DESCRIEREA OCUPATIEI SI CONTINUTUL MUNCII A PROFESIEI DE ASISTENT

SOCIAL!

Se ocupa in principal cu recuperarea si (re)integrarea psiho-sociala si profesionala a

persoanelor cu probleme speciale: deficiente psihice si/sau fizice, comportament antisocial
(delicventa), probleme sociale diverse. Desfasoara o activitate complexa si variata: analizeaza
influenta factorilor sociali asupra starii de sanatate mentala si a comportamentului uman, acorda
consultatii privind drepturile si obligatiile asistatilor, colaboreaza cu institutii sau organizatii care
au obiective similare, participa la elaborarea metodelor si tehnicilor de lucru, propun masuri de
ajutorare sau recuperare. Munca unui lucrator social este aceea de a ajuta oamenii in
rezolvarea problemelor legate de situatia lor sociala sau de viata personala. Exercitarea
profesiei de asistent social este avizata de Colegiul Asistentilor Sociali din Romania si
autorizata de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Asistentul social indeplineste o misiune sociala care are la baza valorile si principiile
fundamentale ale profesiei: justitia sociala, demnitatea si unicitatea persoanei, integritatea
persoanei, autodeterminarea, confidentialitatea, importanta relatiilor interumane, furnizarea
serviciilor cu competenta si in beneficiul clientilor. Exercitarea libera a profesiei si independenta
profesionala confera asistentului social dreptul de a actiona si a lua decizii in beneficiul clientilor
sai si deplina raspundere a acestora.

Un asistent social are misiunea de a acorda suport persoanelor aflate în situaţii dificile, fiind un
fel de „înger păzitor” al acestora. El ajută persoanele cu deficienţe psihice şi/sau fizice, pe cele
cu un comportament antisocial sau cu alte probleme sociale să se (re)integreze în societate, din
punct de vedere psiho-social şi profesional. Contactul cu persoane din medii defavorizate face
din această meserie o provocare continuă, solicitând multă fermitate, răbdare, dar şi prezenţă
de spirit. Dacă îţi doreşti să fii alături de semenii care au nevoie de ajutor, iată care sunt paşii
prin care poţi deveni asistent social şi de ce ai nevoie pentru a merge pe aces drum:

Concret, un asistent social:

 identifică şi înregistrează persoanele care au nevoie de asistenţă socială;
 identifică diferitele probleme cu care persoanele vulnerabile sau grupurile cu risc sporit
se pot confrunta într-o anumită perioada de timp şi în anumite condiţii sociale, economice
şi culturale;
 dezvoltă un sistem de programe, măsuri, activităţi profesionalizate de suport şi protecţie
a acestora;
 găseşte surse de finanţare a programelor de sprijin;
 stabileşte drepturile şi modalităţile concrete de acces la serviciile specializate de
asistenţă socială, cunoscând cadrul legislativ;
 oferă suport prin consiliere, terapie individuală sau de grup în vederea refacerii
capacităţilor de integrare în societate;
 promovează strategii care să preîntâmpine situaţiile defavorizate;
 realizează cercetări la nivel local şi naţional privind dimensiunea problemelor celor aflaţi
în situaţii speciale.
 Calităţi necesare pentru a profesa în domeniu
 Asistentul social este un facilitator care îi ajută pe cei aflaţi în împrejurări problematice
să-şi reconstruiască viaţa, reprezentând un adevărat punct de sprijin. Deoarece
interacţionează cu segmente vulnerabile al populaţiei, are nevoie de o atitudine
pozitivă faţă de oameni, abilităţi de comunicare bine dezvoltate şi capacitatea de a se
1
 adapta persoanelor din medii diferite. Este esenţial să poată trece peste prejudecăţi şi să
trateze cu respect persoanele aflate în îngrijirea sa, indiferent de problemele sau trecutul
acestora. Răbdarea şi deschiderea sunt două calităţi fundamentale ale acestei profesii,
alături de capacitatea de mediere a conflictelor şi de negociere.
 Este o meserie ce implică o răspundere mare, deoarece unii clienţi depinde aproape în
totalitate de asistentul social, cum ar fi, de exemplu, persoanele imobilizate la pat.
Necesită multă dedicare şi presupune să fii mereu lângă cei care au nevoie de ajutor,
indiferent că este weekend sau sărbătoare şi fără să te laşi influenţat de propriile
probleme.
 Dincolo de tact, empatie şi blândeţe, un asistent social trebuie să se poată detaşa de
situaţiile negative cu care intră în contact, pentru a nu se încărca de problemele
pacienţilor şi a nu le lua asupra sa.

Cum devii asistent social

Pentru a fi asistent social, este necesar să îndeplineşti câteva condiţii:
 să fii licenţiat sau absolvent al unei instituţii de învăţământ de specialitate, acreditată de stat;
 să deţii avizul Colegiului Asistenţilor Sociali din România pentru exercitarea liberă a
profesiei;
 să nu te afli în incompatibilitate cu prevederile statutului asistenţilor sociali.

Pentru a fi un bun asistent social, ai nevoie şi de studii de specialitate care să-ţi asigure o
bază solidă în desfăşurarea activităţii.

Studii
În ţară există mai multe facultăţi de asistenţă socială, perioada de studiu fiind de 3 ani. Alături
de practica de specialitate, vei trece prin materii ca: Tehnici de intervenţie în asistenţa socială,
Psihologie, Etică şi valori, Drepturile omului, Victimologie şi asistenţa socială a victimei,
Criminologie, Politici sociale, Management de proiect, Drept şi legislaţie, Psihopatologie în
asistenţa socială, etc. Iată câteva dintre universităţile care au secţii de asistenţă socială, unde te
poţi pregăti pentru a oferi suport celor aflaţi în situaţii dificile:

CONSILIERUL SCOLAR
Descriere: Consilierul şcolar este un specialist în educaţie care planifică şi desfăşoară activităţi
de consiliere educaţională individuală sau de grup care au drept obiectiv adaptarea elevului la
probleme specifice mediului şcolar; implementează programele de educaţie pentru carieră în
scopul formării de competenţe în domeniile vizate prin aria curriculară “Consiliere şi orientare”;
organizează programe extracurriculare de orientare vocaţională; promovează şi implementează
programele de educaţie pentru sănătate care vizează formarea şi dezvoltarea la elevi a
abilităţilor de management al stilului de viaţă. Calificarea de consilier şcolar este necesară
cadrelor didactice licenţiate în psihologie, ştiinţele educaţiei sau ştiinţe socio-umane care doresc
să se specializeze în consiliere educaţională şi consiliere şi orientare. Competenţele specifice
ocupaţiei de consilier şcolar sunt formate şi dezvoltate prin programe de formare continuă
organizate prin structuri (centre / departamente) aparţinând sistemului naţional de învăţământ
specializate în pregătirea cadrelor didactice. Consilierul şcolar îşi desfăşoară activitatea în
cabinetul şcolar, cabinetul de orientare în carieră sau în sala de clasă, într-un mediu sigur şi
controlat. În conformitate cu cerinţele specifice ocupaţiei, consilierul şcolar realizează
următoarele sarcini:
- analizează problemele specifice mediului şcolar: adaptare şcolară, motivaţie şcolară,
deprinderi de studiu, absenteism, eşec şi abandon şcolar etc.;
2
- observă şi evaluează performanţa şcolară, comportamentul şi dezvoltarea elevului, utilizând
metode şi instrumente specifice consilierului şcolar;
- identifică problemele de natură familială (abuz, neglijenţă, hărţuire) care pot afecta dezvoltarea
şi performanţa şcolară a elevului;
- planifică şi organizează activităţi de consiliere educaţională individuală şi / sau de grup
adresate elevilor; - oferă intervenţii cu caracter suportiv în situaţii de criză elevilor care se
confruntă cu dificultăţi specifice mediului şcolar: dificultăţi de învăţare, dificultăţi de adaptare
şcolară, absenteism etc.;
- implică elevii în activităţi de autocunoaştere şi dezvoltare personală şi îi asistă elevii în
formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor utile în luarea deciziilor legate de carieră;
- investighează caracteristicile personale relevante pentru orientarea vocaţională şi le
analizează în raport cu opţiunile şi oportunităţile educaţionale şi profesionale ale elevilor;
- întocmeşte profilul vocaţional şi recomandă elevilor programe de studiu adecvate aptitudinilor,
intereselor şi scopurilor educaţionale;
- organizează activităţi extracurriculare care facilitează accesul elevilor la informaţii relevante
pentru deciziile legate de alegerea carierei (zilele carierei, vizite în instituţii/ organizaţii, invitaţi
din diferite domenii de activitate);
- dezvoltă şi implementează programe de prevenţie şi intervenţie privind violenţa în şcoală,
consumul de droguri şi alcool şi alte comportamente de risc;
- recomandă şi încurajează elevii şi părinţii acestora să solicite şi să accepte asistenţă
specializată în cazul în care se confruntă cu probleme de sănătate fizică şi/sau psihică;
- selectează şi aplică principii, metode şi tehnici de consiliere educaţională;
- colaborează cu părinţii, tutorii legali şi alţi specialişti în educaţie (cadre didactice, psiholog
şcolar) în scopul adaptării programei la nevoile elevului, precum şi a soluţionării problemelor
şcolare, comportamentale sau de altă natură ale elevului.
Altfel spus, consilierul şcolar trebuie să își formeze și să-și dezvolte competențele profesionale
necesare pentru realizarea următoarelor sarcini: - analizează și identifică nevoile de orientare în
carieră ale elevilor; - planifică şi organizează activităţi de orientare vocațională individuală şi/sau
de grup adresate elevilor; - implică elevii în activităţi de autocunoaştere şi dezvoltare personală
şi îi asistă elevii în formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi atitudinilor utile în luarea deciziilor
legate de carieră; - investighează caracteristicile personale relevante pentru orientarea
vocaţională şi le analizează în raport cu opţiunile şi oportunităţile educaţionale şi profesionale
ale elevilor; - întocmeşte profilul vocaţional şi recomandă elevilor programe de studiu adecvate
aptitudinilor, intereselor şi scopurilor educaţionale; - organizează activităţi extracurriculare care
facilitează accesul elevilor la informaţii relevante pentru deciziile legate de alegerea carierei
(zilele carierei, vizite în instituţii/organizaţii, invitaţi din diferite domenii de activitate); -
recomandă şi încurajează elevii şi părinţii acestora să solicite ajutorul psihologului școlar în
cazul în care se confruntă cu probleme psihologice care necesită intervenție specializată; -
selectează şi aplică principii, metode şi tehnici de consiliere educaţională; - colaborează cu
părinţii, tutorii legali şi alţi specialişti în educaţie (cadre didactice, psiholog şcolar) în activități
care au ca obiectiv orientarea vocațională a elevilor.
Realizarea sarcinilor de muncă presupune cunoştinţe teoretice şi practice de consiliere şi
terapie educaţională, ştiinţele educaţiei, psihologie, limbă şi comunicare, servicii clienţi şi
personal, calculatoare şi software, precum şi deprinderi sociale, deprinderi utilizate în învăţare
şi deprinderi de rezolvare de probleme. Totodată, îndeplinirea cerinţelor specifice ocupaţiei
necesită un nivel bun de dezvoltare a abilităţii generale de învăţare, o bună capacitate de
procesare rapidă a informaţiei şi o abilitate crescută de a lua decizii corecte, cât mai raţionale.
Activitatea profesională a psihologului școlar și a consilierului şcolar (profesor-consilier) se
desfăşoară în conformitate cu reglementările legislative emise de Ministerul Educaţiei
Naționale.

3
 1.1. Rolul mediatorului şcolar

Rolul mediatorului şcolar este acela de a sprijini participarea tuturor copiilor din comunitate la
învăţământul general obligatoriu, de a încuraja implicarea părinţilor în educaţia copiilor şi în
viaţa şcolii şi de a facilita colaborarea dintre familie, şcoală şi comunitate. Sarcina principală a
mediatorului şcolar este să sprijine participarea tuturor copiilor din comunitate la învăţământul
obligatoriu, prin încurajarea implicării părinţilor în educaţia copiilor şi în viaţa şcolii şi prin
facilitarea cooperării între familii, comunitate şi şcoală. Mediatorul şcolar colaborează cu
personalul unităţii de învăţământ preuniversitar, cu consiliul părinţilor şi cu alte structuri
asociative ale părinţilor recunoscute de către unitatea de învăţământ preuniversitar, cu
autorităţile locale şi judeţene, cu organizaţiile non-guvernamentale şi alţi parteneri ai unităţii de
învăţământ preuniversitar, care au ca scop creşterea gradului de participare la educaţie şi
îmbunătăţirea calităţii serviciilor educaţionale oferite de şcoala comunităţii.

1.2. Atribuțiile mediatorului şcolar

Un mediator şcolar:

 facilitează dialogul şcoală-familie-comunitate;

 contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului faţă de şcoală în
comunitate şi a respectului şcolii faţă de comunitate;
 monitorizează copiii de vârstă preşcolară din comunitate care nu sunt înscrişi la grădiniţă şi
sprijină familia/susţinătorii legali ai copilului în demersurile necesare pentru înscrierea
acestora în învăţământul preşcolar;
 monitorizează copiii de vârstă şcolară, din circumscripţia şcolară, care nu au fost înscrişi
niciodată la şcoală, propunând conducerii şcolii soluţii optime pentru recuperarea lor şi
facilitând accesul acestora la programele alternative de învăţământ (înscrierea în
învăţământul de masă la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, includerea în
Programul ,,A doua şansă" etc.);
 sprijină organizarea de programe-suport pentru îmbunătăţirea performanţelor şcolare
(programe de recuperare, programe de intervenţie personalizată, programe de tip ,şcoala de
după şcoală" etc.);
 colectează datele statistice relevante pentru monitorizarea accesului la educaţie şi
menţinerea copiilor în sistemul educaţional obligatoriu;
 consemnează cu acurateţe şi obiectivitate problemele educaţionale sau de altă natură care
au efect asupra participării la educaţie a copiilor din comunitate, informând familiile despre
rolul şcolii şi despre prevederile legale referitoare la participarea copiilor la educaţie;
 asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar,
monitorizează situaţia şcolară şi activitatea extraşcolară a acestora, încurajând participarea
lor la educaţie;
 transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificării soluţiilor optime
pentru asigurarea accesului egal la educaţie al copiilor;
 contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea caracteristicilor
etnoculturale în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu părinţii/alţi
membri ai comunităţii, organizarea de activităţi cu dimensiune multiculturală, organizare de
activităţi extracurriculare etc.;
 monitorizează şi încurajează prezenţa elevilor la orele din cadrul programelor alternative,
suplimentare/de sprijin;
 sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară și implementarea acestuia, prin
colaborare cu conducerea şcolii;
 informează autorităţile responsabile despre eventualele încălcări ale drepturilor copilului și
sprijină demersurile acestora pentru soluţionarea situaţiilor respective.

4
 1.3. Responsabilitățile mediatorului şcolar
 ajută la colectarea datelor despre toţi copii din comunitate de vârsta şcolarizării obligatorii şi
la înregistrarea acestor date în documentele puse la dispoziţia conducerii şcolii şi a
inspectoratului şcolar;
 identifică, prin studiul acestor date şi prin contacte regulate cu părinţii şi cu autorităţile locale,
probleme referitoare la şcolarizarea copiilor, prevenirea abandonului şcolar şi continuarea
studiilor corespunzătoare posibilităţilor şi aptitudinilor copiilor din comunitate;
 contribuie alături de asistenţii sociali şi lucrătorii sociali şi reprezentanţii autorităţilor locale,
prin informare și medierea comunicării, la asigurarea respectării drepturilor copilului din
comunitate, în special a dreptului la educaţie;
 mediază comunicarea familiilor cu copii în situaţii de risc, cu sistemul de asistenţă socială, în
vederea obţinerii drepturilor sociale conform legii, pentru a reduce neparticiparea şcolară
datorită excluziunii sociale;
 furnizează date necesare recenzării corecte a copiilor inclusiv a celor migranţi;
 facilitează atragerea copiilor cu dificultăţi de participare în activităţile de educaţie preşcolară;
 acordă consiliere, îndrumare şi informaţii părinţilor în scopul motivării şi încurajării participării
acestora la viaţa şcolii şi a formării competenţelor educaţionale şi de comunicare;
 se informează şi se instruieşte, inclusiv în limba comunităţii respective, cu privire la
facilităţile şi oportunităţile educaţionale destinate copiilor şi tinerilor, şi asigură diseminarea
acestor informaţii către toţi copiii, tinerii şi părinţii acestora din comunitatea din care face
parte;
 identifică copii şi tineri şi comunitate cu aptitudini pentru continuarea studiilor, în special
pentru a deveni cadre didactice şi mediatori în serviciul comunităţii, şi le oferă sprijin și
îndrumare, inclusiv prin medierea interacţiunii acestora cu autorităţile educaţionale;
 sprijină cadrul didactic –eventual prin intermediere în limba comunităţii respective –în
comunicarea cu clasa şi cu părinţii, pentru facilitarea procesului de învăţământ; facilitează
dialogul şcoală –familie –comunitate;
 contribuie la menţinerea şi dezvoltarea încrederii şi a respectului faţă de şcoală în
comunitate şi a respectului şcolii faţă de comunitate;
 monitorizează copii de vârstă preşcolară din comunitate care nu sunt înscrişi la grădiniţă şi
sprijină familia/ susţinătorii legali ai copilului în demersurile necesare pentru înscrierea
acestora în învăţământul preşcolar;
 monitorizează copiii de vârstă şcolară, din circumscripţia şcolară, care nu au fost înscrişi
niciodată la şcoală, propunând conducerii şcolii soluţii optime pentru recuperarea lor și
facilitând accesul acestora la programele alternative de învăţământ (înscrierea în
învăţământul de masă la cursuri de zi sau la cursuri cu frecvenţă redusă, includerea în
programul A doua şansă etc.);
 sprijină organizarea unor programe de recuperarea, programe de intervenţie personalizată,
programe tip ,,Şcoală de după şcoală” etc.
 colectează datele statistice relevante pentru monitorizarea accesului la educaţie şi
menţinerea copiilor în sistemul educaţional obligatoriu;
 asigură actualizarea bazei de date despre copiii aflaţi în pericol de abandon şcolar,
 monitorizează situaţia şcolară şi activitatea extraşcolară a acestora, încurajând participarea
lor la educaţie;
 consemnează cu acurateţe şi obiectivitate problemele educaţionale sau de altă natură care
au ca efect asupra participării la educaţie a copiilor din comunitate, informând familiile
despre rolul şcolii şi despre prevederile legale referitoare la participarea lor la educaţie;
 consemnează cu acurateţe şi obiectivitate problemele educaţionale sau de altă natură care
au ca efect asupra participării la educaţie a copiilor din comunitate, informând familiile
despre rolul şcolii şi despre prevederile legale referitoare la participarea copiilor la educaţie;
 transmite şcolii toate datele colectate din comunitate, în scopul identificării soluţiilor optime
pentru asigurarea accesului egal la educaţie al copiilor;

5
 contribuie la deschiderea şcolii către comunitate şi la promovarea caracteristicilor
etnoculturale în mediul şcolar, prin implicarea în organizarea de activităţi cu părinţii/alţi
membri ai comunităţii, organizarea de activităţi extracurriculare, etc.;
 monitorizează şi încurajează prezenţa elevilor la orele din cadrul programelor alternative,
suplimentare/ de sprijin;
 sprijină elaborarea planului de desegregare şcolară şi implementarea acestuia, prin
colaborare cu conducerea şcolii;
 informează autorităţile responsabile despre eventualele încălcări ale drepturilor copilului şi
sprijină demersurile acestora pentru soluţionarea situaţiilor respective