.
102. După părăsirea Centrului cuplul mamă-copil beneficiază de servicii
postrezidenţiale pe o perioadă de 6 luni.
103. Specialiştii Centrului, în comun cu autorităţile administraţiei publice
locale, participă la asistenţa şi monitorizarea cuplului mamă-copil în perioadă
postrezidenţială, recomandînd vizitarea cuplului, în funcţie de necesitate, dar nu

48
mai rar de o dată la două luni.
104. Rezultatele monitorizării sînt înregistrate în fişele de monitorizare
postintegrare, care se anexează la dosar (anexa nr.10 la prezentele Standarde).
105. Încetarea bruscă a rezidenţei cuplului mamă-copil, ca urmare a rezilierii
contractului de rezidenţă, este determinată de încălcarea în mod repetat a
Regulamentului de ordine interioară de către mamă sau aducerea de prejudicii
vieţii copilului, altor beneficiari sau personalului Centrului.
Secţiunea 4
Managementul Centrului.
Managementul instituţiei - Standardul 11
106. Calitatea serviciilor prestate beneficiarilor se bazează pe managementul
Centrului.
107. Centrul aplică proceduri clare:
a) de evaluare şi monitorizare a activităţilor desfăşurate;
b) de selectare, evaluare, formare, atestare şi sprijinire a personalului;
c) financiare de evidenţă a cheltuielilor şi decontare a lor;
d) de transmitere a informaţiilor în interiorul şi în afara instituţiei.
108. Specialiştii Centrului trebuie să aibă pregătirea şi competenţele
profesionale corespunzătoare pentru a lucra cu cuplul mamă-copil, familia,
comunitatea, autorităţile administraţiei publice locale, ONG-uri etc.
109. Pentru specialiştii Centrului se întocmesc şi se aprobă fişe de post, care
includ:
a) atribuţiile;
b) responsabilităţile;
c) drepturile;
d) studiile/calificarea necesare pentru ocuparea postului respectiv;
e) experienţa şi vechimea în muncă;
f) relaţii de subordonare şi modalităţi de comunicare pe verticală şi orizontală;
g) atribuţii concrete faţă de cuplul mamă-copil şi faţă de ceilalţi membri ai
echipei.
110. Centrul dispune de proceduri clare privind situaţiile care necesită
înlocuirea în regim de urgenţă a unui specialist.
111. Centrul dispune de spaţii speciale (sigure şi închise) pentru depozitarea
dosarelor beneficiarilor de servicii.
112. Responsabilitatea înregistrării documentelor în dosarul beneficiarilor de
servicii, precum şi arhivarea acestora, revine asistentului social.
113. Informaţiile cuprinse în dosar sînt confidenţiale.
114. Informaţiile despre cuplul mamă-copil sînt difuzate numai cu acordul
scris al mamei/reprezentantului legal. Acordul scris se ataşează la dosarul
cuplului.

49
 115. Dosarele beneficiarilor se arhivează pe termen nelimitat.
Managementul resurselor umane - Standardul 12
116. Centrul dispune de o organigramă de personal, dimensionată şi
structurată în funcţie de mărimea instituţiei şi de nevoile beneficiarilor.
117. Personalul Centrului este angajat prin concurs, respectînd legislaţia,
nefiind admisă angajarea persoanelor fără o pregătire şi calificare
corespunzătoare.
118. Personalul Centrului este constituit din: personal administrativ, personal
de asistenţă socială, psihologică, medicală, pedagogică şi personal auxiliar.
119. Directorul Centrului are studii superioare, cel puţin 5 ani de experienţă şi
pregătire de specialitate în unul din următoarele domenii: psihologie, asistenţă
socială, educaţie, medicină.
120. Rata de încadrare (numărul de posturi raportat la numărul de beneficiari
de servicii) este calculată în funcţie de caracteristicile şi nevoile beneficiarilor
Centrului şi de capacitatea totală a instituţiei.
121. Funcţionarea Centrului este asigurată de:
a) 1 director;
b) 2 asistenţi sociali;
c) 1 psiholog;
d) 1 psihopedagog;
e) 1 lucrător medical;
f) 2 paznici;
g) 1 contabil/magazinier, în caz de necesitate;
h) 3,5 posturi (asistenţi sociali, psihologi, psihopedagogi, lucrători medicali),
pentru gărzi de noapte şi zile de odihnă.
Formarea personalului - Standardul 13
122. Personalul Centrului are formare iniţială de specialitate.
123. Personalul, la etapa de angajare, beneficiază de formare specifică
activităţii Centrului (dezvoltarea şi psihologia copilului, relaţia mamă-copil,
rolul ataşamentului etc.).
124. Angajaţii Centrului beneficiază de posibilitatea de a urma programe de
formare continuă de cel puţin 40 ore anual.
125. Personalul participă la seminare, conferinţe naţionale şi internaţionale,
sesiuni de comunicări ştiinţifice etc.
126. Personalul voluntar activează în Centru după ce urmează un program de
formare de minim 12 ore cu privire la specificul muncii în Centru.
127. Personalul Centrului este inclus într-un plan de formare continuă, în baza
necesităţilor de formare profesională identificate.
128. Directorul instituţiei este responsabil de planul de formare continuă.
Supervizarea şi evaluarea personalului

50
 Centrului - Standardul 14
129. Centrul dispune de un sistem eficient de evaluare şi supervizare,
specialiştii fiind supuşi evaluării obligatorii la momentul angajării şi evaluării
anuale.
130. Centrul elaborează propriile grile de evaluare a personalului, în baza
unor criterii precise.
131. Procesul de evaluare se axează pe:
a) rezultatele obţinute;
b) atitudinea faţă de activităţile din cadrul Centrului;
c) participarea la programe de formare profesională.
132. Sesiunile de evaluare şi supervizare au loc lunar, anual, precum şi ori de
cîte ori este necesar.
133. Sesiunile de supervizare se desfăşoară individual şi în grup şi ţin de:
a) aspecte legate de un anumit caz;
b) metode aplicate;
c) sarcina specialistului;
d) starea emoţională a specialistului;
e) modalitatea de împărtăşire a experienţei, de discutare a cazurilor mai
dificile;
f) identificarea soluţiilor de consolidare a spiritului de echipă.
134. Sesiunile se desfăşoară planificat şi organizat, sînt limitate în timp şi au
la bază obiective de evaluare/supervizare.
135. Sesiunile sînt protocolate, consemnîndu-se deciziile, responsabilii şi
termenele de îndeplinire a deciziilor.
136. Directorul este responsabil de elaborarea planului sesiunilor de evaluare,
supervizare şi de organizarea sesiunilor în cazuri de urgenţă.
137. Funcţia de supervizor poate fi îndeplinită de directorul Centrului sau de o
persoană cu experienţă.
Protecţia împotriva abuzurilor - Standardul 15
138. Centrul aplică proceduri cu privire la prevenirea, identificarea,
semnalarea, evaluarea şi soluţionarea cazurilor de violenţă şi abuz asupra
cuplului mamă-copil.
139. Procedurile sînt cunoscute de copii (în funcţie de vîrsta şi gradul lor de
înţelegere), mame, alţi membri ai familiei şi personalul Centrului.
140. Informarea se face prin modalităţi accesibile beneficiarilor de servicii şi
personalului.
141. Copiii şi mamele sînt încurajaţi să sesizeze orice formă de abuz din
partea personalului, altor persoane din Centru şi din afara lui.
142. Personalul care suspectează sau identifică situaţii de abuz al copilului,
are obligaţia de a raporta cazul respectiv directorului Centrului.

51
 143. Directorul Centrului ia masuri imediate de protecţie şi asistenţă acordate
copilului şi mamei.
144. Directorul Centrului aplică sancţiuni personalului care utilizează forme
de abuz faţă de copil, mamă, alte persoane. Situaţiile de abuz sînt consemnate în
procese-verbale.
Anexa nr. 1
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

CONTRACT DE REZIDENŢĂ
Denumirea şi adresa Centrului
……………………………...........…………………………
…………………………………............................................

1. Data, luna, anul.................................................... încheierii contractului

între prestatorul de servicii, denumit în continuare Centru maternal, şi
beneficiar ….
.............................................................................................
(numele, prenumele reprezentantului Centrului maternal)
..............................................................................................
(funcţia)
şi............................................................................................
(numele mamei)
Vîrsta.....................................................................................
Viza de reşedinţă....................................................................
Locul de trai...........................................................................
Localitatea............. str. ............... nr. .....................................
2. Scopul contractului:
Realizarea obiectivelor stipulate în Programul individualizat de servicii (în
continuare – Program).
Obiectul contractului îl constituie acordarea următoarelor servicii sociale:
a) ......................................................................................
b) ......................................................................................
c) .......................................................................................
3. Durata contractului
.............................................................................................
(data, luna, anul, de la data de .../pînă la data de...)
Prezentul contract intră în vigoare la data semnării şi se încheie pe o perioadă
de maximum 12 luni. Durata contractului poate fi prelungită în cazuri

52
excepţionale numai cu acordul părţilor şi numai după evaluarea rezultatelor
serviciilor acordate beneficiarului (cuplului mamă-copil) de către Centrul
maternal şi revizuirea Programului. Prelungirea contractului se face maximum
pentru 6 luni.
4. Drepturile şi obligaţiile părţilor
4.1 Centrul maternal are dreptul:
a) de a verifica veridicitatea informaţiilor primite de la beneficiar de servicii;
b) de a sista acordarea serviciilor sociale către beneficiar în cazul în care
constată că acesta nu îşi onorează obligaţiile prevăzute în prezentul contract.
4.2 Centrul maternal este obligat:
a) să acorde serviciile prevăzute în Program;
b) să ţină cont de eforturile beneficiarului pentru îndeplinirea obligaţiilor
contractuale;
c) să asigure întreţinerea beneficiarului;
d) să reevalueze periodic situaţia cuplului mamă-copil, în parteneriat cu
familia, autorităţile administraţiei publice locale şi, după caz, să revizuiască
Programul în interesul beneficiarului;
e) să efectueze vizite la domiciliu, conform Programului sau de cîte ori este
nevoie;
f) să ofere sprijin şi suport psihologic;
g) să respecte confidenţialitatea informaţiilor referitoare la beneficiar,
conform legislaţiei;
h) să ia în considerare doleanţele şi recomandările beneficiarului cu privire la
Program;
i) să informeze beneficiarul despre:
- conţinutul serviciilor sociale şi condiţiile de acordare a acestora;
- oportunitatea acordării altor servicii sociale;
- regulamentul de ordine interioară.
4.3 Beneficiarul de servicii are dreptul:
a) de a i se presta serviciile sociale prevăzute în Program;
b) de a refuza, din motive obiective (religioase, culturale etc.), prestarea
anumitor servicii sociale;
c) de a participa la evaluarea serviciilor sociale prestate şi la luarea deciziilor
privind măsurile de intervenţie socială care i se aplică,
d) de a se consulta cu asistentul social privitor la orice situaţie care apare în
legătură cu sine, cu copilul sau cu familia sa;
e) de a alege variantele măsurilor de intervenţie;
f) de a fi informat asupra:
- drepturilor, măsurilor legale de protecţie şi situaţiilor de risc;
- modificărilor în prestarea serviciilor sociale;

53
 - oportunităţii prestării altor servicii sociale;
- regulamentului de ordine interioară.
4. 4 Beneficiarul este obligat:
a) să participe activ la procesul de realizare a Programului;
b) să furnizeze informaţii veridice cu privire la identitatea şi situaţia familială,
medicală, economică şi socială;
c) să permită reprezentantului Centrului maternal verificarea veridicităţii
informaţiilor oferite;
d) să respecte termenele şi clauzele stabilite în Program;
e) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor cu privire la asistenţa acordată;
f) să anunţe orice modificare intervenită în legătură cu situaţia sa personală pe
parcursul plasamentului;
g) să respecte regulamentul de ordine interioară al Centrului maternal.
5. Soluţionarea reclamaţiilor:
a) beneficiarul are dreptul de a formula verbal şi/sau în scris reclamaţii cu
privire la serviciile oferite de Centru;
b) reclamaţiile pot fi adresate administraţiei Centrului maternal direct sau prin
intermediul oricărei persoane din cadrul echipei de implementare a Programului;
c) Centrul maternal are obligaţia de a examina reclamaţiile, consultînd atît
beneficiarul, cît şi specialiştii implicaţi în implementarea Programului, şi de a
răspunde în termen de maximum 10 zile de la primirea reclamaţiei.
6. Rezilierea contractului
Prezentul contract poate fi reziliat în caz de:
a) încălcare neîntemeiată de către beneficiar a clauzelor contractului;
b) retragere a autorizaţiei de funcţionare a Centrului maternal;
c) schimbare a tipului de activitate a Centrului maternal.
7. Încetarea contractului
Constituie motiv de încetare a prezentului contract următoarele:
a) expirarea duratei pentru care a fost încheiat contractul;
b) acordul părţilor privind încetarea contractului;
c) atingerea scopului contractului;
d) rezilierea contractului.
Prezentul contract este încheiat în două exemplare, cîte unul pentru fiecare parte.

Directorul instituţiei Semnătura

Mama Semnătura

Notă: Contractul se întocmeşte de către reprezentantul administraţiei şi

beneficiar, la momentul admiterii cuplului mamă-copil în Centrul maternal.

54
Anexa nr. 2
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

FIŞĂ DE ÎNREGISTRARE PRIMARĂ A CAZULUI

Numele şi prenumele copilului…………..............................
Data naşterii ........................... locul naşterii........................
Numele şi prenumele mamei ...............................................
Data naşterii ............................ locul naşterii ......................
Viza de reşedinţă................................................................
Locul de trai ......................................................................
Actul de identitate ..............................................................
Studiile mamei.....................................................................
Ocupaţia mamei..................................................................
Traseul mamei/copilului în sistemul de protecţie socială……
…………………………................................................
.........................................................................................
Instituţia de plasament al cuplului mamă-copil ......................
..........................................................................................
Referirea cazului ................................................................
Motivul referirii .................................................................
Actele prezentate de către mamă la admitere .....................
.........................................................................................
Date despre familia biologică .............................................
.........................................................................................
Date despre familia extinsă.................................................
.........................................................................................
Intenţii de viitor ale mamei .................................................
..........................................................................................
Observaţii .........................................................................
.........................................................................................
Recomandări ....................................................................
.........................................................................................

Completat de Semnătura
Data

Directorul Centrului maternal Semnătura

Data

55
 Notă: Fişa de înregistrare primară a cazului se completează la admiterea
cuplului mamă-copil în Centrul maternal şi cuprinde date iniţiale ale cazului.
Anexa nr. 3
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

Conţinutul dosarului cuplului mamă-copil

1. Decizia de referire a autorităţii tutelare de la locul de trai al mamei privind
necesitatea plasării cuplului mamă-copil în Centrul maternal.
2. Copia buletinului de identitate al mamei.
3. Copia certificatului de naştere al copilului.
4. Copia actului de naştere al copilului.
5. Forma nr. 3 şi nr.3 A în cazul în care mama este solitară.
6. Actul de examinare a condiţiilor sociale şi de trai, întocmit de asistentul
social comunitar.
7. Adeverinţa de la locul de trai privind spaţiul locativ.
8. Certificatul despre componenţa familiei, eliberat de autoritatea
administraţiei publice locale sau de serviciul de exploatare a fondului de locuinţe
sau de alte instituţii în gestiunea cărora se află fondul de locuinţe.
9. Date despre situaţia tatălui copilului, confirmate prin documente oficiale
(decedat, dispărut, divorţat, lipsit de drepturi părinteşti, aflat în detenţie, inapt de
a-şi educa copilul etc.).
10. Certificate despre primirea prestaţiilor băneşti, în cazul în care acestea au
fost stabilite.
11. Fişa de dezvoltare a copilului (forma nr.112) şi extrasul din fişa medicală
a copilului (forma nr.003), în caz de transfer din spital.
12. Certificatul medical privind contactul cu boli infecţioase.
13. Certificatul medical privind rezultatul examinării copilului la grupa bolilor
intestinale.
14. Certificatul medical privind rezultatul microradiografiei mamei.
15. Certificatul medical privind rezultatul examinării mamei la RW şi SIDA.
16. Alte certificate, după caz.
Anexa nr. 4
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

Programul individualizat de servicii

56
 1. Date generale
Numele şi prenumele mamei........................................
Data şi locul naşterii....................................................
..................................................................................
Numele şi prenumele copilului.....................................
Data şi locul naşterii....................................................
..................................................................................
Locul unde este plasată mama cu copilul.......................
...................................................................................
Data elaborării Programului..........................................

2. Obiectivul general al Programului ......................

..............................................................................
..............................................................................
3. Starea de sănătate a mamei
Date referitoare la starea de sănătate curentă, evoluţia stării de sănătate,
programul de supraveghere medicală.
Obiectivul Activităţile Responsabil Termenele Evaluarea Reevaluarea
de
realizare
a) Pe
termen
scurt
b) Pe
termen
mediu
c) Pe
termen
lung
4. Sănătatea şi dezvoltarea copilului
Date despre starea sănătăţii şi progresele în dezvoltarea copilului (elemente
ale dezvoltării fizice, psihice, socio-afective, intelectuale şi comportamentale).
Obiectivul Activităţile Responsabil Termenele Evaluarea Reevaluarea
de
realizare
a) Pe
termen
scurt

57
b) Pe
termen
mediu

c) Pe
termen
lung

5. Gradul de instruire a mamei

Date despre nivelul educaţional, capacitatea de integrare profesională a mamei
(cursuri de calificare, recalificare profesională, relaţia cu angajatorii etc.). Planul
deprinderilor de viaţă (abilităţi parentale şi de gospodărire etc.)

Obiectivul Activităţile Responsabil Termenele Evaluarea Reevaluarea

de
realizare
a) Pe
termen
scurt

b) Pe
termen
mediu

c) Pe
termen lung

6. Capacitatea de adaptare a mamei

Date despre necesitatea de consiliere/terapie a mamei, precum şi măsuri
pentru dezvoltarea capacităţilor de adaptare a mamei.

Obiectivul Activităţile Responsabil Termenele Evaluarea Reevaluarea

de
realizare
a) Pe termen
scurt

58
b) Pe termen
mediu

c) Pe termen
lung

7. Evoluţia relaţiei mamei şi copilului cu familia biologică/tatăl copilului/alte

persoane relevante pentru cuplul mamă-copil.
Obiectivul Activităţile Responsabil Termenele Evaluarea Reevaluarea
de
realizare
a) Pe termen
scurt

b) Pe termen
mediu

c) Pe termen
lung
8. Activitatea asistentului social responsabil de caz:
În această secţiune sînt înscrise toate activităţile desfăşurate de asistentul
social responsabil de caz cu privire la atingerea obiectivelor cuprinse în
Program:

numărul de vizite în familie ………………….......................

numărul şedinţelor cu echipa multidisciplinară ………………
numărul de negocieri cu angajatorii........................................
numărul de cursuri de pregătire pentru mamă ……………...
tipul de dificultăţi întîmpinate.................................................
rezultatele reevaluărilor Programului………...............…..…..
modificări curente etc. ……………………………...............

Data realizării Programului:…………………………………..

Directorul: ………..............................……………………..
Asistentul social responsabil de caz: ………………...………
59
 Membrii echipei multidisciplinare: …………………...........
………………………………………………......
...........……………………………………………
..............................................................................
.............................................................................
.............................................................................

Notă: Programul se întocmeşte la plasarea cuplului mamă-copil în Centrul

maternal, fiind revizuit la fiecare 3 luni. Programul include obiective pe termen
scurt, mediu şi lung. Asistentul social coordonează activităţile membrilor
echipei multidisciplinare şi este responsabil de realizarea şi revizuirea
Programului.
Anexa nr. 5
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

FIŞA DE OBSERVAŢIE
Comportamentul mamei
Numele mamei ...........................................................
Numele copilului.........................................................
Data admiterii în Centru...............................................
Perioada de şedere .....................................................
1. Aspectul exterior al mamei
Aspectul exterior al mamei Da Nu
Vestimentaţie asortată
îngrijită
adecvată
curată
Igiena unghii tăiate
păr spălat, îngrijit
miros plăcut

Comportament umil
indiferent
orgolios

2. Aspectul dormitorului
Aspectul dormitorului Da Nu

60
Curat
Ordonat
Aerisit
Amenajat estetic

3. Relaţii sociale (comunicare, cooperare, subordonare)

Mamă – Personal Întotdeauna Deseori Rar Niciodată
Respectarea regulamentului
Amabilă
Sociabilă
Cu iniţiative
Cooperantă
Izolată
Agresivă
Impertinentă
Încăpăţînată
Participă la activităţile
zilnice
Perseverentă

Mamă – Copil
Ataşamentul faţă de copil
Ataşamentul faţă de mamă
Îngrijeşte copilul
Alimentează copilul
Sensibilă şi receptivă la
nevoile copilului
Comunică cu copilul
Se joacă cu copilul
Ţine copilul în braţe
Dezmiardă copilul

Mamă –Alte mame

Abilităţi de lider
(coordonează activităţi,
disciplinează mame-le)
Relaţionează
Comunică

61
Participă la activităţile de
grup
Supraveghează copiii altor
mame în caz de nevoie
Izolată
Indiferentă
Rigidă
Cooperantă

Mamă – Rude
Aşteaptă cu nerăbdare
vizitele
Iniţiază contacte
Comunică în scris/prin
telefon cu rudele
În timpul Comunică
vizitelor deschis
(se înregistrează Binevoitor
comportamentul
în raport cu Nu
fiecare comunică
vizitator) Agresivă

Observaţii suplimentare
.......................................................................................
.........................................................................................
...................................................................................
.....................................................................................
Concluzii
......................................................................................
.......................................................................................
.................................................................................
.....................................................................................

Notă: Fişa de observaţie se întocmeşte de către asistentul social în termen de

30 de zile de la data plasării şi ulterior - trimestrial. Datele Fişei de observare
se utilizează la elaborarea şi revizuirea Programului.
Anexa nr. 6

62
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

RAPORT DE CONVORBIRE TELEFONICĂ

Referitor la cazul beneficiarului de servicii (numele, prenumele).........
Persoana care contactează.............................................................
Atitudinea mamei faţă de persoana contactată................................
....................................................................................................
Persoana contactată.....................................................................
Scopul convorbirii........................................................................
....................................................................................................
Mesajul transmis..........................................................................
....................................................................................................
..................................................................................................
.................................................................................................
................................................................................................
Mesajul recepţionat...................................................................
................................................................................................
................................................................................................
...............................................................................................
Concluzii.................................................................................
...............................................................................................
...............................................................................................
Recomandări...........................................................................
...............................................................................................
...............................................................................................
Persoana care a întreţinut convorbirea telefonică_________________
Numele/Prenumele/Funcţia

Notă: Raportul de convorbire telefonică se întocmeşte de către specialistul

Centrului maternal. Datele se utilizează la elaborarea şi revizuirea
Programului.
Anexa nr. 7
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

RAPORT DE ÎNTREVEDERE
Numele şi prenumele mamei ...........................................

63
 Data .......................... Ora ........................................
Locul desfăşurării.............................................................
Persoane prezente ..........................................................
.......................................................................................
.......................................................................................

Instituţia pe care o reprezintă.............................................

.........................................................................................
Persoanele prezente în raport cu mama..............................
.........................................................................................

Scopul întrevederii ............................................................

............................................................................................

Problemele abordate............................................................
...........................................................................................

Observaţii ..........................................................................
.........................................................................................
........................................................................................

Concluzii .......................................................................
......................................................................................
......................................................................................

Recomandări .................................................................
......................................................................................
......................................................................................

Asistentul social Semnătura

Persoana prezentă Semnătura

Notă: Raportul de întrevedere se întocmeşte de către asistentul social cu

acordul în scris al mamei. în raport sînt consemnate informaţiile şi persoanele
relevante în rezolvarea cazului.
Anexa nr. 8
la Standardele minime de calitate
privind serviciile sociale prestate
în cadrul centrelor maternale

64
 Fișa de evaluare a prestației stagiarului
_____________________________________
(numele, prenumele)

PROIECTUL DE LICENȚA
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
(titlul)
Elaborat de studenta/ul _____________________________________ (nume, prenume)
Facultatea Științe Sociale și ale Educației, Catedra Psihologie și Științe ale Educației / Asistență
Socială și Sociologie ”Nicolae Sali” (lasați catedra coordonatoare a programului de licență)
Coordonator: ________________________________________________ (nume, prenume, titlu și
grad științifico-didactic)

I. Întocmirea și respectarea programului de activitate în cadrul practicii:

1. Conținutul programului de activitate, termenele și corespunderea temei de cercetare.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
2. Respectarea programului de activitate
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________.

II. Calitatea realizării programului de activitate:

1. Implicarea în activitatea profesională practică.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
2. Prezentarea rezultatelor activităților profesional-practice.

III. Calitatea dosarului de practică:

1. Respectarea cerințelor față de dosarul de practică.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
2. Prezența materialelor care atestă efectuarea activităților practice.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

IV. Concluziile coordonatorului proiectului de licență. Proiectul de licență

„_______________________________________________________________________________
__”, elaborat de studenta/ul ___________________________________ (se indică gradul de
corespondență cerințelor stipulate în program) ___________________________________________
şi merită a fi propus pentru apreciere Comisiei de Licență.

Data: ____ _______________ 2018

65
Semnătura coordonatorului__________________________

AVIZ
LA PROIECTUL DE LICENȚA
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________

Elaborat de studentul/a ____________________________________________________________

Facultatea Științe Sociale și ale Educației
Specialitate: _____________________________________________________________________
Numele, prenumele, funcția (titlul științific), locul de muncă al autorului avizului:
________________________________________________________________________________

1. Prezentarea grafică a lucrării (imprimare la calculator, punerea în pagină, citarea corectă a

surselor şi referinţelor bibliografice)
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Apreciere: _______
2. Structura logică a proiectului - pe capitole, puncte şi subpuncte, cu introducere şi încheiere-
concluzii.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Apreciere: _______
3. Suportul doctrinar logic şi convingător prezentat în partea teoretică a lucrării.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Apreciere: _______
4. Actualitatea şi varietatea geografică a surselor de referinţă.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Apreciere: _______
5. Caracterul novator al rezultatelor cercetării factologice, plus valoarea ştiinţifico-practică
personală realizată de student.
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
Apreciere: _______

Concluziile autorului avizului: Proiectul de licență cu titlul „______________________

________________________________________________________________________________
_ elaborat de studenta/ul
_____________________________________________________________ (se indică gradul de
corespondență cerințelor stipulate în program) ____________________________ şi merită a fi
propus pentru apreciere Comisiei de Licență.

Data: ____ _______________ 2018

66
Semnătura autorului avizului__________________________

67
 DECLARATIE
privind originalitatea conținutului lucrării de licentă

Subsemntatul(a) ____________________________________________________________
absolvent(ă) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea Științe Sociale și ale
Educației, Specialitatea ______________________________, promoția 2017-2018,
declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul:
_________________________________
________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________
elaborată sub îndrumarea dlui/dnei
_____________________________________________________,
pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul
acesteia în întregime.
Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate, articole
etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de
licență fiind menționate în conținutul acesteia.
De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice
modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțând inclusiv la introducerea conținutului
acesteia într-o bază de date în acest scop.

Data ________________________ Semnătură student

____________________

68