Definițiile și implicațiile

dizabilității multiple
Competențe și abilități necesare specialiștilor
• În definirea termenului “dizabilitate multiplă” se evidențiază interacțiunea și
multiplicarea efectelor care depășesc suma fiecărei dizabilități luate separat
(Snell & Brown, 2000). Aceștia descriu dizabilitatea multiplă ca fiind mai
mult decât o condiție medicală, caracterizată prin incapacitatea persoanei de a
dobândi informații suficiente din mediu pentru a învăța independent și de a
valorifica suficient mediul pentru a putea funcționa independent.

• Caracteristica principală a dizabilităților multiple consta în interacțiunea

dintre diferitele deficiențe și influența lor combinată asupra dezvoltării.
 Competențele și abilitățile necesare specialiștilor

A construi o Asigurarea Dezvoltarea capacității

relație pozitivă unui mediu cadrelor didactice din
cu familiile educațional serviciile de educație
copiilor incluziv timpurie

Dezvoltarea capacității Promovarea

organizaționale a abordării Răspunsul
serviciilor de educație incluzive în adecvat nevoilor
timpurie practicile educaționale
educaționale
 Conștientizarea
Conțtientizarea
cauzelor situației Organizarea
complexității Focalizarea pe
actuale, a mediului
barierelor și a nevoile
principalelor educațional al
responsabilităților specifice
provocari grupei/clasei
copiilor
asociate.

Întreg personalul din

Cadrele didactice
serviciile educaționale

Dobândirea de
Cunoașterea Adoptarea unor
abilități specifice
cadrului conceptual metode adecvate
pentru
și principiile pentru o educație
implementarea
educaționale. incluzivă.
abordării incluzive.
 Respectarea Stabilirea de
principiilor educative parteneriate eficiente
incluzive în unitățile cu familiile și
pe care le conduc. comunitatea

Managerii serviciilor
educaționale
• Echipa multidisciplinară are un rol foarte important în evaluarea complexă și în elaborarea și implementarea
planului personalizat de intervenție. Aceasă echipă colaborează cu familia pentru a crea un plan individualizat
pornind de la punctele forte și punctele slabe identificate în procesul de evaluare.

• Competențele sunt clasificate pe patru nivele:

Competențe
profesionale avansate

Competențe profesionale inițiale

Competențe generale

Competențe personale
Competențe profesionale:
• Identificare, culegere de informații, evaluare, analiză și intervenții specifice la nivel
individual.
• Elaborare, implementare și evaluare a programelor educaționale.
• Dezvoltarea serviciilor educaționale.
• Comunicare și relaționare profesională și familială.
• Cunoașterea, înțelegerea și utilizarea operațională adecvată a conținuturilor științifice
fundamentale a psihopedagogiei speciale.
• Analiza principalelor categorii de dizabilități și factorii etiologiei.
• Identificarea caracteristicilor care alcătuiesc tabloul clinic al fiecărui tip de dizabilitate.
• Cunoașterea particularităților specifice dezvoltării psihice a copilului.
• Identificarea unor noi modalități de acțiune pentru optimizarea procesului de recuperare,
adaptare și integrare a copiilor cu dizabilități în activitățile școlare și comunitare.
• Formarea unui ansamblu de cunoștințe, atitudini necesare includerii în procesul educațional.
Competențe transversale:
• Abordarea obiectivă a unor situații problemă în vederea soluționării eficiente cu
respectarea valorilor și principiilor educative.

• Aplicarea tehnicilor de muncă eficientă în echipa transdisciplinară.

• Autoevaluarea obiectivă a nevoilor de formare profesională.

Competențe psihopedagogice:
• Cunoașterea problematicii fundamentale psihopedagogiei speciale.
• Cunoașterea legislației și a aspectelor ale prevenirii, depistării și intervenției terapeutice, educaționale și sociale.
• Formarea unei imagini globale asupra problematicii dezvoltării psihice și educației speciale.
• Asimilarea și valorificarea tehnicilor specifice procesului de compensare.
• Identificarea și caracterizarea particularităților psihologice ale copiilor cu deficiențe mintale.
• Utilizarea unor metode și tehnici educațional-recuperative specifice deficiențelor mintale.
• Cunoașterea aspectelor teoretice și practice ale categoriilor de deficiențe.
• Cunoașterea particularităților specifice dezvoltării psihice a persoanelor cu deficiențe senzoriale și a tuturor componentelor
personalității.
• Identificarea căilor de recuperare/compensare a funcțiilor psihice afectate.
• Cunoașterea valențelor educative ale mijloacelor de realizare a normalizării și a integrării.
• Cunoașterea aspectelor teoretice și practice ale deficiențelor fizice și tulburărilor psihomotorii.
• Identificarea elementelor specifice tulburărilor de comportament din perspectiva intervenției terapeutice și educaționale.
• Analiza principalelor categorii.
• Evidențierea problemelor specifice în educarea, instruirea și profesionalizarea persoanelor cu deficiențe multiple.
• Cunoașterea tipurilor de terapii educaționale.
• Cunoașterea modalităților de valorificare a tehnologiilor informaționale și soft-urilor educaționale.
Abilități:
• Identificarea datelor din domeniul psihopedagogiei speciale ca știință.
• Distingerea finalităților asistenței psihopedagogice și sociale.
• Aplicarea principiilor moderne în domeniul asistenței persoanelor cu cerințe speciale.
• Utilizarea principalelor metode de investigație psihopedagogică a persoanelor cu cerințe speciale.
• Cunoașterea factorilor care direcționează și condiționează dezvoltarea copilului cu dizabilități.
• Interpretarea particularităților dezvoltării psihice.
• Identificarea aspectelor privind raportul dintre fenomenul de dezvoltare psihică și activitățile de învățare.
• Cunoașterea dezvoltării compensatorii și rolul acesteia în dezvoltarea personalității.
• Analiza formelor compensatorii.
• Cunoașterea principiilor adaptării compensatorii.
• Ilustrarea tabloului clinic și psihopedagogic al deficiențelor mintale.
• Interpretarea conceptelor de bază ale deficiențelor senzoriale.
• Cunoașterea criteriilor de clasificare a deficiențelor de auz și de vedere.
• Interpretarea categoriilor de factori care influențează apariția deficiențelor senzoriale.
• Cunoașterea principalelor caracteristici care alcătuiesc tabloul psihopedagogic al fiecărui tip de deficiență.
• Optimizarea modalităților de acțiune în procesul de recuperare, adaptare și integrare a copiilor cu deficiențe senzoriale în activitățile școlare.
• Ilustrarea tabloului clinic al tulburărilor de limbaj.
• Identificarea soluțiilor de prevenire și recuperare a tulburărilor de limbaj.
• Cunoașterea caracteristicilor specifice dezvoltării psihomotorii.
• Proiectarea activităților instructive care promovează creșterea și dezvoltarea fizică.
• Analiza cauzelor care pot provoca tulburări de comportament.
• Cunoașterea măsurilor psihopedagogice de prevenire și de educație în cazul tulburărilor de comportament.
Concluzii:

• Rolul specialiștilor și a echipei multidisciplinare este de a facilita înțelegerea

modului în care copilul învață, depistarea dificultăților care pot apărea și
îmbunătățirea învățării. Aceste competențe și abilități sunt necesare pentru
construirea modului de predare și de abordare a copilului cu cerințe
educaționale speciale, acestea reunind cunoștințe din psihologie, pedagogie și
din domenii precum pediatrie și logopedie.
• Învățarea este un proces care implică diferite aspecte ale elevului și ale
contextului social ale acestora. Prin urmare, psihopedagogii lucrează de obicei
în parteneriat cu alti profesioniști precum psihologi, asistenți sociali și logopezi.