ATLETISMUL-SPORT OLIMPIC

Atletismul este unul din cele mai populare sporturi din lume. Este o ramură sportivă care cuprinde
diverse probe de alergări și de marș, de sărituri și aruncări, sau probe combinate, la care participă
atleții. Termenul provine din francezul athlétisme.

 Atletismul se practică în cadrul Jocurilor Panelenice (Jocurile Phytice, Istmice, Nemeice, Olimpice)
în Grecia antică
 Atletismul modern se constituie ca sport în Anglia, la mijlocul secolului al XIX-lea.
 În anul 1896, la prima ediție a J.O. moderne (Atena), atletismul apare ca sport înscris în programul
competiției. Cuprindea 12 probe (6 alergări, 4 sărituri și 2 aruncări). Atletismul rămâne prezent la
toate edițiile J.O. care au urmat după 1896.
 În 1912 se înființează Federația Internațională de Atletism Amator (I.A.A.F.).
 În 1934, la Torino, are loc ediția inaugurală a Campionatelor Europene (C.E.) în aer liber.

Datorită studenților români care studiau în Germania, Franța și Austria, atletismul pătrunde în

România ca sport la sfârșitul secolului XIX. Se organizează concursuri pentru elevi și adulți, se
înființează societăți („Societatea română de alergări pe jos”), apar cărți („Atletismul” - 1875, „Exerciții
atletice” -1879)]

În 1912 este fondată Federația Română de Atletism (F.R.A.), cea care coordonează secțiile de atletism ale
Cluburilor și Asociațiilor sportive din România. Primele Campionate Naționale ale României se
organizează în anul 1914, la 16 probe, numai pentru bărbați. Abia în 1922 se organizează primele
concursuri cu participare feminină. Din anul 1952 atleții români participă regulat la toate marile
competiții mondiale.
Exemple de "probe" de atletism sunt:

 săritura în lungime, săritura în înălțime, săritura cu prăjina, triplu salt

 alergare liberă sau cu obstacole (garduri) pe diferite distanțe
 ștafetă
 aruncarea ciocanului
 aruncarea discului
 aruncarea greutății
 aruncarea suliței
 maratonul
  Săritura în lungime este o probă de atletism.

Concurenții trebuie să sară înainte de capătul unei scânduri de decolare implantată la sfârșitul pistei.
Săritura se măsoară de la capătul scândurii până la cea mai apropiată urmă făcută în nisip de orice
parte a corpului. Fiecare competitor are dreptul la trei sărituri neconsecutive; va fi luată în considerare
cea mai bună săritură.

 Săritura în înălțime este o probă de atletism.

Majoritatea săritorilor folosesc stilul "fosbury flop", care constă într-o răsucire în momentul înălțării
pentru a sări mai întâi cu capul și spatele la bară. Concurenții nu au voie să sară cu picioarele
împreunate, să facă bătaia pe ambele picioare și nu au voie să sară cu fața înainte. Înălțimea minimă de
la care se pornește pentru toți competitorii este de 1 m. Un concurent este exclus din concurs în urma a
trei încercări nereușite, la orice înălțime.

 Săritura cu prăjina este o probă de atletism.

Prăjinile, făcute de obicei din fibră de sticlă, pot avea dimensiuni diferite. Înainte de a sări, atletul
sprijină prăjina într-o cutie cufundată la sfârșitul pistei de decolare. Prăjina se îndoaie și apoi se
îndreaptă, în timp ce săritorul încearcă să treacă peste bară cu picioarele înainte, eliberând părăjina.

 Triplu salt este o probă de atletism derivată din săritura în lungime. Scopul acestei sărituri este de a
realiza de la locul de bătaie până la aterizare o traiectorie orizontală, în zbor, cât mai lungă. Proba
constă într-un salt, un pas și o săritură.
 Alergarea este o metodă de locomoție terestră ce permite oamenilor și altor animale să se deplaseze
rapid pe jos. Alergarea este un tip de mers caracterizat printr-o fază aeriană în care toate picioarele
se află deasupra solului (deși există și excepții ). Acest lucru este în contrast cu mersul, în care un
picior este mereu în contact cu solul, picioarele sunt ținute cel mai adesea drepte, iar Centrul de
masă este boltit peste piciorul în repaus sau ale picioarelor animalelor în modul de pendul inversat.

trăsătură specifică a unui corp în alergare din punct de vedere al mecanicii masă-resort este faptul că
schimbările în energia cinetică și potențială în cadrul unui pas au loc simultan, cu stocarea energiei
realizată prin tendoanele elastice și elasticitatea musculară pasivă. Termenul alergere se poate referi la
orice varietate de viteze, de la alergare ușoară (jogging) la sprint.

Se presupune că strămoșii oamenilor au dezvoltat abilitatea de a alerga pe distanțe lungi, în urmă cu

aproximativ 2,6 milioane de ani, probabil, în scopul de a vâna animale. Alergarea competițională a luat
naștere din festivaluri religioase, ce aveau loc în diferite regiuni. Dovezi ale competițiilor de alergare
datează încă din vremea Jocurilor Tailtienne din Irlanda în 1829 î.Hr., în timp ce datările primelor
Jocuri Olimpice indică anul 776 î.Hr. Alergarea este descrisă ca fiind cel mai accesibil sport din lume.

 Ștafetă este o probă atletică sau concurs sportiv la alergări, schi, înot, care constă în parcurgerea

unei distanțe regulamentare de 400 m, 300 m, 200 m, 100 m, în patru părți egale, de către o echipă
 compusă din patru persoane, care străbat succesiv distanța repartizată, cu obligația de a transmite
coechipierului următor un obiect convențional, care trebuie dus la punctul final.
 Aruncarea ciocanului este o disciplină sportivă de atletism unde se aruncă un ciocan cât mai
departe pe teren. Instrumentul de aruncat este format dintr-o bilă de metal și un mâner prinse de o
coardă. Disciplina este olimpică
 Aruncarea greutății este o disciplină sportivă care aparține de atletism. Greutatea este o bilă de
metal cu diametrul între 110 – 130 mm, care cântărește 7,26 kg la bărbați si 4 kg la femei. Tehnica
este aruncarea bilei cu o mână de la umăr dintr-un cerc cu diametrul de 2,135 m. Disciplina
sportivă este cunoscută din antichitate, fiind amintită în Iliada lui Homer. Probabil deja anterior a
existat proba de aruncare a unei greutăți mai mari, ca o demonstrație a forței masculine. Mai târziu
obiectul aruncat devine confecționat din metal. În anul 1860 bila aruncată cântărește 16 pfunzi
(7,257 kg). Ea fiind aruncată dintr-un pătrat cu latura de 7 picioare (2,135 m). Din anul 1906 se va
arunca dintr-un cerc cu același diametru de 2,135 m
 Maratonul este o probă sportivă de alergare pe distanță lungă, cu o distanță oficială de 42,195 km,
care se aleargă de obicei pe șosea. Evenimentul este numit după legenda soldatului
grec Phidippides, un mesager care a adus la Atena vestea victoriei din Bătălia de la Maraton.
Acuratețea istorică a acestei legende este pusă la îndoială, fiind contrazisă în special de relatările
lui Herodot.

Maratonul a fost unul dintre sporturile de la Jocurile Olimpice moderne din 1896, deși distanța nu a fost
standardizată până în 1921. Mai mult de 800 de astfel de curse se desfășoară în întreaga lume în
fiecare an, marea majoritate a concurenților fiind sportivi amatori. Maratoanele mai mari pot avea zeci
de mii de participanți.

De-a lungul anilor, România a obținut, la acest sport, un total de 34 de medalii olimpice:

Aur Argint Bronz Total

11 14 9 34
 România

Costin Gabriel-Madalin, CIG 1 IF