ALERGAREA DE SEMIFOND

800 de metri.
In aceste alergari este necesara o dozare cat mai rationala
a efortului, pentru a se reusi parcurgerea unor distante
medii, mari si foarte mari cu o viteza de regim apreciabila;
pentruaceasta este necesar ca miscarile alergatorului sa fie
cat mai economice, dar eficiente in acelasi timp.

Tehnica de alergare urmareste stapanirea unui pas cat mai

suplu, relaxat, tinzandu-se spre oimpulsie nefortata si
eliminarea miscarilor inutile ale capului, trunchiului si
bratelor. Un roldecisiv in alergarile care solicita efortul de
rezistenta, il are respiratia, respectiv ritmul respirator.

La probele clasice din aceasta grupa de alergari

participarea este masculina si feminina inurmatoarele curse:
800 m si 1500 m (semifond)

Tehnica alergarii de semifond

Fazele sau structura alergarilor de semifond, fond sau mare
fond se ordoneaza tehnic in:

 startul si lansarea de la start;

 alergarea pe parcurs;
 finisul si sosirea.

Startul si lansarea de la start

In aceste probe regulamentul de concurs obliga participantii la abordarea
startului de sus din picioare in aceasta faza se urmareste obtinerea unei
viteze suficiente pentru a ocupa un loc in pluton. La alergarea pe distantele
anterior enuntate, comenzile starterului sunt: e locuri/pocnetul pistolului/

La comanda ,pe locuri/, alergatorul asaza piciorul puternic langa linia de start
cat mai aproapede aceasta, trecand si cea mai mare parte din greutatea
corpului pe acest picior; celalalt picior seafla inapoi, cu 1-1,5 lungimi de talpa,
spri1init pe pingea. Trunchiul este aplecat inainte; bratul opus piciorului
dinainte se afla in fata trunchiului, indoitdin cot, in asa fel incat palma cu
degetele semiflexate sa se afle deasupra genunchiului, in dreptulcoapsei.
rivirea este indreptata la '-2m, spre directia de alergare

► Alergarea pe parcurs
In aceasta faza a alergarii, deplasarea se realizeaza prin „pasul lansat in tempo de
cursa”, caracterizat prin uniformitate si constanta; alergatorul trebuie sa
economiseasca rezervele, ceea ce impune amplitudine mica si uniforma a miscarilor,
prin pas scurtat, cu impulsie si pendulare mai putin energice.
In alergarile de rezistenta, trunchiul este pastrat la verticala (usor inclinat uneori la
alergarea pe 800m), umerii sunt relaxati, iar bratele indoite la 90s si usor departate de
corp, penduleaza inainte si inapoi degajate si cu amplitudine redusa, ajutand
deplasarea. Pozitia trunchiului, a bratelor si a capului, care trebuie sa se afle in
prelungirea trunchiului, favorizeaza respiratia. Este de subliniat rolul respiratiei care
trebuie sa fie ritmica si profunda, accentuandu-se expiratia, care va angrena automat
si inspiratia.
► Finisul si sosirea
Finisul se declanseaza in functie de capacitatea de viteza a alergatorilor; cei cu
performante mai modeste la 100m si 200m incep finisul cu 250-300m inainte de sosire,
iar cei care sunt foarte buni sprinteri isi valorifica viteza la iesirea din ultima turnanta.
Sosirea se efectueaza, cu aceeasi abordare tehnica de la alergarea de viteza,
respectiv „atacarea” firului de sosire, pe ultimii 2-3 pasi, accentuand aplecarea
trunchiului spre planul vertical al liniei de sosire