Intrebarile pe care le puneti sunt fundamentale si un raspuns la ele va fi diferit functie de experienta celui care raspunde, atat experienta

luata din carti cat si experienta de viata. Voi raspunde din punctul de vedere al psihoterapiei pozitive (de sorginte psihanalitica, dar care integreaza mai multe viziuni si metode) in care ma pregatesc in acest moment. Si pentru a intelege mai bine fenomenele, voi scrie cateva randuri despre structura mintii umane. Dupa cum cred ca majoritatea dintre noi a inteles, mintea omunui e compusa din mai multe parti: - subconstientul (inconstientul), care are ca si suport formatiunile mai vechi din creierul nostru, si in care isi are sediul programul vital ce il primim la nastere (functiile vitale, capacitatea de autovindecare, etc.) si dorintele, impulsurile inferioare, emotiile primare (frica, tristetea, furia si atractia). Subconstientul nu doarme niciodata si functioneaza de la prima si pana la ultima suflare. Subconstientul este profund irational pentru logica noastra si functioneaza deseori reflex. E dominat de verbul "a vrea". - constientul, care este zona in care ne desfasuram activitatea cat timp suntem in stare de veghe si care e dominata de verbul "a putea". Constientul este prezent in viata noastra cam in 2/3 din timp (1/3 din viata noi o dormim) si poate fi slabit de toxice, de oboseala sau de tot felul de stari de transa. Are sediul atat in formatiuni inferioare (care mentin starea de trezire), cat mai ales in neocortex, partea din creier cea mai noua. Este sediul ratiunii, a gandirii logice. - supraconstientul (numit de unii si super-ego) este o parte a noastra care se dezvolta datorita vietii civilizate. Contine regulile de comportare in societate, normele care variaza cu epoca si cu perioade diferite din viata noastra, precum si cu tara in care ne aflam, si pe care daca nu le respectam, suferim. Supraconstientul este dominat de verbul "a trebui" si are sediul exclusiv in neocortex. Majoritatea oamenilor dezvolta un supraconstient colectiv, dar putini dezvolta un supraconstient individual, propriu. Adica, una e sa respecti niste reguli impuse de societate si alta e sa iti creezi tu un set de reguli pe care le respecti din convingere (credinte si valori, morala). Sinteza celor 3 instante ale psihicului uman determina comportamentul. Totusi, relatiile dintre cele 3 parti pot fi deseori conflictuale. De fiecare data cand dorim ceva (a vrea) e posibil ca sa nu fim in stare sa realizam acel lucru (a putea). Astfel, apare un conflict intre inconstient si constient. Alteori, dorim ceva (a vrea) dar regulile societatii civilizate nu ne permit (a trebui). Acesta este un conflict subconstient-supraconstient. In fine, uneori trebuie sa facem ceva, dar nu putem (consteint-supraconstient).

Cu cat un individ este mai putin dezvoltat, cu atat va asculta de pornirile din inconstient, deseori devenind un delicvent sau un psihopat care isi urmeaza doar interesele. Cu cat un individ este mai civilizat, va fi mai moral, dar va suferi nu rareori neimpliniri, deoarece lumea noastra este departe de a fi perfecta. Conflictele dintre subconstient si celelalte 2 componente sunt de o importanta majora. In subconstient exista tot felul de impulsuri, de tendinte, care cersesc sa fie satisfacute sau forteaza de-a dreptul constientul. Acesta, refuza exprimarea impulsurilor in comportament, daca le considera imorale sau periculoase. Cu cat constientul e mai puternic, cu atat facem mai putine lucruri ilegale sau imorale (aici se vede clar dorinta lui Pavel Corut de a ne perfectiona constientul). Cu cat suntem mai obositi, mai intoxicati cu bautura sau droguri, cu atat creste posibilitatea de a ceda la un impuls de moment. In afara de asta, constientul decide daca ceva este moral sau nu pe baza unor valori sau reguli, pe care le stie de la... supraconstient. Daca valorile sunt cam subtirele, cam inexistente, constientul poate decide sa lase impulsurile din subconstient sa se satisfaca. O gandire mistica slabeste constientul, in sensul in care acsta permite un comportament mai putin moral. O moralitate relaxata in ceea ce priveste valorile familiei duce deseori la promiscuitate. Asadar, un constient puternic va respinge impulsurile considerate imorale, acest lucru fiind numit cenzura. Impulsurile nu au de ales decat sa se reintoarca in subconstient, aceasta intoarcere fiind numita refulare. Ele insa nu dispar, deoarece au radacini puternice, deseori instinctuale - transmise genetic. Impulsul sexual si impulsul agresiv sunt probabil cele mai puternice din subconstient. Desi ele sunt refuzate de un constient puternic, si deci nu se mai exprima in comportament, ele gasesc modalitati indirecte de exprimare. Putem simti o stare de discomfort, o emotie cu o sursa neprecizata sau chiar putem avea niste simptome difuze (dureri de cap, usoara ameteala, tot felul de furnicaturi si amorteli), pe care le etichetam foarte corect cu expresia... "sunt pe fond nervos". Exista multe modalitati prin care dorintele refulate din subconstient se manifesta indirect; aceste modalitati se constituie in psihologie sub denumirea de mecanisme defensive (sau de aparare), dar nu voi insista asupra lor. Revenind la conflicte, acestea se rezolva la omul obisnuit prin darea de castig de cauza a uneia dintre cele 3 parti ale psihicului uman. Deseori, este vorba despre alegerea raului mai mic, pentru ca mai tot timpul o parte va fi nemultumita. Apare astfel sentimentul de vinovatie, sentimentul de nemultumire, care duce la majoritatea bolilor pe care le vad in spital. Insa, cu cat persoana este mai dezvoltata si mai culta, cu atat se constituie un alt element in psihic - libertatea asumata. La oamenii evoluati, cele 3 parti nu sunt satisfacute in mod disproportionat, ci conlucreaza pentru functionarea unui psihic sanatos. Oamenii din aceasta categorie decid ceea ce trebuie sa faca si isi asuma acest lucru. Si acestia mai prezinta o

componenta, care surprinzator, nu are suport biologic. Lipsa suportului biologic inseamna ca, dupa studii de neurologie indelungate, nu a fost identificata o formatiune din creier, o componenta materiala, un neuron, care sa genereze aceasta componenta. Este vorba despre Constiinta. Constiinta nu este acelasi lucru cu constientul, care are centri nervosi bine cunoscuti. Constiinta este un "ceva", este "acel ceva", care integreaza armonios toate componentele despre care am scris mai sus. Constiinta este orientata spre evolutie si are ca scop o mai mare autenticitate, autonomie si individualizare a fiintei umane care o poseda. Constiinta nu e prezenta la toti oamenii, si apare mai tarziu in viata (nu se stie cand, probabil cand omul e maturizat suficient). Stiam de acest lucru in momentul in care am citit Secretele Varstelor de Aur, si m-a socat afirmatia ca nu toti oamenii au o scanteie divina, ci asta se castiga prin evolutie. Am recunoscut constiinta in descrierea din carte, acea componenta imateriala si misterioasa care conduce personalitatea omului de la un anumit moment in evolutia sa. Unde este locul autosugestiei in aceasta poveste? Impulsurile imorale din subconstient pot fi canalizate spre acte creative (agresivitatea spre sport si competitie, sexualitatea catre arte, literatura, moduri de manifestare care aduc cu impulsul care sta la baza lor) dar pot fi si reduse prin autosugestie. Sugestia modifica aceste porniri specifice animalelor de care ne-am despartit de curand (raportat la varstele Terrei), sacazandu-le intensitatea, lovind in radacinile lor. Aici amintesc ultimul SF (Cavalerii Nobilei Bresle) in care personajul principal trece printr-o distrugere a celor 5 radacini instinctuale principale, operatie mai eficienta decat controlul instinctelor cu care fusese deprins in timpul antrenamentelor anterioare. Probabil ca v-am plictisit cu acest mesaj lung, dar cum as fi putut sa descriu functionarea mintii umane in doar cateva randuri? Cred ca raspunsul la intrebarea principala reiese din textul de mai sus, dar raspund totusi pe puncte: 1. Stimulii interiori sunt atat cei din subconstient cat si cei porniti din constiinta care ne trage catre viitor, catre evolutie. Nu am spus nimic despre hiperconstiinta pentru ca psihologia clasica nu cunoaste acest termen, el fiind prima data folosit de Pavel Corut. Din acest punct de vedere, posibil sa existe si stimuli de evolutie veniti de la veghetorii divini prin hiperconstiinta. Relatia intre constiinta si hiperconstiinta imi este neclara deocamdata. 2. Stimulii interiori devin dominanti doar daca sunt suficient de puternici sau daca, constientul le permite acest lucru. 3. Stimulii ne influenteaza, dar nu determina actiuni decat daca exista un constient care sa le permita acest lucru. 4. Rolul instinctelor este in supravietuire. Pe masura ce societatea umana evolueaza,

importanta lor scade (nu mai e nevoie sa luptam pentru hrana, adapost, etc., pentru ca acestea sunt facilitati ce se subinteleg). In Romania, instinctele au, din nefericire, inca o importanta majora. In tarile civilizate se discuta deja despre o virare de la "supravietuirea ca scop al vieti" la "individualizare si evolutie ca scop al vietii". 5. Dorintele au roluri multiple. Activarea genelor pozitive se face prin satisfacerea dorintelor "nevinovate". Evolutia se realizeaza prin "dorinta de a fi mai bine". Dorintele imorale genereaza probleme. 6. Fobiile sunt boli ce necesita terapie. Frustrarile sunt deseori sentimente de neimplinire a unor dorinte din subconstient. Bucuriile au rol tonic, adica motiveaza fiinta umana si ii prelungesc viata activa si creatoare. Dragostea este un subiect mult prea rafinat pentru a fi discutat public. Ura este expresia usor modificata a furiei, emotie primara din subconstient, care are rol tonic dar si (auto)distructiv. 7. Sfaturile sunt acceptate sau nu de catre constient, pe baza rationala. Tot constientul respinge sugestiile hipnotice, si din cauza asta se induce transa pentru ca autosugestia sa functioneze (voce litanica, miscari repetitive, relaxare). Un constient cult (cultura generala, cultura in domeniul dezvoltarii spirituale) este mai responsabil in a accepta sau respinge sfaturile. 8. Gandirea proprie se formeaza prin imitarea adultilor, a mediului in care crestem si ne dezvoltam, prin preluarea modelelor de comportament. Ulterior, daca avem noroc, ne structuram o gandire proprie. 9. E bine sa ne cunoastem fiinta in profunzime. Asta e principalul sens al vietii, asupra caruia toate filosofiile converg. E bine sa stim cat mai mult pentru a lua decizii oportune si a trai mai bine. Exista insa si o problema; foarte putini oameni sunt interesati de cunoastere, astfel incat singuratatea este un pret destul de greu de platit pentru cei care o iau pe acest drum. Va urez sanatate si succese!