PSIHOLOGIE

Locul si rolul proceselor psihice in S.P.U.

Criterii pentru analiza comparativa
Relatii intre procesele psihice

Ciucurel Radu
ciucurelradu@gmail.com
 LOCUL SI ROLUL PROCESELOR SI FENOMENELOR PSIHICE IN

SISTEMUL PSIHIC UMAN

Psihicul uman este expresia vietii de relatie, functie a materiei superior organizate (creierul),
constructie subiectiv-constructiva a realitatii obiective, conditionat si determinat social-istoric.

Instantele psihicului sunt constiinta care este forma suprema a psihicului prin care se realizeaza
integrarea subiectiv-activa a tuturor proceselor si fenomenelor psihice si care permite raportarea continua a
individului la mediu, subconstientul care cuprinde toate actele care au fost constiente dar care in prezent se
desfasoara in afara controlulului constient si inconstientul care este nivelul primar de profunzime a organizarii
psihicului si care influenteaza psihismul.

Psihicul are mai multe abordari printre care si cea sistemica,astfel sistemul psihic uman (S.P.U.) este
ansamblul proceselor si fenomenelor psihice aflate in interactiune, organizate ierarhic si care contribuie la
aparitia fenomenului de constiinta.

Dupa criteriul continutului reflectat, in organizarea sistemului psihic uman intra procesele psihice
clasificate in procese psihice cognitive ce pot fi senzoriale (senzatiile, perceptiile si reprezentarile) sau
superioare (gandirea, memoria si imaginatia) si procese psihice reglatorii (motivatia, afectivitatea, vointa) la
care se mai adauga fenomenele psihice limbajul si atentia care nu sunt procese psihice.

GANDIREA
Gandirea face parte din categoria proceselor psihice de cunoastere superioare alaturi de memorie
si imaginatie.

Gandirea reprezinta nivelul cel mai inalt de prelucrare si intelegere a informatiei despre lumea
externa (societate, natura, univers) dar si despre noi insine si realizeaza saltul calitativ al activitatii de
cunoastere de la particular la general, de la intuitiv-concret la formal-abstract, de la simpla constatare a
existentei obiectului, la interpretarea si explicarea lui legica si cauzala.

Rolul preponderent al gandirii in sistemul psihic uman (S.P.U.) este cel cognitiv, fiind unul central,
centralitatea acesteia nu rezulta numai din cele descrise anterior, ci si din faptul ca aceasta apeleaza la
resursele tutuoror proceselor si fenomenelor psihice si, la randul sau, actioneaza ca un adevarat
mecanism de comanda-control asupra acestora, reorganizantu-le si modificandu-le dupa criterii si
exigente legice si cauzale, adica le confera dimensiunea rationalitatii. Datorita centralitatii sale in
sistemul psihic uman, gandirea este luata ca prima coordonata a omului, astfel omul este o fiinta
rationala. Gandirea se manifesta in constiinta dar si in subconstient.
MEMORIA
Memoria face parte din categoria proceselor psihice de cunoastere superioare alaturi de gandire si
imaginatie.

Memoria face posibila dezvoltarea coerenta a vietii psihice in raport cu experienta acumulata si se
afla in interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese si fenomene psihice, fiind influentata de
ele si influentandu-le la randul ei. Memoria face posibila reglarea comportamentului si continuitatea
vietii psihice, fiind cea care sudeaza informatiile anterioare de cele ce vor urma, oferind posibilitatea
reanalizarii unor informatii anterioare care imping cunoasterea mai departe, astfel putem concluziona ca
memoria are un caracter necesar.

Rolul preponderent al memoriei in sistemul psihic uman (S.P.U.) este cel cognitiv, fiind unul atat de
mare incat aceasta fost numita piatra unghiulara a vietii psihice deoarece fara memorie viata omului
ar fi un continuu prezent fara trecut, dar si fara viitor, acesta traind numai sub influenta informatiilor
nemijlocite oferite de procesele psihice senzoriale, comportamentul sau fiind haotic, spontan, fara
stabilitate, finalitate si durabilitate in timp, toate obiectele care ar actiona din nou asupra lui i s-ar parea
absolut noi, n-ar putea invata, intelege si rezolva probleme. Memoria se manifesta atat in constiinta cat
si in subconstient si mai ales in inconstient.

IMAGINATIA
Imaginatia face parte din categoria proceselor psihice de cunoastere superioare alaturi de gandire si
memorie.

Imaginatia este specifica omului si apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, dupa ce au
aparut alte procese si fenomene psihice care-i pregatesc desfasurarea, precum reprezentarea, limbajul, dar si
dupa imbogatirea experientei de viata, iar odata aparuta interactioneaza activ cu toate dar mai ales cu
gandirea, memoria si limbajul. In lipsa ei, omul ar trai numai sub influenta informatiilor nemijlocite oferite de
procesele psihice senzoriale, ar invata fragmentar, cu erori si stagnari pana la un rezultat oarecare.

Rolul preponderent al imaginatiei in sistemul psihic uman (S.P.U.) este cel cognitiv deoarece dispunand
de imaginatie,campul cunoasterii se largeste foarte, omul devine capabil de elaborarea mintala a scopului si
planului desfasurarii activitatii pe baza carora se ghideaza, poate evita erorile si astfel poate sa fie mai eficient,
poate interveni activ, transformativ si creativ in ambianta pentru a obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut
sa fie creator de cultura. Imaginatia este legata mai ales de ce va fi si se muleaza din ce in ce mai mult pe
problemele reale odata cu dezvoltarea gandirii, astfel aceasta este nearticulata in copilarie, devine structurata
si persistenta in adolescenta, productiva si instrumentala la maturitate, slaba si rigida la batranete. Imaginatia
se manifesta atat in constiinta cat si in subconstient si inconstient.
LIMBAJUL
Limbajul face parte din categoria mai larga a fenomenelor psihice, acesta nefiind un proces psihic
deoarece nu are nici continut informational si nici un produs propriu, fiind considerat o conditie facilitatoare a
vietii psihice.

Specifica omului nu este numai prelucrarea si stocarea informatiei, ci si exteriorizarea ei pentu a o

comunica altora. Comunicarea depaseste cerintele adaptarii biologice, fiind o componenta fundamentala a
existentei omului in societate avand ca scop principial asigurarea cooperarii. Limbajul se afla in stransa
interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese si fenomene psihice dar in special cu gandirea, cu
procesele intelectuale si cu cele senzorio-motorii.

FUNCTIILE LIMBAJULUI

Rolul preponderent al limbajului in sistemului psihic uman (S.P.U.) este cel de comunicare, acesta fiind
ca un ax al sistemului psihic uman (S.P.U.), care face posibil fenomenul de constiinta si se manifesta atat in
aceasta cat si in subconstient si inconstient.

MOTIVATIA
Motivatia face parte din cadrul proceselor psihice reglatorii alaturi de afectivitate, vointa, dar si de
atentia ca fenomen psihic reglatoriu.

Celelalte procese si fenomene psihice sunt absolut necesare pentru viata psihica, insa nu si suficiente.
Motivatia este esentiala in viata psihica si in dezvoltarea personalitatii deoarece este primul element
cronologic si cauza interna a actiunii.

Orice act de conduita este motivat chiar daca nu ne dam seama intotdeauna, de aceea motivatia este
considerata motorul personalitatii. Conduita umana nu poate fi explicata doar prin cunoasterea situatiei,
deoarece la acelasi stimul, doua persoane pot reactiona total diferit, motivatia fiind cea care determina
modul de reactie al unei persoane. Spre exemplu, la un meci de fotbal, atunci cand se marcheaza un gol,
sustinatorii echipei respective sunt entuziasmati in timp ce sustinatorii echipei adverse sunt in pragul
disperarii.

FUNCTIILE MOTIVATIEI

Rolul preponderent al motivatiei in sistemul psihic uman (S.P.U.) este cel reglatoriu, aceasta fiind cea
care determina viata psihica si comportamentul unei persoane si cea care raspunde la intrebarea De ce?.
Motivatia se manifesta atat in constiinta cat si in subconstient si inconstient.
AFECTIVITATEA
Afectivitatea face parte din categoria proceselor psihice reglatorii alaturi de motivatie, vointa dar si de
atentie ca fenomen psihic reglatoriu.

Prin afectivitate, omul se diferentiaza profund fata de animale dar si asa-zisa inteligenta artificiala a
calculatoarelor, astfel daca ratiunea omului poate fi reprodusa intr-o anumita masura de calculator,
procesele afective sunt specific umane.

ROLUL PROCESELOR AFECTIVE

Cu toate acestea, rolul preponderent al afectivitatii in sistemul psihic uman (S.P.U.) este cel reglatoriu,
aceasta aflandu-se in interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese si fenomene psihice sau forme
ale activitatii (joc, invatare, munca, creatie) si se manifesta atat in constiinta cat si in subconstient si
inconstient.

ATENTIA
Atentia face parte din categoria mai larga a fenomenelor psihice, aceasta nefiind un proces psihic
deoarece nu are nici continut informational si nici un produs propriu, fiind considerata o conditie facilitatoare
a vietii psihice. De asemenea, atentia asigura reglarea conduitei alaturi de motivatie, afectivitate si vointa.

Asupra omului actioneaza simultan o multime de stimuli dintre care doar o parte ii sunt necesari, astfel
atentiei asigura o buna receptare senzoriala si perceptiva a stimulilor, o intelegerea superioara a ideilor, o
memorie trainica si fidela iar lipsa atentiei sau atentia slaba duce la omisiuni, erori si confuzii.

Rolul preponderent al atentiei in sistemul psihic uman (S.P.U.) este cel de sinteza deoarece aceasta
aduna toate informatiile referitoare la un obiect si relatiile dintre acestea, astfel nu putem vorbi despre o
stagnare a cunoasterii. Atentia este strict legata de starea de veghe si se manifesta in constiinta dar si in
subconstient.

VOINTA
Vointa face parte din categoria proceselor psihice reglatorii alaturi de motivatie, afectivitate dar si de
atentie ca fenomen psihic reglatoriu.

Vointa reprezenta nivelul cel mai complex dar si cel mai fragil al reglajului psihic ce se dezvolta odata cu
personalitatea si prin intermediul ei, adica prin educatie si dupa imbogatirea experientei de viata, fiind o
conditie esentiala a obtinerii succesului si a performantei in activitate.

Rolul preponderent al vointei in sistemul psihic uman (S.P.U.) este cel reglatoriu, aceasta aflandu-se in
interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese si fenomene psihice sau forme ale activitatii (joc,
invatare, munca, creatie), fiind expresia personalitatii, a caracterului si a educatiei noastre. Vointa se
manifesta in constiinta dar si in subconstient.
 ANALIZA COMPARATIVA
Nr. CRITERIU DESCRIERE EXEMPLU
1 Locul in S.P.U. Din ce categorie fac parte dupa ce Dupa criteriul continutului reflectat,
criteriu Gandirea este proces psihic cognitiv
2 Rolul in S.P.U. Ceea ce fac in S.P.U. Afectivitatea regleaza, sustine si
energizeaza conduita
3 Instantele psihice Unde se manifesta sau predomina Constiinta, subconstient, inconstient
4 Continutul Ceea ce proceseaza Atat Memoria cat si Imaginatia
informational* prelucreaza experienta
5 Sistemul de operatii* Cu ceea ce proceseaza Gandirea are analiza, sinteza,
comparatie... iar Imaginatia are diviziune,
aglutinare, analogie...
6 Produsele proprii Ceea ce rezulta in urma procesarii Gandirea are notiuni, judecati,
rationamente iar Imaginatia are idei,
imagini si proiecte noi.
7 Reflectoriu Ceea ce reflecta Motivatia reflecta ansamblul starilor de
necesitate
8 Dimensiunea Cand se manifesta Gandirea investigheaza trecutul pe care il
temporala raporteaza la prezent si exploreaza viitorul
pentru a eminte predictii si previziuni.
9 Raportul cu celelalte Cum intervine in alte cadrul Gandirea si Memoria realizeaza intelectul
procese psihice celorlalte procese psihice alaturi de Imaginatie si Limbaj
10 Raportul cu Cum intervine in cadrul Motivatia si Afectivitate sunt doua
personalitatea personalitatii componente esentiale ale atitudinii
11 Structural Complexitatea, organizarea, La afectivitate, emotiile se cristalizeaza in
ierarhizarea stentimente
12 Ontogenetic Ordinea in care au aparut in Memoria a aparut inaintea gandirii care s-
ontogeneza a dezvoltat pe acest fundament.
13 Genetic Elementele innascute si dobandite In cazul motivatiei trebuintele primare
sunt innascute in timp ce trebuintele
secundare sunt dobandite
 GANDIREA
CU MEMORIA
Gandirea organizeaza memoria si o structureaza inteligibil in vederea optimizarii ei (rapiditatea fixarii,
trainicia pastrarii si fidelitatea reactualizarii).

De asemenea, in cadrul memorarii voluntare, gandirea organizeaza materialului in scopul intelegerii,

materialul memorat trebuind aplicata in rezolvarea de probleme.

In functie de prezenta sau absenta intelegerii, gandirea faciliteaza memorarea logica ce se realizeaza pe
baza intelegerii ideilor. Iar in cadrul memorarii mecanice faciliteaza tendinta de a introduce un sens chiar si
acolo unde acesta lipseste prin procedeele mnemotehnice.

Eficienta recunoasterii si a reproducerii ca forme ale procesului de reactualizare a memoriei este

influentata de catre gradul de implicare a gandirii in cadrul proceselor anterioare de fixare si pastrare.

Rolul gandirii este esential in cadrul memoriei de lunga durata (MLD) , in special in cadrul memoriei
semantice, unde intelesul informatiilor este pastrat intr-o vasta retea de idei, notiuni, operatii, s.a.

CU IMAGINATIA
Gandirea intervine in cadrul imaginatiei prin organizarea datelor, punerea lor in relatie si prin evaluarea
produselor, oferindu-i date asupra realului si ghidand transformarile.

Gandirea poate constrange imaginatia sa nu se indeparteze prea mult de realitate prin impunerea unor
norme prea stricte, in acest sens, s-au dezvoltat anumite metode de stimulare a creativitatii si de depasire
a blocajelor cognitive ce pot aparea. Un astfel de mecanism este brainstormingul realizat de catre
psihologul american Al. Osborn.

Procedeele imaginatiei au la baza operatiile gandirii si prezinta o corespondenta cu acestea. Spre exemplu,
sinteza corespunde cu aglutinarea, analiza cu diviziunea. Iar comparatia este si ea prezenta prin analogie.

CU LIMBAJUL
De asemenea, fiind strans legat de aceasta, limbajul nu se va dezvolta fara aportul gandirii. Spre exemplu,
in cazul debililor mintali, limbajul este unul sarac.

Gandirea face posibila receptarea mesajului prin intelegerea codului.

Gandirea introduce un sens unitar in comunicare, astfel nu este suficient sa cunoastem doar semnificatia
cuvantului ci si pe cea de ansamblu.

CU MOTIVATIA
Gandirea isi pune amprenta asupra motivatiei realizand cea mai buna si cea mai rapida modalitate de a
satisface necesitatile cu ajutorul operatiilor sale precum analiza, sinteza, comparatia, s.a.

De asemenea, convingerile, idealurile si concepia despre lume i viaa au o component cognitiv, ceea ce
inseamna ca toate acestea trec prin filtrul gandirii cale le transforma in notiuni, judecati si rationamente.
 Motivatia cognitiva se realizeaza din nevoia de a sti, de a intelege, de a explica.

Gandirea are rol in formarea optimului motivational prin aprecierea dificultatii sarcinii cu ajutorul
operatiilor sale precum analiza, sinteza, comparatia, s.a.

CU AFECTIVITATEA
In cadrul afectelor, si gandirea are un rol important in controlul constient al subiectului prin anticiparea
actiunilor posibile si stapanirea acestora in cazul in care sunt prea explozive si violente.

Gandirea intervine in formarea sentimentelor impunand latura rationala asupra celei afective prin
operatiile sale, evaluand si determinand prioritatea acestor trairi afective intr-un anumit moment, daca
impodobirea partenerului cu anumite calitati s-a facut pe baza unor criterii rationale sau pe baza unora
afective precum si daca emotiile au fost cristalizate prea devreme sau prea tarziu.

CU ATENTIA
Gandirea perfectioneaza si organizeaza atentia prin intelegerea semnificatiei si a scopului in cadrul atentiei
voluntare si prin dezvoltarea unor deprinderi in cadrul atentiei postvoluntare si prin anticiparea initierii
sau finalizarii unei actiuni in cadrul atentiei espectative.

Stabilitatea atentiei este o insusire a acesteia care presupune focalizarea neintrerupta asupra unui obiect ,
asupra careia gandirea isi lasa amprenta, aceasta perfectionandu-se odata cu formarea notiunilor
stintifice.
EX: Un copil isi va concentra mai greu atentia asupra invatarii unei lectii posedand notiuni empirice
insa odata cu varsta, un adolescent sau un adult ce poseda anumite notiuni stintifice isi va
concentra atentia mult mai usor asupra invatarii materialului deoarece vine in completarea
informatiilor pe care deja le poseda si de care este interesat.

CU VOINTA
Gandirea este implicata in desfasurarea procesului voluntar, in anticiparea mijloacelor de atingere a
scopului.

Operatiile gandirii precum analiza si sinteza, compararea si evaluarea, intervin pe tot parcursul actului
voluntar.

In cadrul etapelor actului voluntar, gandirea intervine in lupta motivelor analizand si evaluand
alternativele oferite de motive, decizia este luata in general pe criterii rationale iar in cadrul verificarii,
aceasta dispune evaluari de ordin cognitiv si pragmatic.

CU PERSONALITATEA
In cazul in care o persoana rezolva rapid si intr-o maniera originala anumite probleme, spunem despre
aceasta ca are aptitudini intelectuale.

Aptitudinea tehnica este o aptitudine speciala ce se bazeaza in special pe dezvoltarea gandirii tehnice.

Viteza gandirii este considerata un indicator al inteligentei in comportament, insa atunci cand toti ceilalti
poseda aceleasi cunostiinte dar cineva gandeste mai repede.
 Gandirea este inclusa in organizarea superioara a inteligenta alaturi de alte procese si fenomene psihice cu
care interactioneaza activ.

Atitudinea are o componenta cognitiva ce este alcatuita din notiuni, judecati, rationamente, ceea ce-i
confera rationalitate, adoptare in cunostiinta de cauza si anticiparea rezultatelor.
 MEMORIA
CU GANDIREA
Pe baza experientei proprii si a unei intregi culturi si civilizatii, se formeaza prototipurile ce sunt categorii
de baza.

Memoria mijloceste gandirea facilitandu-i sistemul de notiuni, judecati si rationamente precum si

experienta stocata anterior, sub forma de amintiri, care urmeaza a fi procesata cu ajutorul operatiilor
specifice.
EX: Pe baza cunostintelor si experientei anterior dobandite, acestea pot fi comparate,
analizate sau incluse in clase de obiecte.

De asemenea, memoria intervine in cadrul gandirii atat in intelegere cu ajutorul sistemelor associative
care presupun raportarea situatiilor prezente la cele stocate anterior in memorie, cat si in rezolvarea de
probleme in strategia algoritmica prin stocarea algoritmilor dobanditi in urma experientei.

CU IMAGINATIA
Memoria reprezinta o baza absolut indispensabila pentru imaginatie facilitandu-i acesteia materialul
necesar pentru elaborarea ideilor, imaginilor si a proiectelor noi prin transformare si combinarea,
folosind procedeele imaginative.
EX: Prin aglutinarea informatiilor biologice referitoare la vietuitoarele acvatice cu cele
referitoare la om, s-a elaborate notiunea de sirena.

In cadrul visului din timpul somnului, sunt evocate din memorie imagini pe care le percepem ca fiind
reale, astfel, nu este posibil sa visam ceva ce nu am mai vazut niciodata pana atunci, fie ca sunt obiecte
integrale, fie ca sunt parti din diferite obiecte. In cadrul imaginilor hipnagogice si hipnopompice, spre
exemplu, imginile evocate din memorie nu le percepem ca fiind reale.

De asemenea, cu cat experienta stocata in memorie va fi mai voluminoasa si mai consistenta, cu atat
produsele imaginatiei vor fi unele originale si inedite, astfel o persoana cu vaste cunostinte intr-un
domeniu, va reusi sa aduca noi contributii acelui domeniu pe baza imaginatiei.

CU LIMBAJUL
Exista o forma a memoriei numita memoria semantica ce stocheaza cuvintele utilizate in comunicare si le
leaga logic de altele intr-o retea complexa.

Experienta comuna cu alte persoane asigura receptarea rapida si corecta a mesajului in cadrul dialogului.

CU MOTIVATIA
Interesul, ca forma a motivatiei, depinde de informatiile referitoare la un anumit domeniu de activitate,
care se afla stocate in memorie.

Conceptia despre lume si viata, ca forma a motivatiei, se formeaza sub incidenta culturii, conditiilor de
viata si a experientei unei persoane cu oamenii, natura, societatea, s.a.
 CU AFECTIVITATEA
Reactiile emotionale sunt stocate in memorie iar in situatii cunoscute, se vor manifesta cu o conduita
organizata si cu o intensitate medie, deoarece stim la ce sa ne asteptam iar situatiile noi vor fi stocate in
memorie, astfel afectivitate asigura adaptarea.

Socul emotional apare atunci cand intre asteptarile, obisnuintele si experienta subiectului, stocata in
memorie, si caracterul inedit al situatiei, apare un conflict.

CU ATENTIA
Atentia este concentrata mult mai repede si mai bine in cadrul unor informatii cunoscute decat in cadrul
unor informatii noi.

In cadrul atentiei postvoluntare, ca forma a atentiei, deprinderea de a fi atent este stocata in memorie si
reactualizata in cadrul activitatii si conditiilor cunoscute.

CU VOINTA
In cadrul componentelor vointei, obstacolul poate fi subevaluat sau supraevaluat in functie de
experienta anterioara a subiecului cu obiectul, experienta ce este stocata in memorie, astfel aceasta
ajuta la obtinerea optimumului volitiv in situatiile cunoscute.

In cadrul etapelor actului voluntar, schema de desfasurare este stocata in memorie inca de la aparitia
motivelor si este reactualizata si comparata cu desfasurarea faptelor in cadrul executiei, iar in cazul
verificarii, daca rezultatul obtinut nu corespunde acestuia, se impune revenirea la o etapa anterioara a
actului voluntar. De asemenea, decizia este influentata de experienta succesului si a esecului, care este
stocata in memorie.

CU PERSONALITATEA
Memoria face posibila construirea structurilor psihice superioare precum personalitatea, asigurand
continuitatea prin sudarea informatiilor anterioare de cele ce vor urma.

In cazul in care cineva reactualizeaza corect si fidel foarte multa informatie, spunem ca acea persoana are
aptitudini mnezice.

Volumul cunostiintelor este considerat un indicator al inteligentei in comportament, referindu-se la ceea ce

stim si mai ales ceea ce stim sa facem.

Memoria face parte din organizarea superioara a inteligentei, alaturi de alte procese si fenomene psihice.

Anumite evenimente neplacute, dureroase sau amenintatoare, chiar din copilarie, pot influenta caracterul
unei persoane. Spre exemplu, abuzul parintilor asupra copiilor, s.a.

Memoria face posibila realizarea trasaturilor de caracter, in special a atitudinilor, acestea fiind pozitii relativ
stabile fata de ceva anume.
 IMAGINATIA
CU GANDIREA
Imaginatia permite o mai buna intelegere prin intermediul procedeelor sale, cel mai evident fiind
analogia.

Imaginatia ajuta gandirea la gasirea unor solutii inedite pentru rezolvarea de probleme prin strategia
euristica ce este de tip incercare si eroare.

CU MEMORIA
Daca memoria reprezinta baza din care se formeaza imaginatia, produsele acesteia sunt stocate tot in
memorie ceea ce subliniaza relatia indispensabila dintre cele doua procese cognitiv superioare.

Imaginatia creatoare realizeaza o memorare mai rapida si mai trainica, spre exemplu prin procedeele
mnemotehnice care faciliteaza introducerea unui sens acolo unde acesta lipseste, astfel realizand
tehnici de memorare inedite avand ca rezultat memorarea pe termen lung a unor informatii aparent
fara nicio semnificatie.

Imaginatia reproductiva este un mijloc edificent de memorare a unor informatii care nu tin de
experienta anterioara.

CU LIMBAJUL
Imaginatia intervine in cadrul functiei ludice a limbajului, conferindu-i acesteia capacitatea de a
realiza jocuri de cuvinte, rime, cuvinte incrucisate, s.a.

CU MOTIVATIA
Visul din timpul somnului, ca forma involuntara a imaginatiei, are un caracter simbolic, Sigmund
Freud denumindu-l o manifestare simbolica a dorintelor refulate, adica trebuintele ce nu au putut fi
satisfacute, sunt refulate in inconstient si apar intr-o forma simbolica in vis. In opera sa, Sigmund
Freud dadea exemplul unei fete ce nu si-a putut satisface nevoia de a manca cirese in timpul zilei,
astfel aceasta a visat ca mananca cirese.

Reveria, ca forma involuntara a imaginatiei, ajuta la satisfacerea, pe o cale simbolica, a nevoilor si

trebuintelor ce nu au fost, nu sunt sau nu pot fi satisfacute.

Visul de perspectiva, ca forma a imaginatiei voluntare, contribuie la formarea idealului de viata, astfel
motivand activitatea curenta.

CU AFECTIVITATEA
Cu ajutorul imaginatiei reusim sa anticipam, intr-o oarecare masura, propriile reactii afective sau pe
cele ale altor persoane datorita gradului mare de stabilitare a proceselor afective superioare precum
sentimentele si pasiunile.

Imaginatia intervine in cadrul cristalizarii sentimenului de dragoste, prin impodobirea partenerului cu

calitati dupa cum afirma Paul-Popescu Neveanu.
 CU ATENTIA
Fiind legata de starea de veghe, atentia nu poate aparea in timpul somnului, chiar daca subiectul
viseaza ca i se cere sa fie atent la ceva.

In cadrul visului din timpul somnului, este impiedicat contactul cu schimbarile din mediu in scopul
mentinerii somnului si al echilibrarii sistemului cognitiv al individului, insa nu in totalitare, spre
exemplu, daca ne striga cineva in timpul somnului REM, stimulul este introdus simbolic in vis.

Reveria ca forma involuntara a imaginatiei, asigura satisfacerea pe o cale simbolica a anumitor

trebuinte, insa daca se repeta prea mult in conduita unei persoane, are un rol negativ, distragand
atentia subiectului de la satisfacerea reala a trebuintelor.

CU VOINTA
Imaginatia asigura proiectarea mintala a finalitatii scopului, alaturi de reprezentare.

Visul de perspectiva, ca forma voluntara a imaginatiei, motiveaza efortul voluntar pe tot parcursul
etapelor actului voluntar dar in special in cadrul executiei.

CU PERSONALITATEA
Procesul si produsul imaginativ este expresia intregii personalitati.

Imaginatia este procesul predilect al creativitatii, ca latura transformational-constructiva a

personalitatii ce prelucreaza un material cognitiv divers precum idei, imagini, proiecte noi.
 LIMBAJUL
CU GANDIREA
Fiind interdependente si dezvoltandu-se aproximativ concomitant, limbajul conditioneaza gandirea
dezvoltand-o sau plafonand-o.
EX: Maimutele pot gandi insa gandirea lor este limitata deoarece pot invata doar un limbaj
rudimentar.

Cu ajutorul limbajului se pot realiza concepte abstracte, se poate opera cu concepte ce nu au

corespondent in perceptia anterioara.

Limbajul participa la formarea prototipurilor, care sunt categorii de baza, reprezentate printr-un
singur cuvant la nivelul limbajului natural (E. Rosch).

Notiunile stintifice se formeaza prin invatarea limbajului si asimilarea culturii, utilizand un limbaj de
specialitate, riguros, propriu unei stiinte (chimie, fizica, psihologie, s.a.) spre deosebire de notiunile
empirice care utilizeaza un limbaj natural.

Gradul de dezvoltare al limbajului este un factor ce influenteaza intelegerea.

Limbajul intervine in procesul gandirii in rezolvarea de probleme prin functia sa dialectica ce permite
rezolvarea situatiilor problematice care preced problemele.

Limbajul intern coordoneaza operatiile gandirii, produsele ei, intelegerea, rezolvarea de problem.

Limbajul intern inlocuieste cuvintele cu imagini ale obiectelor ceea ce ii confera gandirii o viteza mai
mare de calcul si economicitate.

CU MEMORIA

Gradul de dezvoltare al limbajului influenteaza caracterul activ al memoriei, astfel cu cat avem un
limbaj mai dezvoltat, cu atat putem manipula mai bine informatia dupa cum dorim si dupa cum ii este
solicitata de catre activitate.

Memorarea poate fi dirijata atat de limbajul extern prin comenzile si recomandarile altor persoane,
dar si de limbajul intern prin propriile comenzi.

Procesele de memorare si reactualizare presupun o serie de asocieri lingvistice care faciliteaza

intiparirea si recuperarea informatiilor.

CU IMAGINATIA

Limbajul este implicat in toate formele de manifestare a imaginatiei, ghidand combinarile si

transformarile, astfel conducand la elaborarea pe plan mintal a ideilor, imaginilor si proiectelor noi.
 Cuvantul, ca instrument al activitatii mintale, permite evocarea selectiva a ideilor, obiectelor si
reprezentarilor acestora, precum si punerea lor in relatii variate pentru a elabora idei, imagini si
proiete noi.

CU MOTIVATIA
Limbajul are rolul de a coordona motivatia in actiunea sa de satisfacere a necesitatiloar.

Prin forma persuasiva a functiei reglatorii a limbajului, se poate urmari inducerea unor convingeri, a
unor idealuri sau conceptii despre lume si viata ce vor fi adoptate de subiect. In cazul in care subiectul
nu este constient de acest lucru, avem de-a face cu manipularea.

Atat persuasiunea cat si manipularea pot fi exercitate in cadrul motivatiei extrinsece, ce isi are sursa
in afara subiectului, fiindu-i sugerata sau chiar impusa.

CU AFECTIVITATEA

Limbajul, prin functia sa de baza, cea de comunicare, nu se rezuma doar la transmiterea de informatii,
ci si de trairi emotionale, impartasirea propriilor emotii si sentimente.

Prin functia sa catarhica, limbajul faciliteaza eliminarea tensiunii emotionale acumulate in urma unor
evenimente. Spre exemplu, prin destainuire, spovedanie, consiliere, s.a.

Trairile afective se exteriorizeaza printr-o serie de manifestari comportamentale, non-verbale,

precum mimica si pantomimica (ras, plans, zambet, dans), modificarile de natura vegetativa
(vasocontractia si vasodilatatia, amplificarea sau diminuarea respiratiei) si modificarile vocii (ritmul,
timbrul), care corelate constituie conduita emotional-expresiva corespunzatoare fiecarei trairi, astfel
ne putem da seama de trairile emotionale ale celorlalte persoane.
EX: Bucuria se exteriorizeaza prin tinuta dreapta, ochii deschisi stralucitor si
neclintirea bratelor.

CU ATENTIA
Limbajul intervine in cadrul formei externe a atentiei, prin functia sa reglatorie, asigurand reglarea
conduitei unei alte persoane,de forma fii mai atent!.

Limbajul intern intervine in cadrul formei interne a atentiei, orientand-o si concentrand-o asupra
diferitelor aspecte ale psihologiei proprii.

Limbajul intern intervine in cadrul formei voluntare a atentiei prin mobilizarea de forma trebuie sa
fiu mai atent!, asigurand astfel desfasurarea activitatii in conditii optime.

CU VOINTA
In cazul componentelor vointei, limbajul intervine prin denumirea si constientizarea scopului, ca o
componenta a vointei.

In cadrul executiei ca etapa a actului voluntar, limbajul intern are rolul de a confrunta planul stocat
in memorie in etapa aparitiei motivelor si reactualizat in prezent cu derularea faptelor precum si de a
regla aceasta activitate.
 CU PERSONALITATEA
Comunicarea este esentiala in relatiile interumane, astfel tind sa fie mai apreciate temperamentele
comunicative, extravertite decat cele slab comunicative, introvertite.

Limbajul face parte din organizarea superioara a inteligentei, alaturi de alte procese si fenomene
psihice.
 MOTIVATIA
CU GANDIREA
Motivatia sustine si energizeaza gandirea.

Trebuintele nesatisfacute orienteaza si dirijeaza gandirea pe directia satisfacerii acestora.

Convingerea este esentiala ca o propozitie logica sa fie considerata o judecata, adica un act de
gandire.

Motivatia faciliteaza intelegerea, ca modalitate a gandirii, prin mecanismul cuplajului informational,

astfel subiectul este racordat la setul respectiv de informatii pe un fond de tensiune, iritare, frustrare.

Motivatia este implicata in cadrul rezolvarii de probleme, astfel problema poate fi solutionata mult
mai repede si mai bine deoarece atunci cand nu reusim sa rezolvam o problema, se produce
fenomenul de frustrare.

In vederea rezolvarii de probleme este necesar un optimum motivational, motivatia excesiva sau lipsa
acesteia constituie factori care influenteaza rezolvarea de probleme, putand atat sa o stimuleze cat si
sa o inhibe, in functie de subiect.

CU MEMORIA
Motivatia sustine si energizeaza memoria.

Memoria are un caracter selectiv, adica nu fixam, pastram si reactualizam chiar totul, ci informatiile
care corespund cu dorintele, trebuintele, motivele, interesele, convingerile, indealurile, conceptiile si
aspiratiile noastre.

Interesul pentru un domeniu favorizeaza memorarea involuntara a informatiilor referitoare la acel

domeniu.

Motivatia pozitiva, intrinseca si cognitiva asigura fixarea, pastrarea si reactualizarea mult mai rapida,
trainica si fidela a informatiilor.

CU IMAGINATIA
Motivatia sustine si energizeaza imaginatia.

Motivatiile puternice (trebuinte, motive, interese, idealuri, convingeri, conceptia despre lume si viata,
aspiratii, s.a) orienteaza si dirijeaza procesul imaginativ, fie ca este vorba despre forma lui voluntara
(imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare, visul de perspectiva) sau forma lui involuntara (visul
din timpul somnului, reveria).

Motivatia are o receptivitate mai mare asupra anumitor elemente ale realului (precum trebuintele
fiziologice, de securitate, de afiliere, s.a.), astfel permite o transformare in cunostiinta de cauza, a
acestora in idei, imagini si proiecte noi.
 Imaginatia creatoare ca forma voluntara a imaginatiei, este influentata de trebuinta de autorealizare,
de interesul pentru noutate.

Interesele, convingerile, idealurile, conceptia despre lume si viata reflecata visul de perspectiva.

CU LIMBAJUL
Dezvoltarea abilitatilor de comunicare se realizeaza cu ajutorul motivatiei, de exemplu cea cognitiva
sau cea intrinseca, datorita unor trebuinte de afiliere sau cognitive.

CU AFECTIVITATEA
Toate calitatile proceselor afective depind de motivatie, astfel :
o Subiectivismul reflecta gradul de satisfacere sau nesatisfacere a motivatiei astfel daca o
trebuinta a fost satisfacuta sunt resimtite trairi afective pozitive iar daca nu a fost satisfacuta
sunt resimtite trairi afective negative.
o Polarizarea depinde de satisfacerea sau nesatisfacerea trebuintelor care genereaza trairi
afective pozitive sau negative, stenice sau astenice.
o Mobilitatea (conversia) trairilor afective se apreciaza in functie de aparitia unor noi motive.
o Durata trairilor afective corespunde duratei in care actioneaza motivul.

Orice comportament are la baza o trebuinta, un motiv, un interes, o convingere, un ideal, o conceptie
despre lume si viata, o aspiratie si este insotit de trairi afective diverse.

Emotiile superioare se construiesc in jurul intereselor, ca forme a motivatiei.

Motivatia pozitiva se asociaza trairi afective pozitive in timp ce motivatia negativa se asociaza cu trairi
afective negative.

Motivatia intrinseca se asociaza cu trairi afective pozitive in timp ce motivatia extrinseca se poate
asocia atat cu trairi afective pozitive cat si negative.

CU ATENTIA
Motivatia, prin functia ei de directionare, faciliteaza orientarea selectiva si concentrarea atentiei pe
scop.

Motivatia favorizeaza atentia involuntara prin interes care este un factor intern de declansare a
acesteia.

In cadrul formei voluntare a atentiei, decizia de a fi atent este consecinta alegerii unor motive si
renuntarii la altele.

Motivatia este o conditie absolut necesara in cadrul concentrarii sau stabilitatii atentiei, ca insusiri ale
acesteia.

CU VOINTA
In cadrul scopului, ca o componenta a vointei, motivatia este implicata in sustinerea si energizarea
activitatii.
 Optimul motivational stabileste o relatie directa cu optimul volativ, astfel daca sarcina este perceputa
ca fiind mai grea, respectiv mai usoara decat in realitate, obstacolul va fi subevaluat sau supraevaluat,
ceea ce va determina un efort voluntar cu un consum prea mare de energie, rezultand oboseala sau
un efort voluntar prea mic ce nu va fi suficient pentru depasirea obstacolului si atingerea scopului
constient stabilit.

Aparitia si lupta motivelor determina actul voluntar, de a alege intre acestea si de a desfasura efectiv
actiunea.

In cadrul etapelor actului voluntar, decizia este luata de multe ori pe baza intereselor proprii.

Puterea, ca insusire a vointei, este sustinuta de catre motivatie.

CU PERSONALITATEA
In cadrul aptitudinilor speciale precum cele pedagogice, sportive, tehnice si scoalare, interesele
asigura succesul si performanta in activitate.

In cadrul teoriei inteligentei emotionale formulata de Daniel Goleman, motivatia este o competenta
emotionala si sociala de baza ce presupune orientarea preferintelor personale pe directia atingerii
scopurilor.

Componenta motivationala stabileste ca atitudinea isi are sursa in trebuintele, motivele, interesele,
convingerile, idealurile, conceptia despre lume si viata, aspiratiile subiectului, si sunt orientate pe
directia atingerii scopului. Andrei Cosmovici considera ca atitudinea este intotdeauna expresia unui
motiv.
 AFECTIVITATEA
CU GANDIREA
Afectivitatea sustine si energizeaza gandirea.

Tonul afectiv al proceselor cognitive, ca proces afectiv primar, se refera la trairile afective car insotesc
orice act al gandirii.

Procesele afective faciliteaza intelegerea, ca modalitate a gandirii, prin mecanismul cuplajului

informational, astfel subiectul este racordat la setul respectiv de informatii pe un fondul unor trairi
afective negative.

Tensiunea emotionala reprezinta un factor important in rezolvarea de probleme ca poate avea atat
un rol de stimulare cat si de inhibare.

CU MEMORIA
Afectivitatea sustine si energizeaza memoria.

Memoria are un caracter selectiv, nu fixam, pastram si reactualizam chiar totul, ci informatiile insotite
de trairi afective puternice, pozitive.

Procesul de memorare poate fi insotit o tensiunea emotionala atunci cand nu reusim sa memoram
sau cand suntem in criza de timp, si poate avea atat un rol de stimulare cat si unul de inhibare, in
functie de subiect.

In cadrul formei voluntare a memorarii, sunt retinute informatiile insotite de trairi afective placute.

Recunoasterea sau reproducerea anumitor informatii fixate si pastrate pot fi insotite de tairi afective
pozitive sau negative.

In cadrul memoriei de lunga durata (MLD), memoria episodica presupune retinerea unor evenimente
dispersate din viata unui om, insotite de trairi afective puternice, placute sau neplacute, spre
exemplu, prima zi de scoala.

Afectivitatea este un factor de optimizare al memoriei, astfel informatiile insotite de trairi afective
placute sunt fixate, pastrate si reactualizate mult mai bine decat celelalte.

In cadrul teoriei uitarii motivate formulata de Sigmund Freud, sunt uitate acele informatii asociate cu
evenimente neplacute, dureroase sau amenintatoare, evenimente insotite de trairi afective puternice
si negative.

CU IMAGINATIA
Afectivitatea sustine si energizeaza imaginatia.

Tensiunea emotionala pe care o traieste omul la un moment dat favorizeaza evocarea experientelor
anterioare si transformarea lor.
 Un nivel crescut al afectivitatii, chiar negativa, favorizeaza mai mult productivitatea imaginatia decat
trairile emotionale mai slabe.

Emptia ca procedeu imaginativ presupune situarea si pe paln afectiv in locul unei alte persoane.

Visului din timpul somnului ca forma involuntara a imaginatiei, are un caracter afectiv deoarece in
timpul sau traim emotii puternice de spaima, groaza, neliniste sau bucurie pe care le consideram
reale.

In cadrul reveriei ca forma involuntara a imaginatiei, satisfacerea pe care simbolica a unor trebuinte
este insotita de trairi afective pozitive.

Imaginatia creatoare ca forma voluntara a imaginatiei, este favorizata de trairi afective intense si este
influentata de sentimentul intelectual de curiozitate.

Visul de perspectiva, ca forma voluntara a imaginatiei ,consta in proiectarea constienta a drumului

propriu de dezvoltare si este insotit de trairi afective pozitive.

CU LIMBAJUL
Trairile afective insotesc mesajul transmis atat prin comunicarea verbala cat si prin cea non-verbala
(prin gesturi, mimica, pozitia corpului, s.a.).

Trairile afective sunt prezente si in limbajul scris prin descriere.

CU MOTIVATIA
Afectivitatea poate dobandi si functia de motiv, impulsionand subiectul spre actiune, ca de exemplu
prin emotii si sentimene precum: frica, gelozia, supararea, iubirea, bucuria, s.a.

Afectivitatea orienteaza activitatea psihica in raport cu motivatia, astfel activitatile insotite de trairi
afective pozitive vor fi preferate de catre subiect, celelalte fiind respinse.

Satisfacerea trebuintelor genereaza trairi afective pozitive iar in cazul in care nu sunt satisfacute,
acestea genereaza stari de alarma afectiva.

Trairile afective pozitive sunt considerate un indicator pentru identificarea intereselor in

comportament.

Convingerile sunt forme ale motivatiei puternic traite afectiv.

Motivatia pozitiv este provocat de laude, elogii care produc triri afective pozitive, motivatia
negativa se realizeaza prin reprosuri, amenintari, care produc trairi afective negative iar motivaia
afectiva rezulta din nevoia omului de a obtine aprobarea altor persoane.

CU ATENTIA
Starile afective pozitive create de un obiect vor concentra atentia involuntar asupra acelui obiect.

Forma espectativa a atentiei este insotita de trairi afective diverse.

 Afectivitatea favorizeaza sau ingreuneaza atentia, spre exemplu frica, sentimentul datoriei, pasiunea
pentru un domeniu concentreaza atentia, in timp ce nepasarea sau indiferenta distrage atentia.

Afectivitatea are un rol de influentare a conduitei celorlalti, ce impune concentrarea atentiei celor din
jur asupra problemelor si trairilor noastre.

CU VOINTA
Vointa este sustinuta si energizata afectiv.

In cadrul luptei motivelor ca etapa a actului voluntar, satisfacerea sau nesatisfacerea unor motive
este insotita de trairi afective diverse. De asemenea, decizia poate fi luata pe criterii afective iar
subiectivismul si implicarea afectiva pot denatura corectitudinea verificarii.

CU PERSONALITATEA

Maturitatea emotionala indica prezenta stapanirii de sine ca trasatura voluntara de caracter, precum
si insusirea modalitatilor adaptative deoarece emotivitatea este o trasatura de personalitate, ea
avand un rol determinant in stabilirea tipului temperamental dupa tipologia scolii franco-olandeze.

In cadrul teoriei inteligentei emotionale formulata de Daniel Goleman, deprinderile sociale sunt o
competenta sociala si emotionala de baza ce se refera la capacitatea de a fi eficient in relatiile
interumane din punct de vedere emotional iar empatia, care este tot o competenta sociala si
emotionala de baza presupune situarea si pe plan afectiv in locul unei alte persoane pentru a ii
intelege mai ibne comportamentul.

Componenta afectiva sustine si energizeaza atitudinile cu care ne identificam, le aparam si le

promovam in relatiile cu ceilalti.
 ATENTIA
CU GANDIREA
Nici una dintre operatiile gandirii nu se poate realiza in lipsa atentiei.

Principiile logicii nu pot fi aplicate in cadrul demersului inductiv sau deductiv fara ca persoana sa
urmareasca cu atentie sensul si corectitudinea concluziilor la care a ajuns.

Atenti orienteaza constiinta asupra notiunilor, judecatilor si rationamentelor.

Fara atentie nu putem vorbi de nici o modalitate a gandirii (precum intelegerea sau rezolvarea de
probleme).

Cu cat acordam mai multa atentie obiectului, cu atat putem sa intelegem mai bine si sa rezolvam mai
bine o problema.

CU MEMORIA

Memoria are un caracter selectiv, nu fixam, pastram si reactualizam chiar totul, atentia fiind un factor
care influenteaza selectivitatea.

Forma noua, neobisnuita a unui obiect orienteaza selectiv si concentreaza involuntar atentia ce
faciliteaza memorarea involuIntara a acestora, insa atentia face posibile toate formele de memorare,
precum cea voluntara, involuntara, logica si mecanica.

Cu cat acordam mai multa atentie fixarii unei informatii, pastrarea poate fi mai trainica si
reactualizarea mai fidela.

Atentia face posibil procesul reactualizarii informatiilor fixate si pastrate anterior,, atat sub forma
recunoasterii cat si a reproducerii.
o In cadrul recunoasterii, atentia externa este focalizata asupra stimulilor externi pe care ii
confrunta cu informatiile fixate si pastrate anterior.
o In cazul reproducerii, atentia interna se focalizeaza asupra stimulilor interni precum indicii de
recuperare si schemele cognitive fixate si pastrate anterior.

Volumul memoriei corespunde cu cel al atentiei de unde isi are sursa deoarece nu putem fixa, pastra
si reactualiza simultan mai multe obiecte decat pot intra in campul atentiei, adica pana la 72 obiecte
simultan.

Factorii perturbatori pot distrage atentia si astfel pot ingreuna procesul de memorare.

CU IMAGINATIA
Atentia interna se focalizeaza asupra experientei anterioare ce urmeaza sa fie combinata si
transformata in idei, imagini si proiecte noi.
 Visul de perspectiva ca forma voluntara a imaginatiei il face pe subiect sa-si concentreze atentia
asupra a ceea ce este semnificativ pentru el.

CU LIMBAJUL
Mentinerea atentiei asupra emitatorului impiedica bruierea comunicarii si faciliteaza receptarea
mesajului.

Starea de atentie a unei persoane poate fi constata in comportament dupa mimica, gesturi si pozitia
corpului astfel majoritatea persoanelor scot limba si ating cu ea buza superioara sau isi musca buza
inferioara.

In cazul monologului subiectul trebuie sa fie atent la feedback-ul publicului, ce se manifesta de obicei
prin comunicare non-verbala dar si prin apostrofari verbale, pentru a isi regla mesajul in functie de
capacitatile cognitive ale acestuia.

CU MOTIVATIA
Atentia creaza starea necesara ce faciliteaza satisfacerea necesitatilor.

Atentia continua pe o perioada mare de timp este considerat un indicator al interesului in

comportament.

Motivatia intrinseca presupune atentia interna in timp ce motivatia extrinseca presupune atentia
externa.

CU AFECTIVITATEA
Concentrarea atentiei asupra unui obiect sau persoana permite receptarea clara si distincta a
anumitor detalii ce pot provoca trairi afective diverse.

CU VOINTA
Atentia orienteaza subiectul asupra scopului constient stabilit si asigura executia deciziei adoptate.

Atentia intervine in cadrul etapelor actului voluntar, astfel in cadrul luptei motivelor si a deciziei,
atentia are rolul de conditie facilitatoare iar in cadrul executiei, atentia este mentinuta pentru
atingerea scopului constient stabilit.

CU PERSONALITATEA
Insusirle atentiei, dezvoltate in grade diferite se transforma in aptitudini.
 VOINTA
CU GANDIREA
In lipsa vointei nu putem forma notiuni, judecati, rationamente, nu putem intelege, nu putem rezolva
o problema si nu putem lua decizii, astfel ramanand mereu nehotarati.

Vointa finalizeaza orice act al gandirii determinand depasirea obstacolelor aflate in calea atingerii
scopurilor constient stabilite.

CU MEMORIA
Memoria are un caracter selectiv, nu fixam, pastram si reactualizam chiar totul, efortul voluntar fiind
un factor important ce influenteaza selectivitatea memoriei.

In cadrul procesului de memorare, vointa diferentiaza memorarea involuntara de cea voluntara care
necesita efort voluntar in vederea fixarii si stabilirea unui scop in cazul in care informatiile trebuiesc
retinute pe o perioada diferita de timp.

In cadrul procesului de reactualizare, recunoasterea se poate realiza atat in mod voluntar cat si
involuntar, in timp ce reproducerea se realizeaza intotdeauna in mod voluntar.

CU IMAGINATIA
Elaborarea mintala a ideilor, imaginilor si proiectelor noi necesita efort voluntar.

Vointa diferentiaza formele voluntare ale imaginatiei precum imaginatia reproductiva, imaginatia
creatoare si visul de perspectiva de cele involuntare precum precum visul din timpul somnului,
reveria, imaginile hipnagogice si hipnopompice.

Prin exercitiu voluntar se poate realiza un anumit control al visului din timpul somnului, denumit vis
lucid.

CU LIMBAJUL
Efortul voluntar regleaza si perfectioneaza atat comunicarea verbala cat si pe cea non-verbala
putand, spre exemplu, initia sau inhiba expresivitatea acesteia.

CU MOTIVATIA
Efortul voluntar mobilizeaza energia psiho-nervoasa pe directia depasirii obstacolelor si satisfacerii
necesitatilor.

Efortul voluntar indelungat este considerat un indicator al interesului in comportament.

Cu ajutorul efortului voluntar se obtine optimum motivational prin submotivare sau supramotivare,
in cazul in care dificultatea sarcinii este perceputa gresit.

CU AFECTIVITATEA
Efortul voluntar intervine in cadrul exteriorizarii trairilor afective prin initierea sau inhibarea
exteriorizarii acestora.
 Cu ajutorul efortului voluntar pot fi inhibate manifestarile prea impulsive, explozive si violente ale
afectelor care desi se supun mai greu controlului constient, acesta nu este total exclus, de aceea
omul este responsabil de activitatile comise sub impulsul afectelor.

Efortul voluntar poate initia sau inhiba cristalizarea emotiilor in sentimente.

Cu ajutorul efortului voluntar pot fi inhibate anumite sentimente sau pasiuni daunatoare.

CU ATENTIA
Efortul voluntar diferentiaza formele atentiei, astfel aceasta lipseste in cea involuntara, este prezenta
in cea voluntara iar cea postvoluntara presupune deprinderea de a fi atent ca urmare a acestuia.

Prin exercitiu voluntar, insusirile atentiei dezvoltate in grade diferite se transforma in aptitudini.

CU PERSONALITATEA
Prin exercitiu voluntar, aptitudinile se transforma in capacitati.

Prin efort voluntar caracterul poate si trebuie sa ia sub stapanire, intr-o anumita masura,
temperamentul pentru a inhiba manifestarle prea explozive si pentru a initia o accentuare a
manifestarilor prea pasive.

Componenta voluntara este considerata de catre psihologia germana dar si de catre psihologi romani
precum Paul-Popescu Neveanu drept cea mai importanta componenta a atitudini deoarece in timp ce
componenta cognitiva, motivationala sau afectiva desemneaza doar intentia, reprezentand latura
orientativa a caracterului, componenta voluntara le traduce pe acestea in fapte, reprezentand latura
reglatorie a caracterului.

Prin exercitiu voluntar, insusirile vointei, dezvoltate in grade diferite, se pot transforma in trasaturi
voluntare de caracter, astfel o persoana poate fi perseverenta, indrazneata, curajoasa, s.a. Psihologia
germana considerand astfel caracterul drept vointa moraliceste organizata.