FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE STUDENT: BURADESCU MARIANA

SPECIALIZARE : ASISTENTA SOCIALA PROFESOR :

ANUL I ELVIRA ADRIANA NEACSU
SEMESTRUL II

DESPRE PASIUNILE SUFLETULUI

RENE DECARTES
EDITURA STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA 1984

RENE DESCARTES,cunoscut si sub numele de RENATUS CARTESIUS(forma

latinizata),a fost un filosof,matematician,om de stiinta si scriitor francez extrem de influent.El a
fost supranumit"PARINTELE FILOSOFIEI MODERNE",iar o mare parte din filosofia
occidentala ulterioara este un raspuns la scrierile sale,carecontinua sa fie studiate indeaproape.

TRATATUL asupra "Pasiunilor Sfletului"imbratiseaza totalitatea naturii umane si

analizeaza succesiv actiunile trupului pentru a le distinge de patimile si functiile sufletului.Acest
proces pleaca de la pasiunile universale,primitive:admiratia,iubirea,ura ,dorinta, bucuria si
tristetea, construind pe baza acestor remedii,nu impotriva pasiunilor,bune prin natura lor,ci contra
"utilizarii lor gresite si exceselor",conform cunoasterii lucide a factorilor fiziologici ce determina
emotiile.Intelegem in tratatul lui Rene Descartes ca daca nu exista o legatura intre minte-corp-si
suflet'atunci intreaga fiinta are de pierdut.Sufletul are vointa si perceptii,imaginatie si
inchipuiri,pasiuni si principii de care nu ne putem lipsi,dar si sentimente care se resping si in
acelasi timp se completeaza unele pe altele,insa iubirea ocupa un loc primordial in viata fiecaruia
dintre noi.

"Nu exista mai multe soiuri de ura ca de iubire",dar atunci cand oamenii sunt atinsi de
aceasta pasiune trec prin diferite stari: - de la fericire - la curiozitate

- de la multumire - la extaz

-de la fericire - la tristete

-de la placere - la dezgust

-de la regret - la veselie

 -de la manie - la cainta , insa de toate
acestea depind tot binele si tot raul din aceasta lume.

Tratatul despre pasiuni nu marcheaza un moment de referinta numai in istoria psihologiei si

a eticii,ci si in cea a pedagogiei.Descartes,porneste inca de la primul articol al lucrarii, de la
afirmatia traditiei scolastice,conform careia actiunea si pasiunea nu sunt decat doua nume diferite
pentru unul si acelasi lucru,pe care il consideram fie din punctul de vedere a ceea ce il produce
-actiune -,fie a ceea ce il sufera -pasiune -.Filosoful deduce din aceasta ,necesitatea de a distinge
functiile,adica activitatea corpului fata de functiile sufletului,pentru a ajunge la definitia generala
a pasiunilor.Studiul interactiunii dintre suflet si corp,ii permite apoi sa afirme concluzia
referitoare la puterea sufletului asupra corpului.Una din ideile de baza ale tratatului despre
pasiuni este aceea ca toate pasiunile sadite in om de catre natura ,sunt bune prin ele
insele.Descartes si-a propus sa studieze sistematic aceste manifestari specifice unirii sufletului cu
corpul.Prima versiune a PASIUNILOR SUFLETULUI(sau a TRATATULUI DESPRE
PASIUNI,asa cum obisnuia DESCARTES sa desemneze lucrarea in corespondenta sa) reprezinta
ca intindere,cam doua treimi din textul publicat in 1649,ceea ce nu inseamna ca autorul ar fi
adaugat ulterior cea de-a treia parte a tratatului asa cum il cunoastem astazi.Acest tratat despre
pasiuni este el insusi fructul unei pasiuni,a exemplarei prietenii dintre Descartes si Elisabeta de
Boemia.

PASIUNILE SUFLETULUI abunda in descrieri mai mult sau mai putin realiste ale
proceselor fiziologice de la nivelul substratului corporal al pasiunilor,precum circulatia sangelui
si a" spiritelor animale" prin vase si nervi,activitate specifica a inimii,contractia musculara.In
acest tratat Descartes ne dezvaluie cum actioneaza corpul asupra sufletului si cum raspunde
sufletul la solicitarile vitale ale corpului.Prezentarea micromonografica a pasiunilor respecta
schema unei descrieri clinice:sunt prezentate mai intai simptomele(modalitatile de manifestare a
respectivelor pasiuni sau complexe de pasiuni) si mecanismul patogenic (adica procesul
psihofizic care sta la originea acestora),ca dupa punerea diagnosticului sa se instituie
tratamentul ,indicandu-se demersurile necesare contrarierii sau eventual,anularii fiecareia dintre
simptomele nedorite ale pasiunii in cauza.

Sufletul participa la spiritualitatea divina,se bucura constiinta de sine,de initiativa ,de

spontaneitate,de finalitate,de creativitate,pe temeiul liberului arbitru sadit in el de Creator.Pe de
alta parte,corpul se caracterizeaza doar prin spatialitate,el nu dispune de nici o forta activa
proprie,miscandu-se doar ca urmare a impulsurilor exterioare sau a acelei cantitati de energie cu
care a fost prevazut de divinitate.Dovada cea mai convingatoare a distinctiei de esenta dintre
suflet si corp este aceea ca noi avem doua idei perfect distincte despre aceste doua ordine de
fenomene:putem gandi sufletul fara sa apelam la ideea de corp,dupa cum putem prea bine
concepe functionarea unui corp lipsit de suflet.

Pasiunile sufletului desemneaza tot ce acesta primeste pasiv din partea unui factor
activ.In cazul de fata ,pasiuni sunt toate fenomenele care se produc in psihic ca urmare a unor
impulsuri venite din propriul corp sau prin intermediul propriului corp.Asadar in categoria
pasiunilor,cum le concepea Descartes,intra nu numai emotiile si sentimentele sau viata afectiva
in general,dar si senzatiile si perceptiile.Pasiunea exprima in noi, in sufletul nostru,"prezenta
corpului" , demonstrand prin aceasta capacitatea de a actiona asupra sufletului si in definitiv
eficienta legaturii substantiale dintre spirit si materie. Exemple de miscari ale corpului care
insotesc pasiunile,dar nu depind deloc de suflet.

Deplasarea unor spirite spre nervii inimii este de ajuns pentru a imprima glandei miscarea prin
care frica este varata in suflet,tot asa cum unele spirite se indreapta in acelasi timp spre nervii
care servesc la miscarea picioarelor pentru a fugi,ele pricinuiesc in aceeasi glanda o alta
miscare,datorita careia sufletul simte si percepe aceasta fuga,care poate fi provocata in corp de
organe si fara ca sufletul sa contribuie.

Despre inchipuirile care au drept singura cauza corpul:perceptiile care sunt cauzate de
corp,cele mai multe depind de nervi,dar exista si altele care nu depind de nervi si care poarta
denumirea de inchipuiri,in care vointa noastra nu participa deloc la formarea lor,ceea ce face ca
ele sa nu poata fi incluse printre actiunile sufletului.

Perceptiile pe care le raportam la corpul nostru sau la unele parti ale lui sunt acelea care
le avem despre foame,sete precum si alte pofte naturale ale noastre.Alaturi de acestea putem
adauga si durerea,caldura,frigul ,pe care le simtim ca fiind in membrele noastre.

Simturile ii furnizeaza sufletului incitatiile corporale care ii vor servi acestuia la elaborarea
pasiunilor.

Nervii sunt cei care transmit catre creier socul provocat de obiectul exterior.Impulsurile nu
vin numai de la obiectele exterioare,ci isi au adesea originea in organele noastre interne,mai ales
in inima.

Din" TRATATUL DESPRE PASIUNILE SUFLETULUI" se desprinde

concluzia :"viata pasionala" a fiecarui individ are un caracter dinamic si evolutiv.Acest tratat se
caracterizeza printr-o viziune integralista despre om ,care este conceput ca un tot,la unitatea
caruia concura circulatia sanguina,reflexele senzitivo-motorii,actele de gandire si nu mai putin
pasiunile.