1

Bazele Psihocorectiei

Evaluare

PSIHOCORECTIA COPIILOR CU
SINDROM EPILEPTIC



Elaborat: Cristea Cristina, gr. 101 ISE
Verificat: Dr. Rusnac Virginia

CHISINAU 2014
2

CUPRINS:

I. Date generale p. 3 16
II. Particularitatile specifice de dezvoltare p. 17 - 21
III. Elementele psihocorectionale utilizate p.21 - 26
IV. Bibliografie p. 26 - 27







3

I. Date generale

Epilepsia
suferinta cronica cerebrala manifestata prin crize epileptice recurente, spontane.
Criza epileptica
episod brusc, stereotip de manifestare motorie, senzitiva, senzoriala,comportamentala si/sau
modificare a starii de constienta ce se datoreaza activarii bruste,necontrolate, a unei populatii
neuronale.
Crize epileptice repetate
= apar la intervale scurte de timp (minute, ore) separate deintervale de normalitate clinica (interval
liber).
Stare de rau epileptic
(status epileptic) = crize repetate nentrerupte de revenire lanormalitate (fara interval liber).
Crize epileptice morfeice
(hipnice) = crizele care apar n timpul somnului.
Sindromul epileptic
= manifestare epileptica definita deelemente clinice (tipul semiologicde criza
epileptica),electroencefalografice, status neurologic, etiologie, prognostic si uneoriraspuns terapeutic.

CE ESTE EPILEPSIA?

Epilepsia poate fi definita ca "apariia unor paroxisme tranzitorii de descarcari
neuronaleexcesive sau necontrolate , care se poate datora unui numr de cauze diferite care conduc
laconvulsii epileptic.

- Prezentarea reala sau manifestarile difer ntre indivizi, n funcie de locul de origine
adescarcarilor epileptice n creier i traseul acestora. O persoan ar trebui s fiediagnosticata ca avnd
"epilepsie" dac exist manifestri recurente i anume ar trebui sexiste cel puin dou sau mai multe
episoade neprovocate similare la un interval mai marede 24 de ore n afar. Prin urmare, primul
episod al unui convulsii este numita o "convulsieunica" i nu epilepsie.

- Epilepsia poate fi, de asemenea, mprite n epilepsie activa i inactiva, cu epilepsia
activfiind definit ca dou sau mai multe crize de epilepsie n ultimii cinci ani, care suntneprovocate
de orice cauza identificat imediat.

- O criza de epilepsie este un eveniment n care un individ nu este contient de mprejurimi,fie
complet sau parial. Diversele micri motorii, cum ar fi cuturarea membrelor;fenomene senzoriale,
cum ar fi senzaia de oc electric, ntr-o anumit zon; senzatiicomportamentale, cum ar fi frica sau
confuzie sau tulburrile vegetative, cum ar fi secreiaexcesiv de saliv sau incontinen vezicii
urinare / intestinului ar putea s apar nasociere cu aceasta stare (Sensorium) modificata.

4

Epilepsia este una dintre cele mai frecvente afeciuni cerebrale, i este prezent la aproximativ
0.5% din populaia tnr. Aproximativ 3.1 - 3.4 milioane de persoane din Europa au epilepsie activ
(persoane care au avut cel puin o criz epileptic n ultimii 5 ani, fiind cu sau fr medicaie).
Conform unor calcule fcute de autor, care urmeaz a fi publicate, n Romnia sunt n jur de 128.000
-130.000 de persoane cu epilepsie activ, din care 25.000 sunt copii i adolesceni (grupa de vrst 0
- <19 ani), i aproximativ 3500 de copii i adolesceni primesc anual diagnosticul de epilepsie.

Epilepsia este o afectiune neurologica cauzata de anumiti factori ce intervin la nivelul
impulsurilor electrice de la nivelul creierului provocand descarcari:

- bruste;
- excesive;
- dezoorganizate.

Aceste descarcari neobisnuite duc la aparitia convulsiilor la copii (perioade temporale scurte in care
copilul manifesta spasme musculare in anumite parti ale corpului si pot fi insotite de lesin). De 2 ori
mai comuna la copii decat la adulti. Ea apare in copilarie si necesita o monitorizare atenta a copilului,
crizele epileptice fiind adesea insotite si de pierderea cunostintei. Primele semne ale epilepsiei sunt
convulsiile, iar necesitatea supunerii copilului unor teste de diagnosticare devine o urgenta.





Epilepsia este una dintre aceste capcane, o boala care afecteaza 5-7 persoane la 1000 de
locuitori, persoane care e posibil sa le intalnesti in fiecare zi fara sa fi stiut suferinta prin care trec.


CAUZELE EPILEPSIEI.
Ce determina aparitia epilepsiei?
Cauzele epilepsiei nu sunt pe deplin cunoscute. Mai putin de jumatate din bolnavii de epilepsie, au
o cauza primara neindetificabila.
Adesea, epilepsia este rezultatul unor alte boli cum ar fi:
5

- traumatismele craniene
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale
- accidente vasculare cerebrale

Epilepsia poate aparea si la persoanele fara factori de risc. Nu poate fi identificata intotdeauna o
cauza. Acest lucru este valabil, in special, in multe forme de epilepsie la copii. La unele persoane,
epilepsia se datoreaza unei tumori, infectii sau traumatisme cerebrale.
Epilepsia apare mai frecvent la copii decat la adulti. Este posibil sa existe agregare familiala (adica
mai multe cazuri de epilepsie in familie), dar nu este obligatoriu sa existe istorie familiala de
epilepsie pentru ca cineva sa faca epilepsie.
Convulsiile epileptice apar atunci cand descarcarile electrice anormale ale neuronilor perturba
echilibrul normal al impulsurilor nervoase. Factorii care determina aceste descarcari electrice
anormale nu sunt intotdeauna clari.
Afectiunile care pot duce la aparitia epilepsiei sunt:
- traumatismele craniene
- accidentele vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul creierului
- ateroscleroza (depunerea de grasimi) arterelor cerebrale
- tumorile cerebrale
- infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
- boala Alzheimer
- abuzul de bauturi alcoolice
6

- abuzul de droguri si perioada de dezintoxicare
Tumorile, zonele de tesut cicatriceal datorate traumatismelor sau altor boli pot deteriora o anumita
zona din creier si pot determina convulsii partiale.
Cu toate acestea, epilepsia poate aparea in absenta tuturor acestor conditii.
In 7 cazuri din 10, cauza epilepsiei la copii este necunoscuta. Aceste cazuri se numesc cazuri
de epilepsie idiopatica. Cand atacurile sunt rezultatul unei leziuni a creierului, de la un accident sau
de la o boala, de exemplu, epilepsia se numeste simptomatica.Cercetatorii urmaresc semnele care
arata ca unele tipuri de epilepsie se datoreaza componentelor genetice.

CAUZE DE APARENTA REZISTENTA IN EPILEPSIILE COPILULUI (dupa Arzimanoglou,
Guerrini, Aicardi, 2004)



SIMTOMELE EPILEPSIEI
Epilepsia este o tulburare cronic n care apar crize recurente, respectiv tulburri tranzitorii,
paroxistice ale funciei cerebrale, produse de descrcrile electrice excesive la nivelul neuronilor
cerebrali. Manifestrile clinice ale crizelor sunt functie de locul de origine, tiparul i aria de
rspndire a descrcrilor electrice din creier. Manifestrile pot fi micri anormale sau oprirea
micrilor, tulburri ale senzaiilor sau percepiilor, a comportamentului, sau pierderea de cunotin.
7

Convulsiile sunt singurul simptom vizibil al epilepsiei. Exista mai multe tipuri de convulsii, iar
simptomele fiecarui tip in parte se manifesta diferit la diferite persoane. Convulsiile pot dura de la
cateva secunde pana la cateva minute. Constienta poate fi pierduta sau mentinuta in timpul
convulsiilor, depinzand de tipul de epilepsie. Unii bolnavi isi amintesc ce s-a intamplat in timpul
convulsiilor, in timp ce altii nici nu realizeaza ca au facut convulsii.

Convulsiile in timpul carora bolnavul cade sau muschii devin rigizi (tepeni) sau isi pierde controlul
sunt usor de recunoscut. Dar multe convulsii nu implica aceste reactii, si pot fi foarte greu de
recunoscut. Unele convulsii se manifesta printr-o privire fixa si pierduta timp de cateva secunde.
Altele constau in cateva spasme musculare, sau in caderea capului din pozitia normala sau perceptia
unor mirosuri (de obicei neplacute) si unor imagini pe care doar bolnavul le simte.
Convulsiile epileptice survin, adesea, fara o avertizare in prealabil, cu toate ca unii bolnavi
mentioneaza o "aura" inainte de inceperea convulsiilor. Convulsiile inceteaza atunci cand activitatea
electrica anormala se incheie si activitatea cerebrala revine la normal.
Convulsiile sunt de doua tipuri:
- partiale
- generalizate


CRIZELE EPILEPSIEI
Crize epileptice sunt cauzate de tulburari functionale ale creierului. Manifestarea lor clinic este
dependent ntr-o mare msur pe care zona a creierului este defect. Crize epileptice sunt clasificate
n dou grupe: "crizele focale", care provin dintr-un loc localizate n creier, i "convulsii
generalizate", care implic ntregul creier de la nceput. Aceast clasificare se refer numai la
nceputul sechestru. n principiu, orice convulsie focala poate deveni generalizata de-a lungul
episodului convulsiv.

8


Crizele sunt clasificate n crize pariale (produse de o leziune focal) sau crize generalizate
(produse de o disfuncie cerebral difuz). Manifestrile psihiatrice sunt asociate crizei n sine sau
apar ntre crize.
n epilepsie apar n general crize convulsive, urmate de o perioad postictal n care cogniia
i contiena revin treptat la normal, perioad care variaz de la cteva minute la cteva ore. Pe de
alt parte, n epilepsia petit mal apar episoade psihiatrice tranzitorii. Aceste crize pot s nu fie
recunoscute. O alt situaie este cea de status epilepticus, n care descrcrile epileptice persist o
perioad de timp ndelungat, chiar mai multe ore, fr s produc micrile caracteristice din
epilepsie.
Epilepsia petit mal (sau absenele epileptice) apare mai ales la copiii de 5-7 ani i nceteaz la
pubertate. Crizele se manifest prin pierderea cunotinei, pacientul pierznd contactul cu mediul fr
o adevrat pierdere de cunotin. Epilepsia petit-mal poate debuta i la adult, putndu-se
manifesta nu numai prin pierderi de cunotin, ci i prin episoade psihotice sau delirante care apar i
dispar brusc. De multe ori exist un istoric de leinuri.
La ali pacieni poate apare o violen episodic, ca manifestare a crizei epileptice, sau apar
episoade de violen ntre crize.
Crizele epileptice pot avea manifestri diverse. Ele pot debuta fr ipt sau pierderea
cunotinei, fr ncordare muscular, mucatul limbii sau lein, fr cianoz sau fr convulsii. Ele
pot fi att de panice nct nici cel care le sufer, nici vreun nespecialist din jur nu le poate observa.
Singurul semn al unui atac epileptic poate fi lipsa ateniei pentru 5-10 secunde sau o micare scurt a
minii
SINDROAMELE EPILEPTICE
Sindroamele epileptice si functiile cognitive
Sindroamele epileptice sunt separate in doua categorii fundamentale:
I. Generalizate: In epilepsia generalizata majoritatea acceselor debuteaza simultan in ambele
emisfere cerebrale. Multe forme ale epilepsiei generalizate au o componenta genetica importanta; in
majoritatea cazurilor, statutul neurologic este normal.
9

II. Epilepsia partiala (localizata, focala): In epilepsia partiala, din contra, accesele debuteaza in una
sau mai multe regiuni localizate, chiar daca ulterior acestea se pot raspandi pentru a cuprinde intreg
cortexul. Cele mai multe sindroame epileptice partiale se considera a fi rezultatul uneia sau mai
multor injurii cerebrale; insa in multe cazuri natura injuriei ramane neidentificata.

Sindromul lennox-gastaut
Definitie. Este o forma de epilepsie aparuta precoce in copilarie, caracterizata prin convulsii
mioclonice si absente atipice, regres a functiilor intelectuale si descarcari EEG de varfuri-unda
generalizate la un ritm de 2 cicli/secunda.



Manifestari clinice. Atacurile incep mai tarziu decat spasmele infantile, de obicei intre varsta de 2-4
ani. Convulsiile sunt de scurta durata, incluzand mioclonii, atonii si absente atipice. Debutul poate fi
brusc la un copil anterior aparent sanatos, sau convulsiile pot aparea la un copil cu istoric de
convulsii de alte forme cu intarziere a dezvoltarii mentale, sau ambele. Atacurile pot fi foarte frecnte
(sute pe zi!) in cursul carora copilul cade frecnt, avand risc mare de leziuni, in special la pielea
capului si fata. Rapid dupa debutul convulsiilor apare oprirea sau regresul dezvoltarii mentale.
Examenul neurologic este de obicei normal, uneori evidentiaza semne de ataxie cerebeloasa. Evolutia
este spre dementiere progresiva.
EEG este utila pentru diagnostic, aratand totdeauna anomalii sere (descarcari explozi de varfuri-
unda lente, difuze) care pot deni continui la unii bolnavi.
CT cerebral arata anomalii in aproximativ 60% din cazuri, de obicei atrofie cerebrala. Alte boli
specifice in evolutia carora copilul poate prezenta acest tip de convulsii includ scleroza tuberoasa,
lipidoze cerebrale, boala Sanfilipo (mucopolizaharidoza tip IV).
10

Tratament. Raspunsul la tratament este modest, in cel mai bun caz incomplet. Pot aa oarecare
eficienta clonazepamul, acidul valproic, acetazol-amida si etosuximida, fie singure, fie in diferite
combinatii. La bolnavii refractari la tratament, ACTH-ul si hormonii corticoizi pot fi incercati in doze
identice celor folosite in tratamentul spasmelor infantile. Dietele cetogene, in care majoritatea
caloriilor sunt furnizate din grasimi sau trigliceride cu lant mediu, sunt uneori de ajutor la unii
bolnavi care nu raspund la tratament medicamentos.
Prognostic. Evolutia copiilor cu sindrom Lennox-Gastaut este rezervata, deoarece chiar in situatia
disparitiei convulsiilor si normalizarii EEG, exista o mare incidenta a defectelor mentale, care nu se
remit. Prognosticul este infaust la copin care fac acest sindrom ca manifestare a unei boli degenerati
cerebrale.

Sindromul Dravet
Sindromul Dravet, cunoscut i sub denumirea de Epilepsie Mioclonic Infantil Sever (EMIS),
este o form rar i foarte grav de epilepsie, pentru care nu exist, n prezent, nicio modalitate de
vindecare. Convulsiile apar n primul an de via la copilul dezvoltat normal. Primele crize
convulsive sunt de cele mai multe ori de lung durat (status epilepticus) i n cel de-al doilea an apar
i alte tipuri de crize. Toate tipurile de crize sunt deosebit de rezistente la medicaie, iar prognosticul
pentru Sindrom Dravet este descurajator.

Persoanele cu sindrom Dravet au un risc crescut de SUDEP (sudden unexplained death in epilepsy
moarte subit n epilepsie), i se confrunt i cu alte condiii morbide care trebuie, de asemenea,
tratate cu atenie. Copiii cu Sindrom Dravet nu vor depi aceast condiie, care le afecteaz toate
aspectele vieii de zi cu zi.
n 1978, un neurolog francez pediatru, Charlotte Dravet, a descris pentru prima dat un grup de
copii cu un model special de crize, care nu puteau fi controlate de medicaie. Cel mai important
aspect al acestui sindrom epileptic este c pn la declanarea crizelor copiii au o dezvoltare complet
normal, dar, pe msur ce avanseaz n vrst, dezvoltarea lor poate ncetini i chiar i pot pierde
abilitile pe care le-au dobndit.
n anii 1980, denumirea uzual a bolii era Epilepsie mioclonic infantil sever (EMIS). Cu toate
acestea, n ultimii ani, cunotinele despre sindrom au crescut, iar n grupul de bolnavi au nceput s
fie inclui i copii care nu au toate caracteristicile clasice ale EMIS. Astfel, boala a fost redenumit
Sindrom Dravet.
11


Evoluia difer pentru fiecare copil, dar aproape toi manifest convulsii n primul an de via. De
obicei, acest lucru se ntmpl n cadrul unui episod febril. Convulsiile febrile scurte sunt comune n
copilrie, afectnd aproximativ 4% din copii. Primele crize din Sindromul Dravet sunt ns de multe
ori convulsii febrile prelungite i se manifest la nivelul tuturor celor patru membre (clonice
generalizate) sau pe o parte a corpului (hemiclonice).
Deoarece convulsiile febrile sunt relativ frecvente, diagnosticul de Sindrom Dravet este pus de
obicei cu ntrziere, dup mai multe episoade, n unele cazuri la mai multe luni sau chiar ani de la
debut. n al doilea an de via, copiii pot dezvolta convulsii mioclonice. Crizele generalizate pot
ncepe s apar i fr febr, iar tabloul poate fi completat de convulsii scurte (respectiv absene
atipice sau crize pariale complexe).
Un copil poate avea mai multe crize pe zi. Pe msur ce apar aceste tipuri diferite de crize, familiile
i dau seama c dezvoltarea copilului lor nu progreseaz n mod normal. Gradul de dizabilitate de
nvare la copiii cu Sindromul Dravet este variabil, dar nu pare s fie legat de gradul de severitate al
epilepsiei.
Pot aprea i alte efecte, cum ar fi instabilitate la mers (ataxie), probleme de comportament, de
alimentaie. Electroencefalogramele copiilor cu Sindrom Dravet pot fi normale n primele luni de la
debutul bolii, dar cu timpul vor arta o varietate de
anomalii specifice. De asemenea, examenul RMN al creierului este normal la debut, la fel i testele
standard de snge.
Bolnavii cu Sindrom Dravet sunt dependeni de antiepileptice, de cele mai multe ori un cocktail de
mai multe medicamente. Cu toate acestea, muli dintre ei nu reuesc s ajung la un control total al
crizelor. Exist i tratamente care pot crete durata i frecvena anumitor tipuri de convulsii. Dup
primii patru ani de via, frecvena crizelor se poate reduce, dar bolnavii rmn cu risc de convulsii
pentru tot restul vieii lor.
n ultimii ani, au fost nregistrate dou progrese majore cu privire la sindromul Dravet. Acestea se
refer la tratament i la nelegerea cauzei. Exist tot mai multe dovezi c anumite medicamente i
combinaii de medicamente sunt mai bune pentru controlul convulsiilor n acest sindrom. Un
medicament numit Stiripentol, rar utilizat pentru alte tipuri de epilepsie, are licen european pentru
Sindromul Dravet. Cnd crizele sunt inute sub control, copilul este mai n msur s nvee i s fac
progrese n dezvoltare. Prin urmare, obiectivul ar trebui s fie diagnosticarea ct mai timpurie.
12

Al doilea avans important a fost descoperirea faptului c marea majoritate a persoanelor cu Sindrom
Dravet au o mutaie a genei SCN1A. Dei este o mutaie genetic, doar rareori este motenit de la un
printe. Cel mai frecvent, aceasta este o mutaie nou, care are loc la scurt timp dup concepie.
Aceast descoperire permite diagnosticarea genetic nainte ca sindromul s evolueze.
Prin urmare, progresele n genetic pot oferi familiilor speran pentru controlul convulsiilor mai
devreme i mai bine, cu posibilitatea de a reduce sau de a preveni problemele de nvare i de
invaliditate.
Unele familii cu copii cu Sindrom Dravet au nregistrat rezultate foarte bune n privina controlului
crizelor innd anumite diete alimentare. Cea mai cunoscut dintre acestea este dieta ketogenic,
folosit n epilepsie nc din anii 1920-1930. Aceasta se bazeaz pe un consum extrem de redus de
carbohidrai i un aport crescut de lipide. Mecanismul prin care acest raport modificat reuete s
aib efecte asupra convulsiilor nu este nc cunoscut.

Sindrom West
ce apare la copilul cu varsta cuprinsa intre 3 luni si 12 luni, cu o incidenta maxima la 6 luni.
Debutul crizelor de sindrom West este sub 6 luni sau peste 1 an in cazuri exceptionale.


Baietii sunt de doua ori mai afectati decat fetele de sindrom West.
Crizele au aspect caracteristic cel mai frecvent cu caderea anterioara a capului, aplecarea inainte a
trunchiului si extinderea membrelor inferioare. La unele cazuri de sindrom West, apare extinderea
bratelor si a trunchiului cu strangerea membrelor inferioare; este vorba tot de sindrom West si atunci
cand in criza apare aplecarea trunchiului, caderea capului si strangerea membrelor superioare si
inferioare.
Unii le numesc spasme salaam pentru ca seamana cu salutul poporului arab. Uneori, spasmele se
pot insoti de oprirea respiratiei, modificarea batailor inimii, de ras sau plans la finalul atacului.
13

Spasmele ce se produc in cazul sindromului West sunt in mai multe salve pe zi, mai frecvent la
trezire dar si la adormire, fiind grupate cate 20 pana la 150 pe fiecare salva.
Odata cu producerea crizelor, apare regresul motor si in special psihic al copilului. Aceasta
inseamna ca se pierd din achizitiile motorii pe care copilul le-a dobandit pana atunci (nu mai tine
capul, nu mai sta in sezut, nu mai paseste, in functie de nivelul de dezvoltare pe care-l atinsese) sau
nu mai zambeste, nu mai comunica prin privire sau gangurit.
Cauzele sindrom West sunt diverse:
malformatie cerebrala cauzata de o formare necorespunzatoare a creierului in viata
intrauterina;
boala cromozomiala, cum este sindrom Down care poate fi insotita si de malformatii
cerebrale;
un eveniment nedorit in momentul nasterii copilului care a afectat oxigenarea creierului
(infectie, hemoragie, traumatism);
unele boli ale metabolismului care pot afecta si creierul (din nefericire, nu prea sunt
diagnosticate in Romania datorita lipsei testelor corespunzatoare); fenilcetonuria, o cauza a sindrom
West, este diagnosticata la noi in tara prin testari in unele maternitati efectuate la toti nou nascutii;
infectii, traumatisme, hemoragii care se produc dupa nastere.
Cele mai importante teste pentru diagnosticarea sindrom West sunt EEG-ul si RMN-ul. Se
mai pot face si alte investigatii pentru aflarea exacta a cauzei afectiunii in cazul in care RMN-ul nu a
indicat o malformatie cerebrala.
Tratamentul presupune o medicatie antiepileptica specifica acestei boli. Desi este o forma mai
usoara de epilepsie, in principiu se folosesc medicamente cunoscute pentru combaterea crizelor de
epilepsie.
Prognosticul sindrom West este rezervat. Crizele se remit sub tratament, copilul incepe sa faca
achizitii motorii, sa zambeasca, sa gangureasca. Din pacate, cei mai multi vor prezenta imediat sau
dupa un an alte tipuri de crize rezistente la tratament. Multi dintre pacienti raman cu sechele motorii
(nu merg sau nu reusesc sa tina nici capul) sau psihice (vor fi hiperkinetici sau autisti).
Cateva precizari despre sindrom West:
Vaccinarea si spasmele infantile s-a stabilit ca nu exista nici o legatura intre vaccinare si
spasmele infantile. Deoarece varsta de aparitie a spasmelor coincide cu perioada cand copilul este
vaccinat de multe ori asocierea celor doua este o intamplare.
Exista o forma mai usoara de sindrom West, numita idiopatie, cu prognostic mai bun.
Conditiile care trebuie sa fie indeplinite sunt urmatoarele:
dezvoltarea copilului este normala inainte, in timpul si dupa aparitia crizelor,
nu exista modificari ale creierului pe RMN si nici o modificare metabolica care sa explice
boala,
spasmele si modificarile EEG sunt simetrice.
14

Vigabatrin - este un antiepileptic eficient in special in sindrom West asociat cu scleroza
tuberculoasa.
ACTH si Corticosteroizi - sunt tratamente de electie (de baza) folosite in aceasta epilepsie. Doza si
intervalul de administrare nu este standardizat. Sunt medicamente eficiente dar, cu numeroase reactii
adverse. Din aceasta cauza, comunicati medicului cat mai multe particularitati pe care le stiti despre
copilul diagnosticat cu sindrom West.

SINDROAMELE EPILEPTICE CU PROGNOSTIC IN GENERAL BUN (modificat dupa
Deonna T, 2005)


Factori de risc
Riscul de a face epilepsie este crescut atunci cand exista:
istorie familiala de epilepsie (mai multi bolnavi de epilepsie in familie
traumatisme craniene (de exemplu fractura craniana sau o plaga penetranta) asociate cu
pierdere de constienta sau amnezie mai mult de 24 de ore; cu cat este mai sever traumatismul cranian,
cu atat riscul pentru epilepsie este mai mare
accidente vasculare cerebrale sau alte boli care afecteaza circulatia sangvina la nivelul
creierului
tumorile cerebrale
infectiile cerebrale, cum ar fi meningita sau encefalita
15

intoxicatia cu plumb
intoxicatia alimentara
expunerea la fumuri toxice
tulburari ale dezvoltari cerebrale survenite in timpul vietii intrauterine
abuzul de droguri
convulsiile febrile (convulsii care apar la copii de pana la 5 ani atunci cand fac febra crescuta
din diverse cauze)
boala Alzheimer
Cum s-a precizat si anterior, nu este obligatoriu sa existe acesti factori. Epilepsia poate aparea si in
lipsa acestora din motive necunoscute, in special in diferitele tipuri de epilepsii ale copiilor.
Cum se pune diagnosticul?
Epilepsia este destul de dificil de diagnosticat, deoarece principalul ei simptom, convulsiile, nu este
intotdeauna asociat ei. De aceea, se poate recurge la necesitatea unor teste clinice speciale. Acestea
sunt facute numai in urma examinarii atente a copilului de catre un medic neurolog si aparitiei unor
suspiciuni care trebuie confirmate.
Medicul il va diagnostica pe copilul tau in primul rand ascultand descrierea atacurilor (crizelor) pe
care le face acesta. Pentru a afla mai multe despre cauza acestor crize medicul va ii va face copilului
un examen fizic, apoi va face analizele de sange, o scanare CAT sau MRI (care ofera imagini
detailate ale creierului), sau o scanare EEG (care inregistreaza activitatea electrica a creierului, prin
electrozi care sunt plasati pe scalp).
Testele sunt in general realizate pentru:
a confirma o suspiciune;
a determina tipul convulsiilor sau al epilepsiei;
a determina cauza;
a evalua probleme fiziologice sau psihologice conexe;
a aprecia cel mai potrivit tip de tratament pentru fiecare copil in parte.
Un copil care manifesta covulsii si pierderi de cunostinta si este dus la medic va trece prin mai
multe etape pana la diagnosticarea epilepsiei:
- analiza de sange pentru a se stabili glicemia, calciul, magneziul si nivelul de sare din
organism;
- EEG sau electroencefalograma (care urmareste activitatea undelor cerebrale ale copilului
pentru a depista anormalitati si eventual semne ale activitatii epileptice);
- teste de scanare cerebrala (computer tomograf, imagistica prin rezonanta magnetica);
- acolo unde este cazul se poate realiza chiar si o punctie lombara;
- teste metabolice ale sangelui si urinei;
- teste genetice (examinarea cromozomiala).
16

Datorita manifestarilor atat de impresionante, de regula, epilepticul se va prezenta la spital fie in
criza, fie dupa terminarea acesteia. Manifestarile clinice specifice ridica suspiciune de epilepsie, pe
care medicul o va completa cu o serie de explorari menite sa confirme diagnosticul:
- electroencefalograma,
- tomografie computerizata,
- rezonanta magnetica nucleara,
- exporari care sa vizeze depistarea cauzei de epilepsie.


Tipuri de tratament pentru epilepsie la copii
Epilepsia este o boala cronica care nu poate fi tratata complet, insa poate fii tinuta in frau foarte
bine cu ajutorul unei medicatii specifice. Un control asupra acestei boli inseamna totodata o calitate
mai buna a vietii copilului.
Netratata, epilepsia poate pune viata copilului in pericol, supunandu-l la diverse accidente,
deoarece crizele pot aparea oricand: cand este in apa (inecatul), cand merge ( caderi fatale) sau cand
mananca (determina aparitia sufocarii)
In cazul epilepsiei se recomanda in general medicatia specifica indicata de un medic neurologist
specializat. Acestea sunt asa numitele medicamente anticonvulsive:
fenobarbital;
acid valproic;
fenitoina;
lamotrigina;
topiramat.
Mai exista si alte forme de tratament pentru epilepsie recomandate copiilor:
- dieta ketogenica (bazata pe monitorizarea carbohidratilor din organism in vederea prevenirii
crizelor epileptice);
- interventia chirurgicala (atunci cand copii au o epilepsie intractabila care nu raspunde la
medicamente ei devin candidati pentru operatie);
- terapia VNS (stimulare nervoasa vagala prin implantarea sub coaste a unui dispozitiv micut
care stimuleaza nervul vag prin impulsuri electrice si cu frecvente variabile).
Prevenire
Deoarece cauzele epilepsiei nu sunt intotdeuna clare, nu este posibil ca aceasta afectiune sa fie
prevenita.
Traumatismele craniocerebrale, o cauza frecventa de epilepsie, pot fi prevenite. Se recomanda
purtarea centurii de siguranta intotdeauna cand va aflati intr-un autovehicul si a castii de protectia in
timpul ciclismului, motociclismului, schiatului, patinatului sau calaritului.
17

II. Particularitatile specifice de dezvoltare

Epilepsia este una din cele mai raspandite maladii neurologice in intreaga lume, fiind estimat ca
aproximativ 3% din populatia generala pot suferi de aceasta maladie intr-o anumita perioada a vietii
lor. Este o patologie cronica care are implicatii complexe in sfera sociala, vocationala si psihologica.
In ultimii ani s-au realizat progrese importante in diagnosticul si tratamentul acestei maladii.

Studiile epidemiologice au stabilit ca cea mai mare incidenta a epilepsiei se observa in primul an de
viata, dupa care scade brusc pana la minimum, acest nivel mentinandu-se pe intreaga perioada a vietii
de adult. Ulterior incidenta epilepsiei creste brusc la persoanele dupa varsta de 75 de ani. Paradoxal,
dar mult mai multa informatie exista despre adultii cu epilepsie, decat despre persoanele aflate la cele
doua extreme ale vietii, perioade in care debutul epilepsiei este mult mai frecvent.

Epilepsia si Cognitia: Are Loc o Deterioare a Functiilor Cognitive din Cauza Epilepsiei?
"Cognitiv" - raportat la procesele mentale de perceptie, gandire si memorie; utilizat eronat cu
referinta la functiile intelectuale in opozitie cu cele somatice.



Problemele cognitiv-comportamentale au fost mentionate la pacientii cu epilepsie din timpurile
stravechi si documentate in literatura neurologica din secolul XIX. Gowers a observat ca chiar daca
pacientii prezinta un intelect si comportament normal, unii pot avea tulburari care persista in perioada
interictala.
El a recunoscut ca etiologia acestor modificari este una multifactoriala, insa a presupus ca epilepsia
reprezinta cea mai importanta cauza. Lennox a continuat lucrarile lui Gowers, identificand 5 factori
potentiali in declinul cognitiv si comportamental asociat epilepsiei:

Ereditatea
Antecedente de leziune cerebrala de orice origine
Insasi epilepsia
Tratamentul antiepileptic
Handicapul psihologic

18

Ideile lui Gowers si Lennox raman valide si azi. Studiile deteriorarii mentale in epilepsie se
focuseaza asupra observarilor si mecanismelor sugerate de acestea. Studiile care urmaresc
modificarile cognitive in timp la pacientii cu epilepsie ofera cele mai importante date care ar
confirma sau infirma alterarile cognitive in acest context. Cele mai multe studii longitudinale de acest
gen au confirmat faptul unei progresii a declinului intelectual. Cu toate acestea, unele studii nu au
documentat careva tulburari sau chiar au observat o ameliorare posibil datorata terapiei antiepileptice.

In fata unor evidente contradictorii, ramane neclar daca epilepsia necontrolata cauzeaza sau nu un
declin cognitiv. Un studiu a comparat modificarile functiilor mnestice si non-mnestice la pacientii cu
epilepsie temporala, 147 fiind tratati chirugical si 102 medicamentos. Toti pacientii au fost evaluati la
debut si dupa o perioada de la 2 la 10 ani (T3). Pacientii chirurgicali au fost supusi unei testari
aditionale la un an postoperator (T2). Datele au fost analizate la un nivel individual si de grup.
aizeci si trei procente din pacientii chirurgicali si 12% din cei tratati medicamentos nu au avut
accese la T3. Cincizeci procente din pacientii tratati medicamentos si 60% din cei chirurgicali au
prezentat un deficit semnificativ al memoriei la T3, cu putine schimbari ale functiilor non-mnestice.
Pacientii chirurgicali fara accese epileptice au manifestat o recuperare a functiilor non-mnestice la T2
si a memoriei la T3. In plus, statutul psihosocial a fost mai bun in cazurile in care accesele au fost
controlate. Studiul a demonstrat ca epilepsia temporala cronica este asociata cu deteriorarea
progresiva a memoriei. Interventia chirurgicala, in special atunci cand este nereusita, accelereaza
acest declin. Cu toate acestea, declinul memoriei poate fi stopat si chiar recuperat in caz daca se
obtine un control deplin al acceselor epileptice.

Tulburarile cognitive sunt frecvent depistate la copiii cu sindroame epileptice. Un studiu (Tromp
et al.) s-a axat pe evaluarea disfunctiei cognitive la pacientii cu activitate epileptiforma paroxismala
(cu sau fara manifestari clinice) sau cu elemente clinice caracteristice sindromului epileptic. Cu acest
scop, 28 de copii au fost examinati cu ajutorul EEG si testati pentru abilitatile cognitive (IQ si timpul
de reactie). Descarcarile epileptiforme frecvente au redus semnificativ timpul de reactie, la fel ca si
accesele epileptice survenite in timpul testarii cognitive. Factorii legati de sindromul epileptic
deasemenea au menifestat o tendinta de afectare a functiilor cognitive:
copiii cu epilepsie generalizata si o frecventa medie a acceselor crescuta au obtinut scoruri
mai mici.
Analiza regresiei liniare a demonstrat ca elementele stabile ale functiei cognitive cum ar fi
nivelul inteligentei, au fost mai strans corelate cu severitatea sindromului epileptic (frecventa
medie a acceselor); in timp ce aspectele tranzitorii ale functiei cognitive, asa ca timpul de reactie,
sunt legate mai degraba cu survenirea descarcarilor epileptiforme la EEG. Aceasta sugereaza ca
accesele epileptice au un efect direct asupra aspectelor tranzitorii ale functiei cognitive, care,
cumulandu-se, manifesta un impact asupra nivelului inteligentei.

Intr-un alt studiu, patru copii cu "epilepsie si somn cu spike-uri continui" si regresie mintala si
comportamentala au fost urmariti in mod prospectiv cu ajutorul testelor neuropsihologice,
chestionarelor comportamentale si somnografiilor realizate la intervale egale intre varsta de 1 si 4
ani. Copiii au prezentat un patern al tulburarilor cognitive si comportamentale similare cu cele
19

observate nu doar in unele tulburari de dezvoltare de tipul celor autiste, dar si in sindroamele frontale
la adulti. Procesul este potential reversibil si pare a fi similar cu cel postulat in afazia epileptica
dobandita, dar cu o localizare diferita.

Functiile cognitive si epilepsia: Relatii multifactoriale

Epilepsia este asociata cu disfunctia cognitiva, care uneori poate implica un domeniu specific.
Declinul cognitiv este observat in asociere cu unele sindroame epileptice specifice, de ex.
somnul cu spike-uri continui.
Varsta la debut, frecventa si durata acceselor reprezinta factori importanti determinanti ai
deficitului cognitiv.
Epilepsia asociata cu malformatii structurale cerebrale (displazia corticala, polimicrogiria)
determina un declin cognitiv pe parcursul maladiei.
Tulburri de personalitate
Pot apare modificri ale comportamentului sexual manifestate prin:
hipersexualitate,
fetiism,
transvestitism,
hiposexualitate, etc.

Modificare de personalitate care apare frecvent este vscozitatea, respectiv
- ncetineala n conversaie,pedanterie,
- preocupare excesiv pentru detalii,
- dificulti de sintetizare a ceea ce dorete s spun.

20


Tendina la circumstanialitate, verbalizare i detaliere este prezent i n scris. Unii
pacieni reuesc, cu mult efort, s i modifice stilul de comunicare, dar n general nu
accept criticile i nu consider c propiul stil de comunicare ar fi o
problem.Tulburrile de personalitate rspund bine la psihoterapie n combinaie cu
anticonvulsivante.

Cum afecteaza epilepsia viata copilului?
In general, daca epilepsia este tinuta sub control, copiii pot duce o viata obisnuita si pot
participa la diverse activitatii specifice varstei. Doar in cazul sporturilor ei trebuie sa fie mai
precauti si atent monitorizati.
Epilepsia nu afecteaza performantele scolare ale unui copil. Doar crizele epileptice care se
pot declansa ar putea intrerupe ritmul de invatare. Insa coeficientul de inteligenta sau
intelectul copilului nu este afectat in niciun fel de aceasta boala. Mai degraba problemele la
scoala cu invatatul apar din cauza absentelor necesare pentru vizitele la medic, a tratamentului
sau a crizelor epileptice.
Desi nu are niciun efect asupra comportamentului copiilor, acestia pot deveni mai izolati si
mai apatici sau iritati atunci cand sufera de epilepsie.
Important este ca acesti copii sa nu fie vazuti ca niste persoane cu handicap, ci sa fie tratati in
mod normal, asemenea altor copii de varsta lor.
Exista tratamente care pot contribui la reducerea sanselor ca si copilul tau epileptic sa aiba
crize sau atacuri. Medicamentele anti-epileptice sau anti-convulsive sunt de multe ori foarte
eficiente, dar acestea au mai multe efecte negative si va fi necesara gasirea combinatiei
perfecte de medicamente pentru copilul tau, ceea ce poate necesita mult timp.
Pentru unii copii, o dieta saraca in carbohidrati, in proteine si in grasimi, numita dieta
ketonica, de obicei in combinatie cu medicamentele, ajuta.
Pentru adulti si copii mai mari de 12 ani, un tratament cu stimulare electrica numit stimularea
nervului vag (SNV) ajuta cateodata in prevenirea crizelor. Pentru putinii copii care nu raspund
la medicamente si la dieta, li se face cateodata operatie.

Influenta asupra parintilor
Atitudinile familiale oscileaza intre supraprotectie si interzicerea oricarei distractii si activitati
sportive sau solicitante pentru copilul sau adolescentul cu epilepsie si respingere, retragerea
afectiva si dezgust. Copilul este considerat incurabil, fara viitor, adesea retras de la scoala sau
descurajat in privinta oricarei activitati de care se apuca. De multe ori, rusinea este cea care
21

apare in prim planul afectivitatii familiei, ceea ce conduce la atitudini total neproductive
pentru copil, pe care simt nevoia sa-l ascunda mai degraba decat sa-l ajute.

Starile psihotice si tulburari psihologice in epilepsie
Aspecte familiale ale copiilor i adolescenilor cu epilepsie
Prinii fac parte i contribuie la calitatea vieii copiilor, i de aceea calitatea vieii
legat de sntate (HRQOL - health-related quality of life) depinde ntr-o msur
semnificativ de atitudinile, reaciile i nivelul de educaie al prinilor.
In comparaie cu grupurile de control familiile copiilor cu epilepsie au scoruri mai
reduse n toate aspectele legate de familie i acest fapt are la rndul lui o influen
negativ asupra psihopatologiei copiilor cu epilepsie10.
Prinii au nevoie de informaii i suport pornind de la prima criz pe care copilul o
are, precum i susinut n continuare.
Pentru prinii copiilor cu forme mai probabil "benigne" (chiar dac, desigur, exist i
excepii, i acest lucru trebuie menionat prinilor) este important s existe susinere
referitor la prognosticul favorabil pe care aceste forme l au de obicei. Se recomand
un program normal de via, fr restricii nejustificate i evitarea supraprotejrii i a
ideii de "copil bolnav".
Pentru prinii copiilor cu forme de epilepsie non idiopatice este nevoie de informaii
suplimentare legate de faptul c trebuie s se pregteasc pentru o condiie durabil,
cu toate consecinele pe care acest lucru le implic. Frustrrile, lipsa speranei,
dificultile financiare, izolarea social, relaiile familiale tensive, neglijarea celorlali
frai n favoarea copilului bolnav sau invers sunt situaii pe care le ntlnim n familiile
cu copii cu epilepsie. Exist uneori sentimente de vinovie sau ruine, anxietate,
disperare i n consecin o calitate a vieii redus i pentru prini.


III. Elementele psihocorectionale utilizate

Din punct de vedere psihoterapeutic, in functie de cererile familiei, de varsta copilului
sau de gravitatea bolii, de posibilitatile de timp si de energie alocate terapiei se pot
face diferite amenajari ale cadrului, incluzand:
consilierea psihologica a parintilor,
ajutor psihoterapeutic pentru copil sau adolescent care sa elaboreze psihic si sa
exprime ce simte,
terapie de familie sau in diada parinte-copil.


O varietate de condiii comorbide psihiatrice au fost identificate frecvent la copiii i
adolescenii cu epilepsie, incluznd:
22

- depresie,
- anxietate,
- psihoze,
- tulburri de atenie cu hiperactivitate (ADHD).
Rdcinile evalurii neuropsihologice leag neurologia de psihiatrie.
Dintre bateriile de testare neuropsihologic, bateria Cambridge Automated Testing Battery
(CANTAB) permite o bun evaluare cognitiv a pacienilor cu afeciuni neurologice i
psihiatrice, analiznd:
percepia vizual,
memoria de scurt i de lung durat,
funciile executive i viteza de reacie cognitiv/psihomotorie.
La copiii cu epilepsie de lob frontal i de lob temporal am folosit sarcini din bateria de testare
CANTAB, validate pentru evaluarea funciilor cognitive. Au fost evaluate urmtoarele funcii
neuropsihologice:
abiliti motorii,
de nelegere global (Motor Screening - MOT);
abiliti de discriminare vizual - atenia vizual (Big/Little Circle - BLC);
abilitatea de a forma asociaii ntre un stimul vizual i locaia n care se afl acesta,
viznd memoria vizual i nvarea (Paired-associated learning - PAL);
memoria de lucru spaial (Spatial span - SSP);
recunoaterea spaial (SRM); recunoaterea unor Pattern-uri vizuale (PRM);
identificarea corespondenelor perceptuale imediate sau cu ntrziere (delayed
matching to sample - DMS).
Evaluarea cognitiv a inclus i IQ, msurat cu Raven Progressive Matrices Test.

Program de psihocorecie
Aceste activiti pot fi cu succes puncte de plecare pentru nvarea unor strategii noi,mai
eficiente de nvare. Contientiznd limitele simplei memorizri elevii vor fi mai motivai s
adopte strategii eficiente de studiu.De asemenea, aceste activiti permit monitorizarea i
evaluarea capacitilor mnezice,crend o mai bun cunoatere personal, cu rol reglator
asupra activitilor viitoare.

SEDINTA 1 - dezvoltarea memoriei
OBIECTIVE:
1.Dezvoltarea memoriei audutive logice;
23

2.Educatia capacitatii de memorare logica
Proba 1
Memorie vizuala Scopul : dezvoltarea memoriei vizuale.
Mersul: se prezinta o imagine cu 20 obiecte care trebuiesc memorate timp de 2 minute. Apoi
timp de 1 minut se va reproduce in scris cele memorate.
Proba 2 : Cine va memoriza cel mai mult
Scopul: dezvoltarea memoriei. Mersul: participantii jocului se aseaza in cerc, primul
participant spune un cuvint oarecare, urmatorul trebuie sa repete cuvintul deja spus si sa
adauge cuvintul propriu. al 3 l a participant repeat cuvintele deja spuse si isi spune cuvintul
propriu. In asa fel la sfirsitul jocului invingatorul ramiine participantul care poseda o memorie
mai buna. Jocul se poate petrece de citeva ori.
Proba 3: Cupluri asociative.
Scopul: dezvoltarea memoriei logice. Mersul: se prezinta 10 perechi de cuvinte, care trebuie
invatate, astfel incit cind se va citi cuvintul din stinga sa-l putem reproduce correct din
dreapta. Material: copil- tipat trandafir
floare Metal
fier sus
jos Nord- sud a asculta
-- a inainta Scoala
magazine fruct
mar Accident
intuneric varza
stilou.
Proba 4
Retine cuvintele
Scopul : antrenarea memoriei.
Mersul: participantii se impart in perechi, fiecare din parteneri iau cite o foaie de hirtie si scriu
20 de cuvinte diferite. In timp ce scriu cuvintele participantii trebuie sa le si memorizeze.
Timpul de memorizare 1minut. Dupa care participantii schimba foile intre ei si verifica cit de
bine fiecare din ei au retinut cuvintele scrise de el. Numarul cuvintelor care au fost reproduce
correct se fixiaza. Conducatorul trebuie sa numeasca cistigatorii locurior I. II. III.
24

Proba 5
Cifre in figuri
Scopul: exersarea memoriei de lucru.
Mersul: pentru cateva secunde se prezinta o plansa cu cifre inscrise in figure geometrice si se
propune sa adune mental cifrele. Ne intereseaza daca a memorat corect figurile geometrice in
care a fost inscrisa cifra.
EDINA 2 - dezvoltarea spiritului de observaie, ateniei voluntare;
Proba 1
Timp: 45 min Materiale: minge, pix, foi, un text,
Desfurarea:
1.Joc: Cuvinte cu aceeasi litera.
Obiectiv: dezvoltarea concentrrii ateniei i creativitii.
Timp: 5-7 min Materiale: o minge Actiunea: Asaza-i pe copii intr-un cerc, da mingea unuia
dintre ei si spune-le sa dea mingea de la unul la celalalt, in cerc. Explica-le regulile jocului: la
un moment dat, vei bate din palme o data si vei spune o litera. Apoi, cand vei bate din palme
de doua ori, persoana la care se afla mingea in acel moment trebuie sa spuna trei sau mai
multe cuvinte care incep cu acea litera pana cand mingea face un ocol al cercului. Poti creste
numarul de cuvinte care trebuie spuse, in functie de preferintele copiilor. Participantul care
nu reuseste sa spuna cuvintele in timp util trece in mijloc, in locul tau, si este randul lui sa
stabileasca o litera si un numar de cuvinte.
Proba 2
Bifeaz litera
Obiectiv: dezvoltarea ateniei vizuale;
Timp: 5 min
Materiale: un text(literatur artistic, ziar).
Aciunea: timp de 5 minute elevii trebuie s bifeze o anumit liter din textul pe care l au n
fa.

Jocuri pentru stimularea functiilor cognitive
Asemanari
Aceasta este o frunza rosie. Cauta-mi una identica!
25

In fotoliu este o perna. Vezi si alte perne in imagine?
Luarea deciziilor
In debara sunt rachete de badminton. Adevarat sau fals?
In colivia mare nu se afla nicio pasare. E adevarat?
Perechi opuse
Puii de pisica sunt mici, mama lor este...(mai mare).
Conducta din stanga este mai groasa, cea din dreapta...(mai subtire)
Capsunile sunt dulci, merele sunt...(acre)
Cauza-efect
Muncitorul a dat cu tarnacopul in conducta, de aceea ...
Cainele a sarit in gramada de frunze uscate, de aceea...
Veverita a furat o ciuperca pentru ca...
Eliminari
Cauta un barbat care sa nu aiba are par!
Cauta un vehicul care nu merge pe sosea!
Recunoasterea situatiilor
Ce s-a intamplat?
Adina si Sandu au taiat dovleacul si l-au ridicat. De ce?
A aparut o fantana arteziana in curte. Ce s-a intamplat oare?



Pacienii cu epilepsie (n cazul de fa, copiii i adolescenii) i familiile lor au nevoi
semnificative din momentul susinerii diagnosticului de epilepsie. Ei au nevoie de mai mult
dect suport farmacologic pentru a avea o calitate a vieii acceptabil.
Un diagnostic precis care va avea repercusiuni asupra stabilirii prognosticului i alegerii
tratamentului optim sunt necesitile primare ale pacienilor din partea medicului curant, ns
este obligatoriu s se in cont i de nelinitile privind prognosticul psihosocial, n acest sens
educarea i susinerea prinilor i copiilor cu epilepsie este foarte important. Pentru copiii a
cror problem este n primul rnd a crizelor, care au mai puine anomalii asociate, este
26

extrem de important ca activitile normale pentru vrst s fie ncurajate i de a se preveni
supraprotecia.
Cu mai mult ajutor din partea societii, persoanele cu epilepsie poate c vor avea mai mult
curaj de a vorbi despre ei i despre epilepsie, moment n care vom putea observa c mai
frecvent este vorba despre oameni "obinuii" care ar trebui luai n considerare n acelai mod
ca ali pacieni cu boli cronice, fr a mai fi stigmatizai. n ceea ce privete ns formele
severe de epilepsie, de obicei asociate cu alte anomalii - cel mai important fiind retardul
mental moderat/severi profund-prognosticul este practic aproape ntotdeauna rezervat, acest
lucru fiind important de cunoscut pentru a stabili conduita optim de ngrijire.
Intotdeauna este nevoie de constanta si continuitate in acest demers atat din partea parintilor cat
si a terapeutului, de evitarea intreruperilor bruste si a schimbarilor de cadru care pot fi resimtite
la fel de traumatic ca si crizele in sine.






Cezar Ionel, Compendium de neurologie, Ed. Medicala, Bucuresti, 1982
C. Arseni, Tratat de neurology, partea I, Ed. Medicala, Bucuresti, 1980
Felicia Stefanache, Neurologie clinica, Ed. U.M.F Iasi, 1997
Baumann R, Wilson J, Wiese H. Kentuckians: attitudes toward children with epilepsy. Epilepsia
1995;36:1003-8.
Camfield C, Camfield P. Long-term social outcomes for children with epilepsy. Epilepsia
2007;48(Suppl 9):3-5.
Camfield C, Camfield P. Twenty years after childhood-onset generalized epilepsy the social
outcome is usually dependency or death: a population based study. Dev Med Child Neurol
2008;50:859-863.
Covanis A. Psychosocial aspects of epilepsies in childhood and adolescence. In Panayiotopoulos
CP. A practical guide to childhood epilepsies, published by Medicinae, 2006, p 202-207.
27

Cramer JA, Perrine K, et al. Development and cross-cultural translations of a 31 -item quality of life
in epilepsy inventory. Epilepsia 1998;39;81-88.
Davies S, Heyman I, Goodman R. A population survey of mental health problems in children with
epilepsy. Dev Med ChildNeurol 2003;45:292-295.
Deonna T. Management of epilepsy. Arch. Dis. Child. 2005;90;5-10.
McLin WM, de Boer HM. Public perceptions about epilepsy. Epilepsia 1995;36:957-9.
Rodenburg R, MeijerAM, etal. Family factors and psychopatology in children with epilepsy: a
literature review. Epilepsy Behav 2005;6:488-503.
Roen GM, Streiner DL, e al. Health-related quality of life in childhood epilepsy: Moving beyond
"seizure control with minimal adverse effects". Health and Quality of Life Outcomes 2003, 1:36
Ronen GM, Streiner DL, et al. Health-related quality of life in children with epilepsy: development
and validation of self- report and parent proxy measures. Epilepsia 2003;44:598-612.
Sherman EM, Slick DJ, Connolly MB et al. Validity of three measures of health-related quality of
life in children with intractable epilepsy. Epilepsia 2002;43:1230-1238.
Sillanpaa M, Jalava M, Kaleva O, Shinnar S. Long-term prognosis of seizures with onset in
childhood. N Engl J Med 1998;338:1715-1722.
Valeta T. Parental needs of children with epileptic seizures and management issues. In
Panayiotopoulos CP. A practical guide to childhood epilepsies, published by Medicinae, 2006, p 196-
201.
Wakamoto H, Nagao H, Masatoshi H, Takehiko M. Long-term medical, educational, and social
prognoses of childhood-onset epilepsy: a population-based study in a rural district of Japan. Brain
and Dev 22:246-255.
Rzimanoglou A, Guerrini R, Aicardi J. General aspects of prognosis. In: Aicardi's Epilepsy in
Children, 3rd ed, Lippincott Williams & Wilkins, 2004.

http://www.utilecopii.ro/articole/sanatate/epilepsia-la-copii/6468/
http://www.copilul.ro/sanatate-copii/afectiuni-copii/Epilepsia-la-copii-
a7158.html#Ce_este_epilepsia?
http://www.psihoterapia.eu/servicii-psihoterapie/psihoterapia-adultului/epilepsia/
http://mymed.ro/epilepsia

28