Universitatea "Transilvania" din Braşov

Facultatea de Educație Fizică și Sporturi Montane

Temă

1. Elaborati un referat in care sa descrieti tehnica si sa mentionati cele mai

relevante exercitii de invatare a probei atletice la alegere: saritura in lungime
sau aruncarea greutatii

Lect.univ.

NECHITA FLORENTINA

Student,
DANCIU IONUŢŢŢT
An I EFS FR

Brasov

Saritura in lungime

Cuprins

I. Introducere

1
 II. Scopul şi sarcinile
III. Concluzii
IV. Bibliografie

I. Introducere
            Săriturile reprezintă probe atletice cu un înalt grad de spectaculozitate, ce
au cunoscut de-a lungul timpului multiple modificari ale tehnicii sau procedeului folosit în
obtinerea performantei. În esenta, în probele de sarituri se urmareste realizarea unei
traiectorii în aer a C.G.C. cât mai lunga la saritura în lungime sau cât mai înalta la saritura
în înaltime. Pentru realizarea acestui scop se coreleaza toate fortele interne si externe ce
intra în angrenaj. Sarcina saritorului este de a transforma energia cinetica orizontala
(elanul) într-o traiectorie parabolica a C.G.G. Prin natura miscarilor, sariturile sunt actiuni
aciclice. Sariturile atletice sub diferitele forme se compun din urmatoarele faze:
 elanul;
 bataia – desprinderea;
 zborul;
 aterizarea.
            Se remarca raportul de interdependenta între toate fazele întâlnite în sarituri. Faza
de bataie – desprindere este cea mai importanta în toate probele de sarituri; pe când
celelalte faze au pondere diferita în functie de tipul de saritura.

II. Scopul şi sarcinile:

II.1. Tehnica învatarii sariturii în lungime
            În ansamblu aceasta proba acumuleaza relatia de viteza – forta prin faptul ca este
nevoie de o anumita forta care sa transforme viteza orizontala într-o actiune ascensionala
astfel ca C.G.G. sa efectueze pe o traiectorie data o miscare cât mai lunga. Fazele sariturii
în lungime sunt:
a)      Elanul – reprezinta o alergare de viteza uniform accelerata. Pe parcursul elanului
ritmul pasilor este constant, la fel si lungimea lor. Face exceptie ultima portiune de 1 – 3
pasi unde se remarca o lungire si apoi o scurtare a pasilor, precum si o accelerare a
ritmului pasilor.
În timpul elanului impulsia este ceva mai energica fata de alergarea de viteza,
coapsa piciorului pendulant se ridica mai mult (aproape de nivelul orizontalei), trunchiul
saritorului este aproape de verticala, lucrul bratelor este mult mai energic. Lungimea
elanului difera de la sportiv la sportiv, dar de regula se mentine în jurul a 45 metri pentru
atletii de mare performanta sau în jurul a 20 – 22 pasi de alergare. Elanul se caracterizeaza
printr-o constanta atât în lungimea pasilor cât si prin viteza de deplasare specific fiecarui
sportiv. Referitor la ritmul ultimilor pasi la nivelul începatorilor se recomanda ca
penultimul pas sa fie mai lung si ultimul mai scurt. La nivelul atletilor de performanta se
obisnuieste ca ultimii 6 pasi sa fie controlati si din acestia primii trei sunt în ordine
crescatoare, urmeaza pasul 4 care este mai scurt (cu ≈ 10 cm), pasul 5 mai lung cu ≈ 10 cm
fata de primii 3 pasi si ultimul pas al 6 foarte scurt ≈ cu 30 cm fata de penultimul pas.

2
 Fig.1.
b)      Bataia si desprinderea – reprezinta cel mai important moment al sariturii. Aici are
loc actiunea de trcere de la miscarea ciclica orizontala la cea aciclica a sariturii. Din punct
de vedere fizic unghiul ideal de desprindere este de 45º dar în practica acesta este
imposibil. În functie de viteza desfasurata pe elan, în functie de forta de transformare a
acestei viteze în forta ascensionala se întâlnesc unghiuri de desprindere cuprinse între 22 –
28 grade.
Actiunea de bataie – desprindere dureaza dupa masuratorile efectuate de specialisti
între 0,10 – 0,13 secunde, deci este foarte scurta si totusi se pot afla unele momente
descompuse:
 asezarea piciorului de bataie – este o miscare de sus în jos si dinspre înainte spre
înapoi cu contact pe toata talpa. Unghiul de contact între sol si gamba este de 63 –
68º (figura 15);
 faza de presiune (amortizare) se caracterizeaza prin trecerea C.G.G. din înapoia
punctului de sprijin la nivelul verticalei si apoi în fata. În acest moment piciorul de
bataie se îndoaie cu aproximativ 35º pentru a „primi” greutatea corpului si a trece
la pozitia de explozie spre înainte si în sus. Aceasta actiune este corelata cu cea a
piciorului pendulant si se face dupa ce acesta a depasit momentul verticalei
piciorului de sprijin;
 extensia de desprindere, se produce prin extensia completa a corpului pâna în
vârful picioarelor. Aceasta miscare este ajutata de avântarea piciorului pendulant si
de actiunea bratelor.

Fig. 2.
c)      Zborul – dupa desprindere C.G.G. se înscrie pe o traiectorie parabolica în aer. Pozitia
trunchiului este dreapta in fata axei verticalei .Unghiul dintre trunchi si coapsa este de ~
80  iar unghiul dintre coapsa piciorului de avintare si cea a piciorului de impulsie este de
135-145. Bratul opus piciorului de avintare este indoit si ridicat la nivelul umerilor cu un
unghi de 100 120 * fata de trunchi. În timpul zborului nu se pot face modificari ale
traiectoriei de zbor în schimb se urmareste pregatirea urmatoarei faze. Astfel, miscarile
3
efectuate de sportivi contribuie la mentinerea echilibrului corpului în raport cu centrul de
greutate, iar pe de alta parte se cauta gasirea celei mai bune pozitii în vederea pregatirii
aterizarii. Aceste actiuni sunt executate de picioare si brate. În functie de lungimea sariturii
sunt necesare mai multe miscari ale bratelor si picioarelor de unde apar termenele:
 saritura în lungime cu 1 1/2  pasi în aer (sarituri de 4 – 5 m);
 2 1/2 pasi în aer (sarituri de 6 – 7 m);
 3 1/2 pasi în aer (sarituri de 7 – 8 m);
 3 1/2 pasi în aer + extensie (sarituri de peste 8 m).
Având în vedere lungimea sariturilor observam ca cea mai des folosita este saritura cu
1,1/2 pasi în aer în scoala si cea cu 2 1/2  pasi în aer la nivel de performanta a juniorilor
(figura 3).

 
Fig. 3.
d)      Aterizarea – este faza ce urmeaza dupa terminarea zborului. Cea mai buna aterizare
este obtinuta dupa un zbor  care permite o miscare înainte a coapselor, urmata de ridicarea
genunchilor si gambei si o înaintare a trunchiului.Dupa ce sportivul atinge traiectoria
maxima a zborului,executa o miscare de  aducere a piciorului de bataie alaturi de piciorul
de avintare. Corpul incepe sa se aplece in fata in asa fel ca unghiul dintre trunchi si coapse
se micsoreaza tot mai mult cu cit se apropie mai mult de sol.Gambele executa o pendulare
inainte. Toate acestea vor realiza un contact cu solul (nisipul) cât mai aproape de punctul
de impact al traiectoriei C.G.G. si realizarea unei sarituri cât mai lungi (figura 4).
 

Fig.4.
Din figura 4 se poate observa ca în situatia în care din lipsa fortei necesara mentinerii
picioarelor sus sau din cauza unei grupari prea rapide aterizarea are loc mult înaintea
punctului traiectoriei C.G.G. se produce o reactie a solului (nisipului) de propulsie înainte
dupa aterizare (A). În schimb, daca sportivul în dorinta de a lungi saritura peste limitele
traiectoriei trece de acest punct, se produce o reactie a solului inversa combinata cu forta
gravitationala ce determina caderea înapoi a sportivului.
4
 Exercitiile in succesiunea metodica pentru invatare:

1. Sărituri cu desprindere pe un picior, cu elan.

- sărituri pe aparate aşezate în serie, cu alergare 3-5 paşi între ele; pe aparate aşezate
în serie şi în urcare (de înălţime din ce în ce mai mare).
- Sărituri peste obstacole, cu desprindere pe un picior şi aterizare pe celălalt: peste
unul sau mai multe obstacole dispuse la intervale care să poată fi parcurse în 3 şi 4
paşi de alergare.
- Sărituri peste obstacol cu elan perpendicular pe ştachetă şi cu aterizare pe ambele
picioare, cu sau fără sarcini de rezolvat în timpul zborului.
- Săritură cu atingerea obiectelor suspendate.
2. Săritură în adâncime
- sărituri în adâncime de pe aparate din ce în ce mai înalte (ex. 40-60 cm la clasa I-a
şi 80-100 cm la clasa IV-a).
3. Pasul săltat
Mijloace:
- Pas săltat prin deplasare uşoară cu rulare călcâi-vârf, alternativ pe un picior şi pe
celălalt, braţele se mişcă liber; treptat se intensifică impulsia şi avântarea
segmentelor libere trecându-se la executarea pasului săltat alternativ;
- Pas săltat, prinşi de umeri câte 2-3-4 etc.;
- Pas săltat cu trecerea piciorului de avântare peste obstacol;
- Succesiune de paşi săltaţi intercalaţi la 2-3 paşi de alergare;
4. Pasul sărit
Mijloace. Cu plecare de pe loc şi cu elan:
- Alergare sărită pe semne sau cu călcare în zone;
- Pas sărit peste obstacole joase (mingi umplute);
- Pas sărit cu accent pe rulare călcâi-vârf, zbor planat – lung şi razant, contact activ
prin tracţiune dinainte-înapoi;
5. Pas sărit continuu pe un picior (sărituri succesive cu deplasare).
- sărituri pe un picior din cerc în cerc;
- sărituri pe un picior peste obstacole.
Este un exercitiu care solicită fortă şi coordonare, ca atare nu poate fi folosit la elevii de
vârstă mică.
6. Săritura în lungime fără elan.
- săritură pe capacul lăzii de gimnastică;
- săritură peste obstacole joase;
- săritură în lungime fără elan;
- idem cu depăşirea unor repere;
- sărituri de pe aparate (de diferite înălţimi).
7. Plurisărituri (cu şi fără elan).
- Triplusalt;
- Pentasalt;
5
 - Decasalt.

GREŞELI FRECVENTE ŞI CORECTAREA LOR

La pasul săltat
1. Se ridică braţ şi picior de aceeaşi parte.
- Cauza: reprezentare greşită, slabă coordonare.
- Corectarea: formarea reprezentării, pas săltat fără lucrul braţelor la început.
2. Genunchi ridicat insuficient, gamba flexată pe coapsă.
- Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.
- Corectarea: formarea reprezentării; pas săltat cu accent pe ridicarea coapsei şi
trimiterea gambei înainte; pas săltat cu trecerea piciorului de avântare peste
obstacol (minge umplută, stinghia gardului, etc.).
3. Piciorul de desprindere nu se întinde complet.
- Cauza: impulsie incompletă, talpa piciorului nu rulează până la vârf;
- Corectarea: pas săltat cu accent pe rulare până la vârf şi cu desprindere energică.
4. Bazinul nu merge înainte, trunchiul este îndoit.
- Cauza: la desprindere bazinul este înapoia aplicării forţei de împingere.
- Corectarea: pas săltat cu trimiterea bazinului înainte.
5. Bărbia în piept.
- Cauza: privire la lucrul picioarelor.
- Corectare: pas săltat privind un reper în faţă – sus.

La pasul sărit.
1. Contactul cu solul se face pe vârful piciorului.
- Cauza: reprezentare greşită.
- Corectarea: formarea reprezentării; pas sărit cu contact pe călcâi-talpă.
2. Pas sărit mic.
- Cauza: coapsa piciorului de avântare nu se ridică suficient; gamba nu este trimisă
înainte, bărbia în piept.
- Corectarea: pas sărit cu accent pe ridicarea coapsei; pas sărit călcând pe zone şi
privirea spre înainte (zonele fiind din ce în ce mai depărtate).
1. Impulsie incompletă.
- Cauza: forţă insuficientă; grabă în executare.
- Corectarea: dezvoltarea forţei de împingere; pas sărit lung; pas sărit peste
obstacole joase.
2. Lipsa avântării braţelor.
- Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.
- Corectarea: formarea reprezentării; pas sărit cu accent pe lucrul braţelor.
La săriturile pe un picior cu deplasare.
1. Contact cu solul pe vârful piciorului.
- Cauza: reprezentare greşită, deprindere neformată.

6
 - Corectarea: formarea reprezentării; sărituri pe un picior cu deplasare şi contact pe
toată talpa.
2. După desprindere nu se trage de coapsă spre înainte-sus (imitând trecerea peste
obstacole joase).
- Cauza: forţă insuficientă; deprindere neformată.
- Corectarea: dezvoltarea forţei picioarelor; sărituri pe un picior cu deplasare şi
trecere peste obstacole joase.
3. Piciorul pendulant nu se mişcă liber, relaxat.
- Cauza: încordare în executarea săriturilor.
- Corectarea: sărituri pe un picior cu deplasare, cu accent pe lucrul degajat al
piciorului pendulant.

III. Concluzii
Săritura în lungime este o probă de atletism. Concurenții trebuie să sară înainte de
capătul unei scânduri de decolare implantată la sfârșitul pistei. Săritura se măsoară de la
capătul scândurii până la cea mai apropiată urmă făcută în nisip de orice parte a corpului.
Fiecare competitor are dreptul la trei sărituri neconsecutive; va fi luată în considerare cea
mai buna saritura.

Bibliografie
1. Nechita Florentina - Teoria si practica instruirii in atletism –curs
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83ritur%C4%83_%C3%AEn_lungime
3. https://www.libertatea.ro/sport/luvo-manyonga-este-campion-mondial-la-saritura-
in-lungime-1927612
4. https://csmbucuresti.ro/stire/1295-alina-rotaru-a-sasea-in-lume-la-saritura-in-
lungime
5. https://www.fra.ro/probe-atletism/sarituri-saritura-in-lungime/
Anexe

7
Luvo Manyonga - Campion mondial – Saritura in lungime