Teoria Freudiana O influenta deosebita asupra explicarii etiologiei comportamentului infractional l-au avut teoriile psihanalitice.

Creator al acestei orientari este psihologul, fiziologul si neurologul austriac Sigmund Freud (1856 - 1939).Prin cercetarile realizate, el a incercat sa demonstreze existenta unei personalitati antisociale ce tine de sfera psihologiei normale si sa explice mecanismul formarii acesteia . Freud era convins ca dezvoltarea si structura personalitatii este determinata de pulsiunile inconstiente (irationale) care sunt antagoniste constiintei umane. Astfel, pulsiunile inconstiente reprezintafactorul determinant al vietii psihic e . Nucleul teoriei freudiene il constituie ideea despre conflictul (razboiul)pe rmanent dintre pulsiunile irationale interne si necesitatea de asupravietui in m ediul social care este dusmanos pentru acest individ. Freud presupune ca psihicul uman are o anumita structura si incearca sa descrie mecanismul functionarii acesteia. El propune urmatoarea structurarea psihicului uman: Eul (Ego), Sinele (Id) si Supereul (Super - Ego). Sinele (Id) este rezervorul energiei psihice care reprezinta un complex de insti ncte predominant sexuale si agresive ce tind spre o satisfactie imediata, indife rent de raporturile subiectului cu realitatea exterioara. Acest complex de insti ncte si tendinte instinctive pun organismul in tensiune. Eul (Ego) reprezinta constiinta de sine, nucleul personalitatii alcatuita din cu nostintele si imaginea despre sine, precum si atitudinile despre cele mai import ante interese si valori. Ego percepe informatia despre mediul inconjurator si st area organismului, o memorizeaza si dirijeaza actiunile de raspuns ale individul ui in scopul asigurarii supravietuirii acestuia. Asadar, constiinta de sine asig ura adaptarea individului la conditiile realitatii exterioare. Supereul este purtatorul normelor etico - morale si al regulilor de convietuire sociala, asimilate de catre persoana, de regula, inconstient in procesul educati ei, in primul rind, de la parinti. El se manifesta sub forma de constiinta moral a si poate stirni sentimente de frica si vinovatie. Eul este expus atacurilor din partea celor doua puteri ostile si incompatibile: pulsiunile instinctive ale Sinelui care pretind la o satisfactie imediata a nece sitatilor si cenzura exercitata de Supereu care impiedica satisfacerea completa a acestor necesitati, fiind, ca un controlor subconstient asupra comportamentulu i. intre Id si Superego foarte rar se stabileste un echilibru. De regula, ele su nt in conflict punind organismul intr-o tensiune insuportabila. Subiectul poate depasi aceasta stare de tensiune cu ajutorul mecanismelor de protectie - refular ea, rationalizarea, sublimarea si regresiunea. Refularea reprezinta procesul de "eliminare" din constiinta a gindurilor, aminti rilor, emotiilor nedorite pentru individ, fiind transferate in inconstient,de un de continua totusi sa influenteze comportamentul subiectului, exprimindu-se prin framintari, frica etc. Rationalizarea este camuflarea, tainuirea de constiinta subiectului insusi a mot ivelor adevarate ale actiunilor, gindurilor si sentimentelor acestuia, in scopul asigurarii unui confort inter, determinat de dorinta de a-si pastra simtul demn itatii personale, sentimentul respectului de sine, corespunderii"Eului ideal", d e a evita framintarile de vinovatie sau rusine.Sublimarea este satisfacerea sau inabusirea doleantelor nesatisfacute, predominant cu caracter sexual, prin alte tipuri de activitati. Astfel, un exemplu concret de sublimare, dupa S. Freud, es te indreptarea energiei libido (dorintei de satisfacere a instinctului sexual) s pre procesul de creatie. Regresiunea reprezinta un mecanism de protectie psihologica care consta in reint oarcerea la tipuri de comportament timpuriu, din copilarie; tranzitiala niveluri le premergatoare de dezvoltare psihologica si actualizareamodalitatilor de react ionare reusite in trecut. Asadar, regresiunea este reintoarcerea individului la un nivel mai inferior de dezvoltare, ce presupune reactii mai put in dezvoltate si, de regula, reducerea pretentiilor acestuia. Esuarea tentativelor de a descarca starea de tensiune produsa de conflictele int erioare ale individului poate conduce la o inadaptare a acestuia, iar apoi pot d etermina si trecerea la actul infractional. Freud a propus si elaborat conceptul de criminal care a comis infractiunea dator

ita complexului de vinovatie. Complexul de vinovatie ar favoriza savirsirea crim ei in momentul in care acest sentiment ar atinge un grad atit de inalt incit dev ine insuportabil. Astfel, pedeapsa este asteptata ca o eliberare de la aceasta i ncordare launtrica. Unii autori considera ca furtul nueste o fapta intentionata, comisa in scop de profit, ci reflecta o tendintasubconstienta a subiectului de a fi pedepsit, o tendinta de a se elibera' desentimentul vinovatiei. Ca argument suplimentar in favoarea acestei explicatiise afirma ca unii infractori actionea za atit de neatent, nechibzuit, nusiascund urmele, de parca doresc ca sa fie pri nsi si pedepsiti.