Psihanaliza şse adresează celor care se simt prinşi în probleme psihice recurente ce le

blochează, pe de o parte, potenţialul de a trăi experienţa fericirii alături de partenerii, familiile

şi prietenii lor, şi pe de altă parte le împiedică succesul şi împlinirea în cadrul activităţii lor
profesionale şi al sarcinilor normale ale vieţii de zi cu zi. Stările de anxietate, de inhibiţie şi
depresia sunt adesea semne ale unor conflicte interne. Acestea au ca rezultat dificultăţi
relaţionale şi, dacă rămân netratate, pot avea un impact considerabil asupra alegerilor
personale şi profesionale. Rădăcinile acestor probleme coboară adesea în adâncimi mai mari
decât capacitatea de conştientizare a persoanei, acesta fiind motivul pentru care ele se
dovedesc a fi nerezolvabile în absenţa unei psihoterapii.
Ajutorul unui analist specializat este cel care îl ajută pe pacient să dobândească noi feluri de
înţelegere a părţilor inconştiente ale acestor tulburări. Comunicarea cu un psihanalist într-o
atmosferă sigură îl va determina pe pacient să devină din ce în ce mai conştient de părţi ale
lumii sale interne pe care anterior nu le cunoştea (gânduri şi sentimente, amintiri şi vise);
acest proces alină durerea psihică, susţine dezvoltarea personalităţii şi oferă posibilitatea unei
auto-cunoaşteri care îi va întări pacientului încrederea de a-şi urma scopurile în viaţă. Aceste
efecte pozitive ale psihanalizei vor fi de durată şi vor susţine dezvoltarea chiar şi la un timp
îndelungat după ce analiza s-a încheiat.

Inovaţiile şi descoperirile majore ale lui Freud

Freud, care a lucrat cu pacienţi suferind de isterie, a ajuns să înţeleagă faptul că simptomele
de care aceştia sufereau conţineau o semnificaţie care era simultan ascunsă şi vizibilă. De-a
lungul timpului, el a descoperit că toate simptomele nevrotice erau mesageri care purtau un
conţinut psihic refulat – de aici şi natura lui inconştientă. Aceasta l-a determinat să dezvolte
metoda "terapiei prin vorbire", care a revoluţionat interacţiunea dintre pacient şi terapeut.
Freud îşi vedea pacienţii de şase ori pe săptămână, ascultând şi răspunzând la ceea ce ei îi
spuneau în timp ce stăteau întinşi pe canapea. Invitaţi să spună orice lucru care le venea în
minte, pacienţii i-au prezentat lui Freud asociaţii care conduceau către experienţe, dorinţe şi
fantasme refulate din copilărie, ce se transformaseră în conflicte inconştiente; odată aduse în
plan conştient, aceste conflicte puteau fi analizate, iar simptomele puteau fi ulterior dizolvate.
Această procedură a devenit nu doar o metodă puternică de tratament, ci şi un instrument util
de studiere a psihicului uman; acest aspect a condus către dezvoltarea unei teorii psihanalitice
şi mai complexă a felului în care funcţionează mintea şi, în ultimii ani, a condus şi către studii
comune şi comparate în noul domeniu al neuropsihanalizei.

Bazele psihanalizei au fost puse de medicul vienez Sigmund Freud, remarcat inca de mic
ca fiind un elev model si performant, studiind medicina, ca mai apoi atentia lui fiind
focalizata asupra sistemului nervos si a psihiatriei.

Inca de la bun inceput, principiile si conceptele postuale au avut un mare impact asupra
populatiei, aparand ca urmare a cerectarilor din neurologie si medicina si avand ca scop
studierea si intelegerea comportamentele anormale.

Dupa cum mentioneaza marele Freund Sigmund, ceea ce sta la baza comportamentului
uman nu este nici ratiunea nici procesul constiient, ci impulsurile si trairile ce vin din
inconstient. Viata noastra este condusa de incontient, de ceea ce crierul nostru incearca sa ne
protejeze, de traume, de frici. Acesta ascoia mintea noastra umana cu un iceberg, avand cea
mai mare parte ascunsa in adancul oceanului, existand o parte a mintii de care suntem
constienti, numindu-se constient si preconstientul, acea parte a mintii umane care depoziteaza
informatiile, cunostiintele si deprinderile acumultate prin experienta, dar care nu sunt utlizate.
Psihanaliza este considerata ca o teorie abisala asupra psihismului uman , deoarece ea
efectueaza o analiza pe verticala a acestuia, descriind trei etaje, trei instante topologice ale
acestuia: Id, Ego si Superego. Id insemnand sistemul biologic, innascut, sursa primara a
energiei psihice, domeniu al tendintelor instinctuale (sexuale si agresive). Functia lui
principala ar fi reducerea tensiunii psihice, pentru a evita durerea si a-si satisface nevoile
primare. Id-ul este inconstient, el nu gindeste si nu se maturizeaza, el doar doreste si
actioneaza. Ego este 'agentul de circulatie' intre Id , Superego si conditiile exterioare
persoanei. Sarcina lui este medierea intre instincte si realitate. Domeniul sau este gindirea
logica si realista, formularea de planuri pentru satisfacerea trebuintelor.
Superego inseamna codul moral, etic al persoanei, reprezentind mai mult un ideal; el nu cauta
placerea, ci perfectiunea. El apare prin internalizarea standardelor morale ale parintilor si
societatii in cursul maturizarii personale; poate fi 'pedepsit' prin sentimente de vinovatie,
inferioritate sau poate fi recompensat prin sentimente de mindrie si stima de sine. El refuleaza
instinctele agresive ale Id-ului si obliga Ego-ul sa lupte pentru mai bine.
Dupa Freud, psihicul omului este un sistem energetic. Energia primara este furnizata de Id, ea
fiind repartizata inegal intre celelalte doua instante; din aceasta repartitie rezulta dinamica
personalitatii.
Instinctele sint punctul central al teoriei freudiene. Ele sunt: a. Instinctul vietii sau Eros,
reprezentat de libido (dorinta sexuala) si de tot ce impinge omul spre crestere, dezvoltare si
creativitate; b. Instinctul mortii (Thanatos) reprezentat de instinctul agresiv, orientat spre altii
sau spre sine.
Constientul si inconstientul reprezinta conceptele care au adus cea mai importanta contributie
la intelegerea comportamentului si a problemelor personalitatii.
Inconstientul nu poate fi studiat direct, ci doar prin intermediul viselor, a gafelor verbale, in
sugestie posthipnotica, a materialului rezultat din asociatiile libere sau din tehnicile proiective
de personalitate. Uitarea psihogena este de exemplu o manifestare a mecanismelor de aparare
- se 'uita' la virsta adulta faptul ca a fost violata in copilarie, deoarece a rezolva problema
aceasta este prea greu pentru persoana in cauza, acest lucru fiind posibila doar cu ajutorul
unui psihoterapeut.
Inconstientul reprezinta cea mai mare parte a psihismului uman, cam doua treimi din el.
Aici se depoziteaza toate experientele, amintirile, materialele reprimate de catre constient si
care creeaza tensiuni considerabile si/sau comportamente constiente dezadaptate, aducind
clientul la psihanalist. Rolul curei psihanalitice este tocmai aducerea acestor materiale in
constient pentru a descoperi semnificatia simptomelor si cauza lor.
Constientul reprezinta cam o treime din psihismul uman, el constind din tot ce putem
verbaliza, tot ce putem exprima prin cuvinte in starea de veghe.
Freud a reprezentat psihicul nostru ca pe un aisberg, din care doar o treime este deasupra apei
(constientul), restul de doua treimi fiind sub apa (inconstientul).
Mecanismele de aparare: reprezinta procese inconstiente si automate, care pot explica trairile
si comportamentele umane. Ele sunt explicate mai intai de catre Freud si mai apoi, de catre
fiica acestuia, Anna Freud, ca de exemplu: Refularea (represia) : inseamna excluderea din
constiinta a unor emotii si amintiri care ar produce o suferinta extrema daca ar fi constiente si
ar exista posibilitatea dereglarii intregului psihic si in general, orice tip de abuz suferit in
copilarie si 'uitat ' la virsta adulta este rezultatul refularii.
O forma speciala a refularii este negarea, ce consta intr-un comportament al clientului prin
care acesta parca nu ar fi constienti de un fapt rational si pe care in mod normal ar trebui sa-l
cunoasca.Exemplul cel mai frecvent este starea si comportamentul pacientilor care tocmai
afla ca au cancer. Ei neaga acest fapt, punind de exemplu simptomele pe seama altor boli sau
pur si simplu, spunindu-si 'Nu mi se poate intimpla tocmai mie!'.Cazul cel mai dramatic de
negare intilnit in cariera mea de terapeut este cel al unui medic radiolog, angajat la Oncologie
si care, privindu-si radiografia pulmonara in care apareau metastaze multiple, spune 'Nu se
poate, e o eroare a aparatului
Psiholgia umanista este o valenta psihologica ce a aparut in anii 1950, ca o reactie la
limitarile teoriilor pishodinamice si comportamentale in ceea ce priveste semnificatia
comportamentului si natura dezvoltarii sanatoase.
Principalii deschizatori de drumuri ai psihologiei umaniste au fost Carl Rogers si
Abraham Maslow, iar teoriile acestora se focuseaza pe aspecte umane, ca de exemplu sinele,
actualizarea sinelui, sanatatea, speranta, iubirea, creativitatea, existenta, devenirea, mai pe
scurt o intelegere concreta a existentei umane.
Psihologia umanista are la baza urmatoarele observatii: aspectul cel mai important
este momentul prezent, prin urmare abordarea umanista se concentreaza pe aici si acum, in
loc sa analizeze trecutul sau sa prezica viitorul, pentru a avea un psihic sanatos, omul trebuie
sa isi asume responsabilitatea pentru actiunile sale, chiar daca sunt negative sau pozitive, o
persoana este importanta, prin simpla sa existenta. Actiunile pot fi negative. Insa acestea nu
anuleaza valoarea de fiinta umana si scopul suprem al vietii este obtinerea intelegerii si
dezvoltarii personale. Individul poate fi cu adevarat fericit doar incercand tot timpul sa fie
mai bun si sa se inteleagpe sine.
Abraham Maslow (1908-1970) s-a nascut la New York, fiind fiul unor emigranti din
Rusia. Dupa studii stralucite, ajunge profesor si preda psihologia la Universitatea Wiscousin,
Brooklyn College si la Brandeis University.
In 1968 a fost ales presedinte al Asociatiei Psihologilor Americani. Contributiile lui
principale sunt Teoria asupra motivatiei umane si conceptia cu privire la om si la trebuintele
lui. Omul este antrenat in activitatea lui de o serie de trebuinte. Aceste trebuinte, pe parcursul
satisfacerii lor, se supun unor anumite legitati.
Trebuintele de actualizare a sinelui, cognitive, estetice si cele de concordanta sunt
implicate in cresterea si definirea umana si au fost numite de catre autor trebuinte de
crestere.Ele se deosebesc de trebuintele de deficienta, nu numai prin nivelul intensitatii lor ci
si prin alte caracteristici:
aparitia lor in evolutia umanitatii sub aspect filogenetic si ontogenetic este mai tarzie fata de
trebuintele de baza
comportamentul de satisfacere a trebuintelor de crestere este mai complicat si presupune
existenta mai multor conditii sociale, economice si politice decat satisfacerea
nevoilor de hrana.
actualizarea de sine actioneaza pe termen lung, mentine tensiunea in interesul scopurilor
indepartate si de multe ori de neatins.
trebuintele de crestere sunt rezultatul evolutiei culturale a omenirii si cu cat o trebuinta este
mai inalta in ierarhie, cu atat ea este mai specific umana.
Persoanele care nu isi utilizeaza comportamentul propriu se simt nemultumite,
frustrate, neimplinite.
Pentru ca actualizarea sinelui sa fie posibila, Maslow a elaborate unele preconditii:
eliberarea de constrangerile impuse de altii. persoana nu trebuie sa fie distrasa de preocuparea
pentru hrana, securitate, dragoste etc.
sa fie sigura de capacitatile sale (autocunoastere), de familia sa, de grupul de apartenenta.
persoana trebuie sa se autocunoasca foarte bine, sa-si evalueze puterile, slabiciunile, viciile si
virtutile pentru a sti ce are de implinit si de actualizat.
Cauzele pentru care nu se atinge actualizarea sinelui (Maslow spunea ca numai 1%
din populatie poate atinge actualizarea sinelui) sunt: fiind cea mai inalta din ierarhie tendinta
de actualizare este cea mai slaba si oprimata cel mai usor,propriile indoieli despre capacitatile
si abilitatile noastre sunt factori inhibitori,trebuinta de actualizare de sine cere efort,
disciplina, autocontrol si munca din greu si experientele cruciale din copilarie pot inhiba sau
stimula orientarea persoanei spre autoactualizare.
Caracteristici ale "persoanei inalte" sau autoactualizarii de sine:
1.Perceperea realitatii la un grad inalt de eficienta
2.O acceptare a lor, a altor oameni si a naturii in general fara sa incerce sau sa falsifice, sa
disimuleze imaginea lor
3.Propriile slabiciuni si imperfectiuni nu le produc complexe.
4.Dispun de spontaneitate, simplitate si naturalete.
5.O trebuinta de independenta si autonomie
6.O continua prospetime a perceptiei.
7.Interesul social este prezent in comportamentul lor, ei manifestand simpatie si empatie
pentru umanitate in general.
8.Autorealizatorii de sine tind sa fie inalt creativi, manifestand inventivitate, originalitate si
flexibilitate in toate aspectele vietii.
9.Prezinta rezistenta la presiunea sociala si culturala.
10.Au capacitatea de a se bucura de propria lume psihica innascuta.
11.Traiesc experiente de varf, momente de extaz, de uimire, de revelatie.
12.Poseda o structura democratica a caracterului.
Despre educatie, Maslow spunea:"Trebuie sa se dea copilului picatura cu picatura tehnicile de
utilizat pentru a deveni capabil de autoactualizare a sinelui si implinire totala".
Maslow identifică cinci tipuri de nevoi specifice fiecărui tip fiindu-i asociat un etaj al
piramidei:

1. Pe nivelul cel mai jos sunt plasate nevoile fiziologice. Nevoia de hrană, de apă, de
adăpost, adică acele nevoi care i-au forțat pe oamenii să lase deoparte instinctul de prădător,
de animal, pentru a se asocia în vederea supraviețuirii.
2. Nivelul următor, al doilea, este dedicat așa numitor nevoi ce țin de siguranța
personală. Pentru că siguranța personală transcende siguranța fizică, teama de a fi agresat, și
face apel la siguranța financiară
3. Al treilea nivel este dedicat nevoilor sociale, de apartenență. Omul simte acest imbold
de a intra în relații cu ceilalți, de a încadra în grupuri sociale extinse.
4. Pe nivelul al patrulea, Maslow plasează nevoia de recunoaștere socială, încrederea în
sine, respectul de sine.
5. În sfârșit, ultimul nivel, al cincilea, este rezervat de Maslow dezvoltării personale,
autorealizării. Împlinirii potențialului, am spune astăzi. Hobby-urile, mai cu seamă cele
costisitoare (plăcerea de a călători, de picta, de a învăța o limbă străină doar a citi un autor în
original) se află în vârful ierarhiei piramidei nevoilor. Și e destul de greu de atins.