Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BAZELE GENERALE
ALE ATLETISMULUI
an I sem. 2
TITULAR DE DISCIPLINĂ:
Conf. univ. Georgian BADEA-MISS
PREZENTAREA CURSULUI
Scurt istoric al atletismului.
Sistemul de organizare şi
competiţional.
Bazele tehnicii atletismului.
– Bazele tehnicii ALERGĂRILOR.
alegările de rezistenţă - semifond, fond şi
mare fond
alegările pe teren variat (cross -urile)
alegările de viteză
alegările de garduri
PREZENTAREA CURSULUI
alegările de obstacole
alegările de ştafetă
– Bazele tehnicii SĂRITURILOR
săritura în lungime
săritura în înălţime (procedeul cu rostogolire
ventrală, cu păşire, procedeul cu rostogolire dorsală)
triplusaltul
săritura cu prăjina – noţiuni elementare
PREZENTAREA CURSULUI
– atletică uşoară.
Etimologic provine din latinescu āthlēta şi
din grecescul āthlētḗs, echivalente cu:
- athléō - a concura pentru un premiu
- âthlon - premiu
- âthlos - competiţie
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Omului străvechi îi erau cunoscute
alergările, săriturile şi aruncările – exerciţii,
care stau la baza atletismului.
Există multe dovezi arheologice - foarte
multe obiecte care confirmă faptul că, încă la
începutul civilizaţiei, aceste exerciţii jucau un
rol foarte important în viaţa cotidiană a
omului primitiv – dar nu ca sport.
Probele atletice se practicau din cele mai
vechi timpuri de popoarele nedezvoltate în
scopul pregătirii adulţilor, dar şi a copiilor,
pentru vânătoare şi pentru luptă.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Ca sport, întrecere, s-a dezvoltat mult mai târziu
- APOGEUL probelor de atletism practicate
sub forma competiţiei agoniste (sportive) este
cunoscut în perioada Greciei antice, în cadrul
Jocurilor Panatenaice (Jocurile Phytice – în Delfi;
Istmice - în Corint; Nemeice – în Nemeia; Olimpice)
J.O. care, începând cu anul 776 î.d.Hr., s-au
desfăşurat fără întrerupere, din 4 în 4 ani,
până în 393 d.Hr., când împăratul Teodosius
le-a interzis.
În localitatea Olimpia (Elida - locul de cult
al Zeusului, se petreceau sărbători sportive
care au fost numite „Jocuri Olimpice” – JO.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Se petreceau J.O. în fiecare patru ani. În
timpul sărbătoririi pe tot teritoriul Greciei se
încheia pacea.
Programul acestor sărbători era, în general,
atletic. La început se întreceau numai în
alergarea pe distanţa de un stadiu – numită
dromos, 192,27 m (600 tălpi ale lui Heracle) -
lungimea stadionului - de aici a şi apărut
termenul ,,STADION’’.
Mai mult de o jumătate de secol această
distanţă de alergare, – stadiodromul
(dromusul), a rămas singura probă
competiţională.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Numai la jocurile XIV, în anul 724 BC, s-a petrecut
proba de alergare la două stadii (diaulos), iar de la
Jocurile XV (720 BC) a început să se petreacă
alergarea de fond –de la şapte la 24 de stadii
(aprox. 4km)
– 4 stadii - cursă de semifond denumită hipichos
– 8-24 stadii - curse de fond denumite dolihodromos /
delichos.
Linia de start se afla între două statui a lui Hermes şi
era marcată printr-un rând de pietre fixate în sol. Se
alerga în perechi stabilite prin tragere la sorţi,
eliminându-se învinsul. Startul se dădea prin
tragerea bruscă a unei benzi, aflată în faţa
concurenţilor.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Din anul 708 BC la ediţia antică XVIII a început să se
petreacă pentatlonul - cinci probe, dintre care
patru atletice (alergarea dromos, aruncarea discului,
săritura în lungime, aruncarea suliţei şi lupta în doi
(sau pali).
La Săritura în lungime atleţii săreau cu hanterele
în mâini - aceasta ajută la majorarea mişcărilor de
balansare a braţelor şi la majorarea perioadei de
zbor.
Discul era aruncat de pe o înălţime.
Suliţa era ţinută cu un ştreang special din piele şi
era aruncată nu la distanţă, dar în ţintă.
În anul 689 BC apar alergările cu carele,
În 648 BC - pancrationul: lupta + lupta cu pumnii.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Câştigătorii competiţiilor erau proslăviţi şi
încoronaţi cu coroane din crengi de măslin.
Pe parcursul a 1168 ani JO s-au petrecut de
293 ori. În anul 394 sau 396 AD imperatorul
Teodosiu I a emis un ordin prin care a
interzis Jocurile Olimpice, considerându-le
jocuri ale păgânilor.
La distanţe de mii de kilometrii de Grecia, în
aceeaşi etapă istorică îndepărtată, irlandezii
din perioada celtică organizau întreceri la
alergări, sărituri şi aruncări, care însă nu au
ajuns nicicând la frumuseţea şi importanţa
celor din Grecia Antică.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
ATLETISMUL MODERN s-a renăscut şi s-a
reconstituit ca ramură a sportului în Anglia, la
mijlocul secolului al XIX-lea. Englezi au organizat
întreceri pe lângă colegiile şi universităţile în care
studiau tinerii nobili.
Primele înscrisuri despre întrecerile atletice sunt
legate de Academia Militară Regală – Woolwich
şi Colegiul Exeter – Oxford.
Din anul 1850 competiţiile de atletism au constituit
activităţi de mare interes pentru universităţile din
Oxford şi Cambridge, acestea având prima
confruntare abia în anul 1864.
Numit de englezi "ATHLETIC SPORT", iar de
americani "TRACK AND FIELD",
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Ca promotori ai atletismului, englezii au standardizat
(în sistemul englezesc de măsurare), unele
dimensiuni ale terenurilor şi materialelor sportive,
precizări care de fapt, au rămas valabile şi azi.
– 4 picioare (1,22m) pentru lăţimea culoarului de alergare,
lungimea pragului de la sărituri şi a celui de la cercul de
aruncare a greutăţii, lungimea ciocanului (bila cu cablul
şi mânerul);
– 7 picioare (2,135m) pentru diametrul cercului din care se
aruncă greutatea şi ciocanul;
– 15 yarzi (13,72m) pentru proba de 110m garduri ca
distanţă de la linia de start până la primul gard;
– 10 yarzi (9,14m) pentru distanţa dintre garduri;
– 15 yarzi şi un picior (14,02m) pentru proba de 400 m
garduri (B) ca distanţă de la ultimul gard până la linia de
sosire;
– 1 yard (91,4cm) pentru înălţimea gardului;
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
În 1865 s-a format Clubul Londonez de Atletism,
care propaga atletismul, organiza competiţii şi
atrăgea atenţia la respectarea statutului de amator.
În anul 1880 a fost fondată Asociaţia de Atletism
a Sportivilor Amatori (AASA), care a unit toate
organizaţiile de atletism din imperiul Britanic.
În SUA primul club de atletism a fost fondat în anul
1868 în New-York şi apoi Asociaţia Sportivă
Studenţească a fost fondată în anul 1875.
În anii 1880-1890 organizaţii de atletism au apărut
în multe ţări ale lumii.
În anul 1894 la Paris s-au întrunit reprezentanţii ai
13 ţări în frunte cu baronul Pierre de Cubertin la
Congresul Internaţional Sportiv, unde s-a hotărât de
a reîncepe petrecerea Jocurilor Olimpice.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Ediţia I a Jocurilor Olimpice Moderne 1896
– S-a organizat în patria jocurilor străvechi – în Grecia, la
Atena, urmând a se desfăşura odată la 4 ani.
– S-a adoptat carta olimpică, care, ulterior, a mai fost
completată.
– În anul 1916, programate să se desfăşoare la Berlin, au fost
anulate, din cauza războiului.
– Între cele două războaie mondiale, supremaţia mondială în
atletism s-a disputat între atleţii americani şi europeni,
dintre ultimii remarcându-se “nordicii” (în mod deosebit
finlandezii şi suedezii) şi britanicii.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Federaţia Internaţională de Atletism Amator
(I.A.A.F.) ia fiinţă în 17 iulie 1912, la Stockholm, cu
prilejul primului Congres constituit la care au
participat delegaţi din 17 ţari (13 europene, 3
americane si una africană).
În 1921 este fondată "Federaţia Sportivă
Internaţională a Femeilor" (F.S.I.F.), iar în 1923
atletismul feminin este acceptat in I.A.A.F. şi participă
pentru prima dată la J.O. în 1928 (Amsterdam) la
patru probe din atletism ( două alergări, o săritură şi
o aruncare).
În 1934, la Torino, are loc ediţia inaugurală a
Campionatelor Europene (C.E.) în aer liber, la
patru ani odată, la mijlocul intervalului olimpic (în anii
pari).
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
Începând cu anul 1966 se organizează, în fiecare an,
C.E. de sală, iar din anul 1990, la doi ani o dată, în
anii pari.
În 1983, la Helsinki, are loc prima ediţie a
Campionatelor Mondiale (C.M.) în aer liber în anul
premergător J.O.. Până în 1993 C.M. se desfăşurau o
dată la patru ani, din 1993 acestea au loc o dată la
doi ani, în anii impari.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
- ROMÂNIA -
Atletismul apare în România la sfârşitul secolului
XIX, la iniţiativa studenţilor care studiau în ţările
occidentale. În timpul vacanţelor, aceştia promovau
atletismul organizând competiţii de alergări, sărituri şi
aruncări.
Primul concurs organizat de atletism are loc în
1882 la Bucureşti, cu participarea elevilor de la liceele
Sf. Sava şi Matei Basarab.
Treptat, creşte interesul pentru activitatea sportivă, în
general, şi atletism, în particular. Se organizează
competiţii care atrag un număr mare de concurenţi,
se conturează o literatură de specialitate şi sunt
organizate competiţii pe criterii de vârstă, precum şi
întreceri la alergări şi sărituri la mai multe licee.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
- ROMÂNIA -
În 1912, se înfiinţează Comisia de atletism,
alergări pe jos şi concursuri, parte din Federaţia
Romana a Societăţilor Sportive. Această comisie este
de fapt precursoarea Federatiei Romane de Atletism
Federaţia Română de Atletism (FRA), a 19-a
federaţie pe lista mondiala, care în 1923 se afiliează
la IAAF.
Primele Campionate Naţionale ale României sunt
organizate în 1914, la 16 probe şi s-au adresat doar
bărbaţilor.
Un an mai tarziu, in 1915, se inaugurează la
Bucureşti primul teren de atletism, pe locul care
devine ulterior Stadionul Tineretului.
Din 1921 se omologhează primele recorduri în România
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
- ROMÂNIA -
Abia din 1922, femeile vor avea propriile competiţii,
iar trei ani mai tarziu vor fi organizate primele
Campionate Naţionale feminine, precum si primele
Campionate pentru juniori.
În 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, o
delegaţie a României formata din 10 atleţi si 2 atlete
participă pentru prima dată la o astfel de competiţie,
iar în acelaşi an debutează Campionatele
Universitare din Romania.
În 1930, la Atena, atleţii români se clasează pe locul
al II-lea, la prima ediţie oficiala a Jocurilor
Balcanice,
În 1934, la ediţia inaugurală a Campionatelor
Europene, participa 4 atleţi români.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
- ROMÂNIA -
În 1937, FRA organizează, pentru prima dată în
România, Jocurile Balcanice, iar in 1948 debutează
seria Campionatelor Internaţionale ale României,
nelipsite din Calendarele Anuale ale FRA.
Începând cu anul 1952, atleţii romani participa cu
regularitate la toate marile competiţii mondiale şi
europene şi scriu, cu fiecare medalie, istoria
atletismului romanesc.
1958 - Stocholm - primul titlu de campioană
europeană Iolanda Balaş (înălţime).
1972 - se dă în folosinţă prima sală de atletism cu
pistă sintetică (coritan).
1983 - C.M. - A. Cuşmir locul I cu două sărituri în
lungime de 7,15 m.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
- ROMÂNIA -
Atleţii din România, care au impresionat prin
performanţele obţinutela Jocurile Olimpice:
– ♦ Iolanda Balaş-Soter, campioană olimpică în anii 1960 şi
1964, având şi 2 titluri de campioană europeană. În cariera sa
a stabilit 14 recorduri mondiale.
– ♦ Mihaela Peneş, medaliată cu aur în anul 1964 şi argint în
1968, la aruncarea suliţei, fiind la vârsta de 17 ani, cea mai
tânără campioană olimpică, din istoria acestei probe.
– ♦ Lia Manoliu, participantă la 6 ediţii ale Jocurile Olimpice;
campioană olimpică în 1968, la aruncarea discului; la ediţiile
din 1960 şi 1964 a obţinut medalii de bronz.
– ♦ Viorica Viscopoleanu, campioană olimpică în anul 1964, la
săritura în lungime, cu performanţa de 6,82m, reprezentând un
nou record mondial.
SCURT ISTORIC AL ATLETISMULUI
- ROMÂNIA -
– ♦ Gheorghe Megelea, medaliat cu bronz, la aruncarea suliţe,
Montreal, 1976
– ♦ Anişoara Cuşmir-Stanciu, campioană olimpică în anul 1984,
la săritura în lungime, deţinătoarea recordul mondial în anul
1983, cu performanţa de 7,43m.
– ♦ Doina Melinte, campioană olimpică în anul 1984, la proba de
800 m şi medalie de argint la 1500m.
– ♦ Maricica Puică, campioană olimpică în anul 1984, la proba de
3000m şi medalie de bronz la proba de 1500m.
– ♦ Paula Ivan, campioană olimpică în anul 1988 la proba de
1500m şi medaliată cu argint la proba de 3.000m.
– ♦ Gabriela Szabo, campioană olimpică la proba de 5000m în
anul 2000.
– ♦ Marian Oprea, medaliat cu argint în proba de triplusalt la
Atena, 2004.
– ♦ Constantin Diţă-Tomescu, campioană olimpică la proba de
maraton în anul 2008, Beijing.
ATLETISMUL ÎN ROMÂNIA
recorduri naţionale masculin
EVENT NAME / SURNAME RECORD DATE VENUE