Psihicul uman

Caracteristicile psihicului uman :

- Dinamism evolutiv, complexitate structurala si
functionala
- Constiinta nivel calitativ superior al organizarii
psihice; indicatori de evaluare ai constientului.

Ca modalitate informationala specifica si, implicit, ca o

noua forma a vietii de relatie la nivelul regnului animal, psihicul
ne apare ca un continuum pe care se delimiteaza si se
individualizeaza un numar imens de gradatii si trepte evolutive.
Psihicul uman reprezinta segmentul superior al acestui
continuu. Sub el se intinde universul psihicului animal.
Raportul dintre cele doua segmente a constituit obiect de
aprinse dispute in psihologie; nu s-a putut evita ciocnirea
tendintelor opuse, unilateral absolutizante: o prima tendinta
inspirata din filosofia idealista si din teologie absolutizeaza intr-
atat deosebirile dintre psihicul uman si cel animal, incat se
considera doua realitati distincte si neraportabile; cea de a doua
tendinta, opusa primei, isi trage originea din biologia
evolutionista a lui Darwin si va absolutiza asemanarile,
deosebirile fiind declarate pur cantitative, neesentiale. In plan
metodologic, prima tendinta excludea orice transfer de date sau
explicatii de la psihicul animal la cel uman sau ce la cel uman la
cel animal. In schimb, cea de a doua permite un astfel de
transfer in ambele sensuri si intr-o asemenea masura, incat in
explicarea comportamentului animal se invoca fara rezerve
vointa, intentia, iubirea sau ura, iar in explicarea
comportamentului uman se invoca la fel de direct si categoric
instinctul, irationalul, impulsivitatea, inconstientul. Psihicul
uman trebuie considerat si ca facand parte din continumul
general al psihicului, dar si ca reprezentand un moment de
discontinuitate evolutiva. Lui ii vor fi proprii toate trasaturile si
determinatiile psihicului in general, dar va dobandi si trasaturi
si determinatii specifice, calitativ noi, superioare.
Treapta animala cea mai apropiata de treapta umana este cea a
maimutelor antropoide si, in primul rand, a cimpanzeului.
Aparitia omului reprezinta un moment de discontinuitate, de
salt calitativ pe traiectoria evolutiei. Aparitia psihicului uman se
leaga de desprinderea din seria animala a unei noi ramuri
evolutive, ramura lui homo sapiens sapiens si de constituirea
unui nou mod de existenta cel sociocultural. Principalele
elemente care asigura premisele indispensabile ale realizarii
psihismului uman sunt creierul si pozitia bipeda.
Prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie
pregnantul sau dinamism evolutiv. O a doua caracteristica,
care-l deosebeste fundamental de psihicul animal, o constituie
extraordinara lui complexitate, recunoscut fiind faptul ca
psihicul uman reprezinta cel mai complex sistem dintre toate
sistemele reale cunoascute noua pana acum.
Ideea organizarii ierarhice multinivelare a vietii psihice a
omului apartine scolii psihanalitice (Freud), prin introducerea
celor trei instante, dispuse pe verticala, sinele (id-ul), Supra-eul
(super ego) si Eul (Ego).
Nivelul inconstient.
Inconstient partea psihismului latent, in care intra
dorintele si procesele psihologice dinamice de care nu
putem dispune din cauza ca ele scapa cunoasterii.
Refulate in afara campului constiintei de catre o
putere de control etic (cenzura), fortele inconstiente
reusesc totusi sa se manifeste in unele acte ale vietii
cotidiene (lapsusuri, uitari), in vise si in simptomele
nevrotice. In inconstient iau nastere dorintele si
fantasmele si se realizeaza legaturile interumane si
conduitele. Din punct de vedere modal, se delimiteaza
doua forme: inconstientul colectiv (cu rol activ si
determinant in dinamica personalitatii Jung) si
inconstientul individual (cel cu importanta cea mai
mare pentru Freud).
Inconstientul colectiv este alcatuit din elemente de
ordin afectiv, motivational, cognitiv si executiv-
instrumental, constituite in cursul evolutiei istorice a
speciei umane si conservate in straturile profunde ale
memoriei.
Dupa Jung, elementele vietii psihice ancenstrale se
articuleaza in veritabile matrici sau tipare, denumite
de el arhetipuri (alcatuite pe principiul interactiunii
antagonice intre fortele constructive (ale vietii) si cele
distructive (ale mortii), intre fortele binelui si cele ale
raului, intre iubire si ura. In arhetip, ca expresie
structurata a inconstientului colectiv, se afla practic
ceea ce in mod curent se numeste destin. Inconstientul
individual se compune din doua segmente, cu continut si rol
diferit in dinamica sistemului personalitatii: inconstientul
primar, innascut si inconstientul secundar, dobandit. Primul
este legat si exprima natura biologica a omului. El include
tendintele, pulsiunile si instinctele primare, legate de
asigurarea supravietuirii si echilibrului fiziologic al
organismului. Este structurat dupa principiul placerii si al
reducerii neconditionate a starilor interne de tensiune si
frustratie. In centrul tuturor elementelor componente, Freud a
asezat instinctul erotico-sexual sau complexul libidoului. In
sfera inconstientului primar se mai includ: starile onirice (visele
care acompaniaza somnul), lapsusurile, inversiunile si
aglutinarile verbale, actele ratate.
In sistemul de personalitate, inconstientul primar corespunde
instantei sinelui.
Inconstientul secundar este format, cu precadere, din
consensurile si experientele cu rol de reglementare
socioculturala a comportamentelor generate de motivatia
bazala si care se integreaza ca frane interne, cu functionare
automata. Inconstientul dobandit este constiinta morala a
societatii, codificata in forma unui mecanism de autocenzura.
In sistemul personalitatii, el corespunde instantei supraeului.
Conflictul dintre sine si supraeu are un caracter permanent,
solutionarea lui facand necesara formarea si interventia celei de
a treia instante a aparatului psihic instanta Eului.
K. Wilber (1984), preluând ideea lui Freud despre caracterul
eterogen, complex al inconstientului, identifica cinci tipuri de
inconstient:
- inconstientul fundament (alcatuit din continuturi care pot
deveni oricand constiente)
- inconstientul arhaic (care cuprinde structuri simple, primitive,
mostenite filogenetic
- inconstientul submergent (rezultat al mecanismului refularii
sau reprimarii)
- inconstientul format din continuturi nerefulate, dar refulabile
- inconstientul emergent (in care se includ structurile profunde,
prezente de la nastere, dar neproiectate inca spre suprafata
inconstientului fundament).

Părerea mea despre acest refererat este aceea ca psihicul uman

este cea mai impotanta componenta a noastră ,deoarece este
într-o contunuă dezoltare .