Examen

Nume: Crihan Agatha Hristina

Anul I

Specializare: EFS

Fazele probelor de alegari sunt:

1.Startul si lanserea de la start

2.Alergarea pe parcurs

3. Finisul si sosirea

Alergare de viteza(100m,200m,400m plat; 100m,200m garduri; 4X100 stafeta; 4X400 stafeta)

Tehnica alergarilor de viteza: -inclinarea corpului inainte

-contactul cu solul se face pe pingea

- bratele se misca energice

Alergare semifond ( 800m; 1500m)

Alergare fond ((5000m; 10000 m)

Tehnica: -pasul de alergare este lansat

-pasii de alergare sunt mai mari

-bratele se misca pe langa corp

-poziţia trunchiului este uşor înclinată înainte

-contactul cu solul se face pe calcai

Diferențe între probele de alergare

- distanțele parcurse de sportivi variază, de la distanțe scurte la probele de viteză, la

distanțe mari și foarte mari la alergările de semifond, fond și mare fond.
- durata alergărilor variază între aceste probe de alergare. Timpul redus sunt caracteristice
pentru probele de viteză, iar timpul îndelungat pentru probele de semifond, fond, mare
fond și teren variat.
- alergările de viteză se desfășoară cu un consum de energie ridicat și cu o intensitate mare
a efortului comparativ cu alergarea de semifond care se caracterizează printr-o intensitate
mai scăzută a efortului. La alergările de fond se urmărește efectuarea deplasării cu un
consum minim de energie.
- in cazul alergării cu accelerare, viteza de deplasare a alergătorului se dezvoltă treptat
până la viteza maximă pe care acesta o poate atinge. Astfel, din punct de vedere tehnic,
spre deosebire de alergarea de semifond și fond, apar următoarele diferențe: înclinarea
corpului înainte, scurtarea fazei de amortizare prin efectuarea contactului cu solul pe
pingea, braţele execută mişcări ample și energice.
- la probele de viteză, după start corpul trebuie să ajungă cât mai repede la viteza maximă
pe care o poate dezvolta, iar la celelalte probe de alergare se pleacă într-un ritm mai
susținut pentru a oferi sportivului o poziționare mai bună. Efortul scade apoi în
intensitate.
- alergarea pe parcurs prezintă diferențe semnificative între tipurile de alergare: la probele
de viteză, alergarea se face pe pingea, călcâiul nu atinge solul și crește viteza de
deplasare, în timp ce la celelalte probe cea mai mare parte a distanței de alergare se
parcurge în ritm lansat., menținându-se o viteză constantă.
- si ultima etapă a alergării, finișul și sosirea prezintă diferențe. Astfel, la probele de viteză
se aleargă deja la viteza maximă, iar la celelalte tipuri de alergare se crește tempoul și se
folosesc ultimele resurse de energie.
- la alergările de viteză nevoia de oxigen în timpul efortului este foarte mare, în timp ce la
probele de semmifond, fond, mare fond și teren variat ritmul respirației trebuie să fie
aproximativ constant pe toată durata alergării, accentul fiind pus pe expirație.