1.

Teoria personalității lui Freud

Curentul psihodinamic a contribuit la diferite teorii și modele de personalitate , fiind cele mai cunoscute ale
tatălui psihanalizei, Sigmund Freud. Pentru el, comportamentul și personalitatea sunt legate de existența unor
impulsuri pe care trebuie să le punem în practică și de conflictul pe care această nevoie o implică și de limitarea pe
care realitatea o implică pentru împlinirea ei. Este un model clinic și internist.

În primul său subiect, Freud a propus acest lucru psihicul uman a fost structurat în trei sisteme , un inconștient
guvernat de căutarea reducerii tensiunilor și a lucrărilor prin principiul plăcerii, un conștient care este guvernat de
percepția lumii exterioare și de logica și principiul realității și de un preconștient în care conținutul inconștient poate
Fiți conștienți și invers.
În cel de-al doilea subiect, Freud determină o a doua mare structură a personalității compatibile cu cea anterioară, în
care psihicul este configurat de trei instanțe psihice, Id sau Ello, I și Super-ego. Id-ul este partea noastră cea mai
instinctivă, care guvernează și dirijează energia internă sub formă de impulsuri și de la care încep toate celelalte
structuri.

"Eu" ar fi rezultatul confruntării impulsurilor și impulsurilor cu realitatea , fiind o structură de mediere și într-
un conflict continuu care folosește mecanisme diferite pentru a sublima sau redirecționa energiile provenite din
impulsuri. În cele din urmă, a treia instanță este superego-ul sau o parte a personalității care este dată de societate și
a cărei funcție principală este de a judeca și de a cenzura comportamente și dorințe care nu sunt acceptabile din
punct de vedere social.
Personalitatea este construită pe tot parcursul dezvoltării, în diferite faze, pe baza conflictelor existente între
diferitele instanțe și structuri și a mecanismelor de apărare aplicate pentru a încerca să le soluționeze.