Eros și civilizație de

Herbert Marcuse
C1:Tendința ascunsă a psihoanalizei

 Conceptia despre om derivata din teoria freudiana reprezinta atat o acuzatie ferma
la adresa civilizatiei occidentale, cat si o aparare fundamentala a acesteia.
Conform lui Freud, istoria umanitatii este o istorie a reprimarii, cu cultura care nu
numai ca constringe existenta sociala, ci influenteaza si existenta biologica,
inclusiv structura instinctuala a omului. Totusi, aceasta constringere este
considerata premisa esentiala pentru progres. Liberarea instinctelor umane ar
putea distruge asocierea si mentinerea pe termen lung, deoarece atat Erosul
(instinctul de viata) cat si Thanatosul (instinctul mortii) trebuie deviate de la
obiectivele lor pentru a asigura o convietuire durabila.
 Destinele instinctelor sunt strans legate de aparatul psihic in cadrul civilizatiei, unde tendintele
animale se transforma in instincte umane sub influenta realitatii exterioare. Freud descrie
schimbarea principala ca o trecere de la satisfacerea imediata si placerea la satisfacerea amanata,
restrangerea placerii si implicarea in efort productiv pentru securitate. Aceasta schimbare este
denumita transformarea principiului placerii in principiul realitatii.
 Interpretarea aparatului psihic in contextul acestor doua principii este esentiala pentru teoria
freudiana. Inconstientul, guvernat de principiul placerii, este asociat cu procese vechi, primare,
orientate spre obtinerea placerii imediate. Cu toate acestea, principiul realitatii devine dominant
prin renuntare si constrangere, aducand cu sine schimbari nu numai in forma si ritmul placerii, ci si
in esenta acesteia. Adaptarea placerii la principiul realitatii presupune subjugarea fortelor
distructive ale satisfacerii instinctuale si implicarea intr-un proces de rationalizare.
 Prin instaurarea principiului realitatii, individul devine un eu organizat, dezvoltand functii
constiente precum atentie, memorie si judecată. Cu toate acestea, fantasma ramane o zona
necontrolata, atasata principiului placerii, protejata impotriva modificarilor culturale.
 Conceptia lui Freud despre dezvoltarea omului in cadrul civilizatiei aduce in
prim-plan tensiunele dintre libertatea instinctelor si constrangerile impuse de
societate. In viziunea sa, evolutia este marcata de schimbarea de la satisfacerea
imediata a placerii la amanarea si restrangerea acesteia, cunoscuta sub numele
de transformarea principiului placerii in principiul realitatii.
 Freud considera ca civilizatia impune o organizare a dorintelor umane,
transformandu-le si reprimandu-le pentru a asigura ordinea si stabilitatea.
Aceasta organizare este vazuta ca premisa pentru progres, evitand distrugerea
asociatiilor pe termen lung. Desi principiul realitatii suprima instinctele,
aceasta constringere este esentiala pentru convietuirea durabila.
 Freud observa o dinamica psihica continua intre libertatea instinctelor si
constrangerile societatii, iar lupta impotriva reprimarii se regaseste in istoria
ascunsa a civilizatiei. Cu toate acestea, el sustine ca principiul realitatii este
necesar pentru progres si supravietuire, chiar daca aceasta constringere este in
continua schimbare si trebuie restabilita pe parcursul dezvoltarii individului si
a umanitatii.
C2:Originea reprimării individului
(Ontogeneza)
 Teoria lui Freud privind dezvoltarea reprimării la nivelul structurii instinctuale a
individului se concentrează pe dinamica dintre instinctele sexuale și cele de
autoconservare, în contextul luptei dintre natură și civilizație. Freud a evoluat în
gândirea sa, trecând prin diverse concepții despre anatomia psihicului, de la
dualismul inițial la ipoteza unui libido unic și, în cele din urmă, la conflictul dintre
Eros (instinctul vieții) și Thanatos (instinctul morții).
 Conceptul central al metapsihologiei freudiene este că viața psihică este guvernată
de principiile placerii și realității, iar destinul libertății și fericirii umane este
hotărât în această luptă intensă între instincte. În stadiile inițiale ale teoriei,
antagonismul dintre instinctele sexuale și cele de autoconservare primează, iar
sexualitatea este percepută ca un instinct specific.
 Pe măsură ce teoria evoluează, Freud redefinește sexualitatea ca pe un aspect
fundamental al instinctelor de autoconservare, iar în forma finală a teoriei, Eros și
instinctul morții devin cele două instincte fundamentale. Acest proces de evoluție
teoretică relevă o tendință regresivă sau conservatoare în viața instinctuală, o
căutare a revenirii la stadiile anterioare de dezvoltare.

 Freud explorează ideea că principiul Nirvana, reprezentând o revenire la linistea

lumii anorganice, devine tendința dominantă a vieții psihice, iar principiul placerii
devine o "expresie" a acestei tendințe. Astfel, el sugerează că instinctele sunt
atrase în orbita morții, iar căutarea unei stări de echilibru și liniște este o trăsătură
fundamentală a vieții psihice.
 Procesul de dezvoltare a Eului sub influența mediului, care devine mediator între sine și lumea
exterioară. Eul are rolul principal de a coordona, organiza și controla impulsurile instinctuale,
adaptându-se la realitate și evitând conflictele. Supraeul, format din influența părinților și a
normelor sociale, devine reprezentantul moralității.
 Reprimarea și sentimentul de vinovăție sunt procese evidente, iar Eul luptă pe două fronturi
pentru a se adapta la realitate și a satisface instinctele, în timp ce supraeul impune restricții
sociale și culturale. Dezvoltarea Eului este influențată de procesul de civilizație, iar principiul
realității blochează dezvoltarea autonomă a instinctelor în favoarea unei forme fixate în
copilărie.
 Textul susține că conceptul freudian de principiu al realității evidențiază o organizare represivă
a instinctelor în toate formele istorice ale civilizației. De asemenea, introduce noțiuni precum
"reprimare suplimentară" și "principiul randamentului" pentru a descrie componente socio-
istorice specifice.
C3:Originea civilizației represive
(Filogeneza)
 Supraeul devine moștenitor al complexului Oedip, iar reprimarea sexualității
vizează în special manifestările pregenitale și perverse. Trauma nașterii introduce
primele expresii ale instinctului morții, impunând controlul ulterior asupra acestui
impuls.
 Experiențele traumatice din copilărie devin pre-individuale și generice, având
legătură cu dependența prelungită a copilului, situația oedipiană și sexualitatea
pregenitală. Sentimentul exagerat de vinovăție și nevoia inconștientă de pedeapsă
par a depăși cu mult impulsurile "pacătoase" reale ale individului.
 Textul susține că analiza structurii psihice trebuie să regreseze dincolo de copilăria
timpurie și să exploreze preistoria individului până la cea a speciei. Apare ideea că
personalitatea este rezultatul final al proceselor istorice, iar psihologia trebuie să
dezlege originile lor ascunse.
 Ipoteza lui Freud despre originile societății umane, evidențiind că, deși nu există dovezi
antropologice care să o susțină, ar trebui luată în considerare pentru valoarea sa simbolică. Se
argumentează că ipoteza lui Freud teoretizează evenimente arhaice și că interpretarea lor în
lumina acestei ipoteze poate oferi semnificații utile pentru înțelegerea istoriei umane.

 Conform ipotezei, primul grup uman a fost stabilit sub dominanța unui individ (tatăl
primordial), care monopoliza plăcerea. Aceasta a condus la constrângerea celor excluși de la
plăcere să îndeplinească munci neplăcute, pregătind astfel terenul pentru funcționarea continuă
a dominării. Despotismul patriarhal în hoarda primordială este perceput ca "rațional" pentru
menținerea grupului.

 Distribuția inegală a plăcerii era justificată prin protecție și dragoste, bazată pe relația biologică
dintre despot și supuși. Tatăl primordial este văzut ca un precursor al imaginilor paterne
despotice din evoluția ulterioară a civilizației. Astfel, interpretarea simbolică a ipotezei lui
Freud poate aduce înțelegere aspectelor neexplicate ale istoriei umane.
 Răspunsul lui Freud privind "o amintire vagă a trecutului" și susține că acesta a întâmpinat o puternică respingere. Freud
argumentează că materialul refulat poate pătrunde în conștiință printr-o creștere în intensitate a instinctelor și prin
evenimente și experiențe similare cu materialul refulat. Se exemplifică cu procesele de pubertate și reapariția tendințelor
infantile.

 Evenimentele și experiențele care pot aduce la suprafață materialul refulat sunt legate de instituțiile și ideologiile sociale,
precum familia, școala, atelierul, statul, dreptul, filosofia și moralitatea dominantă. Diferența crucială între situația
primordială și întoarcerea sa în istoria civilizației constă în faptul că dominatorul-tată nu mai este ucis, iar dominația nu
mai este personală. Funcția tătălui este transferată treptat la nivel social, la diferite instituții și agenți care îi învață pe fii
să devină membri maturi și responsabili ai societății.

 Procesul implică restricții și renunțări la plăcere, distribuite mai rațional între tată și fiu în societate. Familia monogamă
și instituția proprietății private contribuie la restrângerea monopolului tătălui asupra plăcerii. Transformarea de la
principiul plăcerii la principiul randamentului schimbă și obiectul luptei, trecând de la tătăl la mamă. Tabuurile asupra
incestului sunt privite ca protecții împotriva impulsului de regresie pentru pace, împiedicând identitatea fatală dintre Eros
și Thanatos.

 În ciuda complexității și a recompenselor relativ sigure, textul sugerează că dezvoltarea instituțiilor civilizației
subminează baza acesteia în epoca industrială târzie.