Sunteți pe pagina 1din 7

SIGMUND FREUD

STRUCTURA INCONSTIENTULUI

In cateva din lucrarile sale fundamentale (Interpretarea viselor, 1899;


Psihopatologia vietii psihice, 1901; Trei eseuri asupra sexualitatii; Cuvantul de spirit
si relatia sa cu inconstientul, 1905 ), Freud porneste de la ideea ca viata psihica a
individuluiare la baza dualitatea pulsiunilor sexuale care tind:

® pe de o parte, la conservarea spatiului si a pulsiunilor Eului

® iar pe de alta parte, la conservarea individului.

El contesta absolutizarea datului constient si propune impartirea topografica a


psihicului, implicit o organizare pe verticala a vietii psihice.

· Inainte de 1920 ,,aparatul psihic” este compus dintr-o serie de componente sau
nivele supraetajate:

• inconstient este rezervorul trairilor si actelor refulate, al instinctelor sexuale ;


• preconstient este un fel de filtru indeplinind functia de ,,cenzura” si permitand
accesul selectiv in constiinta a acelor impulsuri si tendinte acceptabile pentru
ea;
• constient este un ,,strat superficial”, de fapt, expresia unor adancuri in care
predominant este inconstientul.

,,Veritabilul” nivel de organizare a vietii psihice il constituie, dupa Freud,


inconstientul deoarece el guverneaza gandurile, actiunile, imaginile, reprezentarile.

Pina la Freud , in cadrul sistemelor filosofice , cercetarea fenomenului inconsti-


entului se marginea la discutiea despre raportul dintre constient si inconstient.Refe-
rinte la inconstient regasim si in operele filosofilor (Kant , Schelling , Shopenhauer ).

Centrul de greutate al conceptiei lui Freud despre realitatea psihica devine


inconstientul.
-2-

Ginditorul vienez , determina statul independent al inconstientului si cerceteaza


specificul acestui fenomen.Mai mult decit atit , Freud recunoaste drept pro-cese active
psihice numai pe cele inconstiente , darn u si continutul constiintei. Inconstientul i se
reveleaza lui Freud ca urmare a practicii clinice,cind in urma analizei cazurilor
clinice indentifica o relatie anume intreinconstient si diapunctiile nevroticecauzate
de reprimari sexuale.Pe linga inconstient,psihicul uman,in viziunea
psihanalistului,cuprindea constiientul si preconstientul (prima topica).Comparind
minte umana cu un ghetar, Freud numeste partea de la suprafata apei „constient”, iar
partea aflata sub nivelul apei «inconstient» . Inconstientul este deci partea cea mai
dominanta, depozitul tutror impulsurilor si dorintelor, a continuturilor psihicerfulate,
neaccesibile constiintei. Incconstientul este irrational si asculta de comandamentele
principiului placerii, ignorand orice forma de moralitate.
Freud sustine ca orice proces psihic este prezent in inconstient si abia apoi poate
deveni element al sferei constientului.
In al doilea deceniu al secolului al XX-lea , Sigmund Freud avanseaza o caracte-
ristica originala a structurii vietii psihice.
Termenii care desemneaza aceasta structura sint : ID , EGO si SUPER-ego.
Astfel: ID , sinele , sau inconstientul este acel strat intern adinc , acea zona pulsionara
a psihicului , in care isi gasesc adapost miscarile sufletesti , care exprima
pasiunileinconstiente ale omului;
EGO (eu) este intermediar intre ID si lmea externa , adica instanta psihica de
coordonare , de echilibrare si impacare; SUPER-ego este un censor exigent , o
instanta ce include interdictiile morale , socio-culturale si istorice.SUPER-ego
genereaza momentele cind persoana isi interzice realizarea unei necesitati , sau a unei
placeri.

In acest fel , necesitatile nu dispar , ci isi pierd actualitatea.Raportul dintre aceste


trei instante este divers si contradictoriu.

EGO incearca sa-l supuna pe ID , dar pina la urma il urmeaza , creind doar
aparenta unei superioritati.SUPER-ego , deasemenea , este superior instantei EGO ,
deoarece joaca rolul sentimentului inconstient al vinovatiei.Asfel , EGO este sfisiat
intre ID si SUPER-ego , fiind , dupa cum spune Freud , ,,o fiinta nenorocita” .
Aceasta constatare a naturii contra dictorii a omului devine unelement important al
noii paradigma psihologice a secolilor al XlX-lea si al XX-lea .
-3-

Freud a aratat ca psihismul nu este reductibil la constient si ca anumite “continuturi”


devin accesibile constiintei numai dupa ce sunt depasite anumite rezistente. Dorind sa
lamureasca, la un moment dat, intelesul acestui termen, Freud insusi a facut distinctia
intre trei modalitati in care termenul de inconstient a fost folosit in psihanaliza.

• In sensul cel mai larg, descriptiv , inconstient inseamna tot ceea ce nu este
constient, adica tot ceea ce nu este in clipa prezenta in campul constiintei. De
exemplu, desi nu ne gandim tot timpul, in fiecare secunda, in fiecare minut, la
numarul nostru de telefon, totusi n-il putem aminti ori de cate ori avem nevoie, pentru
ca numarul de telefon este doar temporar in afara constiintei noastre si nu exista nici
un motiv pentru care acest numar sa nu poata fi amintit. Astfel de informatii care pot
fi usor facute constiente sunt localizate in ceea ce se numeste preconstient – acesta era
de altfel si sensul in care inconstientul a fost inteles de filosofi inaintea lui Freud.

• In contrast cu sensul pur descriptiv, mai exista un sens al inconstientului. La


nivelul acestuia exista memorii ale copilariei precoce, impulsuri si dorinte
inacceptabile pentru ego-ul constient si care nu pot fi rememorate indiferent de efortul
depus. Asemenea memorii sunt reprimate din constient. Simptomele isterice isi
datoreaza existenta unor asemenea idei inconstiente care, in ciuda intensitatii si
activitatii lor, raman in afara constiintei. Memoriile reprimate nu sunt niciodata
admise la nivelul constiintei atata timp cat reprimarea functioneaza bine. Pentru ca
acest sens al conceptului de inconstient se refera la activitatea energetica în forta a
ideilor aflata in afara constientului si implica o cheltuiala continua de energie pentru a
le tine in afara constientului, acest sens este numit si dinamic sau, cum s-a referit
Freud la el, economic.

• Investigatiile lui Freud asupra viselor i-au aratat ca exista cel putin doua tipuri de
modalitati de functionare mentala: procesele primare si procesele secundare.

Inconstientul este caracterizat printr-o mobilitate crescuta a fixarii catectice a


energiei, asa cum este evidentiat de capacitatea sa de a condesa, de a deplasa si de a
distorsiona ideile. Mai mult, inconstientul raspunde cererilor impuse de principiul
placerii care preseaza in permanenta pentru gratificarea dorintelor, in contrast cu
orientarea realista, inhibitorie a preconstientului. In consecinta, inconstientul poate fi
conceptualizat ca un sistem unic de operare in acord cu propriile reguli de functionare,
laolalta cu celelalte sisteme psihice, care la randul lor, functioneaza dupa propriile
reguli. In acest sens, inconstientul are un inteles sistematic.
-4-

Freud a conceputualizat inconstientul ca unul din sistemele descrise de el in cadrul


primei sale teorii asupra aparatului psihic, numita teoria topografica.

Caracteristicile esentiale ale inconstientului ca sistem sunt:

1) continuturile sale sunt reprezentari ale pulsiunilor;

2) aceste continuturi sunt deformate si prelucrate sub actiunea unor mecanisme de


aparare de genul deplasarii si condensarii;

3) pentru ca poseda o energie pulsionala considerabila aceste continuturi incearca in


permanenta sa se intoarca in constiinta si actiune – dar ele nu se pot intoarce in
sistemul constient-preconstient decat sub forma unor formatiuni de compromis dupa
ce au fost supuse deformarilor cenzurii;

4) mai ales dorintele din copilarie sunt cele care cunosc o fixatie in inconstient.

Sfera inconstientului este o rganizata altfel decit sfera constientului. Pentru


inconstient criteriul realitatii nu este atit de important ca pentru constient.
Inconstientul este orientat catre acte interne apriorice , cu sint instinctele , doritele si
complexele. Sigmund Frud evedentiaza doua instincte principale : instinctual vietii
(reprezentat de Eros ) si instinctual mortii (numit Tanatos).

Principalele manifestari ale inconstientului sunt actele ratate si visele, precum si


simptomele tulburarilor psihice.

Actele ratate sunt acte psihice care rezulta din interferanta a doua intentii: una
constienta si alta preconstienta sau inconstienta, prima constiituind tendinta
perturbata, iar cea de-a doua, tendinta perturbatoare. Ele apartin zonei normalului si
nu patologicului, intrucat nu produc suferinta si se insotesc de constientizarea lor ca
greseli – spre deosebire de simptomele nevrotice care produc suferinta si nu sunt
constientizate ca fiind de natura nevrotica.

Simptomul nevrotic este o formatiune de compromis in care se confrunta si se


satisfac simultan tendinta interzisa ,si apararea impotriva acestei tendinte. In ceea ce
priveste fortele care se confrunta in conflictul nevrotic, Freud a sustinut constant ideea
unei etiologii sexuale, ceea ce inseamna ca sexualitatea reprezinta, intr-o forma sau
alta, elementul indispensabil.
-5-

Dintre pasiunile care determina diversitatea intereselor , Freud deodebeste incestul,


canibalizmul si ,,setae de a ucide” . Dintre complexe , cel mai insemnat pentru Freud
este complexul lui Oedip.Realitatea , pentru inconstient , este ralitatea instinctelor , a
dorintelor si complexelor , care supun personalitatea ,, principiului placerii”.

Din punctual de vedere al teoriei psihanalitice , libidoul – tendinta catre placere ,


sau capitalul plsional – devine sensul existentei umane.Independent de elemental la
care se raporteaza persoana totul ete apreciat de individ ca realitate psihica.Lumea
fanteziilor este tot atita importanta ca si lumea materiala.Uneori , aceasta lume poate
deveni mult mai importanta decit lumea externa.Dar principil placerii poate fi realizat
numai in lumea externa , aceea a culturii , a interdictiilor si a normelor morale.
Principiul realitatii ii impune personae un anumit cod de comportare si, de aceea ,
inconstientul opune rezistenta delimitarilor externr. In acest fel apare conflictul intre
constient si inconstient. Astfel are loc procesul de refulare , fenomen pri care EUL se
apara in mod inconstient de dorinte , motivatii , idei penibile sau primejdioase, care
contrazic convingerile sau normele morale.

Dar , sustine Freud , are loc doar o solutionare formala a conflictului. De fapt ,
persoana se instraineza de realitate si se adinceste in lumea iluziilor create de ea. Fuga
de realitate se incheie cu fuga in maladie. Nevroziile constitue exemplul unor asfel de
situatii.

Este important sa mentionam ca , in sfera realitatii psihice , nimic nu este


intimplator , indeferent daca individual in cauza este sau nu constient de acest
adevar.Din acest motiv , diferite actiuni , sau direglari de norma ( cum ar fi
lapsusurile, actele ratate , visele etc.) devin ,, ferestre” catre inconstient.

Freud recunoaste faptul evident ca toti oamenii poseda un inconstient si ca


activitatea acestuia nu poate fi blocata sau inhibata fara a naste dureroase distorsiuni
ale sufletului uman.iar daca inconstientul este present in fiecare din noi-fie ca o stim
sau nu,fie ca ne declaram bolnavi sau sanatosi din punct de vedere mintal – atunci
este evident ca activitatea noastra,indiferent de natura ei,trebuie sa se resimta din
imixtiunea subtila a inconstientului.Astfel, in orice activitate umana –
religie,cultura,politica etc. – exista o amprenta de netagaduit a prezentei
inconstientului psihic.
-6-

Sigmund Freud revizueste toate rezultatele filosofoce si stiintifice in problema


conceperii naturii deosebite a inconstientului.Freud a structurat in asa fel materialul
acumulat in domeniul filosofiei si stiintelor despre om , incit a obtinut un rezultat
remarabil , creind o noua paradigma filosofica si psihologica in problema omului.
-6-