PLANIFICAREA ÎN ANTRENAMENTE

DE ALERGĂRI

Buga David
ALERGARE

 Alergarea este o metodă de locomoție terestră ce permite oamenilor și

altor animale să se deplaseze rapid pe jos. Alergarea este un tip de mers
caracterizat printr-o fază aeriană în care toate picioarele se află deasupra
solului (deși există și excepții ).
 Acest lucru este în contrast cu mersul, în care un picior este mereu în
contact cu solul, picioarele sunt ținute cel mai adesea drepte, iar centrul
de masă este boltit peste piciorul în repaus sau ale picioarelor animalelor în
modul de pendul inversat.
 O trăsătură specifică a unui corp în alergare din punct de vedere al
mecanicii masă-resort este faptul că schimbările în energia cinetică și
potențială în cadrul unui pas au loc simultan, cu stocarea energiei realizată
prin tendoanele elastice și elasticitatea musculară pasivă. Termenul alergere
se poate referi la orice varietate de viteze, de la alergare ușoară (jogging)
la sprint.
 Se presupune că strămoșii oamenilor au dezvoltat abilitatea de a alerga pe
distanțe lungi, în urmă cu aproximativ 2,6 milioane de ani, probabil, în scopul
de a vâna animale.
 Alergarea competițională a luat naștere din festivaluri religioase, ce aveau
loc în diferite regiuni. Dovezi ale competițiilor de alergare datează încă din
vremea Jocurilor Tailtienne din Irlanda în 1829 î.Hr., în timp ce datările
primelor Jocuri Olimpice indică anul 776 î.Hr. Alergarea este descrisă ca fiind
cel mai accesibil sport din lume.
ELEMENTE ALE UNEI TEHNICI BUNE DE
ALERGARE

 Aplecarea înainte a alergătorului plasează centrul său de greutate pe

partea din față a piciorului, astfel evitând aterizare pe călcâi și facilitarea
utilizării mecanismului de arcuire a piciorului. De asemenea, îi ușurează
alergătorului evitarea aterizării piciorului în fața centrului de greutate și
efectul de frânare ce ar rezulta. În timp ce postura verticală este esențială,
un alergător ar trebui să-și mențină și o postură relaxată și își folosească
centrul (muschii abdominali și muschii spatelui din zona lombară ce
formează acel nucleu/centru) său pentru a-și menține poziția verticală și
stabilă. Acest lucru ajută la prevenirea accidentărilor, atâta timp cât corpul
nu este rigid și tensionat. Cele mai frecvente greșeli de alergare sunt
înclinarea bărbiei în sus și înghesuirea umerilor.
 Fiziologii sportivi au constatat că ritmurile pașilor sunt extrem de consistente
printre alergătorii profesioniști, între 185 și 200 de pași pe minut. Principala
diferență între alergătorii de anduranță și cei de distanțe scurte este mai
degrabă lungimea pasului decât ritmul acestuia.În timpul alergării, viteza cu
care se deplasează alergatorul poate fi calculată prin înmulțirea cadenței
(pași pe secundă) la lungimea pasului.
 Alergarea este adesea măsurată din punct de vedere al ritmului, în minute
pe kilometru sau milă. Ritmul pasului rapid coincide cu ritmul cu care
alergătorul își ridică brațele. Cu cât alergătorul își ridică brațele mai repede,
deplasându-le în sus și în jos, paralel cu corpul, cu atât mai rapid este ritmul
pasului. Diferitele tipuri de pași sunt necesari pentru diferite tipuri de
alergare. Când sprintează, alergătorii rămân pe degetele de la picioare
aducându-și picioarele în sus, folosind pași mai scurți și mai rapizi. Alergători
pe distanțe lungi îm schimb tind să aibă pași mai relaxați.
BIBLIOGRAFIE

 https://ro.wikipedia.org/wiki/Alergare