Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat: Epilepsia
Disciplina Psihopatologie și psihologie medicală
Asist.univ.drd. A. Bezem
1
DEFINITIE, TERMINOLOGIE
Epilepsia – suferinta cronica cerebrala manifestata prin crize epileptice recurente, spontane.
Criza epileptica – episod brusc, stereotip de manifestare motorie, senzitiva, senzoriala,
comportamentala si/sau modificare a starii de constienta ce se datoreaza activarii bruste,
necontrolate, a unei populatii neuronale.
Crize epileptice repetate = apar la intervale scurte de timp (minute, ore) separate de intervale
de normalitate clinica (interval liber).
Stare de rau epileptic (status epileptic) = crize repetate neîntrerupte de revenire la normalitate
(fara interval liber).
Crize epileptice morfeice (hipnice) = crizele care apar în timpul somnului.
Sindromul epileptic = manifestare epileptica definita deelemente clinice (tipul semiologic de
criza epileptica),electroencefalografice, status neurologic, etiologie, prognostic si uneori raspuns
terapeutic.
Ce este epilepsia
2
Ce nu este epilepsia?
3
Afectiuni pediatrice ce pot în mod eronat sa fie etichetate drept convulsii (Dupa Friedman si Sharieff,
2006)
Afectiuni însotite de alterarea constientei
• Apneea si sincopa
• Breath-holding spells (spasmul hohotului de plâns)
• Disritmiile cardiace
• Migrena
Tulburari paroxistice ale miscarii
• Distonia acuta
• Mioclonusul benign
• Pseudoconvulsiile
• Shuddering attacks
• Spasmus nutans
• Ticuri
Tulburari ale somnului
• Narcolepsia
• Terori nocturne
• Somnambulism
Tulburari psihologice
• Attention deficit hyperactivity disorder (ADHD)
• Hiperventilatia
• Histeria
• Atacurile de panica
Refluxul gastroesofagian (sindromul Sandifer)
4
ca 70% sa dezvolte epilepsie);
– parazitare (cisticercoza);
– boli prionice (Jakob-Kreutzfeldt);
• meningeale: bacteriene (risc ca 10% sa dezvolte epilepsie);
– asociate SIDA prin: infectii oportuniste, limfom cerebral,infarct cerebral, encefalopatie, droguri,
sevraj la alcool, tulburari electrolitice; risc crescut de recurenta.
b. Traumatisme:
• risc de aparitie a crizelor epileptice posttraumatice tardive (dupa minim 1 saptamâna de la
traumatism):
9-40% în populatia civila si 40-50% în cea militara, cu debut în primii 5 ani de la traumatism;
• factori de risc crescut pentru:
– traumatismul sever: contuzie cerebrala, hematom subdural;
– în mai mica masura: pierderea de constienta, amnesia dupa 24 de ore, vârsta peste 65 de
ani, prezent a crizelor epileptice precoce;
• aparitia crizelor posttraumatice tardive nu este influentata de tratamentul anticonvulsivant
cronic instituit cu ocazia crizelor precoce.
c. Tumorile cerebrale:
• la originea a 40% dintre crizele epileptice cu debut focal, tardiv;
• crizele epileptice variaza ca risc de aparitie, frecventa si aspect clinic în functie de:
– tipul histologic al tumorii – mai frecvente în tumori cu evolutie lenta: disembrioplazice,
meningioame, oligodendroglioame;
– localizarea tumorii – mai frecvent în tumori supratentoriale din vecinatatea cortexului, mai ales
frontal si temporal.
• manifestare clinica ce asociaza timp îndelungat crize epileptice partiale sau secundar
generalizate cu un examen neurologic posibil normal; • diagnostic imagistic urmat de tratament
chirurgical, cu excizia tumorii.
d. Intoxicatii:
• alcool
– la 5-15% dintre alcoolici;
Circumstante:
– intoxicatia alcoolica acuta, grava;
– sevraj la marii bautori (crize repetate în primele 48 de ore de la încetarea aportului, chiar stare
de rau epileptic);
– crize recurente legate de intoxicatia alcoolica cronica;
– poate fi asociata cu traumatisme craniene si poate agrava evolutia altor forme de epilepsie.
• medicamente:
– aport crescut (sau eliminare redusa) de neuroleptice, antidepresive, fenotiazine, aminofilina,
antidiabetice orale sau insulina, penicilina, antihistaminice (ocazional ciclosporina, anestezice
locale, substante de contrast radiologic etc);
– sevraj la anticonvulsivante (benzodiazepine, barbiturice), amfetamine, opiacee, baclofen.
• droguri: consum de cocaina, amfetamina, canabis, acid dietilamidlisergic;
• alte toxice: insecticide (organo-fosforice sau clorurate), oxid de carbon, solventi organici,
antigel (etilglicol), metale, venin de insecte.
e. Boli vasculare cerebrale:
• crizele epileptice recurente tardive (spre deosebire de cele acute), adevarata epilepsie de
cauza vasculara apar mai frecvent la copii, dar constituie principal cauza de epilepsie
simptomatica la vârstnic;
• apar, în majoritatea cazurilor, în primii doi ani ce urmeaza suferintei cerebrale vasculare;
• secundare infarctelor cerebrale (în 5-10% dintre cazuri,mai ales în cele din teritoriul arterei
cerebrale medii)
sau hemoragiilor cerebrale (în 2-25% dintre ele);
5
• posibili factori de risc crescut: existenta crizelor acute, gradul deficitului neurologic sechelar,
repetarea accidentelor vasculare;
• clinic: crize partiale cu posibila generalizare.
f. Boli ale sistemului imunitar: lupus eritematos diseminat, miastenia gravis, deficit primar de Ig
A, scleroza multipla (prin mecanisme diferite); alte vasculite cerebrale (eclampsie);
g. Boli degenerative:
• pâna la 14% dintre crizele cu debut tardiv apar associate bolii Alzheimer (corespunzator la
15% dintre pacientii cu aceasta boala);
– pot debuta cu mioclonii;
– apar tardiv în evolutia bolii si sunt un factor de prognostic rezervat; coreea cu acantocitoza
etc.
Etiologia epilepsiei
Etiologia epilepsiei trebuie considerata ca fiind, în multe cazuri, multifactoriala: un teren genetic
predispozant la care se asociaza o leziune organica cerebrala si, probabil, un
factor precipitant acut.
Încadrarea etiologica este facilitata de legatura acesteia cu vârsta de debut a crizelor epileptice:
• Nou-nascut: infectioasa, metabolica (hipoglicemia,hipocalcemia), anoxia sau hemoragia
cerebrala la nastere, malformatii cerebrale majore;
• Sugar, copil mic: convulsii febrile, tulburari metabolice sau structurale ereditare, degenerative,
tulburari de dezvoltare
(displazii), infectii ale sistemului nervos central;
• Copil mare, adolescent: ereditare, displazii, degenerative, traumatice, tumorale, infectioase;
• Adult: traumatisme, tumori, boli cerebrovasculare, metabolice ereditare, toxice (alcool,
droguri), infectioase, degenerative;
• Vârstnic: boli cerebrovasculare, toxice (alcool, droguri), tumori (primitive sau metastatice),
traumatisme, boli degenerative.
Crizele pot avea multe apariţii diferite, care pot fi greu de recunoscut. Unele dintre următoarele
pot fi indicii că are o criză are loc. Trebuie avuta o atentie speciala fata de anumite modele
speciale de comportament, dacă acestea apar prea de multe ori ca să fie atribuite doar
intamplarii
6
Clasificarea crizelor convulsive
Crizele generalizate sunt asociate cu implicarea ambelor emisfere cerebrale. Ele pot
fi convulsivante, cu activitate motorie proeminenta sau nonconvulsivante.
Implicarea motorie, când este prezenta, este de obicei bilaterala. Convulsiile
generalizate pot,
de asemenea, sa se însoteasca de o alterare a nivelului constientei.
7
Convulsiile mioclonice sunt caracterizate printr-o abrupta cadere a capului cu flexia
bratelor si pot sa survina de mai multe sute de ori zilnic.
Convulsiile atone sunt caracterizate printr-o brusca pierdere a tonusului muscular si
a constientei.
Absentele tipice (simple) sunt crize neobisnuite ce apar înainte de vârsta de 5 ani si
se caracterizeaza printr-o brusca încetare a activitatii motorii, o scurta pierdere a
constientei si de o „stare“ inexpresiva. Pot fi prezente „batai“ (flickering) ale
pleoapelor. Episodul dureaza mai putin de 30 de secunde si nu se asociaza cu o faza
postcritica.
Absentele atipice (complexe) sunt de obicei associate cu mioclonii ale fetei sau
extremitatilor si cu alterarea nivelului constientei
Este bine cunoscut faptul că mulţi pacienţi, în special cei cu epilepsie cronica, "leaga" criza
convulsiva cu anumite simptome mentale, care le dau un avertisment că se apropie convulsiile.
Aceste simptome pot fi iritabilitate crescuta, proasta dispozitie, şi depresie, sau complet opusul,
activitate sporită şi buna dispozitie crescuta. Aceste simptome pot dura ore sau zile. Nu se stie
prea mult despre ceea ce le cauzează. Pe EEG nu sunt sesizate schimbari vizibile înainte de o
criză.
Descărcările electrice violente din celulele nervoase, care stau la baza crizelor epileptice, vor
afecta adesea constiinta. În convulsii generalizate există întotdeauna inconştienţă profundă în
timpul convulsiilor. In timpul absentelor petit mal la copii, pierderea conştiinţei este doar o clipă .
8
În crizele partiale complexe conştiinţa poate fi afectata într-o măsură mai mare sau mai mică.
Acest lucru este demonstrat de diferitele niveluri de memorie a ceea ce sa întâmplat în timpul
unei crize.
Crizele parţiale simple cu simptome mentale, care pot fi amintite ulterior, au fost cunoscute din
cele mai vechi timpuri sub numele de "aura". Ele sunt adesea urmată de o convulsie. Ele sunt
adesea de vis, si poate fi la fel de fiecare dată. crize parţiale simple se va dezvolta de multe ori
într-un complex cu constiinta fiind afectate. Ca "aura" este o criza parţiala simpla poate fi
demonstrate prin evidentierea unor modificări localizate care pot fi deseori vazut pe EEG, si
care arată că criza convulsiva este în curs.
Este un avantaj de a avea aceste avertismente, destui oameni pot gestiona timpul ramas pana
la criza pentru a se plasa într-un loc sigur, înainte de a începe convulsiilor. Pe de altă parte,
halucinaţiile şi experienţe de vis cu ochii deschisi pot afecta starea de spirit a persoanelor cu
epilepsie într-un mod negativ. Ei pot crede ca incearca forme de nebnie şi că alţii vor ajunge la
aceeaşi concluzie, în cazul în care le vor spune de experienţele sale.
Dupa o criza de epilepsie, în faza de post-ictala, în unele cazuri, pot fi experimentate stari de
constiinta redusa si comportament modificat. Aceasta poate consta în agresiune şi
comportament inadecvat. Unele persoane pot fi confuze după o criza de epilepsie şi de
exemplu, pot chiar iesi afară, în stradă, în hainele lor de noapte. De obicei, un tratament
medical corect ar trebui să limiteze sau sa prevena reacţiile psihice după convulsii.
A fost mult timp dezbătută daca persoanele cu epilepsie au trăsături de personalitate speciael,
care sunt diferite de ale altor persoane. Acesta a fost subliniat în special faptul că persoanele cu
epilepsie de lob temporal sunt mai instabile emotional decât altele, poate cu o usoara tendinţă
de agresiune. Despre unii oameni s-a spus ca sunt auto-centrati, acestea ar putea fi sensibile
pana la punctual de paranoia, şi au luat fiecare remarca in mod personal. Ei au fost descrise ca
tergiversand lucrurile, şi fiind deosebit de interesaţi în probleme religioase, mistice, filozofice şi
morale. Deasemenea s-a afirmat ca sunt mai puţin interesaţi de sex, cu un libido redus şi
impotenţă.
Multe din investigaţii au confirmat faptul că unele persoane cu epilepsie cu cicatrici pe lobul
temporal poate avea aceste tulburări de personalitate deosebită.
Deasemenea s-a mai spus ca acestia ar avea tendinte boeme, cu toate acestea majoritatea
persoanelor cu epilepsie mioclonică juvenilă funcţiona bine social.
Persoanele cu epilepsie sunt adesea mai deprimate decât altele. Acest lucru poate fi explicat de
multe ori ca o reacţie firească la toate discriminarile la care sunt supuse. Sentiment de
insecuritate incercat de o persoană care are mai multe crize convulsive joacă, de asemenea, un
rol important. S-a luat deasmenea in considerare posibilitatea ca modificarile electrice si chimice
care au loc în creier sa aiba o legătură cu depresie. Este, de exemplu, un fapt că fenobarbitalul
poate provoca depresie.
Este un fapt demonstrat că sinuciderea, şi tentativele de sinucidere prin supradoze de
medicamente sunt mai frecvente în rândul persoanelor cu epilepsie decât printre restul
9
populaţiei. Sinuciderea a fost adesea incercata utilizand fenobarbital, astfel, pentru acest motiv,
printre altele, prescrierea acestui medicament ar trebui să fie evitată.
Persoanele cu epilepsie de lob temporal, mai des decât alţii, poate dezvolta o stare mentală
care seamănă cu schizofrenia. Aceasta se manifestă cel mai adesea, atunci când persoana a
avut convulsii parţiale complexe de mai mult de 15 ani. Asemenea persoane capata sentimentul
că sunt persecutaţi şi dezvoltă halucinaţii. Contactul lor emoţional cu alte persoane, cu toate
acestea, este întotdeauna mult mai bun decât în cazurile de schizofrenie adevărata.
Evolutia acestei boli mintale este, de asemenea, mult mai buna decât în cazul schizofreniei,
deoarece de multe ori pare a vindeca de la sine. Dacă acest lucru nu se intampla, tratamentul
cu medicamente cu actiune psihofarmacologică poate fi necesar, în plus faţă de tratament anti-
epileptice.
Timp de mulţi ani s-a cautat un raspuns la întrebarea dacă există un astfel de diagnostic ca
demenţă epileptica (reducerea de capacităţi mentale). Ar trebui să fie posibil a găsi unele
caracteristici speciale care ar putea reprezenta doar această formă de demenţă.
Simptomele constau în încăpăţânare persoanei pe şi despre acelaşi subiect (aceasta este
numita perseverenta), optical or cu privire la ei înşişi ca sunt in central tuturor, emoţional
agăţându-se de oamenii din jurul lor, şi fiind total lipsita de iniţiativă.
Aceste simptome, care sunt adesea observate la persoanele care au avut multe convulsii, nu
apar numai la persoanele cu epilepsie. Ele sunt, de asemenea, observate la alte persoane care
suferă de demenţă. Este de acum bine cunoscut că orice convulsii, în special status epilepticus
cu convulsii generalizate, conduc la pierderea de celule nervoase. Cele mai recente investigaţii
arata, de asemenea, ca si in cazul convulsiilor minore şi, eventual, chiar activitatea epileptica în
creier între crize, ca duc la pierderea de celule nervoase.
Probabil nu ar fi posibil sa se sesizeze schimbările în creier, după doar câteva convulsii, dar
este probabil ca fiecare criza are un efect dăunător asupra creierului. În cazul în care pierderea
celulelor nervoase devine suficient de mare, o reducere a abilităţilor mentale (demenţă), va
urma. Acesta este un motiv important pentru efectuarea tratamentului cat mai riguros al crizelor.
TRATAMENTUL EPILEPSIEI
Tratamentul epilepsiei presupune:
• tratamentul crizei epileptice si al starii de rau epileptic;
• tratamentul cronic al epilepsiei.
10
• Profilaxia repetarii crizei se realizeaza prin:
– administrarea unui anticonvulsivant cu actiune rapida
– diazepam;
– pe cale i.v. diluat în 10 ml ser glucozat 10%: 0,15-0,25 mg/kgc (f. a 5 mg) la adult si 0,2-0,3
mg/kgc la copil;
– pe cale rectala: 0,2 mg/kgc la adult, 0,3-0,5 mg/kgc la copil. Administrarea pe cale venoasa se
poate repeat dupa min. 20 minute, iar cea pe cale rectala dupa
min. 4 ore.
– Combaterea factorilor precipitanti: febra, hipoglicemie etc.
11
• Evitarea fumatului, consumului de droguri, abuzului de medicamente (automedicatia);
• Evitarea privarii de somn prin respectarea obligatorie a orelor de somn în timpul noptii; în
acest sens sunt de evitat profesiunile sau locurile de munca ce presupun ture de noapte
(legislatia muncii trebuie sa contina o prevedere în acest sens);
• Evitarea activitatilor profesionale sau recreative care presupun conditii ce ar genera accidente
în cazul producerii unei crize: lucrul la înaltime, cu surse de foc sau electricitate, cu arme de foc,
în conditii cu temperature sau zgomote excesive, conducerea mijloacelor de transport, sporturi
ca alpinism sau ski etc.
În aceasta grupa se încadreaza si o situatie speciala: conducerea autovehiculelor. Privitor la
aceasta problema, legislatia variaza de la tara la tara, dar consideram rationala atitudinea care
interzice conducerea autovehiculelor de catre bolnavul epileptic, indiferent de forma de
epilepsie, restrictie ce trebuie mentinuta pâna la minimum 2 ani (în
functie de caz) dupa ultima criza.
• Evitarea factorilor declansatori din epilepsia reflexa, în special iluminarea intermitenta. Chiar si
în afara acestei forme se recomanda evitarea expunerii pe timp îndelungat la astfel de surse:
televizor, monitor de calculator, discoteca etc;
• Evitarea activitatilor ce se însotesc de hiperventilatie, mai ales la copiii de vârsta scolara la
care activitatile sportive trebuie sa evite astfel de forme.
Medicatie
12
anemie
Tiagabine (Gabitril) Terapie adaugata pentru Oboseala, cefalee, 0,10 mg/kg/zi (6
convulsiile partiale tremor, ameteli, anorexie mg/zi)
complexe (focale)
Topiramat (Topamax) Terapie adaugata în Oboseala, nefrolitiaza, 1-9
convulsiile partiale cefalee, tremor, tulburari
complexe refractare gastro-intestinale
(epilepsie de lob temporal)
Acid valproic Convulsii generalizate Tulburari gastro- 10-60
(Depakine) tonico-clonice, absente, intestinale, afectare
mioclonii, crize partiale, hepatica, tremor,
akinetice, spasme infantile alopecie, sedare, crestere
în greutate
Vigabatrin (Sabril) Spasme infantile, terapie Crestere în greutate, 30-150
adaugata în convulsiile modificari ale
refractare comportamentului,
diminuarea câmpului
vizual
Zoniramide (Zonegran) Terapie adaugata în Oboseala, ataxie, 2-8
convulsiile partiale, atone, anorexie, tulburari
spasmele infantile gastrointestinale, cefalee,
rash
13
si crize tonico-clonice generalizate; asocierea de absente petit mal cu crize partiale
etc. Tratamentul polimedicamentos trebuie sa succeada celui monomedicamentos
numai daca acesta s-a dovedit ineficient.
9. Tratamentul simptomatic medicamentos antiepileptic trebuie astfel condus, încât
sa realizeze, în fiecare caz, maximum de eficienta posibila.
10. În aprecierea eficacitatii medicatiei simptomatice antiepileptice criteriul clinic
(controlul crizelor) este principal si cel EEG secundar. Determinarea concentratiilor
serice ale MAE poate constitui, în anumite situatii, o masura importanta pentru
optimizarea conduitei terapeutice. tinerea corecta, de catre bolnav sau apartinatori,
a evidentei calendaristice a crizelor, în raport cu medicatia administrata, constituie,
de asemenea, o conditie importanta a realizarii conduitei terapeutice optime.
11. Premisa organizatorica a realizarii maxime a terapiei simptomatice
antiepileptice o constituie dispensarizarea activa a bolnavilor epileptici. Tratamentul
epilepsiei copilului trebuie sa urmareasca si încadrarea educationala, profesionala si
sociala optima a bolnavului.
12. Întreruperea unui tratament medicamentos simptomatic antiepileptic total
eficient trebuie facuta lent, sub stricta observatie clinica si EEG (într-un interval de 3
luni – 6 luni si uneori chiar mai lent) pentru a evita efectul activant al sevrajului si
chiar aparitia starii de rau epileptic, de regula nu mai devreme de 3 ani de
tratament total controlant.
Riscul de reaparitie a crizelor este maxim în primul an de la întreruperea
tratamentului si este facilitat de:
• prezenta semnelor de suferinta cerebrala organica; • incidenta mare a crizelor si
perioada de timp îndelungata de evolutie a epilepsiei mai înainte de introducerea
tratamentului total controlant;
• tipul crizelor epileptice (convulsiile partiale motorii, crizele jacksoniene au risc
crescut de recurenta).
Probleme practice
Jurnalul crizelor epileptice. Este ideal să aveţi un caiet în care să notaţi toate
crizele copilului dumneavoastră, data la care a apărut criza, ora, dacă a avut sau nu
febră şi cât, dacă a fost din somn (şi în ce parte a somnului) sau din veghe, ce
aspect a avut criza, dacă copilul a anunţat criza, a început pe o parte a corpului sau
a cuprins tot corpul dintr-o dată, dacă starea de conştienţă a fost păstrată sau nu,
cât timp a durat criza, ce s-a întâmplat după criză (somnolenţă, somn, pareză,
afectarea vorbirii - cât timp - ameţeală, vărsătură, etc.), ce medicamente lua
14
pacienta în momentul respectiv, ce aţi administrat în criză? Aceste informaţii vă
scutesc de eforturi de memorie în momentul consultaţiei şi ajută foarte mult
medicul neurolog pediatru.
15
informaţii despre ea. Dacă prietenii copilului dumneavoastră nu mai vor să vină să
se joace cu el din cauza bolii lui, aţi putea încerca să le furnizaţi informaţii despre
boală şi despre primul ajutor pentru cazul în care copilul dumneavoastră ar face o
criză când este numai cu prietenii. Câteodată bunicii copilului nu mai vor să-l ia la ei
în vacanţe sau chiar şi numai pentru o plimbare, fiindu-le frică să nu facă o criză în
timp ce este cu ei. Încurajaţi-i pe bunici să citească cât mai mult despre epilepsie,
sau să stea de vorbă cu medicul care îl vede pe copilul dumneavoastră, sau
chemaţi-i să stea acasă la dumneavoastră câteva săptămâni pentru a se obişnui cu
copilul aflat în diverse situaţii.
SCOALA
16
De asemenea puteţi să rugaţi să fie supravegheat în timpul orelor de chimie, când se fac
experienţe, sau în timpul orelor de înot.
Copilul are voie să participe la orele de educaţie fizică? Da, este bine să nu supraprotejaţi
copilul. Bineînţeles, nu trebuie să se permită exerciţii la bară la mare înălţime, sau înot
nesupravegheat. În general este bine să învăţaţi copilul că este mai sigur pentru el să fie
supravegheat.
De ce are copilul dificultăţi şcolare? Fie pentru că este necăjit de alţi colegi, fie pentru că
profesorii “îl menajează” din cauza bolii lui, fie datorită frecvenţei mari a crizelor (absenţele
frecvente pot fi trecute cu vederea şi luate drept neatenţie); pot apare leziuni minore a unor
zone din creier în legătură cu procesul de învăţare; pot exista efecte adverse ale
medicamentelor (rar) – scăderea memoriei şi concentrării, somnolenţă.
Iulius Cezar
Un strălucit general roman şi un formidabil politician, care a trăit între anii 100 î Hr.- 44 î Hr. În
cazul său, crizele frecvente au apărut în ultimii doi ani din viaţă, cel puţin patru dintre ele fiind
amintite în documente. În vremea lui Cezar, epilepsia devenise cunoscută ca "boala căderii".
Asta din cauza tipului de criză în timpul căreia bolnavul cădea şi îşi pierdea cunoştinţa.
Conceptul de criză parţială nu era cunoscut şi nici nu a fost descris în documente până în
secolul al XIX-lea.
Ioana D’Arc
Eroină a Franţei şi sfîntă a Bisericii Catolice. A trăit între anii 1412-1431 şi este considerată cea
mai importantă figură din Franţa Evului Mediu. La vîrsta de 13 ani, Ioana D'Arc susţinea cu
ardoare că aude vocea lui Dumnezeu care o îndeamnă să lupte alături de armată pentru
eliberarea Franţei de sub dominaţia engleză. Despre acele momente extatice, Ioana povestea
că vede lumini, aude vocile sfinţilor si bătăi de clopote. Unii dintre neurologi consideră că acele
clipe erau, de fapt, manifestări ale crizelor de epilepsie. La vîrsta de 19 ani, Ioana D'Arc moare
arsă pe rug, iar în 1921 este canonizată.
Alfred Nobel
Un chimist, inginer şi om de afaceri suedez care a pus bazele fundaţiei ce oferă în fiecare an
premiile Nobel pentru excelenţă în diverse domenii. Epilepsia nu l-a împiedicat pe Alfred Nobel
să ducă o viaţă normală, să strîngă o avere considerabilă şi să devină celebru prin inveţia sa
care a schimbat cursul istoriei: dinamita.
17
apărut în timp ce artistul lucra la un tablou. Medicii care îl tratau îi prescriau deseori bromură de
potasiu ca aticonvulsiv şi îl îndemnau să facă băi în staţiunea Saint-Remy.
Charles Dickens
Unul dintre cei mai faimoşi scriitori englezi ai perioadei victoriene, autor al celebrelor cărţi A
Christmas Carol şi Oliver Twist. Dickens a suferit de epilepsie şi găsit o cale de a vorbi despre
boala lui. Multe dintre personajele operelor sale manifestau semnele bolii şi făceau adesea
crize.
Lewis Carroll
Celebru prozator englez, care a trăit în perioada 1823-1898, cea mai populară operă a sa fiind
Alice în ţara Minunilor. Specialiştii cred că atunci cînd vorbea despre senzaţia personajului său
Alice, de cădere în gol, Carroll descria, de fapt, senzaţiile din timpul unei crize de epilepsie.
Deseori, personajul Alice simte cum corpul ei sau obiectele din jur îşi schimbă dimensiunile,
devenind fie mai mari, fie mai mici. Iar aceasta este o altă manifestare a crizelor. Se pare că
scriitorul a vorbit în jurnalul său despre crizele suferite, spunînd că erau întotdeauna urmate de
migrene şi sentimentul de înstrăinare de sine însuşi.
Feodor Dostoevski
Scriitor de geniu al Rusiei secolului al XIX-lea, a cărui boală se pare că a fost moştenită de la
tatăl său. Autorul celebrelor opere Fraţii Karamazov, Crimă şi pedeapsă, Idiotul şi multe altele, a
încorporat experienţa bolii de care suferea în romanele sale, prin intermediul peronajelor care
manifestau simptomele aceleiaşi boli. Forma de epilespie de care suferea era considerată
neobişnuită deoarece, înainte de apariţia unei crize, Dostoevski spunea că trăieşte experienţe
extatice, în timp ce majoritatea bolnavilor au senzaţii neplăcute şi apăsătoare. Se pare că
primele crize ale lui Dostoevski au survenit la vîrsta de 9 ani. Acestea au încetat pînă la vîrsta
de 25 de ani, după care se manifestau cu regularitate, fie de cîteva ori pe lună, fie de câteva ori
pe an, în funcţie de perioadele mai bune sau mai proaste ale pacientului.
Gustave Flaubert
Scriitor francez al secolului al XIX-lea, autor al faimoasei cărţi Doamna Bovary, pe care medicii
l-au diagnosticat cu epilepsie. Crizele începeau cu sentimentul unei greutăţi împovărătoare şi
continuau cu senzaţia de insecuritate, de parcă ar fi fost introdus într-o altă dimensiune, aşa
cum povesteşte însuşi scriitorul. Flaubert chiar a scris despre crize că veneau "ca un vîrtej de
gînduri şi de imagini, timp în care cunoştinţa mi se scufunda precum un vas într-o furtună".
Atunci cînd intra în criză, scriitorul avea halucinaţii, începea să geamă, îşi mişca braţul drept
fără control şi, după 10 minute, îşi revenea. Tatăl său era medic şi îl obliga adesea să îşi lase
sîngele curăţat de lipitori. Tratamentul nu a avut niciodată efecte pozitive şi Flaubert a încetat
această practică, obişnuindu-se să trăiască cu boala. A scris chiar despre manifestarile
epilepsiei în cîteva dintre operele sale.
Ion Creangă
Socotit cel mai mare povestitor al românilor, Ion Creangă rămîne, datorită Amintirilor din
copilărie, unul dintre cei mai îndrăgiţi scriitori ai noştri. Pofta de viaţă, jovialitatea şi înzestrarea
spirituală a lui Creangă l-au apropiat pe acesta de personalităţile marcante ale vremii sale.
Mihai Eminescu şi Titu Maiorescu au fost doar doi dintre prietenii care i-au stat alături. În 1883,
apar primele simptome ale epilepsiei. Scriitorul trăieşte cu boala vreme de şase ani, crizele
18
apărînd uneori şi la şcoală, în faţa elevilor cărora le era învăţător. Boala se agravează odată cu
aflarea veştii că Eminescu a murit, iar în 1889 Creangă se stinge în bojdeuca sa din Iaşi. Se
pare că povestitorul moştenise epilepsia de la mama lui
Referinte
3. Sanda Măgureanu Catrinel Iliescu, Dana Craiu, Copilul cu epilepsie, Ghid pentru parinti,
Fundaţia Română de Neurologie şi Epileptologie RONEP
4. Tracey A. Milligan, MD, Clinical Case Studies in Epilepsy, in Neurology, vol.10, part 1,
Turner-White Publishing
19