EVOLUTIA ATLETISMULUI IN LUME SI IN ROMANIA

EXERCITIILE ATLETICE IN EPOCA PRIMITIVA

Oamenii de stiinta (istorici, antropologi, etnografi, sociologi)

sunt de parere ca exercitiile fizice isi au originea, inca din cele mai
vechi timpuri, in munca si activitatea oamenilor.
Exercitiile de alergare, de saritura sau de aruncare (intai la tinta care era
prada) au aparut si s-au dezvoltat in stransa legatura cu conditiile vietii.
In Epoca Primitiva adultii isi pregateau copiii pentru actiuni de
vanatoare si de aparare, invatandu-i sa alerge mai repede, sa execute salturi
asupra prazii, sa arunce cat mai precis cu piatra; astfel, imitandu-i pe adulti,
copiii isi perfectionau aceste deprinderi necesare pentru procurarea hranei.
Cea mai importanta perfectiune atinsa deom, a fost atunci cand el a
aruncat obiectele la distanta: “aruncarea a devenit apanajul omului,
exercitiu fizic specific doar omului” (Kiritescu, C., 1964). Gestul aruncarii a
contribuit la evolutia aparatului neuro-muscular, aceasta deprindere legandu-
se de cele mai diverse actiuni omenesti.
In timp, aceste actiuni utilitare s-au perfectionat, devenind
exercitii fizice cu rol important in pregatirea luptelor dintre triburi, duse in
scopul cuceririi sau apararii unor teritorii, care ofereau conditii mai bune de
hrana si adapost.
Este cert faptul ca toate categoriile de exercitii atletice (alergarile,
aruncarile si sariturile) au avut rol determinant in dezvoltarea:
- insusirilor fizice, intelectuale si psihice (curaj,vointa, perseverenta,
tenacitate) ale omului primitiv.
Exercitiile fizice s-au folosit si in jocurile distractive ale copiilor si
adultilor, organizate sub forma de intreceri, pentru demonstrarea si compararea
unor insusiri fizice, indeosebi iuteala, indemanarea, forta si rezistenta. Dupa unii
autori,aceste jocuri faceau parte din programul serbarilor mistico-religioase si al
unor intruniri organizate cu ocazia cinstirii unor daruri ale naturii.
Datorita faptului ca alergarile, sariturile si aruncarile se desfasurau si sub
forma de intrecere, putem afirma ca inca din epoca primitiva exercitiile atletice
au avut si caracter de intrecere.

EXERCITIILE DE ATLETISM IN GRECIA ANTICA

 In Grecia antica existau sisteme de educatie fizica, argumentate filosofic,
ceea ce presupune existenta unei conceptii avansate despre miscare. In paralel cu
Grecia antica, poate inaintea acesteia, in state precum India, Egipt, Persia, China
au existat preocupari pentru educarea fizicului, mai ales prin exercitii specifice
atletismului, precum: alergarile, salturile, aruncarile.
De la grecii antici au ramas foarte multe dovezi, in acest sens: scrieri si
picturi pe vase, statui si basoreliefuri despre intrecerile si serbarile sportive care
in majoritatea lor redau „scene” cu exercitii atletice.
Exercitiile de atletism erau mijloacele principale de pregatire militara a
grecilor „liberi”, si exercitiile prin care era demonstrata superioritatea fizica a
invingatorului.
In Grecia Antica se organizau numeroase competitii sportive, care au
ramas in istorie sub denumirea de „jocuri”. Dintre acestea, cele mai importante
de la care exista si dovezi au fost urmatoarele:
- Jocurile Panatenaice organizate la Atena si considerate ca primele
competitii sportive;
- Jocurile Olimpice organizate la Olimpia;
- Jocurile Pitice organizate la Delfi;
- Jocurile Istmice organizate la Corint;
- Jocurile Nemeice organizate la Nemeia.
La toate aceste competitii fiecare stat (cetate) grec isi trimitea
reprezentanti. Intrecerile se organizau la toate cele 3 categorii de probe atletice:
alergari, sarituri si aruncari.
Alergarile se practicau pe o pista, avand in compozitie un sol nisipos,
lunga de 1 stadiu (192,27 m) si lata de 30 m. Pista fiind in linie dreapta,
intoarcerea concurentilor se facea prin ocolirea unui stalp. Legenda spune ca
Hercule pornind din Creta, cu
15 secole inainte de Christos si debarcand in Olimpia, ii puse la o intrecere de
„fuga” pe cei 4 frati ai sai, pe o distanta stabilita de el anume 600 de „picioare”
(talpi) – ceea ce a reprezentat distanta de
1 stadiu.
De la stadiu deriva si denumirea de stadion. La greci, probele de alergare
aveau denumiri si distante precise, respectiv:
- 1 stadiu (192,27 m) - cursa de viteza denumita dromos;
- 2 stadii - cursa de viteza prelungita denumita diaulos;
- 4 stadii - cursa de semifond denumita hipichos;
- 8-24 stadii - curse de fond denumite dolichos.
Linia de start se afla intre doua statui ale lui Hermes si era marcata printr -
un rand de pietre fixate in sol. Se alerga in perechi stabilite prin tragere la
sorti, eliminandu-se invinsul.
.
Aruncarile care se practicau, erau:
Aruncarea discului, care era cea mai apreciata proba. Discurile erau
confectionate din piatra sau bronz, avand diametre cuprinse intre 17-30cm si o
greutate intre 1,4- 4,7kg. Se arunca fara elan de pe o platforma numita „balbis”.
Celebra statuie, Discobolul lui Miron, este un model de arta si de
tehnica a aruncarii discului.
Aruncarea sulitei este cea mai veche proba tehnica din atletism. La grecii
antici si la romani sulitele erau din lemn, lungi de 1,80– 2,00m avand varful de
metal. Se organizau intreceri de aruncari la tinta si la distanta, cu priza (tinerea)
la mijlocul sulitei sau sprijinita cu o mana la mijloc, iar cu cealalta mana, sulita
era „impinsa” de capatul fara varf (“priza la coada”). Aruncarea sulitei facea
parte si din faimosul pentatlon grecesc.

Sariturile care se practicau, erau:

Saritura in lungime cu elan, in cadrul pentatlonului. Saritura fara elan, ca
exercitiu pregatitor. Cele mai de seama intreceri raman Jocurile Olimpice. Se
pare ca aceste intreceri au fost fondate de catre Ifitos, rege al Elidei, in anul 884
i.e.n. Data inceperii oficiale a istoriei Jocurilor Olimpice Antice este anul 776
i.e.n.
Primul nume de campion olimpic inscris in lista pe marmura, a fost
Corebos, la proba de alergare de 1 stadiu. Tuturor invingatorilor li se ridicau
statui la Olimpia.
Jocurile Olimpice se desfasurau periodic, din 4 in 4 ani si durau cate 5 zile,
timp in care inceta orice stare de razboi dintre cetatile grecesti. Jocurile Olimpice
antice s-au derulat fara intrerupere pana in anul 394 e.n., cand au fost interzise de
imparatul Teodosiu I; in anul 426 e.n., Teodosiu al II–lea a ordonat incendierea
templelor si instalatiilor sportive din cetatea Olimpia.

Atletismul a fost prezent la toate editiile jocurilor, nelipsite fiind

urmatoarele probe:

- alergarea de viteza, de semifond si fond;

- aruncarea discului;
- aruncarea sulitei;
- pentatlonul, proba centrala a Jocurilor Olimpice antice.