1.

PSIHANALIZA

1. Caracterizare generala
Psihanaliza este regina formelor de psihoterapie,iar prin ea intelegem:
-ca este o teorie a aparatului psihic care tine cont de existenta inconstientului, o teorie prin care
se explica modul de functionare al aparatului psihic.
-ca este o metodă de tratament și de intervenție asupra aparatului psihic.
-ca este o concepție umanistă care interferează cu toate demersurile, subcapitolele
și elementele umanului.

Psihanaliza este atat o teorie asupra mintii umane cat si o metoda de terapie. Ea a fost fondata de
catre parintele psihanalizei S. Freud si continua sa se dezvolte de catre psihanalistii din intreaga
lume. Ea functioneaza :
-ca metoda de tratament pentru problemele psihice
-ca metoda de cercetare
-ca modalitate de intelegere a fenomenelor culturale si sociale.

2. Care este locul psihanalizei in raport cu psihoterapiile din punct de vedere istoric si din
punct de vedere al dezvoltarii psihoterapiilor?

Din punct de vedere istotic S.Freud descrie diferenta esentiala si anume modalitatea de utilizare a
sugestiei. Prin forma de psihoterapie, hipnoza incearca sa ascunda ceva actionand ca un procedeu
cosmetic iar psihanaliza vrea sa scoata in evidenta ceva ca un procedeu chirurgical.

Toate scolile de psihoterapie s-au dezvoltat din psihanaliza, locul psihanalizei fiind unul primar.

3. Raportul psihanalizei cu notiunea de criza

Psihanaliza, pe parcursul istoriei sale, a avut o trăsătură comună, și anume criza. De când a
apărut ca teorie, de la Freud și până astăzi, psihanaliza s-a aflat în criză.
Psihanaliza s-a creat în capul lui Freud dintr-o criză. Psihanaliza a fost primită cu ostilitate și
pusă sub semnul îndoielii, ceea ce a determinat-o să se afle în criză încă de la început.
Psihanaliza a apărut și s-a dezvoltat într-un context de criză atât metodologică, cât și
spirituală.

4. Psihanaliza vs. psihoterapii psihanalitice

In psihanaliza gradul de regresie este unul mai profund fata de psihoterapia psihanalitica.
De altfel si pozitia este una diferita in cazul psihanalizei fata de psohoterapia psihanalitica.

2. INSTINCTE VS PULSIUNI
 5. Zestrea noastra biologica

Zestrea noastra biologica este reprezentata de instincte. Instinctele sunt dezvoltate si predispuse
schimbarii de maturizare in functie de comportamentul nostru, de aceea toti suntem diferiti. Tinta
finala a dezvoltarii instinctelor este integrarea socio-culturala.

6. Partea instinctuala

Ne naștem cu instinctele speciei fără de care nu putem supraviețui. Pornind

de la cele mai simple reflexe care ne ajută, sa supravietuim, sa ne adaptam si acolo unde factorul
socio-cultural nu este implicat.
7. De cate tipuri sunt instinctele?

Pentru a ne identifica ca persoane, instinctele noastre se pot clasa in doua mari categorii:
- instincte sexuale
- instincte agresive
Agresivitatea ne ajută să ne apăram de celalalt și să ne
individualizăm, iar sexualitatea ne ajută la perpetuarea speciei. Aceste doua instincte au fost
prevertite de catre om.

8. De ce psihanaliza simte nevoia sa introduca termenul de pulsiune?

Psihanaliza simte nevoia sa faca o distinctie intre instinct si pulsiune deoarece instinctul il au
animalele intr-un psihic neevoluat astfel fac lucruri automatizate, pe cand noi, oamenii avem
pulsiuni pentru ca instinctul trece printr-un aparat psihic mult mai complex si ierarhizat numit
aparatul psihic uman, astfel instinctul este denaturat.

9. De cate feluri sunt pulsiunile?

Pulsiunile sunt clasate in doua feluri:

- Pulsiuni sexuale
- Pulsiuni agresive

3. FAZELE PREOEDIPIENE

10. Caracterizarea generala a fazei preoedipiene (relatia bilaterala deschisa intre copil si
functia materna)

Relatia bilaterala deschisa intre copil si functia materna este constituita de sanul mamei cu rol
bilateral: de afectiune (isi percepe mama prin mirosul feromonic) si cu rol de satisfacere (faza
orala).

11. Care sunt fazele preoedipiene? (scurta caracterizare a lor)

Spuneam că faza de dezvoltare preodipiană se caracterizează
prin:
- tiparul de relație - este o relație de tip bilateral deschisă între copil și funcția maternă;
-modul de funcționare - avem o relatie osmotica;
-funcționalitatea psihică - avem un mod de funcționare psihotică.

Fazele preoedipiene sunt legate de perioada de dezvoltare psihosexuala anterioara instaurarii

complexului Oedip, unde predomina pentru ambele sexe, legatura cu mama.

12. Faza orala(achizitii, psihopatologie)

Faza orala are loc intre 0-18 luni si este desemnata de orificiul bucal care devine centrul placerii
al copilului.
Achizitiile acestei faze:
- erogenizarea orificiului bucal
- initerea unui soi de integrare a eului fizic (diferenta dintre el si mediul inconjurator si
mecanisme de a o tine pe mama permanent langa el pentru ca mama este vazuta ca pe un obiect
exterior)
Psihopatologia fazei orale:
Angoasa de abandon se manifesta prin incercarea de a atrage atentia prin plans, iar in cazul in
care copilul intelege ca efortul este in zadar urmeaza retragerea investitiei afective.
Aceasta faza orala contine modul oral-incorporativ (predispus in viitor optimismului) si oral-
agresiv (inclinatie spre pesimism).

13. Faza anala (achizitii, psihopatologie)

Faza anala are loc intre 18 luni-3 ani si este caracterizata ca zona erogena, zona anala.
Achizitiile acestei faze:
- are loc erogenizarea sfincterului analo-genital
- continuă și oarecum se închide schema Eului fizic
- are loc inițierea unor mecanisme adaptative de tip sadism sau masochism (are loc aceasta faza
din cauza nevoii copilului de o anumita realitate)
Psihopatologia fazei anale:
Aceasta faza de analitate se structureaza in doua tipare de comportament psihopatologic: sadism
si masochism. Sadismul este atunci cand din dorinta de a se razbuna pe functia materna copilul
elimina plus valoarea unde nu ar trebui/unde mamei nu i-ar placea. Masochismul este atunci
cand copilul se constipa pornind o alarma asupra parintilor, acesta se bucura desi simte durere.

14. Faza falico-genitala (care este semnificatia ei, cu ce vine nou ca semnificatie, care este
importanta ei ca faza de trecere intre relatia preoedipiana si oedipiana in triangularizare)

Faza falica incepe la vasra de 4 ani iar libidoul se muta in zona genitala. Copilul devine constient
de diferenta intre sexe si se identifica, oedipian, cu parintele de acelasi sex.
Faza de separare în funcție de apartenența la sexul biologic este faza falică (sau
genitală).Dezvoltarea psihică a copilului în faza falică/genitală, care este premergătoare apariției
c.o.d.m. este diferită ca valoare simbolică, în funcție de sexul biologic al copilului. Copilul
începe să întrezărească un fenomen foarte ciudat. El începe să facă din ce în ce mai mult “deal”
(engl.) cu angoasa de separare.
Copilul poate să reziste mai mult timp fără mamă pentru că atenția lui este îndreptată și spre
activități de explorare, de cunoaștere. Își extinde aria de interes și în afara corpului său.

4. COMPLEXUL OEDIP LA BAIETI

15. Caracterizare generala a complexului oedip

Sunt prezente dorintele de natura sexuala se orienteaza spre parintele de sex opus.
Baietelul este gelos si ostil fata de tata.
Vrea sa ii ia locul si ii e frica de razbunarea tatalui (anxietatea fata de castrare).
Teama este atat de mare incat isi reprima dorintele sexuale si le inlocuieste cu o afectiune mai
acceptata.

16. Relatia de triangularizare

In triangularizare primul lucru pe care il face copilul este sa incerce sa il alunge pe c.o.d.m..
C.o.D.m. este detinatorul interdictiei, copilul se raportează la celălalt obiect al dorinței mamei
(c.o.d.m.) și constată că, de acolo vine o interdicție de care trebuie să țină cont, alta șansă nu are
si intervine acceptarea copilului a c.o.d.m..Psihanaliza numește acest tipar de funcționare în
triangularizare, relația între copil, funcție maternă și c.o.d.m..
Relația în triangularizare are loc între 3 și 5 ani. Este o perioadă orientativă care nu este
legată direct de vârsta biologică, ci ține de dezvoltarea psihologică a copilului, de ambianță etc.
Cele două caracteristici ale triangularizării sunt:
• întotdeauna avem de-a face cu două persoane de același sex și o persoană de sex diferit;
• întotdeauna avem de-a face cu două persoane din aceeași generație sociologică și cu o
persoană din altă generație sociologică.

17. Traversarea complexului lui Oedip de catre baieti

(În fazele anterioare copilul nu are alegere, cunoaște doar un singur tipar de relaționare. Pentru
el, tot ceea ce se află în spațiul înconjurător există și funcționează ca funcție maternă sau dacă
nu, nu contează. În acest moment, copilul rămâne cu modul acesta de funcționare, pe care l-a
învățat și care nu se schimbă, dar dezvoltă în plus încă o direcție de relaționare, diferită de prima,
în care nu se mai întâlnește cu funcția maternă cu care să facă “holding”. Când spun holding, mă
refer la asigurare și conținere afectivă.
Deci copilul este obligat sa relaționeze și cu purtătorul interdicției, respectiv cu c.o.d.m.. El
trebuie să țină cont de acest lucru. Din acest moment, copilul are la dispoziție două forme de
relaționare. Ulterior, în locul acestor persoane biologice, apar substitute. În locul funcției
materne, apare în principiu, educatoarea, învățătoarea, profesoara, nevasta etc., iar în locul
c.o.d.m. apare directorul de școală, polițistul, șeful etc.)

Traversarea complexului Oedip de catre baieti este redata de acceptarea parintelui si schimbarea
situatiei, unde copilul incepe sa se imprieteneasca cu tatal si relatia cu mama devine una proasta.
Mecanismul după care băieții traversează Oedipul este angoasa de castrare și sunt
obligați sa iasa din Oedip din cauza fricii.
 18. Iesirea din complexul lui oedip

(Până la terminarea complexului Oedip copilul învața modalitățile primare de relaționare. Dupa 5
ani copilul intră în perioada de latență în care are loc tot o învățare. Nu ne oprim din dezvoltarea
neuronală, numai că învățăm să secundarizăm în raport cu substitutele de funcție maternă și de
c.o.d.m.. Exersăm și să învățăm nuanțarea acestor mecanisme defuncționare primară. Adică,
după vârstă de 5 ani, nu mai învățăm nici o matrice de relaționare. Tot în relația bilateral deschisă
sau în cea de triangularizare o să fim. După triangularizare nu mai urmează nimic ca achiziție
primară. În sensul acesta dezvoltarea noastră psihologică se termină la 5 ani.Tot ceea ce urmează
după 5 ani este o exersare a ceea ce am învățat până atunci. Exersarea devine din ce în ce mai
dependentă de factorii socio-culturali și din ce în ce mai perversă, nu în sensul de sexualitate, ci
ca repetiție (în psihanaliză pervers înseamnă
repetitiv).

Iesirea din complexul oedip la baieti este reprezentata de maturizarea suficienta incat sa isi dea
seama ca trebuie sa renunte la mama si sa faca din tata un model, un aliat.
Ce il determina pe baiat sa iese din complex este angoasa de castrare, iar ,,deal-ul" este
negocierea pe care copilul o face cu propria sa frica de castrare.

19. Urmari/consecinte ale complexului Oedip la baieti

Avand in vedere ca baiatul iese din complex, de frica, acesta este insuficient de matur, iar
insuficienta maturitatii este urmarea/consecinta acestui complex de tip oedip.

5. COMPLEXUL OEDIP LA FETE

20. Caracterizare generala a complexului oedip

Complexul Oedip este suma reacțiilor afectiv-pozitive față de părintele de sex opus, în raport cu
reacțiile afectiv-negative față de părintele de același sex.

21. Caracteristica complexului oedip la fete

Fetele se duc spre părintele de sex opus din invidia de penis. Invidia de falus nu dispare
niciodată, nici atunci când fetele ies din complexul Oedip. Invidia de falus rămâne ca o
dominantă a funcționării feminine, după cum angoasa de castrare rămâne ca o dominantă a
funcționării masculine și după ce băiatul a ieșit din complexul Oedip.

22. Traversarea si modalitati de iesire din complex

Fetele nu ies din complexul Oedip la 5-6 ani ca băieții pentru că, ele viseaza si se simt bine cu
acest vis ca au si ele falusul pe care si-l doresc.

Prima modalitate de ieșire din complexul Oedip la fete este cea în care ne aflăm sub imperiul
invidiei de penis, iar atenția se îndreaptă înspre încercarea de a găsi penisul/falusul cel mai
apropiat din anturaj.Astfel prima modalitate de iesire este impulsionata de neatentia pe care tatal
i-o acorda atunci camd aceasta creste si doreste sa isi inlocuiasca tatal.
A doua modalitate de ieșire din complexul Oedip la fete ar fi o funcție de conducere, o postură de
șefă care să-i asigure o poziție falică. Astfel că fata nu mai are nevoie să-și
ia falusul de la tata pentru că îl poate obține singură.
A treia modalitate de ieșire din complexul Oedip la fete este dat de momentul cand femeia face
un copil.

23. Consecinte ale traversarii incomplete ale complexului

Una dintre consecintele traversarii incomplete de catre fete ale complexului este dezvoltarea
slaba a Supraeului.

6. PRIMA TOPICA FREUDIANA

24. Care sunt instantele caracteristice primei topici freudiene? (punand accent pe teoria
inconstientului)

Pentru prima dată în istorie, Freud a fost cel care a încercat să găsească o descriere a aparatului
psihic: ,,aparatul psihic este ca un ochean – un ochean este un tub în care se află niște lentile
având spații între ele care spații ne ajută să mărim imaginea – format din niște camere numite:
- inconștient,
- preconștient și
- conștient."
Termenul de inconstient este folosit prima data de catre Aristotel insa nu are o semnificatie
exacta, acea semnificatie este data de catre Freud.
Inconștientul este sediul pulsiunilor noastre, baza, fundamentul nostru energetic.
Conștiința este o instanță fără energie psihică proprie. Ea lasa sa treaca mai multa sau mai putina
pulsiune in comportament (ca o sita) influentata fiind de factorii socio-culturali.
Are rol in adaptare si mentinerede echilibru, ins in cazul in care apare refularea, constiinta poate
sa oblige pulsiunea sa isi modifice forma. Modalitatea aceasta poartă numele de
sublimare.

Preconstientul este functia noastra de stocare.

25. Asemanari si diferente intre prima si a doua topica freudiana

Diferente:
Prima topică freudiană are avantajul că vorbește pentru prima oară despre niște instanțe la nivelul
aparatului psihic, dar are și dezavantajul că ni-l reprezintă ca și cum am fotografia într-un anume
moment aparatul psihic.
A doua topica vorbeste despre o evolutie povestind dinamica prin care se ajunge de la nivelul de
pulsiune pana la construirea aparatului psihic.
- In prima topica avem sensul descriptiv, iar in a doua avem sensul dinamic.
-Inconstientul nu se reduce la SE
-SE-ul nu mai este atat de transant distins decelelalte instante, nici de biologic si eu

Asemanari:
-Asemanarea dintre prima si a doua topica este data de faptul ca se vorbeste despre acelasi aparat
psihc si mecanismul lui.
-SE-ul preia continutul inconstientului din prima topica
-Se-ul preia caracteristicile functionariiinconstientului din prima teorie
-Fortele instinctuale sunt de natura sexuala(libido) si autoconservare

26. Neajunsurile primei topici freudiene (de ce a fost nevoie de a doua topica)

Neajunsurile primei topici sunt neclarificarea primelor instante din punct de vedere evolutiv.

7. A DOUA TOPICA FREUDIANA

27. De ce a fost nevoie de aparitia celei de a doua topici freudiane?

Faptul că vorbește despre o evoluție. Ne povestește dinamica prin care se ajunge de la nivelul de
pulsiune până la constituirea acestui aparat psihic.

28. Care sunt instantele celei de a doua topici freudiene?

A doua clasificare a instanțelor psihice este formată din Sine, Eu și Supraeu,

instanțe care – atenție! – nu le anulează și nu le înlocuiesc pe cele din prima topică freudiană.

29. Caracteristica acestor instante

Cele trei instanțe din a doua topică freudiană sunt toate inconștiente cu grade diferite de
conștientizare, dar ele se găsesc toate în partea subconștientă, sub câmpul conștiinței. Ele
reprezintă o altă perspectivă, un alt unghi de vedere asupra aparatului psihic.

Prima și cea mai bazală instanță poartă numele de Sine. Sinele este sediul pulsiunilor.
A doua instanță poartă numele de Eu.Deci, partea cea mai organizată a Sinelui poartă numele de
Eu.
Maturizarea continuă și partea cea mai organizată a Eului poartă numele de Supraeu.
Supraeul este continuatorul complexului Oedip.

30. Asemanari si diferente intre prima si a doua topica freudiana

Diferente:
Prima topică freudiană are avantajul că vorbește pentru prima oară despre niște instanțe la nivelul
aparatului psihic, dar are și dezavantajul că ni-l reprezintă ca și cum am fotografia într-un anume
moment aparatul psihic.
A doua topica vorbeste despre o evolutie povestind dinamica prin care se ajunge de la nivelul de
pulsiune pana la construirea aparatului psihic.
- In prima topica avem sensul descriptiv, iar in a doua avem sensul dinamic.
-Inconstientul nu se reduce la SE
-SE-ul nu mai este atat de transant distins decelelalte instante, nici de biologic si eu

Asemanari:
-Asemanarea dintre prima si a doua topica este data de faptul ca se vorbeste despre acelasi aparat
psihc si mecanismul lui.
-SE-ul preia continutul inconstientului din prima topica
-Se-ul preia caracteristicile functionariiinconstientului din prima teorie
-Fortele instinctuale sunt de natura sexuala(libido) si autoconservare

8. MECANISME DE APARARE ALE EULUI

31. Descrierea si caracterizarea generala

există
- mecanisme de tip refulator care întorc pulsiunea, n-o lasă să se manifeste pentru că
manifestarea ei e foarte periculoasă pentru integritatea aparatului psihic
- mecanisme de tip subliminator care modifică forma pusiunii fâcând-o să fie acceptabilă.

32. Modul de functionare specific celor doua categorii de mecanisme de aparare ale eului
Refularea este o descărcare eșuată, constând în refuzul de externalizare a pulsiunii și întoarcerea
ei înspre baza originară de unde a plecat.

Modalități în care pulsiunile noastre originare pot îmbrăca niște forme acceptabile social și pot să
iasă, imbraca numele de sublimare.

33. Notiunea de echilibru psihic

Notiunea de echilibru psihic este în funcție de echilibrul dintre procesele de refulare și procesele
de sublimare.

9. TRANSFER/CONTRATRANSFER
· Care este semnificatia transfer-contratransferin demersul clinic psihanalitic?

Semnificatia este materialul analitic.

· Transfer (caracterizare generala)

Transferul este suma reacțiilor afective pe care un pacient/analizand/client le are în raport

cu psihanalistul său. Transferul îi aparține pacientului.

· Contratransfer (caracterizare generala)

Contratransferul reprezintă suma reacțiilor afective pe care un analist le are în

raport – atenție! – cu situația analitică.
 · Modalitati de intelegere a notiunii de contratransfer (transfer, contra-transfer si dorinta
psihanalistului)

Contratransferul este suma reacțiilor afective pe care un analist le are în raport cu transferul
analizatului său.
Deci dacă transferul pacientului meu este unul pozitiv, ca nuanță generală, și contratransferul
meu în raport cu acest tip de transfer al pacientului meu, este unul pozitiv.

Transferul este eminamente ambivalent, nu este niciodată strict pozitiv sau strict negativ, dar, în
această ambivalență, există întotdeauna o predominanță, de aceea numesc un transfer pozitiv
transferul care, în ambivalența lui, este mai degrabă un transfer
favorabil relației cu analistul, decât nefavorabil.

Contra-transferul este reacția pe care o are un analist la transferul pacientului, raportat la

întreaga lui experiență de viață.

Dorința analistului este motivația inconștientă a analistului de a se așeza în scaunul de

psihanalist.

34. Importanta abordarii contratransferului in procesul de formare al analistului

Indicațiile contratransferului sunt mult importante în dinamica relației terapeutice, pentru că

analistul vine în relația terapeutică cu ceva care se găsește în subiectivismul lui, mai mult sau
mai puțin conștient.

10. ELEMENTE DE CADRU

35. Semnificatia elementelor de cadru in clinica psihanalitica

Elementele de cadru sunt acele imperative, acele jaloane al căror rost este să normeze o
relație analitică și să facă să ramână acea relație psihanalitică în sfera de intervenție
posibilă a psihanalizei.

36. Scurta caracterizare a fiecarui element de cadru (durata, frecventa, pozitie,cost)

Durata e un element dublu de cadru. Pe de o parte vorbim de durata procesului, iar pe de

altă parte vorbim de durata ședinței.
Durata procesului: este de 4 ani sau 3 ani, în funcție de frecvență, sau echivalent.
Durata ședinței: în principal, ședința freudiană la psihanaliștii clasici este de 45 de minute, dar se
poate prelungi si pana la 60 minute.

Frecvența se referă la numărul de ședințe într-o unitate de timp. Este foarte relativă. Putem vorbi
de o frecvență minimă în demersul psihanalitic, minim însemnând o ședință pe săptămână. Sub o
ședință pe săptămână psihanaliza nu se poate desfășura.

În psihoterapia psihanalitică există 3 tipuri de poziții în care cei doi lucrează în timpul
terapiei.
Prima poziție este poziția clasică din psihanaliza freudiană în care analistul stă pe un fotoliu,
pacientul stă pe o canapea/coach, singura condiție este ca analistul să se găsească în unghiul mort
al pacientului, deci pacientul să nu-l vadă.

Al doilea model de poziționare care este poziția de tip psihoterapie în care cei doi stau față în
față, este un spațiu de demarcare între ei (o măsuță, un birou, un covoraș, o vază) ceva care să
oprească vizual osmoza care s-ar putea crea, cei doi stau față în față și de data asta relația nu este
deloc regresivă, este foarte directă.

Al treilea model de pozitie este poziția americană, o combinație între cele două. Fotoliul
terapeutului și canapeaua sunt dispuse la 90 de grade. Ce se schimbă? În variantele de mai sus
analistul hotărăște în ce poziție se așează pacientul. În această a treia variantă și analizandul are
ceva de spus. El poate să se așeze și să folosească contextual canapeaua așa cum își dorește.

37. Raportul elementelor de cadru cu factorul de regresie

Regresia este fenomenul indispensabil demersului analitic. Analiză fără regresie nu poate avea
loc. Regresia e un rău necesar.
În nevroza contemporană regăsesc afecte din nevroza infantilă, pentru că asta transferă
pacientul asupra analistului. Procesul acesta poartă numele de regresie.