Sunteți pe pagina 1din 10

PROTOCOL – INTERVIU DE ATAȘAMENT AL ADULTULUI

Introducere

Te voi întreba despre experiențele tale din copilărie și despre cum aceste experiențe
este posibil să-ți fi influențat personalitatea ta ca adult. Aș dori să te întreb despre
relațiile tale timpurii cu familia și despre cum crezi tu că te-au influențat/afectat
acestea. Ne vom concentra, mai întâi, asupra copilăriei, apoi asupra adolescenței,
ajungând la situația ta actuală. Acest interviu durează, de obicei, aproximativ o oră
dar se poate întinde de la 45 de minute până la o oră și chiar o oră și jumătate.

1. Poți să mă ajuți să mă orientez în ceea ce privește situația ta familială din


copilărie? Unde ai trăit și cu cine când erai copil? Unde te-ai născut? Dacă
ai schimbat locuința de multe ori? Ce făcea familia ta, în momente diferite,
ca să își câștige existența?

Această întrebare este folosită atât pentru orientarea în constelația familiei, cât și în
scop de încălzire. În această etapă, intervievatorul nu va lăsa participantul să
discute despre calitatea relațiilor, “atmosfera” stabilită de către acesta fiind de
scurtă introducere (listare introductivă), de explorare de tip: “cine”, “când”; nu vor
fi alocate mai mult de 2 – 3 minute pentru această întrebare. “Atmosfera” va fi una
de scurtă colectare a datelor demografice.

În cazul subiecților crescuți de mai multe persoane, nu în mod necesar de către


părinți biologici sau adoptivi (situații frecvent incluse în probe cu risc crescut),
întrebarea de deschidere de mai sus poate fi: “cine ai spune că te-a crescut?”.
Intervievatorul va folosi această formulă pentru a încerca să determine cine ar
trebui considerată ca figură primară de atașament asupra căreia se va concentra
interviul.

Te-ai văzut mai mult cu bunicii când erai mic(ă)? Dacă participantul indică
faptul că bunicii au murit în cursul vieții sale, se va întreba care era vârsta
subiectului în momentul survenirii pierderii. Dacă este vorba despre bunici pe care
nu i-a cunoscut niciodată, se va întreba dacă acești bunici au murit înainte de
nașterea sa. Dacă da, se va continua astfel – exemplu: Bunica din partea tatălui a
murit înainte de a te naște? Știi câți ani avea atunci? Apoi, într-un mod spontan și
obișnuit, care invită subiectul către un răspuns scurt/succint, se va întreba: “ți s-a
povestit despre bunica ta?”

Ai frați sau surori care au locuit în casă cu tine sau pe oricine altcineva, în
afară de părinți? Locuiesc cu tine/aproape de tine acum sau locuiesc în altă parte?

2. Aș vrea să încerci să descrii relația ta cu părinții atunci când erai copil mic;
încearcă să aduci amintiri cât mai timpurii.

Încurajați participanții să încerce să își amintească momente cât mai timpurii.


Mulți subiecți afirmă că nu își mai aduc aminte de copilăria timpurie, dar ar
trebui să formulați/ajustați întrebările astfel încât să îi ajutați să se focalizeze, la
început, asupra vârstei de 5 ani, apoi să reamintiți din când în când subiectului,
într-un mod delicat, blând, că ați dori să se gândească și la vârste mai timpurii.

Admiteți, totuși, că poate fi dificil pentru subiect să “sară” direct la această etapă
de vârstă, acesta putându-se bloca. Dacă este necesar, încercați să menționați că
este natural să experimenteze anumite dificultăți în încercarea sa inițială de a
răspunde acestei întrebări. Arătați-i, eventual prin anumite pauze (tăcere) că,
totuși, ați dori să încerce să facă o descriere generală.

3. Acum aș dori să te rog să alegi cinci adjective sau cuvinte care să descrie
relația cu mama ta, cât mai de timpuriu posibil, dar este în regulă și în
intervalul 5 – 12 ani. Știu că va dura puțin... încearcă să te gândești într-un
minut. .. Apoi... Aș dori să te întreb de ce ai ales aceste cuvinte? O să scriu
în timp ce îmi spui.

Nu toți participanții vor reuși să extragă imediat cinci adjective. Asigurați-vă că


faceți ca termenul “relație” să fie suficient de clar auzit, în propoziție. Unii
participanți folosesc adjective legate de relație atunci când își descriu părintele, însă
alții își descriu părintele (exemplu: drăguță, un manager eficient etc.) ca și cum ar fi
fost rugați să își descrie mama. Aceste diferențe individuale sunt de interes doar în
cazul în care participantul a auzit fraza corectă: “să reflecteze la relația din copilărie
cu mama”. Cuvântul trebuie spus clar, dar cu o ușoară accentuare.

Unii participanți nu vor ști ce vrei să spui prin termenul adjectiv, de aceea
formulăm propoziția folosind adjective sau cuvinte. Dacă participantul are întrebări,
intervievatorul va explica: “doar cuvinte sau fraze care ar descrie sau mi-ar spune
despre relația ta cu mama în copilărie”.

Participantul va fi așteptat și încurajat să furnizeze toate cele cinci cuvinte/adjective


odată. Intervievatorul nu va începe să examineze până ce întregul set de cuvinte nu
a fost furnizat...

Dacă, dintr-un motiv sau altul, un subiect nu înțelege ce este aceea o amintire, i-ați
putea sugera să se gândească la aceasta ca la o imagine pe care o au în minte –
similar cu o casetă video – care s-a întâmplat când erau mici. Asigurați-vă, însă,
dacă participantul chiar nu înțelege termenul sau, pur și simplu, nu poate să
reproducă o amintire sau un incident.

Abilitatea participantului (sau inabilitatea) de a furniza o privire de


ansamblu/descriere asupra relației, precum și amintiri specifice care susțin această
descriere reprezintă fundamente critice ale analizei în cadrul interviului. Din acest
motiv, este important ca intervievatorul să facă eforturi pentru a obține cele cinci
adjective astfel încât dacă nu este furnizat întreg setul de adjective, atunci înseamnă
că subiectul chiar nu le poate da...

Adeseori, participanții indică prin comportament nonverbal că se gândesc activ sau


că își rafinează alegerile. Atitudinea intervievatorului trebuie să fie aceea de tăcere
curioasă (interesată). Totuși, nu lăsați în mod repetat participantul într-o tăcere
stânjenitoare pentru perioade lungi de timp. Unii participanți pot să afirme că este o
sarcină dificilă – sarcina dumneavoastră este să confirmați acest lucru. În cazul în
care subiectul are dificultăți foarte mari în legătură cu unul sau două cuvinte, după
o perioadă de două sau trei minute de încercări susținute:“Mmm… Știu că poate fi
greu... asta este chiar o întrebare dificilă... ia-ți puțin mai mult timp...”. Apoi,
spuneți ceva de genul: “Bine. Este în regulă. Mulțumesc, vom merge mai departe
cu cele pe care le-ai scris deja”. Tonul intervievatorului ar trebui să arate clar
faptul că răspunsul participantului este perfect acceptabil și normal (nu este ceva
neobișnuit).

Acum îți voi pune mai multe întrebări referitoare la descrierea relației tale
cu mama din copilărie. Spui că relația cu ea a fost .... (se folosește fraza dată de
subiect). Există anumite amintiri sau incidente care îți vin în minte în legătură
cu .......... (cuvântul menționat de subiect).

Aceleași întrebări vor fi adresate pentru fiecare adjectiv în parte. Apoi:


Ai descris relația ta cu mama, în copilărie ca...... (sau: al doilea adjectiv a fost .....
sau al doilea cuvânt pe care l-ai folosit a fost .....). Te poți gândi la o amintire sau
un incident care ar ilustra de ce ai ales să descrii relația folosind acest
cuvânt/adjectiv...?

4. Aș vrea să te rog să alegi cinci adjective sau cuvinte care reflectă relația din
copilărie cu tatăl tău, cât mai de timpuriu posibil dar este în regulă și în
intervalul 5 – 12 ani. Apoi... Aș dori să te întreb de ce ai ales aceste
cuvinte? O să scriu în timp ce îmi spui.

5. Mă întreb dacă ai putea să-mi spui, față de care părinte te-ai simțit mai
apropiat și de ce. Mă întreb de ce nu te-ai simțit astfel și față de celălalt
părinte?

6. Când erai supărat, mic fiind, ce făceai?

Aceasta este o întrebare critică în cadrul interviului. Participantul este în primul


rând încurajat să se gândeasc la propria interpretare referitoare la “supărat”…
Încercați să obțineți detalii pentru fiecare răspuns. Dacă participantul afirmă, de
exemplu: “m-am retras”, examinați astfel încât să înțelegeți ce vrea să spună
subiectul prin “retragere”. De exemplu, ați putea spune: “și ce făceați când vă
retrăgeați?”

Intervievatorul pune apoi întrebări follow-up, așa cum vom vedea mai jos.
Aceste întrebări pot părea asemănătoare cu cele anterioare însă ele diferă în
anumite puncte critice, așa încât intervievatorul trebuie să se asigure că
participantul va trece prin toate întrebările. Întrebările vor fi puse folosindu-se un
ton accentuat atunci când contextele se schimbă (cuvintele subliniate indică
necesitatea schimbării tonului):

....... Când erai supărat emoțional atunci când erai mic, ce făceai? (se
așteaptă răspunsul). Poți să te gândești la un moment specific în care s-a întâmplat?

...... Poți să îți amintești ce se întâmpla când erai rănit fizic? (se așteaptă
răspunsul). Îți vine în minte un incident specific (apoi, îți vin în minte alte
incidente?_)
Importante: detaliile pe care clienții le dau spontan; încercați să obțineți o
clarificare despre cum părintele/părinții au răspuns nevoilor sale; asigurați-vă că
obțineți o extindere a fiecărui răspuns. Exemplu: dacă participantul spune: mă
retrag, încercați să obțineți ce vrea acesta să spună punând întrebări clarificatoare –
de ex: ce anume a făcut mai exact, cum s-a simțit mai exact; încercați să detaliați
(fiecare topic).

7. Care este prima amintire când ați fost separați de părinți?

.... Cum ați reacționat la această separare? Vă amintiți cum au reacționat părinții
dvs.? Vă aduceți aminte și de alte separări?

La aceste întrebări, participanții descriu adeseori ca prime separări: plecarea la


grădiniță, internat, școala primară, plecarea în tabără. De cele mai multe ori,
subiecții compară propriile lor răspunsuri cu cele ale altor copii. Astfel, sunt
furnizate informații privind atitudinea globală a participanților privind atașamentul,
prin urmare nu trebuie să reduceți astfel de descrieri sau comparații ale subiecților.

8. Te-ai simțit vreodată respins copil fiind? Desigur, privind înapoi de acum
poate nu a fost respingere dar ceea ce încerc să te întreb este dacă îți aduci
aminte dacă ai fost respins în copilărie.
Câți ani aveați când te-ai simțit respins; ce ai făcut?
De ce crezi că părintele tău a făcut aceste lucruri – crezi că el/ea a realizat că
te-a respins?
Intervievatorul poate va dori să aducă informații suplimentare reformulând
întrebarea, mai ales dacă subiectul nu aduce exemple. Examinarea pe care o
sugerăm este: Te-ai simțit vreodată respins sau ignorat? Când te-ai simțit
speriat sau îngrijorat ca copil?
Lăsați participantul să răspundă liber la această întrebare, să definească
înțelesul pentru el. Acesta ar putea să întrebe intervievatorul ce înseamnă
această întrebare. Dacă se întâmplă acest lucru, îi răspundeți astfel: „Este
doar o întrebare mai generală”. Nu sondați prea tare aici. Dacă participantul
a avut experiențe traumatice pe care aleg să nu le descrie sau pe care este
dificil să și le amintească, sau le este dificil să se gândească la ele, ar trebui
să nu insistați să le aflați. Vor avea o a doua oportunitate să discute acest
topic, ulterior.
9. Ți-ai perceput vreodată părinții ca fiind amenințători la adresa ta – poate în
glumă ori pentru disciplină?

Unii oameni răspund, de exemplu, că părinții lor îi amenințau că îi părăsesc


sau că îi trimit departe de casă.

În anumite comunități, astfel de pedeapse specifice, în general, nu sunt


considerate abuzive – cum ar fi: “tratamentul silențios” sau “învinovățirea”
etc. Cu referire la această formă de pedeapsă, ați putea insera o întrebare
specifică aici. De exemplu: unii oameni ne-au spus că părinții lor foloseau
tratamentul silențios – vi s-a întâmplat acest lucru cu părinții dvs.? ...
Intervievatorul nu trebuie să pună mai mult de o întrebare specifică
referitoare la forma comunitară specifică de pedeapsă.

Unii oameni au amintiri legate de amenințări sau anumite tipuri de


comportament care au fost abuzive. ...Ți s-a întâmplat vreodată așa ceva ție,
sau familiei tale? Câți ani aveai atunci? S-a întâmplat frecvent? Crezi că
această experiență te afectează acum, ca adult? Influențează asta acum
modul în care te comporți cu propriul copil? Ai avut astfel de experiențe cu
oameni din afara familiei tale?

Dacă participantul indică faptul că s-au întâmplat astfel de evenimente în


afara familiei, acesta va fi întrebat, în continuare (la ce vârstă? Frecvența?
Cum îl afectează asta acum, ca adult? Influențează modul în care se
comportă cu propriul copil?). Fiți atenți cu astfel de întrebări întrucât sunt
sensibile din punct de vedere clinic și până în acest moment ați mai adresat
întrebări dificile în cadrul interviului.

Mulți participanți răspund cu “nu” la aceste întrebări. Unii, totuși, descriu


abuzul și pot să fie stresați/afectați de amintirea acestuia. Când participantul
este dornic să discute astfel de experiențe, intervievatorul trebuie să fie
pregătit să asculte într-o tăcere respectuoasă, sau să ofere simpatie, ori să
recunoască și, pe cât posibil, să ajute și să ușureze distresul produs de
amintiri.

Dacă intervievatorul suspectează că au apărut experiențe precum abuzul sau


alte experiențe traumatice este important să încerce să obțină detalii
specifice, în măsura în care este posibil. În sistemul de codare și clasificare
care însoțește interviul, experiențele stresante nu pot fi scorate la răspunsuri
dezorganizate sau nerezolvate, cu excepția cazului în care cercetătorul
reușește să stabilească dacă abuzul a apărut.

10. În general, cum credeți că experiența voastră cu părinții v-au afectat


personalitatea adultă?

Există aspecte din experiențele timpurii care simți că te-au “tras înapoi”în
dezvoltarea ta?

Este important să știm dacă participantul vede experiențele sale ca având


efect negativ asupra lui sau nu – intervievatorul va continua să probeze prin
întrebările:

Există alte aspecte din experiența timpurie care crezi că te-au tras înapoi
(regresat) în dezvoltarea ta sau care au avut un efect negativ asupra ta?

Dacă participantul a înțeles întrebarea, dar nu consideră nici o experiență din


copilărie ca având un efect negativ, se va întreba, în continuare:

Nu există nimic despre experiențele tale din copilărie care crezi că ar fi


putut să aibă impact negativ asupra ta și a dezvoltării tale? (cuvântul nimic
folosit accentuat, fără a arăta nerăbdare sau fără a pune presiune asupra
subiectului).

11.De ce crezi că părinții tăi s-au comportat așa cum s-au comportat în
copilăria ta?
12.Au mai fost alți adulți în viața ta de copil de care te simțeai apropiat? (cine
era acolo disponibil)
......oricare alți adulți care erau semnificativi/importanți pentru tine,
chiar dacă nu erau figuri parentale/părinți?

Lăsați participantului timp de reflectare la această întrebare. La această întrebare,


unii participanți pot menționa menajerele, bonele, membri ai familiei, profesori sau
vecini. Întrebați vârsta participantului în momentul în care era apropiat de aceste
persoane, dacă acestea au locuit cu familia sau dacă au avut responsabilități de
îngrijire față de el/ea. Se va încerca determinarea naturii și semnificației relației.

13.Ați trecut printr-o pierdere a unui părinte sau a unei persoane dragi apropiate,
sau a unui membru de familie, în copilărie? (a murit cineva?)
(unii participanți înțeleg prin termenul “pierdere” - separarea de persoane
care sunt în viață. De pildă: mi-am pierdut mama când s-a mutat în Sud să
stea cu bunica”. Dacă este necesar, explicați că vă referiți la persoane care
au murit, îndeosebi persoane dragi care au murit).

- Ați putea să îmi spuneți circumstanțele și câți ani aveați atunci?


- Cum ați reacționat atunci?
- A fost această pierdere neașteptată sau așteptată?
- Vă puteți aduce aminte de sentimentele din acea perioadă?
- Sentimentele legate de această pierdere s-au schimbat mult în timp?
- Ai participat la funeralii? cum a fost asta pentru tine?
- Ce ai putea spune despre efectul pe care l-a avut asupra ta (asupra
celuilalt părinte) și asupra vieții voastre domestice; cum a fost această
schimbare de-a lungul anilor?
- Ai spune că această pierdere a avut un efect asupra personalității tale
adulte?
- (acolo unde este relevant): Cum a afectat asta modul în care te comporți
cu copilul tău?

13.a. Ai pierdut și o altă persoană importantă pentru tine, în copilăria ta? (din
nou, nu ne referim la experiențe de separare, ci la persoane care au murit)

13.b. Ca adult, ați pierdut alte persoane apropiate? (care au murit)

(asigurați-vă că răspunsul la aceste întrebări acoperă pierderea rudelor, fie ele tinere
sau în vârstă, pierderea bunicilor, pierderea oricărei persoane care apărea ca părinte
de substituție sau care a locuit cu familia o perioadă de timp. Unii oameni pot fi
afectați profund). Examinați orice pierdere care pare importantă pentru participant,
inclusiv pierderea prietenilor, a rudelor din familia extinsă, a vecinilor sau a
copiilor vecinilor. În cazuri rare, participantul va părea stresat de moartea cuiva pe
care nu l-a cunoscut personal (adeseori, persoană din familie sau prieten al unui
prieten etc.)

Dacă participantul aduce în interviu sinuciderea unui prieten și pare afectat de acest
eveniment, această pierdere trebuie evaluată/examinată complet.

Intervievarea participanților referitor la pierderi necesită o bună interpretare clinică.


Se pot examina maximum 4 sau 5 pierderi, în întregime. În cazul participanților în
vârstă sau al celor cu istorii de viață traumatice pot exista multe pierderi, de aceea
intervievatorul va trebui să decidă pe loc pe care dintre acestea să le evalueze în
detaliu.

14. În afară de experiențele dificile pe care le-ați descris deja, ați mai avut alte
experiențe pe care le-ați cataloga ca potențial traumatice?

Lăsați subiectul să facă asocieri libere la această întrebare, apoi clarificați, dacă
este cazul, folosind o fraza precum: Vreau să spun orice experiență care a fost
apăsătoare, înfricoșătoare?

Această întrebare permite participanților să povestească experiențe care au fost


omise până acum, cum ar fi scene de violență pe care le-au observant,
experiențe de război, separări violente sau viol.

Totuși, fiți atenți să nu permiteți ca această întrebare să direcționeze interviul


către toate experiențele supărătoare, triste sau stresante care au apărut în
decursul vieții subiectului. Puteți folosi un ton care să indice că este vorba
despre experiențe rare.

15.Acum aș vrea să îți mai pun câteva întrebări despre relația ta cu părinții. Au
fost multe schimbări în relația ta cu părinții (sau cu părintele rămas în
viață) după ce s-a terminat copilăria?
Vom ajunge și la momentul prezent în scurt timp, dar acum ne referim la
schimbări care au survenit aproximativ între copilărie și vârsta adultă.

Aici, încercăm să aflăm indirect (1) dacă au existat perioade de rebeliune față
de părinți și (2) dacă participantul și-a regândit/restructurat relațiile timpurii
supărătoare și și-a iertat părinții. Nu întrebați despre iertare în mod direct, ci lăsați
să vină acest lucru, spontan, din partea subiectului. Această întrebare oferă
participantului și șansa de a descrie orice modificare în comportamentul părinților,
favorabilă sau nefavorabilă, apărută în această perioadă.

16.Care este relația ta cu părinții tăi (sau cu părintele rămas în viață) acum, ca
adult?
Vreau să te întreb mai multe despre relația ta curentă cu aceștia:
- Intri des în contact cu părinții tăi, în prezent?
- Cum ai spune că este relația ta cu părinții, în mod curent?
- Există vreo sursă de insatisfacție în relația cu părinții? există surse de
satisfacție deosebită?
17.Aș vrea acum să te întreb ceva diferit – nu mai este despre relația cu părinții
tăi. Este vorba despre relația ta din prezent cu un copil, în mod special, sau
cu copiii tăi?

Te simți îngrijorată pentru copilul tău/acest copil?

Pentru persoanele care nu au copii: Aș vrea să îți imaginezi că ai un copil de


un an. Mă întreb cum crezi că ai reacționa, ce ai simți dacă trebuie să te
separi de copilul tău? Crezi că vei fi mereu îngrijorată pentru el?

18.Dacă ai avea acum 3 dorințe pentru copilul tău 20 de ani mai târziu, care ar
fi acestea? Mă gândesc la viitorul pe care l-ai dori pentru copilul tău.

Pentru persoanele fără copii, se discută în termeni ipotetici.

19.Este ceva ce ai învățat din toate întrebările/răspunsurile de mai devreme din


experiențele tale din copilărie? Mă gândesc la ceva ce simți că ai fi putut
câștiga din copilăria pe care ai avut-o.

20.Ne-am axat mult pe trecut în acest interviu dar aș vrea să terminăm privind
puțin spre viitor. Am vorbit despre ce ai avut de câștigat/învățat despre
experiențele din copilărie. Aș vrea să încheiem: ce speri că a învățat copilul
tău (sau copilul imaginat) din faptul că te-a avut părinte?