Somnul si veghea

Somnul este definit din punct de vedere comportamental ca o suspendare

normala a starii de constienta. Din punct de vedere electrofiziologic el este definit de
lungimi de unda specifice. Somnul consuma aproximativ o treime din vietile noastre,
aparand la toate mamiferele si probabil la toate vertebratele. Murim de somn atunci
cand suntem privati de el si dupa studii facute pe anumite animale, deprivarea
continua de somn poate conduce intr-adevar la moartea animalului.
In mod surprinzator, starea de somn nu reprezinta doar o diminuare a activitatii
creierului, ci in unele stari cum ar fi REM (rapid eye movement), activitatea creierului
are un nivel similar cu cel al creierului in stare de veghe. Somnul apare ca un sir de
stari ale creierului precis controlate de anumiti nuclei. Importanta clinica a somnului
este evidenta din impactul pe care il au tulburarile de somn (insomnia). De la un
anumit nivel care depaseste ocazionalul, aceste tulburari de somn devin grave si
interfera cu activitatile zilnice.
Pentru a se simti odihniti si plini de energie, majoritatea adultilor necesita un
somn de 7-8 ore, desi aceasta durata variaza de la un individ la altul. De aceea,
rezulta ca aproape o treime din timp o petrecem in aceasta stare misterioasa. La
copiii mici, durata necesara a somnului este mult mai mare, de circa 17 ore zilnic, iar
adolescentii au nevoie in medie de circa 9 ore de somn. Pe masura ce inainteaza in
varsta, oamenii incep sa doarma mai usor si pe durate mai scurte in timpul noptii, desi
nevoia lor de somn nu este probabil estential diferita decat a adultilor tineri.
Lipsa de somn are asadar consecinte serioase, unele putand fi chiar tragice,
cum ar fi accidentele de circulatie cauzate de oboseala celor aflati la volan.
Somnul (sau o anumita perioada psihologica de letargie) este un comportament
comun tuturor animalelor de la fluturi pana la oameni. Totusi intelegerea acestui
mecanism nu este inca completa. Din perspectiva conservarii de energie, una dintre
functiile somnului este de a restaura nivelul de glicogen al creierului, care scade
semnificativ in timpul orelor de veghe. Un alt aspect legat de conservarea energiei
este legat de faptul ca, in general fiind mai frig noaptea, organismul ar trebui sa
consume mai multa energie in situatia in care am fi activi pe timp de noapte decat
consuma in starea de somn. Temperatura corpului prezita un ciclu de 24 de ore
(similar cu alti indici de activitate si de stres) atingand un minim pe timpul noptii si
reducand in acest fel pierderile de caldura. Dupa cum este de asteptat, metabolismul
masurat prin consumul de oxigen, scade in timpul somnului. O alta explicatie plauzibila
este ca oamenii, dar si alte multe mamifere care dorm in timpul noptii, depind in mod
esential de informatia vizuala pentru a gasi hrana si a evita pradatorii.
Stiluri de somn la diferite specii

O mare varietate de animale prezinta cicluri activitate-odihna care de cele mai

multe ori (desi nu intotdeauna) respecta ritmurile circadiene. Totusi chiar si printre
mamifere organizarea somnului depinde foarte mult de specie. Ca o regula generala,
animalele de prada isi pot oferi ca si omul perioade de somn lungi si neintrerupte, in
timpul noptii sau in timpul zile, in functie de modul in care animalele respective isi obtin

hrana, se imperecheaza, ai grija de pui si alte

activitati vitale. La mamifere somnul este in mod
evident necesar supravietuirii.

Atlantic bottlenose dolphin

(Tursiops truncatus)

Supravietuirea animalelor de pe treptele

inferioare ale lanturilor trofice este mai critica si
depinde mai mult de o vigilenta continua. Asemenea
specii, complet diferite, de la girafe pana la iepuri,
dorm in intervale scurte, in mod obisnuit cateva
minute. Cele mai mici mamifere, niste soricei din
familia Soricidae, nu dorm aproape deloc.

O solutie remarcabila la problema mentinerii

vigilentei in timpul somnului este prezenta la delfini si
la balene, la care starea de somn alterneaza intre
cele doua emisfere cerebrale. Astfel una dintre
emisfere poate sa prezinte semnele
electroencefalografice ale starii de veghe, pe cand
cealalta prezinta caracteristicile starii de somn.

EEG a fost facut simultan pe emisfera

stanga si cea dreapta, si prezinta starea
de somn a emisferei stangi punctele 13, iar in emisfera dreapta stare de
activitate (tensiune scazuta, frecventa
ridicata).
Din lucrarea crecetatorilor Lev
Mukhametov,Supin, and Polyakova,

Asadar, desi starea de somn este in mod evident esentiala pentru functionarea
corespunzatoare a creierului si in mod genereal pentru homeostazia normala, modul in
care se realizeaza depinde de nevoile particulare ale fiecarei specii.
Ritmurile circadiene somn-veghe la om
Ritm circadian (circa aprovimativ, dia zi) reprezinta o periodicitate de circa o
zi care alterneaza starile de somn si veghe la om. Aceste ritmuri circadiene au ridicat o
serie de intrebari legate de felul in care omul interpreteaza alternanta zi noapte.
Majoritatea plantelor si animalelor prezinta asemenea ritmuri circadiene, care au
evoluat probabil pentru a mentine somnul, veghea si celelalte ritmuri diurne
independent de gradul de luminozitate al zilei in diferite anotimpuri sau in diferite locuri
pe planeta. Pentru a sincroniza diferitele procese fiziologice cu ciclurile diurne, ceasul
biologic trebuie sa detecteze scaderea nivelului de luminozitate pe masura ce se lasa
seara. Receptorii care sesizeaza aceste modificari ale intensitatii luminoase se afla in
straturile exterioare ale retinei, insa nu sunt celulele cu conuri sau cu bastonase, ci
sunt celule ganglionare. Celulele cu conuri si cu bastonase sunt hiperpolarizate cand
sunt activate de lumina, pe cand aceasta clasa speciala de celulele ganglionare contin
un fotopigment numit melanopsina si sunt deplorizate de catre lumina. Functia acestor
fotoreceptori neobisnuiti este de a encoda iluminarea externa si a seta ceasul biologic.
Acest mecanism de reglare este realizat de axonii din tractul retinohipotalamic,
care se proiecteaza in nucleul suprachiasmatic (SCN) din partea anterioara a
hipotalamusului, care reprezinta zona de control circadian a functiilor homeostazice.
Cei mai multi cercetatori considera SCN ca fiind ceasul master, in sprijinul acestei
concluzii venind experimentele in care unor animale le este extirpat SCN si carora li se
perturba semnificativ ritmurile somn-veghe. SCN guverneaza de asemenea alte functii
care sunt sincronizate cu ciclul somn trezie, cum ar fi temperatura corpului, secretia
de hormoni (cortisol), presiunea sanguina si producerea de urina.

Nu se cunoaste cu exactitate ce se intimpla dupa ce semnalele lumina/intuneric

ajung in nucleele suprachiasmatice. Calea parcursa din retina prin nervii optici spre
nucleele suprachiasmatice se prelungeste mai departe pana ajunge la glanda pineala
(epifiza), care se afla linga hipotalamus, deasupra trunchiului cerebral. Stimulata de
mesajul pe care il primeste de la nucleele suprachiasmatice, glanda pineala fie secreta
hormonul sau principal, melatonina, fie inhiba secretia ei, fapt ce conduce la
producerea de serotonina.
Pulsatile melatoninice regleaza numeroase sisteme neuroendocrine. Cand
periodicitatea sau intensitatea secretei pulsatile de melatonina este afectata ca n
procesul de imbatranire, sindromul de avion (jet-lag) sau sindroame de acest tip
induse artificial functile cognitive sunt afectate. Capacitatea de a gandi clar, de a-si
aminti factorii cheie si de a lua decizii importante pot fi grav afectate de aceasta
dereglare a ceasului biologic.
n asa-numitul jet-lag (sindromul de avion) are loc desincronizarea ceasului
biologic. Sindromul este cauzat de o schimbare drastica a ciclurilor somn-veghe, ca
atunci cand se traverseaza multe meridiane n cursul unei calatorii cu avionul, pe
directa est-vest. Jet-lag se caracterizeaza prin oboseala accentuata, trezire devreme
sau insomnie, gandire confuza, iritabilitate, constipatie si scaderea imunitatii.
Tulburari ale ritmului circadian pot aparea si din alte cauze decat calatoria cu
avionul, cum sunt: lucrul n ture de noapte, serviciile de garda la medici, soldati n
conditi de alerta sau n timpul luptelor sau la persoanele care obisnuiesc sa nu doarma
noaptea.
Axa hipotalamus-epifiza (responsabila de productia de melatonina) poate fi
afectata de stresul cronic (obiectivat mai ales ca tulburari ale somnului si
comportamente generate de adictie) aceleasi efecte apar si la varste naintate.
Secretia de melatonina scade n mod natural odata cu inaintarea n varsta atat de
evident, ncat nivelele plasmatice de melatonina sunt un criteriu de determinare a
varstei biologice Aceasta scadere a secretiei de melatonina poate fi incriminata n
dificultatile de somn ale persoanelor varstnice, ca si n starea de oboseala de peste zi.
Concluzii
Secventa inalt organizata a somnului uman este in mod activ generata de nuclei
din trunchiul cerebral. Activitatea fiecarui fgrup de celule relevant controleaza gradul
de alerta mentala intr-un continuum intre starea de somn si cea de atentie in stare de
veghe. Aceste sisteme sunt la randul lor influentate de ritmurile circadiene care sunt
localizate in nucleiul suprachiasmatic si hipotalamus.
Ceasul biologic ajusteaza perioadele de somn si de veghe la durate potrivite in
timpul unui ciclu de 24 de ore lumina-intuneric care este fundamental pentru viata pe
Pamant.