ALERGAREA DE 50 M

Fie că este practicat de amatori entuziaști sau de profesioniști,

alergatul regulat poate aduce cu sine o multitudine de beneficii. Este,
în primul rând, o metodă foarte bună de a menține o greutate normală
sau de a reduce greutatea corporală, atunci când aceasta este în exces.
Alergatul consumă circa 80 de kcal per kilometru parcurs și
îmbunătățește circulația sangvină. Este, alături de mersul pe jos,
principala activitate recomandată de American Heart Association
pentru o bună sănătate cardiovasculară. În plus, în timpul alergatului,
se eliberează neurotransmițători „ai fericirii”, precum endorfinele,
astfel încât alergatul poate fi un adjuvant pentru vindecarea depresiei
sau a anxietății.

Sprintul
Această formă simplă de alergare necesită atingerea unei viteze
maximale într-o perioadă foarte scurtă de timp, de regulă 5-6 secunde.
Se aleargă pe distanțe de 30-50 de metri; continuarea alergării după
această distanță devine de fapt un exercițiu de anduranță.
STARTUL DE JOS  

Aşezarea în blocurile de start este precedată de poziţionarea atletului

în fata blocurlor şi ulterior retragerea cu spatele până la ajungerea în
faţa blocului, urmează punerea mâinilor pe sol şi apoi fixarea
picioarelor în calele de plecare, fxarea labelor picioarelor în
blocstarturi trebuie să fie fermă şi într-o pronunţată flexie dorsală
(poziţie ce asigură o impulsie eficienta) Genunchiul piciorului situat în
blocul din spate este sprijinit pe sol braţele simetric depărtate în raport
cu axa mediană a pistei sunt plasate în spatele liniei de plecare (fără să
o atingă) Faptul că braţele şi în final degetele vor suporta cea mai
mare parte a greutăţii corpului atletului, poziţia degetelor trebuie să
aibă o ţinută dinamică astfel degetul mare depărtat iar celelalte degete
lipite şi depărtate de el.

Foarte important este respectarea în poziţia” gata” a unui unghi de

flexie intre glezna – genunchi – coapsa care să permită un randament
oprim al deplasării segmentare. Astfel, unghiul la nivelul genunchiului
nu va fi nici prea deschis (până în 120ᵒ) nici prea închis (nu sub 90ᵒ)
Biomecanic vorbind, unghiul optim de flexie este de 90ᵒ, astfel acest
unghi trebuie să se regăsească la nivelul gleznei pentru a asigura
eficienţă maximă a extensorilor labei piciorului

Datorită faptului că valoarea flexiei la nivelul genunchilor este diferită

în cazul celor două segmente aflate în blocurile de start, înclinaţia
acestora vă fi diferită, astfel tibia segmentului situat în blocul din faţă
va formă cu orizontală un unghi de cca 45ᵒ, în timp ce tibia situată în
blocul din spate va formă cu orizontală un unghi de cca. 25 - 30ᵒ.
Rezultă de aici ca pentru a avea gleznele la un unghi optim de acţiune
de 90ᵒ şi în poziţie de contact ferm cu blocurile, unghiul de înclinare a
blocului plasat în spate trebuie să fie complementar cu unghiul făcut
de tibie cu orizontală şi să aibă o valoare de cca 65 - 70ᵒ, iar pentru cel
plasat în fata va trebui să aibă o înclinaţie de cca 45ᵒ. Aceasta ar fi
explicaţia pentru că deschiderea blocului anterior să fie mai mare
decât cea a blocului posterior.

În poziţia” pe locuri” umerii sunt aduşi cel puţin la verticala sprijinului

pe braţe şi chiar puţin în fata verticalei şi asta pentru a evita ca la
comanda” gata” a starterului, deplasarea, spre înainte a trunchiului. În
măsura în care se adopta această poziţie a umerilor dincolo de
verticală sprijinului de la comandă” pe locuri”, se reduce mult riscul
dezechilibrului la comanda” gata”, dezechilibru ce poate conduce la
un start greşit (în contextul ultimelor reglementări legate de startul
greşit, eliminarea acestui risc este esenţială)

Poziţia capului alergătorului se găseşte în prelungirea trunchiului şi se

va păstra aşa şi la comanda” gata”

În momentul perceperii semnalului sonor (focul de pistol) ambele

braţe sunt proiectate în sus, unul spre înainte celălalt spre înapoi. Din
această cauză, trunchiul da senzaţia că este ataşat de bazin prin
intermediul muşchilor lombari, umerii se ridică şi se vor găsi orientaţi
pe direcţia de împingere a piciorului situat în blocul din spate. Piciorul
din fata intra practic în acelaşi timp în acţiune deplasându-se spre
înainte printr-o mişcare pronunţată de flexie a gambei pe coapsa şi a
coapsei pe bazin. Aceasta flexie a coapsei pe bazin antrenează în mod
firesc o ridicare a genunchiului în sus şi spre înainte, participând la
redresarea trunchiului.

La momentul punerii în acţiune, foarte importantă este direcţia de

acţiune a segmentului plasat în faţă, aspectul general al ansamblului
coapsă, genunchi, gamba, picior este o mişcare de” percuţie” de sus în
jos şi dinspre înainte spre înapoi, totul fiind dirijat de coapsa care după
ce s-a ridicat spre înainte execută o acţiune violentă de reluare a
solului pe direcţia sus – jos şi înainte – înapoi în aşa fel încât la
contact să beneficieze de o reacţie a solului de jos în sus şi spre
înainte. Această mişcare conduce la o reluare a sprijinului în primul
pas la o distanţă faţă de linia de plecare, aproximativ egală cu distanţa
dintre blocul din faţă şi linia de plecare. Condiţiile pentru a realiza
această mişcare sunt:

 Timpul de efectuare a împingerii cu piciorul situat în blocul din

faţă. Cu cât această durată este mai mare, cu atitpiciorul se va
aşeza mai departe de linia de start.
 Capacitatea de mobilizare în jos şi inapoi a piciorului din faţă
(piciorul situat în blocul din spate şi devenit piciorul din faţă în
urma împingerii în blocul anterior.

Rezultatul cel mai bun pentru fete la alergarea de viteza de 50 m

este de 8,40 sec.