Analizatorul ca mecanism al senzatiei.

Mecanismele de producer a senzatiilor

In cadrul procesului de evolutiei organismele vii au dobandit excitabilitatea- proprietate caracteristica oricaror celule si care consta in a raspunde prin modificari biochimice la stimulari exterioare.O data cu aparitia tesutului nervos a aparut sensibilitatea ce a permis receptionarea nu doar a stimulilor cu semnificatie biologica directa ci si a altora, legati de primii.Daca excitabilitatea este functia oricarei celule, sensibilitatea este functia doar a unor celulele, numite receptori..Sensibilitatea permite si inregistrarea si analiza stimulilor in sine neutri (luminosi, sonori etc) dar va informa si despre stimuli biologici(hrana etc).Astfel sensibilitatea se va conecta in schema generala a functiei de semnalizare a sistemului nevos , de care se leaga aparitia psihicului. Din punct de vedere psihofiziologic, sensibilitatea apare ca functie a unui aparat specific denumit sistem de integrare senzoriala sau analizator. Analizatorul este un ansamblu structural-functional care face posibila aparitia senzatiilor. Analizatorul se compune din urmatoarele componente (blocuri functionale): a.Receptorul(blocul receptor) este reprezentat de celulele senzoriale dispuse la periferie.Are rolul de a inregistra actiunea stimulului specific si de a o transforma in excitatie nervoasa(codare senzoriala primara),Lezarea lui va duce la pierderea sensibilitatii pentru stimuli modali corespunzatori(lezarea retinei duce la orbire). b.Calea de conducere a influxului nervos(blocul intermediar cortical).Ea este formata din fibre nervoase sensitive si mai multi centri subcorticali care realizeaza o analiza primara a influxului nervos si un prim filtraj sensorial, astfel ca la scoarta se vor transmite doar anumite impulsuri.Vor rezulta si acele coduri de ordinul al doilea(cele de ordinul I se realizeaza de catre blocul receptor).Caile de conducere se numesc
1

specific, si ele transfera informatia la scoarta cerebral specializata. c.Veriga centrala(blocul cortical) cea mai importanta componenta a analizatorului. Trebuie mentionat ca unei celule receptoare ii corespunde un punct prcis determinat in aria senzoriala corticala(de exemplu:in lobii occipital pentru receptia vizuala etc).Aceasta zona corticala va avea rol in decodificarea mai exact transformarea impulsurilor nervoase in fapt psihici.Ea are o portiune centrala numita nucleul analizatorului aici se realizeaza cele mai fine operatii de decodificare dar si o zona periferica ce detine functii de integrare a senzatiilor in ansambluri, numita zona de asociatie.Lezarea zonelor senzoriale corticale duce la afectarea capacitatii de diferentiere si recunoastere a obiectelor si chiar se poate ajunge la pierdere definitiva(stimuli vizuali- cecitate centrala). In afara cailor specific de conducere a semnalelor, in cadrul fiecarui analizator vor gasi si cai nespecificeprin ele circula semnale apartinand oricarei modalitati.Acestea vor transmite excitatia in mod difuz si o vor distribui pe intreaga suprafata a scoartei cerebrale si astfel se mentine nivelul de activare necesar pentru starea de veghe.Acest sistem se numeste reticulat activator ascendent. In cadrul unor experimente s-a aratat ca sectionarea cailor acestui sistem a dus la scufundarea subiectului intr-o stare profunda de inhibitie, din care nu a putut sa fie scos nici cu stimulari nocive. d.Conexiunea inversaasigura autoreglarea analizatorului pentru cea mai buna receptionare a stimulilor.Ea este formata din cai nervoase descendente,cortico-subcorticale, prin care scoarta cerebral va influenta in mod regulator celelalte blocuri functionale ale analizatorului.