Universitatea Titu Maiorescu

EXAMEN

București, 2021
 Şedinţa numarul 1

Începem prin a dezvolta relaţia terapeutică, a seta cadrul terapeutic.

Aflăm contextul de viaţă al pacientei (Basic ID). Intrebăm dacă a mers la medic pentru a
exclude probleme de natură organică, şi dacă nu a mers, atunci o rugăm să meargă şi să
investigheze.

Din povestea de viaţă a pacientei aflăm de când atacurile de panică au devenit o

problemă.

Stabilim de comun acord care sunt obiectivele.

Încheiem şedinţa cu o sumarizare şi feedback.

Tema: Să monitorizeze într-un jurnal răspunsurile la următoarele întrebări

1. Ce anume faceti atunci când anxietatea vă blochează relaţiile interpersonale?

2. Care este lucrul de care aveţi nevoie de la cei din jur?

3. Ce vă opreşte să solicitaţi ceea ce doriţi sau să dăruiţi celorlalţi ceea ce aveţi de

oferit?

Şedinţa nr 2

Dezvoltarea relaţiei terapeutice prin empatie, validare, încurajare, răbdare cu pacienta.

Punerea la curent cu ceea ce s-a întâmplat în săptămâna care a trecut ( a observat ceva
diferit la ea, alţii au văzut ceva diferit, s-a comportant altfel?) Ne concentrăm atenţia pe
astepectele positive, validăm ceea ce este semnificativ.

Discutarea temei.

Mai explorăm contextual de viaţă,(o lăsăm să ventileze şi avem o atitudine empatică,

răbdătoare) aflăm mai multe despre viaţa pacientei si facem psihoeducaţie.

Îi explicăm despre natura atacurilor de panică şi a agorafobiei, încercând totodată, prin

întrebări socratice să aflăm de la pacientă ce crede că se întâmplă cu ea în timpul unui atac de
panică şi ce se întâmplă de fapt.

Îi explic clientei legătura dintre consumul de cafea şi supraîncordarea de care suferă. Îi

spun să-şi monitorizeze consumul de cafea şi să restrângă răspunsurile la solicitările primite
prin intermediul mijloacelor de comunicare la o oră din timpul total de lucru. Să deconecteze
toate aparatele care emit semnale în timp ce lucrează sau mănâncă.

Temă: lista cu fricile pe care le are, ierarhizate de o scală de la 1 la 10, în functie de

intensitatea resimţită.

Închei şedinţa de terapie prin feedback.

Şedinţa nr 3

În această şedinţă după ce ne punem la curent cu temele, cu ceea ce s-a întâmplat în

intervalul de timp care s-a scurs de la şedinţa precedentă, îi propun un exerciţiu de imagerie
dirijată, pe care să-l facem în cabinet. Pasărea, metaforic o reprezintă pe mama pacientei.

Aşează-te foarte comod în scaunul tău, lasă-ţi ochii închişi şi imaginează-ţi un nor mare,
alb, pufos, aşezat lângă tine … atât de aproape încât te poţi urca pe el şi te poţi îmbarca pentru
o poveste minunată.

Simţi catifelarea şi moliciunea protectoare a acestui nor, pe măsură ce te cuprinde uşor

şi începe să te ridice, astfel încât pluteşti, pluteşti în sus spre cer, complet protejat, sprijinit
confortabil, într-o siguranţă desăvârşită.

Când norul pluteşte uşor către cer, o pasăre curioasă coboară şi aterizează lângă tine pe
nor. Te priveşte curioasă şi pare că ar spune “Hai să te joci cu mine!”. Apoi îşi întinde aripile
şi porneşte din nou, scufundându-se, năpustindu-se, zburând în jurul norului, intrând într-un
curent ascendent de aer cald, plutind pe o briză uşoară, complet liberă.

Norul tău pare că ar vrea să o urmeze, iar tu, la fel, te întrebi unde te-ar putea duce.
Dedesubt, poţi să vezi vârfurile copacilor, şi mai uluitor, din locul tău de pe nor, poţi să vezi
fiecare ramură şi frunză evidenţiate în ornamente delicate; câmpurile verzi şi galbene de grâu
au valuri de vânt care se joacă de-a lungul lor şi este acolo o panglică argintie a unui râu mic
care-şi urmează drumul întortocheat către vale.

Apoi zăreşti la mare distanţă, un curcubeu … clar, arcuit sus în ceruri. Pasărea pare că l-
ar fi zărit şi ea şi zboară spre el.

Pe măsură ce vii mai aproape, te minunezi de culorile efervescente ale curcubeului.

Fiecare culoare pare a fi umbrită cu argint, astfel încât este pură şi translucidă şi aproape
strălucind uşor, uşor … ca nici o altă culoare pe care ai mai văzut-o.

Pasărea te conduce mai întâi într-o scoică roz, cu strălucirea delicată a carapacei, ca un
răsărit. Te simţi ca şi când ţi s-ar fi oferit o nouă deşteptare. Culoarea te înconjoară şi norul
tău reflectă tonurile pastelate.
 Culoarea perlată trece într-un dulce portocaliu auriu, ca atunci când străluceşte cerul,
înainte să apară soarele. Aduce cu ea, promisiunea căldurii tămăduitoare a soarelui, iar tu te
încălzeşti în această culoare minunată, simţind că vindecarea începe în interiorul tău.

Acum urmezi micuţa pasăre care te conduce într-o dulce umbră verde, simbolul
proaspăt al dezvoltării şi înnoirii. Este o culoare atât de minunată, plină de posibilităţi, …
culoarea primăverii, a noilor plante gingaşe, a mugurilor explodând de pe ramurile gri ale
iernii şi aducând viaţă nouă. Este culoarea pe care cu toţii o aşteptăm îndată ce zilele reci,
întunecate ale iernii încep să se lungească şi să lumineze precum o nouă promisiune.

Iar de acolo, în albastrul limpede al cerului. Este imaginaţia ta, sau pasărea preferă
această culoare în mod special? Odată cu această culoare vine calmul şi liniştea, relaxarea şi
confortul.

Treptat, albastrul se modifică într-un purpuriu suav precum cerul în amurg … momentul
contemplării, al revizuirii, al căpătării a unei noi percepţii asupra sinelui în întregul Univers.

Pasărea, cu penele sale irizate, face giumbuşlucuri ici şi colo printre culorile
curcubeului, ca şi când ţi-ar atrage atenţia să-ţi spună: Vino! Si tu poţi face parte din acest
Univers”.

(Linişte pentru un timp)

Acum, îţi dai seama într-un fel că este timpul să te întorci din nou acasă … să pluteşti cu
norul, înapoi, în locul unde ai început această călătorie. Pasărea vine din nou după tine, urcând
şi coborând în jur, făcându-ţi semn să te joci. Dar tu ştii că deocamdată timpul pentru asta s-a
sfârşit şi că norul te va duce din nou acasă, în deplină siguranţă, instalat în scaunul tău, în tine
însuţi şi că vei putea reîntâlni pasărea din nou în altă zi.

Încheierea şedinţei cu feedback.

Şedinţa nr 4

Această şedinţă va avea în centrul ei învăţarea unui exerciţiu de respiraţie, ce va fi

continuat şi acasă şi voi realiza o şedinţă de hipnoză.

Îi voi recomanda să combine exerciţiul de respiraţie cu autosugestii cu caracter

liniştitor, după modelul: “Inspir calm, dau afară teama din mine”.

Şedinţa de hipnoză se desfăşoară astfel: “Adoptaţi o poziţie comodă, culcat sau aşezată
cu spatele drept, sprijinit. Închideţi ochii. Concentraţi-vă atenţia asupra respiraţiei. Inspiraţi şi
expiraţi, calm, liniştit. Observaţi cu atenţie toate senzaţiile care apar în timpul inspiraţiei:
senzaţia de răcoare pe care v-o creează aerul, presiunea, modul în care aerul pătrunde în nări
prin zona gâtului, trahee şi ajunge până la plămâni. Foarte bine...Respiraţi calm şi
liniştit...calm şi liniştit...
Stim amandouă acum

ca te poti speria

pentru ca ai o minte activa

si un corp care reactioneaza

si daca te gandesti la un lucru inspaimantator,

chiar si pentru un scurt moment

te-a infricosat.

Dar mai stim si ca

te poti gandi si al alte lucruri,

care sunt linistitoare si calmante,

ganduri sau imagini relaxante si increzatoare

pe care le poti folosi in loc,

pentru a inlocui celelalte ganduri,

pentru a te ajuta sa te relaxezi,

pentru a mentine un sentiment calm, relaxat.

Iti poti lasa mintea inconstienta sa invete

tot ce are nevoie sa stie

pentru a fi in stare sa-ti distraga atentia

de la acele ganduri inspaimantatoare.

Si cred ca te vei bucura sa fii

neingrijorat, incapabil sa-ti amintesti sa te ingrijorezi

in exact acelasi fel sau in acelasi moment.

Asa ca, de acum inainte, cand intri in acea stare,

poti sa intri stiind ca esti protejat

si poti sa spui acelei parti din tine care incearca

sa-ti spuna ca exista lucruri de care sa-ti fie frica,

ca nu mai ai intr-adevar nevoie de ea,

 si ca nu vrei sa o mai auzi,

asa ca ori dispare, ori isi gaseste

un alt joc si sa-ti aminteasca in schimb

de lucrurile bune care se pot intampla aici

sau de lucrurile amuzante care se pot intampla mai tarziu,

caci acele ganduri si temeri vechi

nu mai sunt folositoare.

Asa ca te poti relaxa si uita de ele,

si sa-ti continui treaba,

surprins sa descoperi, poate,

ca te-ai gandit la cu totul altceva

si vei sti in acel moment,

in strafundul fiecarei celule din corpul tau,

ca nu va mai trebui sa simti niciodata asta,

ca s-a terminat definitiv,

mai repede decat ai crezut,

nu la fel de repede pe cat ti-ar fi placut.

Poti sa o faci acum,

si poti sa o faci si mai tarziu.

Te poti infricosa la acel gand

sau te poti relaxa calm

cu un alt gand.

Foarte bine,

exerseaza si alege,

totul depinde de tine.

Acum vei reveni la starea iniţială, în ritmul tău, în timpul tău, conştientizând lumina
care se întrezăreşte printer pleoape, deschideţi uşor ochii şi remarcă obiectele din încăpere,
culorile şi formele acestora şi treptat reveniţi aici şi acum.”