UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI, ROMÂNIA

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE, ECONOMICE ȘI

INGINEREȘTI

SPECIALITATEA: EDUCAȚIA FIZICĂ ȘI SPORT

REFERAT

Tema: BAZELE TEHNICII ALERGARII

Coordonator științific: Carp Ivam

A elaborat: Coadă Maxim

Chișinău 2022
 ATLETISM
Atletismul este o ramură a educaţiei fizice şi sportului, fiind definit ca un „sistemde exerciţii
realizat sub forma de alergări, sărituri şi aruncări, naturale şi stilizate, înscopul dezvoltării
specifice a calităţilor fizice şi obţinerii unui rezultat superior înpracticarea lor” (Tata T. şi Plocon
E.).Teoria şi metodica atletismului are ca obiect
studierea legităţilor după care se desfăşoară activitatea în domeniul atletismului caramură
sportivă. Atletismul are un pronunţat caracter aplicativ, exerciţiile prin care
acesta se manifestă constituind suportul motric de bază pentru aproape toate celelalte
rămân sportive.
Sistemul probelor clasice din atletism sunt :
- Alergări: viteză:100 m, 200 m, 400 m, ştafeta 4 x 100 m, ştafeta 4 x 400 m, 100mg femei,110
mg bărbaţi,400 mg; semifond: 800 m, 1.500 m, 3.000 m obstacole; fond5.000 m, 10.000 m; mare
fond maraton. - Sărituri. lungime, înălţime, triplusalt, prăjina. - Aruncări: greutate, disc, suliţa,
ciocan. - Probe combinate:- Decatlon (b) (100 m, lungime, greutate, înălţime, 400'm,
110 mg, disc, prăjină, înălţime, suliţa,1.500 m), - Heptatlon (f) (100'mg, greutate, înălţime, 200
m lungime,
suliţa, 800 m). - Marşul sportiv. 20 km 50 km (b)
1. BAZELE TEHNICII ALERGARII
Tehnica alergării de concurs
Când discutăm despre tehnică, luăm în considerare două aspecte importante care
în funcţie de cât de bine sunt stăpânite, influenţează rezultatul final. Este vorba despre:
tehnica pasului şi tehnica probei.
După cum este tratată în mai toate materialele de specialitate autohtone, se
desfăşoară în următoarea ordine cronologică: startul, lansarea de la start, alergareape parcurs,
sosirea .
Startul in probele de viteza se executa de jos, in următoarea succesiune : pe
locuri, gata , pocnetul.
Lansarea de la start este o alergare accelerată, care trebuie să asigure ajungereala tempoul de
cursă într-un timp cât mai scurt.
Alergarea pe parcurs o reprezintă menţinerea tempoului de alergare, specific
cursei, dobândit după lansarea de la start.
-3-
Sosirea, la probele de viteză, se face prin avântarea pieptului la 2-3 m înaintealiniei de sosire.
Startul este începutul alergării şi este foarte important în probele de viteză.
Reprezintă o serie de tehnici motrice destul de complicate, care atunci când sunt
executate corect, favorizează învingerea inerţiei de repaus şi începerea acceleraţiei caurmare a
acţiunilor forţelor de impulsie care mai includ durata timpului de reacţie.
Pentru startul de jos, se folosesc blocurile de start, în care atletul fixează tălpile
picioarelor distanţate, în aşa fel încât să asigure alergătorului poziţia cea mai comodăîn
momentul pocnetului. Fixarea blocurilor de start se realizează în trei variante:
1. Startul clasic (fig. 1 B). 2. Startul apropiat (fig. 1 A).
3. Startul depărtat (fig. 1 C).
Axa umerilor se deplasează uşor înainte, astfel încât
proiecţia pe sol să cadă în fata liniei de plecare, asigurând odezechilibrare, foarte importantă în
momentul plecări.
Fig. 1
Fig. 2 Fig. 3
În această poziţie, trebuie: să se apese cât mai tare pe călcâie pentru ca fazade recul a acestora în
momentul impulsiei să fie cât mai redusă, realizându-se astfel
şi o pretensionare a musculaturii extensoare a membrelor inferioare şi a spatelui,
astfel încât, la pocnetul pistolului, prin ridicarea mâinilor de pe sol, arcul întins
realizat de această pretensionare să proiecteze corpul atletului spre înainte. Aceastăpoziţie
asigură un echilibru mai bun, solicitarea braţelor este mai mică, astfel că, înaşteptarea pocnetului,
alergătorul are atenţia îndreptată doar asupra acestuia, nu şi
asupra echilibrului.
Lansarea de la start. La auzul pocnetului, dezechilibrarea începută la poziţia„gata” se
accentuează prin realizarea unui plonjon energic înainte executat de
musculatura extensoare a spatelui şi a picioarelor, care împing energic în blocurile de
-4-
start, realizând punerea în mişcare a alergătorului. În momentul „ţâşnirii”, spatele se
întinde spre înainte, piciorul din spate care se întinde primul părăseşte blocstartul şi
pleacă rapid în primul pas, astfel încât avântarea genunchiului spre înainte să se facăpe cel mai
scurt drum iar punctul maxim al avântării să coincidă cu terminareaimpulsiei pe piciorul din fata.
Primul pas se aşează cel mai înapoia proiecţiei
C.G.G.(centrul de greutate) pe sol, pentru a menţine o cădere spre înainte a trunchiului
(dezechilibrare), care să asigure acţiunea corectă şi eficientă a forţei de impulsie asupraC.G.G.
Cu fiecare pas realizat, punctul de contact se apropie de proiecţia C.G.G. pe sol,
pentru ca în finalul lansării de la start să o depăşească, ceea ce înseamnă că primii
paşi realizaţi în lansarea de la start, au faza de amortizare aproape nulă.
Alergarea pe parcurs. Impactul acestei faze asupra performanţei este profund. Secaracterizează
printr-un raport perfect dintre frecvenţa şi lungime paşilor. Menţinereavitezei se identifica cu
scăderea gradată a vitezei, datorită oboselii determinate de efort.
Această componentă a cursei este caracterizată de o descreştere a frecvenţei paşilor şi
de creşterea lungimii acestora.
Sosirea sau sfârşitul cursei. Multe curse sunt pierdute datorită
lipsei de tehnică la sfârşitul ei. Perfecţionând tehnica trecerii liniei de
sosire, se poate îmbunătăţi radical timpul final. Pentru aceasta, pe
sosire, alergătorii efectuează o aplecare si o avântare înainte a capului
şi trunchiului.
Fig. 4
Trecerea liniei de sosire (fig. 4) şi oprirea. De cele mai multe ori, întrerupereaefortului după
trecerea liniei de sosire poate avea efecte neplăcute. Abordarea unei
tehnici adecvate de oprire poate evita unele traumatisme nedorite.
Tehnica alergării de garduri
Alergarea de garduri este o alergare de viteză, în care succesiunea normală apaşilor este
întreruptă de trecerea peste gard.
Pentru a realiza un rezultat cât mai bun, trecerea peste gard trebuie săîndeplinească anumite
condiţii: • Atacul gardului să se facă fără pierdere de viteză •
Timpul de zbor peste gard să fie cât mai scurt • Trecerea trebuie să fie razantă cugardul, pentru
ca traiectoria centrului general de greutate (C.G.G.) să aibă oscilaţii
verticale cât mai mici • Aterizarea după gard să se facă într-o poziţie cât mai
favorabilă alergării.
-5-
Fazele alergării de garduri sunt: startul şi lansarea de la start, trecerea peste
gard, alergarea între garduri, finişul şi sosirea.
Distantele între garduri si înălţimile pentru probele de seniori :
Proba
Distanţa –
start – primul
gard
Distanţa între
garduri
Distanţa - ultimul gard - sosire
Înălţimea
gardurilor
110 mg
(B) 13,72 m 9,14 m 14,02 m 1,67 m
100 mg
(F) 13,00 m 8,50 m 12,05 m 0,84 m
400 mg
(B si F) 45 m 35,00 m 40,00 m 0,914/0,762
Startul şi lansarea de la start. Este prima fază a alergării de garduri deoarece
alergătorul trebuie să atingă viteza optimă trecerii gardului, pe o distanta fixă,
reprezentată de spaţiul dintre linia start şi primul gard. Foarte important, în economiaalergării
este atingerea pe această distanta a unei poziţii înalte a C.G.G. înainteatrecerii primului gard.
Ultimul pas dinaintea gardului se scurtează pentru a reduce
momentul de frânare în momentul atacului. Ca o caracteristică a startului laalergările de garduri
este nivelul mai înalt al bazinului la comanda „gata”, pentru caatletul să ajungă în poziţie optimă
de trecere la primul gard. Numărul paşilor până laprimul gard impune aşezarea în primul
blocstart a unui anumit picior.
Pasul peste gard trebuie să se execute cu o pierdere minimă de viteză. Pasul peste
gard are structura unui pas sărit, suferind unele modificări care să asigure o trecere
cât mai razantă a gardului. Acesta trebuie să îndeplinească condiţiile enunţate laînceput. În
timpul zborului, corpul trebuie să aibă un echilibru că 'mai bun, asigurat de
mişcările segmentelor corpului, în anumite planuri, realizând mişcările compensatorii.
Pentru o mai bună înţelegere a fazelor pasului peste gard, vom analiza fiecare fază :
 Atacul gardului : in această fază, impulsia se face sub un unghi mai
mare decât pe plat. Corpul este înclinat înainte, asigurând o trecere cât
mai razantă, uşurând în acelaşi timp avântarea atacului peste gard. Înprima fază, piciorul de atac
se avântă energic spre înainte, cu genunchiul
îndoit şi gamba flexată pe coapsă. După ce coapsa e ridicata deasupraorizontalei, laba piciorului
este proiectată înainte în flexie dorsală, cât
mai razant cu gardul.
-6-
 Trecerea peste gard : se execută cât mai razant şi grupat. În acest timp,
unghiul dintre trunchi şi piciorul de atac este cel mai mic. În prima fază,
înainte de planul gardului, trunchiul este proiectat înainte pe parteaatacului, pentru ca după
trecerea dincolo de planul gardului trunchiul săfie avântat pe partea piciorului de remorcă. Se
observă cum braţul de pe
partea piciorului de remorcă îl învăluie pe acesta într-o mişcare
compensatorie, cu palma orientată spre înapoi şi cât se poate de mult subnivelul cotului.
 Aterizarea după gard : in momentul în care glezna piciorului de atac
trece de planul gardului, acesta începe să coboare spre sol. Contactul cusolul se realizează pe
pingeaua piciorului de atac şi cu genunchiul întins,
puţin înaintea proiecţiei pe sol a C G.G. O dată cu coborârea piciorului
de atac, trunchiul se ridică energic spre înainte. Piciorul de remorcă e
tras cu genunchiul îndoit spre înainte-sus. În această fază, coapsadepăşeşte cel mai mult
orizontala, pregătindu-se pentru pasul următor.
Alergarea între garduri. Distanţa dintre garduri este parcursă într-un număr fix
de paşi, datorită distanţei fixe dintre garduri. Este vorba de cei trei paşi realizaţi, de
regulă, la probele de viteză peste garduri. Lungimea acestora este inegală: scurtă,
lungă, medie.
Finişul şi sosirea se realizează după ultimul gard, asemănându-se cu cel de laalergările de viteză
pe plat.
Particularităţile alergării de 400 m garduri. Distanţa până la primul gard este de
45 m şi este parcursă în 21-23 paşi, în funcţie de particularităţile individuale ale
alergărilor, iar la femei ajunge până la 25 paşi.
Între garduri sunt 35 m şi sunt parcurşi în 13-15 paşi, la bărbaţi, şi 14-17 paşi, lafemei.
Datorită vitezei mai mici de alergare, cât şi înălţimii mai mici a gardului (91 cmla bărbaţi şi 76
cm la femei), amplitudinea mişcărilor segmentelor corpului este mai
mică, faza de zbor este de asemenea mai mică decât la probele scurte.
Este indicat să se lucreze atacarea gardului în turnantă cu piciorul stâng, pentrua evita tragerea
piciorului de remorcă pe lângă gard şi pentru a alerga cât mai
aproape de linia din stânga a culoarului.
-7-