SLIDE 1

Senzatia - proces psihic cognitiv elementar prin intermediul caruia se reflecta sub forma
imaginilor simple si primare însusirile obiectelor si fenomenelor cand acestea actioneaza in mod
direct asupra organelor de simt.
-Senzatia este prima treapta de cunoastere cu lumea înconjuratoare. Prin
intermediul senzatiilor noi primim informatii despre nesfarsita bogatie de insusiri ale obiectelor si
fenomenelor lumii reale. Ele sunt considerate ca cele mai elementare fenomene psihice din
categoria proceselor cognitive.
-Omul nu dispune de capacitatea de a inregistra senzatii separate, decat in primele saptamani de
viata.

SLIDE 2
Deoarece senzatiile apar numai la contactul nemijlocit cu organul de simt, felurile senzatiilor sunt
determinate de organele de simt cunoscute de noi:
-urechea - auzul -senzatii auditive,
-ochiul - vazul - senzatii vizuale,
-limba - gustul -senzatii gustative,
-nasul - miros - senzatii de miros (olfactive),
-pielea - senzatii cutanate.

SLIDE 3
In producerea senzatiilor sunt implicate mai multe legi:
-legea intensitatii
-legea adaptarii
-legea contrastului senzorial
-legea sensibilizarii
-legea sinesteziei
-legea compensatiei
-legea semnificatiei

SLIDE 4
Legea intensitatii
-prag absolut minim: acesta este extrem de diferit de la o senzatie la alta. în cazul senzatiilor
vizuale pragul absolut minimal este de 1-2 cuante, în cel al senzatiilor auditive, de 16-20 vibratii
pe secunda, in timp ce pentru senzatiile tactile este nevoie de o energie de 100-10.000 de ori mai
mare decât energia luminoasa optica sau acustica. Diferente marcante exista si între pragurile
liminare ale senzatiilor gustative si olfactive. Pentru a aparea o senzatie gustativa este necesara
o cantitate de 25.000 de ori mai mare de molecule decât pentru senzatiile olfactive.
-prag absolut maxim: depasirea lui declanseaza, ca urmare a suprasolicitarii analizatorului, fie
durerea, fie neutralitatea aparatului în raport cu stimulul. La senzatiile vizuale acest prag are
valoarea de aproximativ 1.000 milimicroni (undele ultraviolete), la cele auditive de circa 20.000
Hz (ultrasunetele), valori a caror depasire produce mai întâi o senzatie de jena, apoi de disconfort
psihic ce se accentueaza cu timpul si se transforma în durere.
-prag diferential: cantitatea minima de excitant care adaugata la stimularea initiala determina o
noua senzatie
-prag operational: este mai mare decat cel diferential, pentru ca discriminarea senzatiilor trebuie
sa se faca repede si clar.
 SLIDE 5
Legea adaptarii
Sensibilitatea nu ramâne nemodificata sub influenta îndelungata a unui stimul specific de
intensitate constanta. Dimpotriva, ea îsi modifica parametrii functionali odata cu schimbarea
conditiilor de mediu. Cresterea sau scaderea sensibilitatii ca urmare a actiunii repetate a
stimulilor sau a modificarii conditiilor de mediu poarta denumirea de adaptare senzoriala.
-exemplu: trecerea de la lumina la întuneric si invers; prima presupune cresterea sensibilitatii, pe
când cea de-a doua, scaderea ei.
-procesul de adaptare se realizeaza gradat. Adaptarea la lumina se produce mai repede (în
câteva secunde), în timp ce adaptarea la întuneric se produce mai greu, vederea aproape
normala restabilindu-se în 20-35 minute, iar nivelul maxim intervenind dupa 2-3 ore.

SLIDE 6
Legea contrastului senzorial
Aceasta lege exprima cresterea sensibilitatii ca efect al stimularii spatio-temporare a excitantilor
de intensitati diferite, care actioneaza simultan sau succesiv asupra aceluiasi analizator.
Corespunzator, avem 2 tipuri de contrast: simultan si succesiv.
-contrastul simultan consta fie în accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor
prezentati în acelasi timp în câmpul perceptiei, fie în accentuarea stimulului principal sub influenta
stimulilor de fond.
-contrastul succesiv consta în cresterea nivelului sensibilitatii în raport cu un stimul prezentat la
scurt timp dupa actiunea mai îndelungata a altui stimul de aceeasi modalitate, dar diferit dupa
intensitate

SLIDE 7
Legea sensibilizarii
Daca adaptarea senzoriala consta în cresterea sau scaderea sensibilitatii ca urmare a schimbarii
conditiilor de mediu, sensibilizarea presupune cresterea sensibilitatii datorita interventiei unor
fenomene de interactiune. Acestea din urma se produc la mai multe niveluri.
-cel mai simplu nivel este cel al receptorului unui analizator, interactiunea având loc între
diferitele lui elemente structurale diferentiate. De exemplu, stimularea bastonaselor din retina
duce la cresterea sensibilitatii conurilor.
-un al doilea nivel al interactiunii este cel al segmentelor unuia si aceluiasi analizator. Faptul se
manifesta pregnant în cazul analizatorilor cu receptori perechi. Excitarea portiunii periferice a
retinei unui ochi poate duce la cresterea sensibilitatii portiunii centrale a celuilalt ochi.
-cel de-al treilea nivel al interactiunii este reprezentat de interactiunea dintre analizatori diferiti.
Experienta curenta arata ca auzim mai bine la lumina decât în întuneric.

SLIDE 8
Legea sinesteziei
Se refera la „transpunerea" unei forme de sensibilitate fntr-o alta modalitate senzoriala. Sunt
situatii când un stimul, desi este aplicat pe o anumita modalitate senzoriala, poate produce efecte
proprii unui alt analizator fara ca acesta sa fi fost stimulat.
-stimulii auditivi (acustici) produc efecte de vedere cromatica, asa-numita „auditie colorata". La fel
-stimulii optici produc efecte auditive sau ceea ce se numeste „vedere sonora".
-culorilor si sunetelor le pot fi atribuite si calitati tactile sau gustative; vorbim de „culori moi", de
„sunete dulci", etc.

SLIDE 9
Legea compensatiei
Insuficienta dezvoltare a unei modalitati senzoriale sau lipsa ei conduce la perfectionarea alteia
atât de mult, încât aceasta din urma preia pe seama ei functiile celei dintâi.
-la orbi si la surzi se dezvolta sensibilitatea tactila, vibratorie, olfactiva
SLIDE 10
Legea semnificatiei
Ceea ce conteaza în aceasta lege nu este atât forta (intensitatea) fizica a stimulului, cât valoarea,
semnificatia acestuia pentru individ.
-observatiile curente si cercetarile experimentale au demonstrat ca un stimul slab ca intensitate
dar foarte semnificativ pentru organism este mult mai bine receptionat decât un stimul puternic
dar nesemnificativ.
-legea semnificatiei actioneaza, asadar, în sens contrar legii intensitatii senzatiilor.