UNIVERSITATEA DIN PITEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI, ȘTIINȚE SOCIALE ȘI PSIHOLOGIE

MASTER:CONSILIERE EDUCAȚIONALĂ
ANUL: I

Studiu de caz ,,Abandonul școlar’’

Coordonator: conf. univ. dr. STAN MARIA-MAGDALENA

Masterand: Brătulescu Nicoleta Elena

 Problema cercetării:

Problema care face obiectul acestei cercetări este prevenirea abandonului școlar.
Abandonul reprezinta conduita de evaziune definita ce consta in incetarea fregventarii
scolii, parasirea sistemului educativ, indiferent la nivelul la care sa ajuns, inaintea obtinerii unei
calificari sau pregatirii profesionale complete sau inaintea incheierii ciclului de studii inceput.
Problema e reala si grava, ceea ce ne indeamna la observarea si comentarea premiselor
dincolo de limitele unei consemnari banale.
Intelegerea adecvata a determinarii economice a abandonului scolar obliga la
determinarea efectului cumulat si al altor variabile, dintre care retin atentia nivelul de
scolarizare si varstra. Copii care traiesc in familii sarace au sanse mai mici de a-si insusi o
educatie scolara completa. Statutul economic, corelat cu abandonul scolar, este evaluat prin
variabile precum: gradul de instruire si educatie al parintilor, profesia tatalui, venitul familiei si
nivelul de viata al acesteia. Anumite familii nu au resursele financiare necesare pentru a plati
rechizitele scolare, taxele, transportul la scoala, uniforma, etc. Alte familii isi pot permite sa
plateasca scolaritatea copilului, dar aceasta presupune o reducere drastica a resurselor familiale,
mai ales in situatia in care elevul avea inainte responsabilitati productive alaturi de parintii sai.
Exista elevi care traiesc sentimente de frustrare legate de saracia lor, care se reflecta la
scoala in tinuta vestimentara sau in lipsa pachetului cu mancare pentru pranz. Unii dintre acesti
elevi isi vor definii prioritatile in viata in functie de aceasta stare frustrare si vor abandona
scoala.

Date identificare

Nume/prenume: S.C.

Locul si data nasterii: 17 mai 2009, Pitesti-Arges

Sex: M

Mediul familial:

Mama: S.A. muncitor, 42 ani

Tata: S.L. muncitor, 44 ani

Mama lucrează la o fabrică din oraş, iar tatăl este muncitor pe undeva.

Nu se ştie nimic exact despre locul lor de muncă.

Nu au venit niciodată la şcoală.

Părinţii locuiesc împreună, dar nu sunt căsătoriţi.

Dificultăți întâmpinate:

Părinții sunt mai greu de mobilizat să se implice în rezolvarea problemelor

Dezvoltarea personalității

Procese senzorial-perceptive:
-predomina perceptia vizuala a informatiei;
Memoria – bună
Inteligenta – nivel mediu
Afectivitate - este emotiv în discuții libere sau în grup;
Comportament - este retras, timid, nehotărât, nesigur
- nu interacționează cu copiii;
- este reținut în luarea de decizii.

Atenția - distributivitate bună, concentrare bună, dar pe un interval de timp scurt.

Metode folosite pentru depistare

Observare sistematică;
Chestionare;
Teste;

Definirea problemei

-Are serioase lacune în cunoştinţe.

-Fuga de la ore a devenit o obişnuinţă.

-Trece, când este programat, pe la Cabinetul de sprijin, apoi dispare de la şcoală, doar el ştie
unde.

-Interes scăzut față de activitățile școlare

-Dificultăți de relaționare și cooperare

 Problema presupusă:

Din cauză că este solicitat de părinţi pentru a avea grijă de fratele mai mic, ei fiind
foarte ocupaţi cu munca, a cam pierdut pulsul şcolii şi chiar dacă poate să frecventeze
cursurile, preferă să mintă şi să plece de la şcoală.

Problema reală:

Indiferenţa părinţilor faţă de gravele probleme ale copilului: ADHD, CES şi absenţele
generalizate.

Plan de intervenție:

Obiectiv general:

Aplicarea unei strategii eficiente care să contribuie la prevenirea abandonului şcolar a

elevului

Obiective specifice:

- Realizarea unei întâlniri face-to-face cu părinţii copilului;

- Conştientizarea părinţilor asupra necesităţii continuării şcolii pentru fiul lor;
- Responsabilizarea părinţilor şi a elevului;
- Consilierea familiei şi a elevului;
- Dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare;
- Recuperarea rămânerilor în urmă la învăţătură.
- Dezvoltarea stimei de sine;
- Identificarea factorilor de sprijin

Metodologia și activitățile propuse pentru realizarea obiectivelor:

Discuţii cu părinţii elevului despre situaţia şcolară a acestuia, despre necesitatea

aplicării unui tratament medicamentos pentru ameliorarea simptomatologiei ADHD.

Stabilirea unui „Contract de colaborare”, de comun acord, şi prin participarea tuturor

părţilor interesate la elaborarea şi respectarea lui: părinţi – elev – învățător – consilier şcolar.

Realizarea de către consilierul şcolar a câte un program personalizat de consiliere

pentru fiecare: mamă, tată şi pentru copil.
 Însoţirea elevului la un consult medical de specialitate pentru stabilirea tratamentului
medicamentos pentru ADHD.

Monitorizarea zilnică a comportamentului la şcoală şi acasă, prin Fişa de monitorizare

specifică tratamentului medicamentos pentru ADHD.

Monitorizarea prezenţei elevului la lecţii.

Monitorizarea prezenţei elevului la Cabinetul de sprijin.

Includerea elevului în activităţi gen „Şcoală după şcoală”.

Realizarea de activităţi de perfecţionare metodică a cadrelor didactice pe teme de

incluziune şcolară, cerinţe educative speciale (CES) stiluri de învăţare, învăţare centrată pe
elev, Teoria inteligenţelor multiple (Gardner), dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare etc.

Folosirea Cabinetului de sprijin ca Centru de resurse pentru cadrele didactice care

lucrează cu elevi cu CES.

Utilizarea pe tot parcursul activităţilor cu elevul (şi cu părinţii!) şi de către toţi factorii
de sprijin a laudei şi recompenselor sociale şi materiale, pentru creşterea stimei de sine şi a
motivaţiei pentru învăţare.

Întâlniri periodice a factorilor de sprijin, pentru discutarea rezultatelor obţinute şi

reconsiderarea cazului, stabilirea a noi obiective şi activităţi specifice noii situaţii.

Rezultate obtinute:

- Creșterea încrederii în forțele proprii,

- Creșterea stimei de sine,
- Integrarea în colectiv și relaționare pozitivă cu colegii,
- Colaborare în realizarea sarcinilor de echipă,
- Începe să-și conștientizeze emoțiile trăite în anumite situații,
- Participarea activă la activități
- Reducerea numărului de absențe
 BIBLIOGRAFIE:

1. Crețu E. – Probleme de adaptare școlară, Ed. ALL Educațional București,

1996;
2. Cucoș C. – Pedagogia, Ed. Polirom, Iași, 1996;
3. Ortan F. – Comunicare interpersonala în mediile școlare, Ed. Universității din
Oradea, 2005;
4. Petrescu P., Lucreția S. – Management educațional, Ed. Dacia, Cluj, 2002;
5. Soitu L. – Pedagogie, comunicare, Institutul European, 2001;
6. Toca I. – Management Educațional, E.E.D.P. București, 2002;
7. Vrabie D. – Atitudinea elevului față de aprecierea școlară, Ed. Didactica si
Pedagogica, București, 1975
8. Bauman L., Richie R. – Adolescenții o problemă, părinții un necaz, Ed. Antet,
Oradea, 1995;