Lupei Cosmina-Lavinia

Popa Luminia Liliana

Master PEC, An II;


O sever selectivitate n vorbire, determinat
emoional, dei copilul a demonstrat abiliti
clare n achizitionarea limbajului, continund
s-l foloseasc n anumite situaii, dar
refuznd s vorbeasc n altele.(OSM, 1993)

Se manifest prin
refuzul partial sau total al copilului de a
comunica (verbal) cu anumite persoane sau in
anumite contexte, iar in forme grave se
manifesta prin izolare relationala completa;
Acest comportament poate dura zile,
saptamani si chiar ani intregi. Este fie
situational, adica copilul refuza sa vorbeasca in
anumite momente sau contexte, fie legat de
anumite persoane, adica nu comunica sub nici
o forma in prezenta unor indivizi (de regula,
adulti).
.

Dup Ecaterina Vrsma mutismul electiv este
o reacie nevrotic pasiv, de aprare, care se
manifest printr-o blocare a vorbirii n
condiii de stres afectiv. Este considerat ca o
tulburare psihogen, de vorbire.

n literatura german a anilor 1880, a aparut
prima descriere a mutismului voluntar la
persoane sntoase psihic. Acest
comportament a fost denumit n mai multe
moduri: mutism functional, vorbire
sovaielnica, mutism electiv, mutism selectiv,
fobie de vorbire, afazie voluntara, mutismul
auzului, negativism verbal, evitarea vorbirii.
Clasificarea acestei tulburri a suferit diferite
modificri:
- a fost considerata tulburare a limbajului
expresiv, dar si n prezent autorii englezi descriu
Mutismul electiv n capitolul dedicat "Limbajului
normal i dezvoltarea vorbirii;

- DSM IV consider c aceast tulburare este o
tulburare anxioas i este descris n capitolul
"Tulburari anxioase la copil". Autorii au
considerat ca termenul de "selectiv" este mai
corect fiind explicat de ipoteza etiologic a
acestei boli precum c trsturile de
temperament, anxietatea si timiditatea l fac pe
copil s selecteze situaiile sociale n care s
refuze s vorbeasc;



- ICD 10 include Mutismul electiv n capitolul
"Tulburari ale functionarii sociale cu debut
specific n copilarie sau adolescenta", spre
deosebire de ICD 9, care nu-l mentioneaza
deloc.
Timiditatea exagerata la nceperea primului
an scolar este un fapt relativ comun.
Aproximativ 1% dintre copiii aflati n aceasta
situatie nu folosesc mai mult de cteva
cuvinte n primele 8 saptamni de scoala;

Prevalenta Mutismului electiv se situeaza
n jur de 1/1000
LEONARD, 2000, citeaza un studiu
epidemiologic care foloseste criteriile DSM si
care raporteaza o rata de 0.06% ntr-o
cohorta de copii cu vrste de 7 ani. Mutismul
tranzitor a fost raportat de un alt studiu ca
avnd o rata de prevalenta de 0.69 % si care
dispare dupa 56 de saptamni, ramnnd
doar la 0.02%. Toti autorii sunt de acord ca
este mai frecvent la fete dect la baieti si ca
nu exista nici o legatura cu situatia sociala a
copilului.
A. n situatii specifice (n care ar
trebui sa vorbeasca, ca de exemplu la scoala)
copilul nu reuseste sa vorbeasc desi n alte
conditii poate;

B. datorita acestei tulburari apar
modificari n aspectele ocupationale sau de
comunicare sociala;

C. durata tulburarii este de cel putin o
luna (nu este vorba de prima luna de scoala);

D. incapacitatea (esecul) copilului de a
vorbi nu se datoreaza necunoasterii
limbajului vorbit n situatia respectiva;


E. tulburarea nu se datoreaza altei
incapacitati de comunicare (precum
balbismul) si nici nu apare n contextul
tulburarii pervazive de dezvoltare,
schizofreniei sau altei boli psihice

-evaluarea limbajului expresiv si a nivelului
de ntelegere cu instrumente standardizate,
arata o deviere cu doua unitati standard fata
de nivelul normal pentru vrsta copilului;

- n conditii n care copilul ar trebui
sa vorbeasca (spre exemplu la scoala)
acesta nu reuseste n mod evident sa faca
acest lucru desi n alte situatii poate;

- durata mutismului electiv este de
peste 4 saptamni;

- acest comportament nu apare n
conditiile unei tulburari pervazive de
dezvoltare;

-tulburarea de limbaj nu se datoreaza
necunoasterii limbajului vorbit n situatia
data.

Sunt capabili, prin definitie, sa nteleag si sa
foloseasca limbajul vorbit, dar n anumite
situaii ei nu pot face acest lucru.
Cea mai frecventa manifestare a Mutismului
electiv este la scoala sau cu adultii straini, pe
care copilul nu i-a mai ntlnit;
n prezenta membrilor familiei, copilul
vorbeste, totusi exista cazuri n care ,datorita
unei situatii conflictuale n familie, copilul
ncepe sa manifeste acest comportament n
primul rnd cu unul din membrii familiei iar,
treptat, numarul lor creste instalndu-se un
mutism total.

comunica prin gesturi, priviri, desene, uneori
chiar prin sunete nearticulate.

n antecedentele lor exista uneori o perioad
de ntrziere uoar n dezvoltarea limbajului.

Intrarea n colectivitate poate scoate la iveal
trsaturile lor de temperament de tip inhibat.
Refuzul persistent de a vorbi poate aprea
prima oara la gradinit;
- trasaturi de personalitate specifice: timiditate
exagerata, frici sociale, chiar fobii, tendinte de
izolare si retractie, evitarea persoanelor sau a
conditiilor stresante pentru el; n acelasi timp,
acesti copii pot fi agresivi, ostili, extrem de
ncapatnati, manipulativi si foarte rezistenti la
schimbare - uneori aceste atitudini se manifesta
mai frecvent acas;

- o usoar ntrziere n dezvoltarea psihic,
predominant de limbaj; imaturitatea afectiv i
motivaional;


- tulburari comorbide frecvente n
mutismul electiv sunt: enurezisul,
encoprezisul, tulburarile obsesiv-compulsive,
fobiile specifice copilului, tulburarile
depresive, refuz scolar, tulburarile de nvatare;
- caracteristicile familiei sunt
important de evaluat pentru ca ne ofera
informatii privind antecedentele
heredocolaterale (istoric de boli psihice la
parintii acestor copii este destul de frecvent,
particularitati temperamentale similare);
- maniera educationala
hiperprotectoare este frecvent observata n
aceste familii, ceea ce impune o ajustare
terapeutica;


Diagnosticul pozitiv se va formula dupa
obtinerea informatiilor privind: antecedentele
personale, fiziologice, patologice si
heredocolaterale, dezvoltarea psiho - motrie
si trasaturile de personalitate premorbide si
dupa ce s-au efectuat investigatiile
psihologice si paraclinice specifice.

Diagnosticul pozitiv de mutism electiv
se va formula deci:
-atunci cnd un copil de 5-9 ani este timid si
rusinos dintotdeauna,

-cu o dezvoltare psihomotorie si de limbaj
n limitele normalului,

-apare relativ brusc sau treptat o tulburare
de limbaj care consta n refuzul de a vorbi n
anumite situatii sau cu anumite persoane.

-copilul si pastreaza totusi limbajul vorbit
desi numai cnd considera el de cuviinta.

-continua sa prezinte un grad de comunicare
mimico-pantomimic.

-copilul prezinta o emotionalitate excesiva
si modificari n comportament n anumite
conditii sociale si devine ostil, agresiv si
foarte rezistent la schimbare n alte situatii.


-Durata simptomatologiei este mai mare de
o luna si este evidenta perturbarea relatiilor
n familie sau la scoala;

tulburarile organice, neurologice, senzoriale,
care se pot manifesta prin pierderea limbajului.
- afazie dobndita cu epilepsie (sindromul
Landau-Kleffner). Copiii, de obicei baietii, pierd
treptat limbajul dar prezinta si manifestari
paroxistice epileptice si modificari EEG specifice;
- afazie recent instalata, dar n care
exista si alte simptome precum: cefaleea
paroxistica, fotofobie, vrsaturile n jet, eventual
febra si deficit motor cu sau fara stare generala
alterata;

- deficitul de auz instalat insidios,
prin infectii auriculare repetate, poate
determina o restrictie treptata a limbajului
receptiv si expresiv. Copilul, datorita vrstei,
nu este capabil sa reclame hipoacuzia, o
tolereaza si treptat si modifica si
comunicarea verbala, prefernd exprimarea
prin gesturi.
- tulburari n sfera aparatului logo-
fonator de origine infectioasa,
rareori malformativa sau tumorala, pot
determina modificari n exprimare prin
limbajul verbal, dar copilul acuza dureri si
prezinta si alte simptome, ceea ce orienteaza
rapid diagnosticul.

alte tulburari psihice ale copilului n care
mutismul este doar simptom;
- tulburarile pervazive de dezvoltare precum
Autismul si Sindromul Asperger necesita
diagnostic diferential cu mutismul electiv.

- tulburarile anxioase la copil ca si
cele depresive si de adaptare necesita
diagnostic diferential cu mutismul electiv mai
ales cnd ,pentru o perioada nedefinita (dar
nu mai mare de o luna), copilul refuza sa
vorbeasca si se izoleaza
Au fost ncercate numeroase variante de
abordare dar n prezent se considera ca,
tratamentul psihofarmacologic, asociat cu
terapia comportamentala si psihoterapia
familiei, poate fi benefic.