Istoria dezvoltării gimnasticii

Nașterea gimnasticii ca sport

Locul și importanța gimnasticii în sistemul de educație fizică
Gimnastica în programul Jocurilor Olimpice
Starea moderna de gimnastica din regiunea Tambov

Nașterea gimnasticii ca sport

Înflorire și dezintegrare
Gimnastica (de la cuvântul grecesc „gimnaziu“ - PREDARE, antrenor) - sistemul de exerciții
corporale (fizice), dezvoltat în Grecia antică de mai multe secole înaintea erei noastre - pentru a
servi obiectivelor dezvoltării fizice cuprinzătoare de ansamblu și de îmbunătățire. Cu toate
acestea, există o altă versiune mai puțin convingătoare a originii cuvântului din limba greacă
„gimnos“ - gol, la fel de vechi fac exerciții fizice gol.
Gimnastica anticii plus față de exerciții generale de dezvoltare și militare, exerciții în călărie,
înot, simulare și dansuri rituale conținute și exerciții, care sunt deținute în competiții publice -
alergare, sarituri, aruncarea, lupte, pugilism, călare pe carele, sunt incluse în programul Jocurilor
Olimpice antice , care a avut loc în anul 776 î.Hr. pentru anul 392 pentru 1168 de ani.
După căderea Imperiului Roman, în Evul Mediu, când obscurantismul și scholasticismul au
predominat, ascetismul, realizările culturii și artei antice, inclusiv gimnastica, au fost uitate.
A doua naștere a gimnasticii
La sfârșitul secolelor XVIII - începutul secolului al XIX-lea. în Germania, în pedagogie sub
influența ideilor umaniste, sa dezvoltat cursul filantropilor. Scolile create de ei - Philanthropin -
un loc important ocupat sistemul de pregătire fizică - gimnastică, care este proiectat și predat de
G. Fit (1763-1836), I. Guts-Mutsu (1759-1839). Finalizat stabilirea sistemului de gimnastica
german, FL, Jan (1778-1852), care a dezvoltat un sistem numit de gimnastică „Turnu“ și
îmbogăți gimnastica exerciții germane de pe bara orizontală (bara), inele, bare paralele și cal.
Au fost create sisteme originale de gimnastică: în Franța F. Amoros (1770-1847), în Suedia
(suedeză) P.-G. Ling (1776-1839), iar în Republica Cehă (Sokolska) - Miroslav Tyrshem (1832-
1884).
Nu este ușor să se determine când exercițiile, sistemul de educație fizică, sportul a devenit. Este
cunoscut faptul că, în 1817, 80 de studenți F. Amorosa desfășurat concursuri publice la Paris, în
Grecia, la Atena, din 1859 mai mult de o dată a încercat să reînvie Jocurile Olimpice antice și
competițiile pentru mai multe tipuri de exerciții fizice și gimnastică. Se poate presupune că
ucenicii John F. cu care se confruntă pe încercarea de a concura în exercițiile, iar discipolii lui M.
Miroslav Tyrš - „Falcon“ - realizat mitinguri în care gimnastele au demonstrat succesele lor și,
desigur, aceste realizări o dată în comparație. Dar toate aceste episoade. Recunoscute gimnastică
sportivă a început în anul 1896 când a fost inclusă în programul de primele Jocuri Olimpice
moderne. Și de atunci rămâne adevărata lor decorare.
Pe baza primei competiții Jocurile Olimpice de gimnastica au fost exerciții de gimnastică pe
aparate: cal, inele, bare paralele, bară orizontală și în boltire, și 1932 (Los Angeles, Statele Unite
ale Americii) și în exercitarea podea. Cu toate acestea, aduce un omagiu la sala de sport - un
sistem de educație fizică, precum și în funcție de conținutul de gimnastica din tara a Jocurilor
Olimpice din programul de competiție include exerciții suplimentare, care au servit ca pregătire
fizică versatil - alpinism pe o frânghie, sprint de rulare, săritura în înălțime, lung și cu un stâlp ,
împușcat pus. La Jocurile Olimpice de jucat echipa de campionat, iar primul loc în campionat
all-în jurul valorii de anumite tipuri de jur împrejur.
La început, platforma olimpică de gimnastică merge doar de bărbați, și în 1928 (Amsterdam,
Olanda) a concurat pentru prima dată și femei. Cu toate acestea, următoarele, X Games (1932,
Los Angeles, Statele Unite ale Americii), au ratat, dar de la Jocurile XI (1936, Berlin,
Germania), a participat în mod constant la toate jocurile. La început, femeile au concurat doar în
concursul pe echipe, și de la Jocurile XV (1952, Helsinki, Finlanda) și a provocat campionat
individuale în jurul valorii de toate - boltă, bare, grinzi, exercitarea podea - și pentru anumite
tipuri.
De la Jocurile XI, programul de competiție pentru bărbați sa stabilizat și a luat o formă modernă:
șase minge: exerciții libere, cai, inele, salturi de sprijin, bare, traverse.
Locul și importanța gimnasticii în sistemul de educație fizică
Gimnastica ca un sport și un sistem complet de educație fizică sa născut în Grecia antică.
Efectele benefice ale gimnasticii obișnuite asupra dezvoltării armonioase a personalității au fost
scrise și vorbit de Homer, Aristotel și Platon. În plus față de exercițiile generale generale și de
dezvoltare obișnuite, gimnastica antică a grecilor a inclus înotul, alergarea, lupta, boxul, călăritul
(călărețul și carul) etc. Potrivit unei singure versiuni, chiar cuvântul "gimnastică" vine din
grecescul "gumnos" (gol): după cum se știe, sportivii greci antice au jucat în concursuri fără
haine.
Creștinii timpurii considerau gimnastica o "invenție satanică", opunându-se carnalului, "Păcat"
începutul său - prin care, în primul rând, sa dorit goliciunea sportivilor - spirituală, sublimă. În
anul 393, gimnastica a fost oficial interzisă.
În antichitate cu gimnastica erau cunoscuți nu numai grecii. De exemplu, în China și India, cu
câteva milenii în urmă, s-au practicat și exerciții de gimnastică, în special în scopuri terapeutice.
Chiar și atunci, erau cunoscute dispozitive speciale, asemănătoare cu unele cochilii de gimnastică
moderne. Deci, în Roma antică, pentru a antrena elementele de bază ale călătoriei, am folosit un
fel de "cavaler" cunoscut de noi.
Odată cu debutul Renașterii Europene, interesul pentru gimnastica grecilor antice se trezește din
nou: gânditorii Renașterii îl consideră ca un mijloc de întărire a sănătății și a dezvoltării fizice
generale a omului. Treptat pune bazele teoretice ale sistemului de educație fizică (Rousseau,
Pestalozzi, etc.). Precursorul imediat al gimnasticii moderne în secolele XVI-XVII. a devenit
foarte populară, apoi se plimba (exerciții și salturi) pe masă și pe cal, urcând pe stâlp și pe perete,
menținând echilibrul pe frânghie și copaci.