Sunteți pe pagina 1din 32

MITOLOGIA JOCURILOR OLIMPICE

ANTICE

1
CUPRINS

Istoria Jocurilor Olimpice………………………………………………....3


Debutul Jocurilor Olimpice……………………………………………..…5
Probele sportive ale Jocurilor Olimpice Antice………………………..….6
Jocurile Olimpice – punte peste veacuri………………………………..…10
De la Jocurile antice la Olimpiadele modern…………………………..…12
Atletii antici : Amatori sau Profesionisti ?..................................................13
Erau Jocurile Olimpice doar pentru barbati ?..............................................14
Importanta politica a Jocurilor Olimpice Antice……………………….…16
Desfasurarea Olimpiadelor modern……………………………………….18
Bibliografie……………………………………………………………...…35

2
Istoria jocurilor Olimpice

O data la 4 ani cei mai buni sportivi din lume se intrec intr-un concurs numit Olimpiada - de
unde vine numele si cum a aparut acest concurs?
Numele de Olimpiada vine de la numele orasului Olimp, faimos pentru frumusetea templelor in
care locuiau Zeussi Hera impreuna cu ceilalti zei.

Primele intreceri olimpice au avut loc – dupa spusele arheologilor – in anul 776 i.H., ele cuprindeau
o serie de intreceri sportive si erau organizate in cinstea zeilor, initial avand un caracter
religios; Jocurile se desfăşurau la fiecare patru ani, vara, în zilele sărbătorilor lui Zeus, în nord-vestul
Peloponesului, în câmpia Olimpia. Participau doar bărbaţii de origine grecească în timp ce femeilor
nu le era permisă prezenţa nici ca spectatoare. De asemenea, doar cetăţenii liberi erau admişi, sclavii
fiind excluşi.

Organizarea jocurilor, judecarea rezultatelor şi decernarea premiilor se făceau de către magistraţi


numiţi Helladonike. Jocurile durau cinci zile şi începeau cu o procesiune solemnă şi cu jertfe, cu
defilarea concurenţilor şi jurământul olimpic. În ziua a doua avea loc întrecerea tinerilor de 18-20 ani
după care, în ziua a treia întreceri de alergare, lupte, pugilat şi pancraţiu. Cea mai disputată probă,
cea de pentatlon avea loc în ziua a patra urmată de întrecerile „hoplitodorilor” (oameni înarmaţi),
alergările de care şi călăria. De-a lungul timpului, ordinea întrecerilor s-a modificat de nenumărate
ori. În ziua a cincea erau premiaţi învingătorii (Olimpionike, învingător la Olimpia) care primeau o
cunună din ramuri de măslin sălbatic. Cei care îşi menţineau titlul de campion la mai multe ediţii
succesive sau erau câştigători a mai multor jocuri care se desfăşurau pe teritoriul Greciei se
numeau periodonikes.

Jocurile Olimpice au fost cele mai vechi dintre cele patru evenimente atletice naţionale care făceau
parte din jocurile periodos, sau de “circuit”. Celelalte trei au fost: Jocurile Pytice din Delphi, Jocurile
Istmice din Corint şi Jocurile din Nemeea.

O deosebire importantă dintre Jocurile greceşti şi cele moderne este că toate evenimentele atletice
indiferent de gradul de importanţă erau orgamizate sub patronajul unei divinităţi. La Delphi era
onorat zeul Apollo, iar în Corint şi Nemeea zeul Poseidon. Se credea că zeii le dau atleţilor forţa
fizică şi abilitatea necesară pentru a putea participa cu succes la Jocuri, şi drept urmare, atleţii se
închinau la zeităţile respective.

3
În timpul jocurilor olimpice încetau orice conflicte politice şi militare dintre cetăţile greceşti,
instituindu-se aşa-zisa „pace olimpică”. Intervalul dintre două ediţii se numea „olimpiadă”.
Evenimentele importante din istoria acestei perioade sunt exprimate prin numărul de ordine al
Olimpiadei: de exemplu, lupta de la Termopile a avut loc în primul an al Olimpiadei 75 (480 î.Hr.).

Tradiţia spune că începând cu anul 720 î.Hr. atleţii concurau dezbrăcaţi .

Ultima ediţie a jocurilor a avut loc în anul 392, fiind interzise doi ani mai târziu printr-un edict
al împăratului roman Teodosiu I, din prejudecată religioasă (acesta era creştin, iar membrilor acestui
cult le repugnau toate tradiţiile legate de religiile păgâne), el ordonând distrugerea clădirilor
Olimpiei. Până la acest moment final, timp de 12 secole Jocurile Olimpice s-au desfăşurat
neîntrerupt o dată la patru ani; au avut loc 293 de ediţii . În anul 426, Teodosiu al II-lea a ordonat
distrugerea edificiilor din Olimpia.

Jocurile Olimpice simbolizau o ofranda adusa zeilor pentru toate lucrurile bune pe care le faceau
pentru pamanteni.
Jocurile Olimpice ocupau un loc important in viata Greciei antice, toata populatia de gen masculin,
indiferent de cat de bogata sau saraca, avea voie sa participe la intreceri; de asemenea, fetele
necasatorite aveau voie sa priveasca intrecerile; femeile maritate insa, nu aveau voie nici sa participe
nici sa priveasca competitia!
In urma intrecerilor, castigatorii erau rasplatiti cu o coroana impletita din ramuri de maslini si erau
priviti de ceilalti participanti sau spectatori ca adevarati eroi.
Unul din cele mai importante lucruri pe langa faptul ca invingatorii deveneau cunoscuti in toata
Grecia era ca aceste intreceri nu puneau in valoare doar forta fizica a sportivilor ci si modul in care
ei isi puneau in valoare forta, vointa si inteligenta imbinandu-le – trebuie sa mentionam ca intrecerile
sportive in antichitate erau mult mai dure decat cele de astazi iar forta fizica deosebita era necesara.
Cu timpul au aparut asa cum era si firesc reguli noi si alte sporturi noi asa ca intreaga competitie nu
mai tinea doar o zi ci cinci zile si se desfasura numai vara, in cea mai calda perioada a anului.
Asa cum se obisnuieste si astazi in prima zi a jocurilor se aprinde flacara olimpica, ea arde pe toata
durata competitiei.
Flacara era adusa in Olimp de trei oameni anume alesi, care purtau pe cap coroane din
ramuri de maslin; pana sa ajunga in Olimp ei calatoreau 3 luni prin intreaga Grecie, nimeni nu avea

4
voie sa stinga flacara sau sa faca vreun rau unuia din purtatorii ei; asta insemna ca il nesocotea chiar
pe Zeus, cel caruia ii erau dedicate aceste intreceri.
Jocurile Olimpice au mai continuat inca 12 secole (1200 de ani) pana cand, in anul 393 d.H.
imparatul Theodosius a considerat ca acestea sunt jocuri pagane fara caracter educativ sau sportiv si
care nu fac altceva decat sa incurajeze violenta asa ca pana in anul 1896 cand au aparut Jocurile
Olimpice moderne aceste intreceri nu au mai avut loc.

Debutul Jocurilor Olimpice

Jocurile Olimpice antice erau la început o parte a unui festival religios în onoarea lui Zeus,
tatăl tuturor zeilor şi zeiţelor greceşti. Festivalul şi jocurile se ţineau la Olympia, sanctuar rural din
partea de vest a Peloponezului. Grecii veneau la Sanctuarul lui Zeus de la Olympia împărtăşind
aceleaşi credinţe religioase şi vorbind aceeaşi limbă. Atleţii erau toţi cetăţeni bărbaţi ai oraşelor-state
din toate colţurile lumii greceşti, începând cu îndepărtata Iberia (Spania) din vest şi până la Marea
Neagră (Turcia) în est.Sanctuarul a fost numit în antichitate după muntele Olympos, cel mai înalt
munte din Grecia continentală. În mitologia greacă, muntele Olympos era casa celor mai mari zei şi
zeiţe greceşti.

Jocurile Olimpice antice au început în anul 776 î.d.Hr., când Koroibos, un bucătar dintr-o
localitate vecină cu oraşul Elis, a învins în turul de stadion, o alergare pe lungimea de 600
picioare.Conform cu izvoarele literare ale vremii, aceasta a fost singura probă atletică a jocurilor la
primele 13 Jocuri Olimpice, până în anul 724 î.d.Hr.Contrar evidenţei, atât literare cât şi arheologice,
este posibil ca jocurile să existe la Olympia mult mai devreme decât această dată, probabil de prin
secolele 10 sau 9 î.d.Hr.

Probele sportive ale Jocurilor Olimpice Antice

Intrecerile ecvestre

5
Cele mai dorite victorii de la Jocurile olimpice erau cele obţinute în cursele de care.
În cadrul curselor de cai s-au desfăşurat două curse separate: cu care trase de 2 cai şi cu care trase de
4 cai. O altă cursă a fost cea în care carul era tras de 2 catâri. Cursa se desfăşura de-a lungul a 12 ture
de stadion (circa 4800 m). Cursa de călărie era realizată prin parcurgerea a 6 ture făcute în jurul
stadionului.
Numai oamenii bogaţi îşi permiteau să plătească pentru antrenamentul, echipamentul şi
hrana, atât a călăreţului, cât şi a calului. Pentru aceasta proprietarul era cel care primea creanga de
măslin cuvenită învingătorului, în locul celui care conducea calul la victorie în cursă.

Pankration
Acest eveniment sportiv a fost o combinaţie de lupte şi box. A fost introdus la Jocurile Olimpice în
648 î.Hr.
Termenul pankration înseamnă „cu toate puterile”. Regulile erau simple, toate loviturile erau
permise doar băgarea degetelor în ochi şi muşcăturile erau interzise, arbitrul folosindu-se de un băţ
pentru a impune regulile.
Nu au existat runde sau limite de timp, lupta se încheia în momentul în care unul dintre concurenţi
ridica braţul declarându-se învins sau era declarat inconştient. Decesele au fost frecvente, mai ales
prin strangulare, pentru că mulţi luptători au refuzat să renunţe după ce au fost prinşi într-o
strânsoare.
Mitologia spune că cei care au inventat pankration au fost eroii Heracles şi Tezeu, care au
utilizat luptele şi boxul în confruntările avute cu adversarii lor. Tezeu s-a folosit de abilităţile sale
extraordinare în pankration pentru a-l învinge pe temutul Minotaur în labirint. Heracle (Hercule) a
supus leul Nemean folosindu-se de pankration. Cu toate că pankration a fost mai mult un
eveniment în competiţii atletice ale lumii antice greceşti, el a făcut, de asemenea, parte din arsenalul
soldaţilor greci – inclusiv al hopliţilor, faimoşii soldaţi spartani şi din falanga macedoneană a lui
Alexandru cel Mare.

Victoriile în competiţia pankration au devenit legendare în analele întrecerilor olimpice.


Povestirile despre campioni din trecut, care au fost considerate fiinţe invincibile, ne-au transmis
numele unora dintre aceştia: Arrhichion, Dioxippus, Polydamas de Skotoussa.

6
Pentatlonul

Este o combinaţie formată din 5 probe sportive: cursa de alergare în viteză, aruncarea suliţei,
aruncarea discului, săritura în lungime şi boxul.Prima documentare a pentatlonului a avut loc în
708 î.Hr. în Grecia antică, la Jocurile Olimpice antice. Numele provine din cuvintele greceşti
pentru cinci competiţii. Evenimentul s-a dovedit popular şi a fost mult ilustrat pe ceramică.
Mitologia greacă spune că mitic eroul Perseus, îndeplinind profeţia Oracolului, l-a ucis din
greşeală pe Acrisius cu un disc în timp ce concura la pentatlon. În mitologie, Jason este creditat cu
inventarea pentatlonului, el declarându-l pe prietenul său Peleus, primul câştigător al evenimentului,
după victoria sa în lupte. Abilităţile necesare pentru a concura la pentatlon au fost cele care cereau
cele mai multe calităţi fizice. Aristotel a remarcat frumuseţea fizică a unui atlet de pentatlon, în
Retorica: „un organism capabil să facă faţă tuturor eforturilor, fie pe pista de concurs fie în lupte
corporale ... Acesta este motivul pentru atleţii în pentatlon sunt cei mai frumoşi”.
Formatul întrecerii pentru pentatlon olimpic antic a variat în funcţie de program şi evenimente.
Întrecerea de alergare viteză a fost uneori înlocuită cu box sau pankration.

Aruncarea discului

În antichitate, grecii considerau că la aruncarea discului, ritmul şi precizia aruncării discului era
la fel de importantă ca şi forţa cu care era aruncat. Arheologii au descoperit că discul a fost iniţial
realizat din piatră, iar mai târziu din fier, plumb sau bronz. Discul avea forma unui cerc al cărui
diametru a variat între 17 şi 32 cm. Discul cântărea între 1,3 şi 6,6 kilograme. Dimensiunile discului
erau variate pentru că nu se pretindea din partea băieţilor să arunce aceeaşi greutate ca şi bărbaţii.
Discul era aruncat de pe o platformă ridicată, fiecare concurent având dreptul la 5 încercări, din
care era luată în considerare cea mai bună. Locul unde cădea discul era marcat cu un ţăruş înfipt în
pământ.

Saritura in lungime

În săritură în lungime atletul se ajuta de două greutăţi din piatră sau plumb, care îl ajutau în
propulsare la efectuarea săriturii. Tehnica folosită cerea ca greutăţile să fie ţinute în faţa sa în timpul

7
ascensiunii şi duse în spate în timpul coborârii pentru a-l ajuta la propulsare în continuare.
Greutăţile cântăreau între 1 şi 5 kilograme.

Aruncarea sulitei

Suliţa a fost făcută din lemn şi a avut lungimea unui corp uman mediu, iar grosimea era cea a
unui deget. Suliţa avea fie un capăt ascuţit, fie avea ataşată o bucată de metal. Avea ataşată şi o curea
de piele, numită amentum, care forma o buclă ce făcea mai uşoară prinderea. Situată lângă centrul
de greutate al suliţei aceasta a avut rolul de a creşte precizia şi distanţa de zbor (se dubla sau tripla
bătaia aruncării). Aruncarea suliţei la Jocurile olimpice cunoştea două tipuri de întrecere:
aruncarea la distanţă şi aruncarea la ţintă.

Cursele de care

Au fost patru tipuri de curse de alergare. Întrecerile se desfăşurau pe stadionul din Olimpia, cel
mai vechi realizat pentru întreceri sportive. Una din curse era cea în care se alerga în viteză pe
distanţa de un stadiu (192 de metri) lungimea stadionului. Alte curse au fost: cea de alergare pe două
stadii (384 m) şi cea de alergare pe distanţe mai lungi care a variat între 7 şi 24 de stadii (1344 –
4608 m).
Şi pentru că aceste curse nu erau suficiente, grecii au creat o întrecere de alergare în armură pe
distanţe de 2-4 stadii (384 – 768 m). Această probă era deosebit de importantă pentru pregătirea
militară a grecilor, mărindu-le capacitatea de viteză şi rezistenţă în lupte. Dacă considerăm că armura
standard a unui hoplit (coif, scut şi apărători) cântărea circa 23 – 27 kilograme, ne putem da seama
ce efort fizic se făcea în această cursă.
Atleţii alergau goi, desculţi, având braţele strânse pe lângă corp, cu mâinile înainte. Cursa se
desfăşura la răsăritul soarelui. Se alerga în grupuri de 4 sau 5 atleţi, ordinea fiind trasă la sorţi. Era
interzis să îţi opreşti adversarii cu braţele sau să-i faci să cadă.

Lupte
La Jocurile Olimpice, luptele au avut loc într-o groapă de nisip, aflată lângă Templul lui Zeus.
Luptele şi aruncarea discului au avut, în esenţă, acelaşi format ca în versiunile lor moderne (deşi
tehnica propriu-zisă şi regulile pot avea diferite).

8
În întrecerea de lupte atletul trebuia să-şi arunce adversarul în afara terenului de joc sau să-i
fixeze la pământ umerii şi spatele. Pentru a câştiga un meci era necesar să se realizeze aceasta de 3
ori. Nu erau permise muşcăturile, băgarea degetelor în ochi şi loviturile în zonele genitale. Atacurile
care se soldau cu ruperea degetelor erau permise.

Boxul
Boxul a devenit tot mai brutal de-a lungul secolelor. Iniţial, până în jur de 500 î.Hr., mâinile şi
degetele mâinii erau înfăşurate cu o piele moale (himantes) lungă de 3 – 3,7 metri, dar în jurul anului
400 î.Hr. a început să fie folosită o piele tare întărită şi mai grea (sphairai). Aceasta a fost înlocuită
cu mai multe benzi de piele groasă (oxys) care înconjurau de o parte, încheietura mâinii, şi de
cealaltă parte antebraţul. O banda de lână a fost plasat pe antebraţ pentru ca boxerul să se şteargă de
sudoare.
Luptele nu a avut nici perioade de repaus şi nici limite de timp.
Au fost acceptate orice lovituri cu mâna, dar nu a fost permisă băgarea degetelor în ochii
adversarului. Meciul a continuat până când un boxer a renunţat, sau a fost în incapacitate de a mai
lupta, sau a murit. Cu toate acestea, uciderea unui adversar nu a fost acceptată ca un lucru bun,
boxerul mort a fost, în mod automat, declarat câştigător.
Nu au existat categorii de greutate, adversarii fiind aleşi prin tragere la sorţi. Arbitrii sancţionau
abaterile de la reguli prin lovirea celui vinovat cu un băţ.
Luptătorii puteau opta în cazul în care lupta a durat prea mult timp la un schimb de lovituri lipsite de
apărare.

Maratonul NU A FOST probă la Jocurile Olimpice antice. Cursa de maraton este o probă modernă
şi a fost introdusă pentru prima dată la Jocurile Olimpice Moderne din 1896 de la Atena, o cursă de la
Marathon, din nord-estul Atenei la Stadionul Olimpic, pe o distanţă de 40 kilometri. Cursa
comemorează alergarea lui Pheidippides, un curier antic, care a dus vestea debarcării perşilor la
Marathon în anul 490 î.d.Hr. la Sparta (o distanţă of 149 mile) cu cererea de a trimite ajutor pentru
bătălie. Conform relatărilor istoricului grec antic Herodot, Pheidippides a dus vestea Spartanilor a
doua zi.Distanţa maratonului modern a fost standardizată la 26 mile şi 385 yarzi sau 42,195 kilometri
în 1908, când Jocurile Olimpice s-au desfăşurat la Londra. Distanţa a fost măsura exactă între castelul
Windsor şi linia oficială de start/finiş a cursei din stadionul White City.

9
Jocurile Olimpice – punte peste veacuri

Dintre cele patru mari jocuri panelenice - numite astfel pentru că la ele participau locuitorii tuturor
cetăţilor greceşti - Jocurile Olimpice erau renumite în Grecia Antică. În istoria şi cultura umanităţii
nu a existat nici o orânduire, nici un imperiu, nici o filosofie care să fi durat atât cât Jocurile Olimpice
antice: 12 secole, neîntrerupt.

Cronologia istorică a poporului grec începe în anul 776 î.Hr., când a fost atestată documentar prima
ediţie a acestor jocuri. Jocurile Olimpice aveau loc din patru în patru ani şi durau cinci zile, începând
din prima săptămână cu lună plină după solstiţiul de vară. Intervalul dintre două ediţii ale jocurilor se
numea Olimpiadă. Jocurile se celebrau în onoarea lui Zeus. În cei 1 172 de ani au avut loc 293 de
ediţii. În anul 394, printr-un edict al împăratului roman Teodosiu I, jocurile sunt desfiinţate. În anul
426, Teodosiu al II-lea ordonă distrugerea edificiilor din Olympia.

Jocurile Olimpice antice se desfăşurau în Olympia, locul sacru devenit simbolul vieţii greceşti. În
centrul ei a fost ridicat măreţul templu al lui Zeus, patronul jocurilor, iar în interior, statuia zeului,
opera marelui sculptor al antichităţii, Phidias, devenită una dintre cele şapte minuni ale lumii antice.
Alături se afla măslinul sacru, sădit de Hercules, din ramurile căruia se împleteau cununile
învingătorilor, simbolul victoriei supreme. În jurul templului s-au ridicat construcţiile palestrelor,
gimnaziului, stadionului, hipodromului, a edificiilor administrative, altare şi statui închinate zeilor şi
eroilor jocurilor. Numele învingătorilor, începând cu prima ediţie a jocurilor, erau înscrise în
Tabelele de onoare, Olimpiada ce urma purtându-le numele. Altarul zeiţei Hera a rămas locul în care,
şi azi, după un ritual neschimbat, se aprinde de la soare flacăra olimpică. Întreg complexul
arhitectural, deosebit de măreţ, a fost întregit prin plantaţii de arbori, porticuri şi fântâni cu bazine. În
timpul jocurilor veneau aici în pelerinaj peste 40 000 de vizitatori de pe tot întinsul Eladei.
Jocurile Olimpice antice durau cinci zile, dintre care prima şi ultima erau consacrate ceremoniilor
religioase şi premierii; celelalte erau rezervate concursurilor propriu-zise. În prima zi avea loc
procesiunea concurenţilor şi depunerea jurământului în templul lui Zeus, în jurul rugului de
sacrificiu, în faţa senatului elenilor. A doua zi se trăgea la sorţi ordinea în care atleţii intrau în
concurs şi începeau întrecerile. În programul jocurilor figurau următoarele întreceri: alergarea,
pugilatul, pancraţiul, cursele de care în hipodrom şi pentatlonul, o încoronare a jocurilor,
învingătorului acestei probe complexe decernându-i-se cel mai valoros premiu.

10
Admiterea concurenţilor se făcea după reguli stricte, pregătirea lor reprezentând un lung şi riguros
proces de antrenament. Erau acceptaţi doar cetăţeni liberi, bărbaţi de origine grecească, femeile
nefiind admise nici ca spectatoare. În preajma începerii jocurilor, concurenţii erau supuşi unor
examene şi teste care le dădeau dreptul de a fi trecuţi pe listele de concurs. Conducerea jocurilor era
încredinţată unor magistraţi învestiţi cu un an înainte, care se bucurau de un mare prestigiu: erau
îmbrăcaţi în purpură şi purtau coroane de lauri. Învingătorul la Olympia însemna obţinerea titlului de
erou naţional, un fel de semizeu. La reîntoarcerea în cetatea de origine, el se bucura de o intrare
triumfală, i se compuneau ode, poeţii îi închinau versuri, sculptorii îi ridicau statui. Era scutit pe viaţă
de impozite, primea pensii şi locuri de onoare la festivităţi, iar din partea cetăţii pe care a reprezentat-
o la întreceri primea sclavi, vase, cupe de aramă, veşminte şi bani.
În secolul I î.Hr. romanii cucereau Grecia. Anii ce au urmat au consemnat declinul Jocurilor
Olimpice antice. Împăratul Nero participa la jocuri mistificând rezultatele. Apar atleţi profesionişti.
Grecii se îndepărtează tot mai mult de gimnaziul şi stadionul olimpic, locul lor fiind ocupat de
concurenţii din Asia Mică, Alexandria şi Roma. După edictul lui Teodosiu al II-lea, invazia
vizigoţilor ce pradă Olympia, cutremurele, adoarme în uitare timp de 1 500 de ani.
Declanşarea primei campanii de explorare a Olympiei a avut loc în 1875, la iniţiativa germanilor
Gustav Hirschfeld şi Adolf Botticher. Au urmat alte cinci campanii de săpături şi studii arheologice,
care au permis scoaterea la lumină a vestigiilor unei lumi apuse. Între anii 1936 şi 1966, acţiunea de
dezgropare a ruinelor de la Olympia se intensifică, stadionul fiind degajat în întregime. În 1961,
Comitetele Naţionale Olimpice ale Greciei şi Germaniei au inaugurat solemn stadionul olimpic din
Olympia.
Paşii decisivi în renaşterea Jocurilor Olimpice aparţin baronului Pierre de Coubertin. El prezintă la
Sorbona, la Paris, la congresul din iunie 1894, propunerea sa cu privire la reluarea J.O. Şi astfel, după
o întrerupere de 15 secole, se hotărăşte înfiinţarea Comitetului Internaţional Olimpic, la 23 iunie
1894, însărcinat cu dezvoltarea Mişcării olimpice. Cea dintâi misiune a fost organizarea primei ediţii
a J.O. moderne, din 1896, de la Atena. Ceea ce a marcat, practic, naşterea Olimpismului modern.
Astăzi, această supremă întrecere transmite, o dată cu flacăra olimpică, nobilul mesaj al păcii şi
armoniei pe tot cuprinsul lumii, armonie pe care o visase, cu milenii în urmă, Platon, vizionarul
Greciei Antice. Din patru în patru ani, în alt oraş de pe harta lumii au loc J.O. Fiecare gazdă preia
steagul olimpic pentru a-l păstra solemn şi mândru în propriul oraş, până la ediţia următoare. În acest
timp, oamenii visează, construiesc, dovedind că civilizaţia continuă, peste care cel mai simplu steag

11
şi dătător de speranţă din lume, steagul alb cu cercurile olimpice, sperăm, se va mai ridica în
veacurile ce vin.

Începând cu anul 776 î.d.Hr., Jocurile Olimpice s-au ţinut în Olympia la fiecare 4 ani vreme de
aproape 12 secole.Probe atletice adiţionale au fost adăugate treptat până când, din sec. 5 d.Hr.
festivalul religios se desfăşura timp de 5 zile. Probele atletice includeau:3 curse de alergare stadion ,
diaulos şi dolichos deasemenea pentatlonul 5 întreceri: aruncarea discului,aruncarea suliţei, săritura
în lungime, luptele şi cursele) pugme (box) pale (lupte) pankration şi hoplitodromos.

Probe suplimentare, ecvestre şi pentru oameni, au fost adăugate de-a lungul istoriei Jocurilor
Olimpice. Probele ecvestre se ţineau pe hipodrom şi erau o importantă parte a Jocurilor Olimpice
antice. Din sec. 5 î.d.Hr. au fost incluse curse cu un cal şi cu 4 cai.

Jocurile Olimpice – de la antic la modern

Deşi jocurile antice s-au desfăşurat la Olympia, în Grecia, din anul 776 î.d.Hr. până în anul 393
d.Hr., a fost nevoie de 1503 ani pentru a fi reluate. Primele Jocuri Olimpice moderne s-au ţinut la
Atena, Grecia, în 1896. Omul responsabil pentru renaşterea lor a fost un francez, baronul Pierre de
Coubertin, care şi-a prezentat ideea în 1894. După părerea sa, trebuia ca jocurile moderne să se reia
iniţial în 1900 în oraşul său natal Paris, dar delegaţii din 34 de ţări unde el şi-a susţinut ideea l-au
convins să organizeze jocurile începând cu anul 1896, iar prima gazdă să fie Atena.

Steagul olimpic modern cu 5 cercuri înlănţuite, fiecare dintr-o culoare primară utilizată în steagurile
ţărilor participante la jocuri, a fost introdus în 1908. Nu există o bază pentru simbolul modern.

Flacăra olimpică. Ideea torţei olimpice şi a flăcării olimpice a fost inaugurată la Jocurile Olimpice
din 1932, de la Los Angeles. Construcţia Colosseumului de la Los Angeles includea o facilitate
pentru o mare flacără. Nu se cunoaşte nici-o relatare despre transmiterea torţei la Jocurile Olimpice
antice. Totuşi, se ştie că se practica transmiterea de torţe la alte festivaluri atletice antice greceşti,
inclusiv la acela ţinut la Atena. Transmiterea torţei la Jocurile Olimpice moderne s-a introdus pentru
prima dată în anul 1936, la Jocurile Olimpice de la Berlin.Jurământul olimpic a fost introdus în
1920.

12
Atleţii antici: Amatori sau Profesionişti?

Una dintre problemele discutate despre Jocurile Olimpice moderne este cea a amatorismului sau
profesionalismului atleţilor. Aceasta nu a fost o preocupare pentru grecii antici până când atleţii au
început să primească în mod regulat premii substanţiale în bani. În realitate, cuvântul athlete în greaca
veche însemna "cineva care concurează pentru un premiu" şi provenea din alte două cuvinte greceşti,
athlos însemnând "întrecere" şi athlon însemnând "premiu".

O primă privire fugară despre organizarea jocurilor atletice la greci ne este dată în cartea a 23-a a Iliadei
Homer, unde Achille organizează jocuri funerare pentru prietenul său Patrokle, care a fost ucis în
războiul troian. La fiecare din cele 8 probe desfăşurate pe câmpia Troiei, au fost oferite premii
materiale fiecăruia dintre competitori, incluzând vase din bronz (tripod), metale preţioase, boi şi
femei.
Bunuri materiale erau date ca premii la cele mai multe dintre festivalurile atletice în toată lumea
greacă. Pe timpul sec. 8 şi 7 î.d.Hr. o mulţime de probe atletice se desfăşurau ca parte a unor festivaluri
religioase în cinstea unor eroi, zei sau chiar bătălii victorioase. Atleţii care câştigau la oricare din
jocurile pan-helenice putea fi siguri de o mare bogăţie atunci când se reîntorceau acasă. Conform
relatărilor unui istoric roman, Plutarh, un învingător la Olimpiadă care era cetăţean al Atenei se putea
aştepta să primeasca în anul 600 d.Hr. un premiu în bani, toţi odată, de 500 drahme, o adevărată comoară.
Un învingător Isthmian putea primi 100 drahme. Dintr-o inscripţie ateniană din sec. al 5-lea d.Hr.,
cunoaştem că un învingător olimpic atenian a primit mâncare gratuită în piaţa oraşului pentru tot restul
vieţii sale, un fel de pensiune zilnică. Mai târziu, în epoca helenistică şi romană, pensiunile atleţilor au
devenit mai formale şi puteau fi cumpărate sau vândute. Aceasta sugerează că atleţii din Grecia antică
nu erau nici amatori, dar nici profesionişti în înţelesul de mai târziu, deci nu se făcea distincţie între
cele două categorii, toţi erau pur şi simplu atleţi. Conceptul de "atlet amator" dezvoltat în sec. al 19-lea
d.Hr. a fost străin grecilor antici până când câştigarea unor premii prestigioase a devenit o determinare în
a deveni atlet.

Premiile atleţilor

 vase de bronz ; scuturi ; mantii de lână ; ulei de măsline

Totodată, la cele mai prestigioase festivaluri atletice (festivaluri pan-helenice), singurele premii date erau

13
crengi cu frunze: de măslin la Olympia, de lauri la Delphi, de pin la Isthmia, şi de pătrunjel la Nemea.
Conform lui Phlegon, un istoric roman din sec. al 2-lea d.Hr., o creangă de măslin a devenit premiu pentru
câştigătorii de la Olympia începând cu anul 752 d.Hr., la sfatul Oracolului din Delphi.

IMPORTANŢA POLITICĂ A JOCURILOR OLIMPICE

Pentru cetăţenii greci risipiţi prin oraşele-state celebrarea Jocurilor Olimpice în antichitate era o
ocazie de a se reuni. La jocuri ei discutau probleme politice importante, celebrau victorii militare
comune şi chiar erau încheiate alianţe politice şi militare. Dar jocurile nu erau numai un prilej de a
discuta evenimentele politice; ele erau, deasemenea, cauza unor conflicte politice.

Controlul asupra Sanctuarului şi a jocurilor aducea prestigiu, avantaje economice şi, cel mai
important, influenţă politică. Mai dinainte de sec. 7 d.Hr. se cunoaşte despre disputa asupra
controlului Sanctuarului lui Zeus din Olympia între oraşul Elis (30 mile la nord) şi micul oraş vecin
Pisa. În anul 665 d.Hr., conform aceluiaş Pausanias, puternicul tiran a lui Argos (numit Pheidon) a
fost angajat de oraşul Pisa să captureze Sanctuarul lui Zeus de la oraşul-stat Elis. Pheidon, cu armata
sa bine antrenată de hopliţi (soldaţi cu armură), a mărşăluit de-a latul Peloponezului, a capturat
Sanctuarul pentru oraşul Pisa, şi personal a prezidat peste conducerea jocurilor. Dar controlul
oraşului Pisa asupra Sanctuarului a fost scurt: anul următor Elis a recâştigat controlul.

Armistiţiul olimpic a fost instituit de oraşul-stat Elis pentru a se proteja împotriva incursiuinilor
militare care puteau întrerupe jocurile. La fiecare 4 ani , soli speciali din Elis erau trimişi în toate
colţurile lumii greceşti pentru a anunţa apropierea festivalului de la Olympia şi a jocurilor. Împreună
cu aceste ştiri, ei anunţau şi armistiţiul olimpic, care proteja atleţii, vizitatorii, spectatorii şi trimişii
oficiali care veneau la festival şi erau implicaţi în conflicte locale.

Probabil că cel mai notabil incident militar petrecut pe timpul Jocurilor Olimpice antice a fost
cel din anul 364 d.Hr. În acel an, Elis avea pierdut controlul asupra Sanctuarului lui Zeus în
favoarea oraşului vecin, Pisa, care a organizat el festivalul şi Jocurile Olimpice. Elis a ales exact

14
acea perioada pentru a ataca Sanctuarul lui Zeus. Xenofon, un istoric contemporan din sec. al 4-lea
d.Hr., ne relatează primele impresii despre situaţie:

Cursa de cai era terminată, ca şi probele de la pentatlon care se ţineau în dromos. Finaliştii de la
pentatlon calificaţi pentru lupte concurau în spaţiul dintre dromos şi altar ... Atacatorii eleani
urmăreau aliaţii inamici ... Forţele aliate s-au luptat sub bolţile porticos-ului ... până când eleanii au
fost împinşi pe teren plat. --Hellenica A urmat o lungă zi de luptă în care au fost implicaţi mii de
soldaţi. Deşi Elis ar fi putut eventual recâştiga controlul asupra Sancturarului, Jocurile Olimpice din
anul 364 î.d.Hr. şi-au pierdut legitimitatea până când eleanii au părăsit Sanctuarul şi l-au predat în
mâinile pisanilor pe timpul festivalului.

Mai târziu, tiranii politici ai sec. 7 şi 6 d.Hr. au încercat să capete influenţă prin metode mai
pacifiste. Ei participau la întrecerile atletice şi ecvestre de la Jocurile Olimpice dedicate lui Zeus
aducându-i ofrande excesive în zilele cu jocuri.

Orice violare a armistiţiului Olimpic era pedepsibilă cu o amendă substanţială în numele zeului
olimpian Zeus. În sec. 5 istoricul Tucidide ne dă detalii despre o astfel de circumstanţă:

În 420 d.Hr. spartanii au început manevre militare pe teritoriul oraşului Elis pe timpul armistiţiului,
folosind 1.000 hopliţi. Ca rezultat şi conform legii, spartanii au fost amendaţi cu 200 drahme pentru
fiecare hoplit, un total de 200.000 drahme. Spartanii au refuzat să plătească amenda, invocând că
manevrele lor au fost pregătite şi începute înainte ca armistiţiul olimpic să fie anunţat oficial. Ca
rezultat, participanţii din Sparta nu au fost primiţi la Jocurile Olimpice din acel an. Mai înainte de
sec. al 5-lea şi al 4-lea î.d.Hr. victoriile cucerite de atleţi erau puternic sărbătorite. Poeţii erau deseori
puşi să celebreze aceste victorii în ode, iar sculptorii erau angajaţi să redea înfăţişarea atletului
victorios. În plus, se emiteau monede prin care se comemorau victorii ecvestre.

15
DESFĂŞURAREA JOCURILOR OLIMPICE MODERNE

În 1911 s-a aprobat pentru prima dată să se desfăşoare Jocuri Olimpice de iarnă separate, începând
cu anul 1916, dar, din cauza primului război mondial, aceasta nu s-a putut face până în anul 1924,
când ele s-au desfăşurat la Chamonix. Începând cu Lillehammer, din 1994, s-a decis ca fiecare an
par să fie olimpic (cu Jocuri Olimpice de vară şi de iarnă alternativ), ele desfăşurându-se la fiecare 4
ani. Toate acestea din cauza programului reţelelor TV şi a audienţei

Atena 1896 - Jocurilor Olimpice moderne se reiau, dupa ce imparatul roman Teodosiu I le-a
interzis in anul 393
Oras gazda: Atena (Grecia) ;Tari participante: 14 ;Sportivi participanti: 241 ;Probe: 43 din 9 sporturi
Festivitatea de deschidere: 6 aprilie / Festivitatea de inchidere:15 aprilie
Jocurile au fost deschise oficial de George I al Greciei
Stadion: PanathinaikosNumarul de spectatori la ceremonia de deschidere a fost de aproximativ
80.000.Mai mult de jumatate din totalul sportivilor inscrisi in concurs au apartinut Greciei.Pierre de
Coubertin a fost initiatorul modern al Jocurilor Olimpice. Pe 23 iunie 1884, el a organizat un congres
international la Sorbona in care a propus reluarea vechilor Jocuri Olimpice din Grecia. Dupa acest
congres a fost creat si Comitetul International Olimpic al carui secretar general va deveni chiar
Coubertin.Disciplinele olimpice din 1896 au fost atletism, ciclism, scrima, gimnastica, tir, natatie,
tenis, haltere, lupte. Conform Comitetului International Olimpic, la aceasta editie au participat 14
tari: Australia, Austria, Marea Britanie, Bulgaria, Chile, Danemarca, Elvetia, Franta, Germania,
Grecia, Italia, SUA, Suedia si Ungaria.
Podiumul pe medalii:
1. Statele Unite 11 aur, 7 argint, 2 bronz, total 20
2. Grecia 10 aur, 17 argint, 19 bronz, total 46

16
3. Germania 6 aur, 5 argint, 2 bronz, total 13

Paris 1900 - Prima editie la care a participat un sportiv roman


Oras gazda: Paris (Franta)
Tari participante: 24
Sportivi participanti: 997 (22 femei, 975 barbati)
Probe: 95 din 19 sporturi
Festivitatea de deschidere: 14 mai
Festivitatea de inchidere: 28 octombrie
Stadion: Velodrome de Vincennes
A fost prima editie in care au concurat si femeile si, totodata, una dintre cele mai lungi Olimpiade
din istorie.
Scrima s-a desfasurat la Tuilleries, gimnastica la Vincennes, ciclismul in Parc des Princes, iar
atletismul in Bois de Boulogne. Invingatorii nu au primit medalii pentru performantele lor, ci
obiecte.La aceasta editie, Charlotte Cooper a cucerit primul titlu olimpic feminin, la tenis.
Americanul Alvin Kraenzlein a castigat patru medalii olimpice de aur in probele individuale.
Podiumul medaliilor:
1. Franta 26 aur, 41 argint, 34 bronz, total 92
2. Statele Unite 19 aur, 14 argint, 14 bronz, total 47
3. Marea Britanie 15 aur, 6 argint, 9 bronz, total 30
La Paris este consemnata si prima participare romaneasca la Jocurile Olimpice. George A. Plagino,
viitorul membru al CIO pentru Romania, a participat la tir, proba de talere. Din cei 51 de concurenti,
el a ocupat locul 13, cu 11 talere lovite din 20 posibile.

Saint Louis 1904 - Un oras prea indepartat pentru natiunile din Europa, care a oferit americanilor
sansa de a domina competitia
Oras gazda: St. Louis (Statele Unite)
Tari participante: 12
Sportivi participanti: 651

17
Probe: 91 din 17 sporturi
Festivitatea de deschidere: 1 iulie
Festivitatea de inchidere: 23 noiembrie
Jocurile au fost deschise oficial de David Francis
Stadion: Francis Field
Odata cu Olimpiada de la St. Louis au aparut si doua sporturi olimpice noi: baschetul si boxul.
Gimnastul american George Eyser a castigat sase medalii desi piciorul stang era din lemn.
Podiumul medaliilor:
1. Statele Unite 80 aur, 85 argint, 81 bronz, total 246
2. Germania 4 aur, 4 argint, 5 bronz, total 13
3. Cuba 4 aur, 2 argint, 3 bronz, total 9

Londra 1908 - Romania nu a participat oficial, dar romanul Stefan Somodi a obtinut medalia de
argint la saritura in inaltime, concurand sub drapelul Ungariei, deoarece Transilvania era in acel
moment parte a Imperiului Austro-Ungar
Oras gazda: Londra (Marea Britanie)
Tari participante: 22
Sportivi participanti: 2.008 (37 femei, 1.971 barbati)
Probe: 110 din 22 sporturi
Festivitatea de deschidere: 27 aprilie
Festivitatea de inchidere: 21 octombrie
Jocurile au fost deschise oficial de Regele Edward al VII-lea
Stadion: White City
Pentru prima data s-a folosit prajina de bambus.La aceasta editie au aparut si sporturi noi: barci
cu motor, polo calare, rackets, tenis in sala, jeu de paume, patinaj artistic.
Podiumul medaliilor:
1. Marea Britanie 56 aur, 51 argint, 39 bronz, total 146
2. Statele Unite 23 aur, 12 argint, 12 bronz, total 47
3. Suedia 8 aur, 6 argint, 11 bronz, total 25

18
Stockholm 1912 - Ultima editie la care au fost oferite medalii din aur masiv
Oras gazda: Stockholm (Suedia)
Tari participante: 28
Sportivi participanti: 2.407 (48 femei, 2.359 barbati)
Probe: 102 din 14 sporturi
Festivitatea de deschidere: 5 mai
Festivitatea de inchidere: 22 iulie
Jocurile au fost deschise oficial de Regele Gustav al 5-lea al Suediei
Stadion: Olimpic
Podiumul medaliilor:
1. Statele Unite 24 aur, 24 argint, 17 bronz, total 65
2. Suedia 23 aur, 12 argint, 12 bronz, total 47
3. Marea Britanie 10 aur, 15 argint, 16 bronz, total 41

Anvers 1920 - Suedezul Oscar Swahn (72 de ani) castiga medalia de argint la tir
Oras gazda: Anvers (Belgia)
Tari participante: 29
Sportivi participanti: 2.626 (65 femei, 2.561 barbati)
Probe: 154 din 22 sporturi
Festivitatea de deschidere: 20 aprilie
Festivitatea de inchidere: 12 septembrie
Jocurile au fost deschise oficial de Regele Albert I al Suediei
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor a fost depus de Victor Boin.
A VI-a editie a Jocurilor Olimpice s-a desfasurat la Anvers. Ca pedeapsa secundara, Germania,
Austria, Ungaria, Bulgaria si Turcia nu au fost invitate sa participe.
Aceasta a fost prima editie la care a fluturat steagul olimpic, proiectat in 1913 de Pierre de
Coubertin, si a fost rostit juramantul olimpic.
Podiumul medaliilor:
1. Statele Unite 41 aur, 27 argint, 27 bronz, total 95
2. Suedia 19 aur, 20 argint, 25 bronz, total 64

19
3. Marea Britanie 15 aur, 15 argint, 13 bronz, total 43

Paris 1924 - Ultima editie a Jocurilor Olimpice organizata sub presedintia CIO a lui Pierre de
Coubertin
Oras gazda: Paris (Franta)
Tari participante: 44
Sportivi participanti: 3.089 (135 femei, 2.954 barbati)
Probe: 126 din 17 sporturi
Festivitatea de deschidere: 4 mai
Festivitatea de inchidere: 27 iulie
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Gaston Doumergue
Stadion: Olimpic Yves-du-Manoi
Juramantul atletilor a fost depus de Georges Andre.Pentru aceasta editie au candidat Amsterdam,
Berlin, Los Angeles, Rio de Janeiro si Roma.
A fost introdusa deviza olimpica "Citius, Altius, Fortius" (Mai repede, mai sus, mai puternic).
Pentru prima data, sportivii au fost reuniti in Satul Olimpic. Pentru ceremonia de inchidere a
fost introdus ritualul ridicarii drapelelor CIO, ale tarii gazda si ale tarii ce urmeaza sa
organizeze editia viitoare.
Ca si la Olimpiada de la Anvers, tarile invinse in primul razboi mondial, Germania, Austria,
Ungaria, Bulgaria si Turcia, n-au fost invitate.
Podiumul medaliilor:
1. Statele Unite 45 aur, 27 argint, 27 bronz, total 99
2. Finlanda 14 aur, 13 argint, 10 bronz, total 37
3. Franta 13 aur, 15 argint, 10 bronz, total 38

Amsterdam 1928 - Ceremonialul aprinderii flacarii olimpice are loc pentru prima oara
Oras gazda: Amsterdam (Olanda)
Tari participante: 46
Sportivi participanti: 2.883 (277 femei, 2.606 barbati)
Probe: 109 din 15 sporturi
Festivitatea de deschidere: 28 iulie

20
Festivitatea de inchidere: 12 august
Jocurile au fost deschise oficial de Printul Hendrik
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Harry Denis
Podiumul medaliilor:
1. Statele Unite 22 aur, 18 argint, 16 bronz, total 56
2. Germania 10 aur, 7 argint, 14 bronz, total 31
3. Finlanda 8 aur, 8 argint, 9 bronz, total 25
Romania a fost reprezentata numai de atleti si scrimeri, din cauza faptului ca rugbiul, tenisul si tirul
nu au mai figurat in programul acestor Jocuri Olimpice. Dintre scrimerii romani s-a remarcat Mihai
Savu, care a ajuns pana in semifinale. Atletii au fost eliminati in serii si calificari

Los Angeles 1932 - Cele mai scurte Jocuri Olimpice


Oras gazda: Los Angeles (Statele Unite)
Tari participante: 37
Sportivi participanti: 1.332 (126 femei,1.206 barbati)
Probe: 116 din 14 sporturi
Festivitatea de deschidere: 30 iulie
Festivitatea de inchidere: 14 august
Jocurile au fost deschise oficial de Charles Curtis
Stadion: Coloseumul din Los Angeles
Juramantul atletilor: George Calnan
Apare cronometrul la 1/100 secunde si este utilizata fotografia de sosire in mod frecvent.
Ceremonia de decernare a premilor este fixata: podium, ridicarea drapelelor, imnul national. Aceasta
ceremonie are loc dupa desfasurarea probei sportive, si nu la ceremonia de inchidere. Podiumul pe
medalii:
1. Statele Unite 41 aur, 32 argint, 30 bronz, total 103
2. Italia 12 aur, 12 argint, 12 bronz, total 36
3. Franta 10 aur, 5 argint, 4 bronz, total 19

21
Berlin 1936 - Prima Olimpiada care a provocat proteste politice
Oras gazda: Berlin (Germania)
Tari participante: 49
Sportivi participanti: 3.963 (331 femei, 3.632 barbati)
Probe: 129 din 19 sporturi
Festivitatea de deschidere: 1 august
Festivitatea de inchidere: 16 august
Jocurile au fost deschise oficial de Adolf Hitler
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Rudolf Ismayr
Flacara olimpica a fost aprinsa de Fritz Schilgen
Proba de maraton a beneficiat de repere kilometrice, care permiteau permanent concurentilor
sa-si dozeze efortul.
Podiumul pe medalii:
1. Germania 33 aur, 26 argint, 30 bronz, total 89
2. Statele Unite 24 aur, 20 argint, 12 bronz, total 56
3. Ungaria 10 aur, 1 argint, 5 bronz, total 16
Romanul Henri Rang (calarie, dresaj individual) a obtinut medalia de argint, dupa ce a fost nevoie de
o intrecere de baraj pentru desemnarea campionului.

Londra 1948 - Jocurile Olimpice sunt organizate din nou, dupa o pauza de 12 ani cauzata de cel de-
al doilea Razboi Mondial
Oras gazda: Londra (Marea Britanie)
Tari participante: 59
Sportivi participanti: 4.104 (309 femei, 3.714 barbati)
Probe: 136 din 17 sporturi
Festivitatea de deschidere: 29 iulie
Festivitatea de inchidere: 14 august
Jocurile au fost deschise oficial de Regele George VI
Stadion: Wembley
Juramantul atletilor: Donald Finlay

22
Flacara olimpica a fost aprinsa de John Mark
Germaniei si Japoniei li s-a interzis sa participe, fiind considerate raspunzatoare pentru declansarea
celui de-al doilea razboi mondial. Romania s-a aflat si ea printre tarile care n-au fost prezente,
motivul invocat de autoritati fiind starea dezastruoasa a economiei nationale, secatuita de razboi.
SUA au avut cea mai numeroasa delegatie (415 sportivi), fiind urmata de Marea Britanie (348). De
altfel, americanii au dominat aceasta editie a JO, mai ales la atletism si natatie.
Pentru prima data in istoria JO, tara gazda nu s-a clasat in top 10.
Podiumul pe medalii:
1. Statele Unite 38 aur, 27 argint, 19 bronz, total 84
2. Suedia 16 aur, 11 argint, 17 bronz, total 44
3. Franta 10 aur, 6 argint, 13 bronz, total 29

Helsinki 1952 - Romania a obtinut prima medalie olimpica de aur prin Iosif Sarbu la tir
Oras gazda: Helsinki (Finlanda)
Tari participante: 69
Sportivi participanti: 4.955 (519 femei, 4.436 barbati)
Probe: 149 din 17 sporturi
Festivitatea de deschidere: 19 iulie
Festivitatea de inchidere: 3 august
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Finlandei, Juho Kusti Paasikivi
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Heikki Savolainen
Flacara olimpica a fost aprinsa de Paavo Nurmi si Hannes Kolehmainen
Podiumul medaliilor:
1. Statele Unite 40 aur, 19 argint, 17 bronz, total 76
2. URSS 22 aur, 30 argint, 19 bronz, total 71
3. Ungaria 16 aur, 10 argint, 16 bronz, total 42
Romania a ocupat pozitia a 23-a in clasament, cu 4 pe medalii (1 aur, 1 argint, 2 bronz):

Melbourne 1956 - Nicolae Linca a castigat primul titlu olimpic la box, performanta ce nu a mai
fost egalata de nici un roman

23
Oras gazda: Melbourne (Australia)
Tari participante: 72
Sportivi participanti: 3.314 (376 femei, 2.938 barbati)
Probe: 145 din 17 sporturi
Festivitatea de deschidere: 22 noiembrie
Festivitatea de inchidere: 8 decembrie
Jocurile au fost deschise oficial de Ducele Philip de Edinburgh si Regele Gustav VI Adolf al Suediei
Stadionul: Melbourne Cricket Ground
Juramantul atletilor: Heikki Savolainen
Flacara olimpica a fost aprinsa de Hans Wikne si Ron Clarke
Podiumul pe medalii:
1. URSS 37 aur, 29 argint, 32 bronz, total 98
2. Statele Unite 32 aur, 25 argint, 17 bronz, total 74
3. Australia 13 aur, 8 argint, 14 bronz, total 35
Romania s-a clasat pe pozitia a 9-a, obtinand 13 medalii (5 aur, 3 argint, 5 bronz).

Roma 1960 - Iolanda Balas a devenit prima campioana olimpica a atletismului romanesc
Oras gazda: Roma (Italia)
Tari participante: 83
Sportivi participanti: 5.558 (611 femei, 4.727 barbati)
Probe: 150 din 17 sporturi
Festivitatea de deschidere: 25 august
Festivitatea de inchidere: 11 septembrie
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Italiei, Giovanni Gronchi
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Adolfo Consolini
Flacara olimpica a fost aprinsa de Giancarlo Peris.
Podiumul pe medalii:
1. URSS 43 aur, 29 argint, 31 bronz, total 103
2. Statele Unite 34 aur, 21 argint, 16 bronz, total 71
3. Italia 13 aur, 10 argint, 13 bronz, total 36

24
Iolanda Balas, supranumita "La grande bionda", a sarit pe rand 1,77, 1,81 si 1,85 metri la
inaltime din a treia incercare, devenind prima campioana olimpica a atletismului romanesc.
Romania a obtinut locul 11 in clasament, cu 10 medalii (3 aur, 1 argint, 6 bronz)

Tokyo 1964 - Asia intra pe harta Jocurilor Olimpice


Oras gazda: Tokyo (Japonia)
Tari participante: 95
Sportivi participanti: 5.151 (678 femei, 4.473 barbati)
Probe: 163 din 19 sporturi
Festivitatea de deschidere: 10 octombrie
Festivitatea de inchidere: 24 septembrie
Jocurile au fost deschise oficial de Imparatul Hirohito
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Takashi Ono
Flacara olimpica a fost aprinsa de Yoshinori Sakai
Editia din 1964 a consemnat mai multe recorduri: de participare - 95 de tari, dintre care 12 si-au
facut debutul olimpic la Tokyo; pe plan valoric - numeroase performante deosebite: 45 de recorduri
mondiale, 76 olimpice si nenumarate nationale, ceea ce a sugerat denumirea :"Tokyo- Olimpiada
recordurilor".Podiumul pe medalii:
1. Statele Unite 36 aur, 26 argint, 28 bronz, total 90
2. URSS 30 aur, 31 argint, 35 bronz, total 96
3. Japonia 16 aur, 5 argint, 8 bronz, total 29
Atletismul a fost singurul sport in care romanii au cucerit medalii de aur, prin Iolanda Balas (saritura
in inaltime) si Mihaela Penes (aruncarea sulitiei). Penes, inca o necunoscuta pe plan international (la
numai 17 ani), a furnizat poate cea mai mare surpriza a Jocurilor, devenind campioana olimpica, cu
o performanta de 60,54 metri, care a intrecut cu aproape un metru si recordul mondial.Printre
protagoniste s-a aflat, de asemenea, Lia Manoliu, care a cucerit medalia de bronz la aruncarea
discului, dar a intrecut doua foste campioane olimpice, Olga Fikotova si Nina Ponomareva. Tot la
atletism, Viorica Viscopoleanu a obtinut un onorant loc 5 la saritura in lungime.
Romania s-a clasat pe locul 14, cu 12 medalii (2 aur, 4 argint, 6 bronz)

25
Mexico City 1968 - O femeie a aprins flacara olimpica pentru prima data in istorie
Oras gazda: Mexico City (Mexic)
Tari participante: 112
Sportivi participanti: 5.530 (780 femei, 4.750 barbati)
Probe: 172 din 20 sporturi
Festivitatea de deschidere: 12 octombrie
Festivitatea de inchidere: 27 octombrie
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Mexicului, Gustavo Diaz Ordaz
Stadion: Olimpic Universitar
Juramantul atletilor: Pablo Garrido
Flacara olimpica a fost aprinsa de Norma Enriqueta Basilio de Sotelo
Podiumul pe medalii:
1. Statele Unite 45 aur, 28 argint, 34 bronz, total 107
2. URSS 29 aur, 32 argint, 30 bronz, total 91
3. Japonia 11 aur, 7 argint, 7 bronz, total 25
Romania a ocupat locul 10 in clasamentul general, cu 15 medalii (4 aur, 6 argint, 5 bronz):

Munchen 1972 - 11 atleti israelieni au fost rapiti si ucisi de organizatia terorista "Black September"
Oras gazda: Munchen (Germania)
Tari participante: 121
Sportivi participanti: 7.170 (1.095 femei, 6.075 barbati)
Probe: 195 din 23 sporturi
Festivitatea de deschidere: 26 august
Festivitatea de inchidere: 10 septembrie
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele RFG, Gustav Heinemann
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Heidi Schuller
Flacara olimpica a fost aprinsa de Gunther Zahn
Podiumul pe medalii:
1. URSS 50 aur, 27 argint, 22 bronz, total 99
2. SUA 33 aur, 31 argint, 30 bronz, total 94

26
3. Germania de Est 20 aur, 23 argint, 23 bronz, total 66
Romania a ocupat pozitia a 13-a, cu 16 medalii (3 aur, 6 argint, 7 bronz):

Montreal 1976 - Gimnasta Nadia Comaneci a obtinut sapte note de 10 si 3 medalii de aur la
doar 14 ani
Oras gazda: Montreal (Canada)
Tari participante: 92
Sportivi participanti: 6.028 (1.247 femei, 4.781 barbati)
Probe: 198 din 21 sporturi
Festivitatea de deschidere: 17 iulie
Festivitatea de inchidere: 1 august
Jocurile au fost deschise oficial de Regina Elizabeta a II-a a Marii Britanii
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Pierre St.-Jean
Flacara olimpica a fost aprinsa de Stephane Prefontaine si Sandra Henderson
Aprinderea flacarii olimpice la aceasta editie constituie un fapt inedit. Purtata de tineri sportivi
greci, flacara a ajuns la Atena, pe stadionul unde s-au desfasurat intrecerile primei editii a JO
moderne din anul l896. De aici, printr-un sistem special de raze laser, a fost transmisa, via satelit,
direct in Canada, aprinzandu-se intr-un creuzet construit anume pentru aceasta ceremonie. Dupa
deschiderea Jocurilor Olimpice, in urma unei furtuni, flacara s-a stins, iar un mebru al staff-ului a
aprins-o cu o bricheta. Organizatorii au stins din nou torta si au aprins-o cu ajutorul unei flacari de
rezerva.
1. URSS 49 aur, 41 argint, 35 bronz, total 125
2. RDG 40 aur, 25 argint, 25 bronz, total 90
3. SUA 34 aur, 35 argint, 25 bronz, total 94
Nadia Comaneci, gimnasta de 14 ani, a obtinut sapte note de 10, fiind pentru prima data in
istoria gimnasticii mondiale cand nota 10 a fost acordata. Din cele 4 medalii de aur ale
Romaniei, 3 au fost obtinute de Nadia Comaneci. De altfel, presa internationala a denumit
intrecerile de la Montreal "OLIMPIADA Nadia Comaneci".
Este cea mai buna evolutie din istoria participarii sportivilor romani la intrecerile olimpice. Delegatia
Romaniei a cuprins 166 de sportivi (107 barbati si 59 femei), participand la 11 sporturi: atletism,

27
box, kaiac-canoe, canotaj, gimnastica, haltere, handbal, lupte, natatie, scrima si tir. Gimnastica se
situeaza pe primul loc, cucerind aproape 30% din numarul de puncte si de medalii obtinute de
intreaga delegatie.
Romania a ocupat locul 9 in clasament, dupa ce a obtinut 27 de medalii (4 aur, 9 argint, 14 bronz).
Aur - Nadia Comaneci (gimnastica, paralele inegale, barna, individual compus), Vasile Diba (kaiac
canoe, 500 m)

Moscova 1980 - Cea mai numeroasa delegatie a Romaniei din istorie, 239 de sportivi
Oras gazda: Moscova (URSS)
Tari participante: 80
Sportivi participanti: 5.179 (1.115 femei, 4.064 barbati)
Probe: 203 din 21 sporturi
Festivitatea de deschidere: 19 iulie
Festivitatea de inchidere: 3 august
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele URSS, Leonid Brejnev
Stadion: Central Lenin
Juramantul atletilor: Nikolay Andrianov
Flacara olimpica a fost aprinsa de Sergei Belov
Podiumul pe medalii:
1. URSS 80 aur, 69 argint, 46 bronz, total 195
2. Germania de Est 47 aur, 37 argint, 42 bronz, total 126
3. Bulgaria 8 aur, 16 argint, 17 bronz, total 41
Delegatia Romaniei a fost cea mai numeroasa din istoria olimpismului romanesc, avand 239 de
sportivi.
Romania a obtinut locul 7 in clasament, cu 25 de medalii (6 aur, 6 argint, 13 bronz):

Los Angeles 1984 - Romania a ocupat locul 2 cu 20 de medalii de aur


Oras gazda: Los Angeles (Statele Unite)
Tari participante: 140
Sportivi participanti: 6.797 (1.567 femei, 5.230 barbati)
Probe: 221 din 23 sporturi

28
Festivitatea de deschidere: 28 iulie
Festivitatea de inchidere: 12 august
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Statelor Unite, Ronald Reagan
Stadion: Los Angeles Memorial Coliseum
Juramantul atletilor: Edwin Moses
Flacara olimpica a fost aprinsa de Rafer Johnson
Podiumul pe medalii:
1. SUA 83 aur 61, argint, 30 bronz, total 174
2. ROMANIA 20 aur, 16 argint, 17 bronz, total 53
3. RFG 17 aur, 19 argint, 23 bronz, total 59
Romania a fost reprezentata de 127 de sportivi si a obtinut un record de medalii 53 (20 aur, 16
argint, 17 bronz):

Seul 1988 - Atletul canadian Ben Johnson a fost depistat pozitiv de trei ori
Oras gazda: Seul (Coreea de Sud)
Tari participante: 160
Sportivi participanti: 8.391 (2.194 femei, 6.197 barbati)
Probe: 263 din 27 sporturi
Festivitatea de deschidere: 17 septembrie
Festivitatea de inchidere: 2 octombrie
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Coreei de Sud, Roh Tae-woo
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Hur Jae and Shon Mi-Na
Podiumul pe medalii:
1. URSS 55 aur, 31 argint, 46 bronz, total 132
2. Germania de Est 37 aur, 35 argint, 30 bronz, total 102
3. SUA 36 aur, 31 argint, 27 bronz, total 94
Romania s-a clasat pe locul 8, cu 24 de medalii (7 aur, 11 argint, 6 bronz):

Barcelona 1992 - Africa de Sud revine la Olimpiada dupa 28 de ani


Oras gazda: Barcelona (Spania)

29
Tari participante: 169
Sportivi participanti: 9.356 (2.704 femei, 6.652 barbati)
Probe: 286 din 32 sporturi
Festivitatea de deschidere: 25 iulie
Festivitatea de inchidere: 9 august
Jocurile au fost deschise oficial de Regele Juan Carlos I al Spaniei
Stadion: Olimpic Lluis Companys
Juramantul atletilor: Luis Doreste Blanco
Flacara olimpica a fost aprinsa de Antonio Rebollo..
Podiumul pe medalii:
1. Ex-URSS 45 aur, 38 argint, 29 bronz, total 112
2. SUA 37 aur, 34 argint, 37 bronz, total 108
3. Germania 33 aur, 21 argint, 28 bronz, total 82
Romania s-a clasat pe locul 14, cu 18 medalii (4 aur, 6 argint, 8 bronz):

Atlanta 1996 - Olimpiada de exceptie umbrita de un atac terorist


Oras gazda: Atlanta (Statele Unite)
Tari participante: 197
Sportivi participanti: 10.320 (3.523 femei, 6.797 barbati)
Probe: 271 din 26 sporturi
Festivitatea de deschidere: 19 iulie
Festivitatea de inchidere: 9 august
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele SUA, Bill Clinton
Stadion: Olimpic Centennial
Juramantul atletilor: Teresa Edwards
Flacara olimpica a fost aprinsa de Muhammad Ali. Pe 27 iulie, la Stadionul Olimpic Centennial a
avut loc un atac cu bomba in urma caruia a murit un spectator, Alice Hawthorne, si au fost raniti alti
111. Podiumul pe medalii:
1. Statele Unite 44 aur, 32 argint, 25 bronz, total 101
2. Rusia 26 aur, 21 argint, 16 bronz, total 63
3. Germania 20 aur, 18 argint, 27 bronz, total 65

30
Romania s-a situat pe pozitia a 14-a, cu 20 de medalii (4 aur, 7 argint, 9 bronz):

Sydney 2000 - Romania a fost implicata in cel mai controversat caz de dopaj, cel al gimnastei
Andreea Raducan
Oras gazda: Sydney (Australia)
Tari participante: 199
Sportivi participanti: 10.651 (4.069 femei, 6.582 barbati)
Probe: 300 din 28 sporturi
Festivitatea de deschidere: 15 septembrie
Festivitatea de inchidere: 1 octombrie
Jocurile au fost deschise oficial de Guvernatorul general al Australiei, Sir William Deane
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Rechelle Hawkes
Flacara olimpica a fost aprinsa de Cathy Freeman
Podiumul pe medalii:
1. SUA 39 aur, 25 argint, 33 bronz, total 97
2. Rusia 32 aur, 28 argint, 28 bronz, total 88
3. China 28 aur, 16 argint, 15 bronz, total 59
La aceasta editie, delegatia Romaniei a fost implicata in cel mai mare scandal de dopaj din istoria sa.
Comitetul International Olimpic a decis sa retraga medalia de aur la individual compus gimnastei
Andreei Raducan, dupa ce a fost depistata pozitiv la testul antidoping. Raducan fusese tratata
impotriva racelii de medicul echipei cu un medicament ce continea pseudo-efedrina.
Atleta Mihaela Melinte a fost exclusa de la Olimpiada deoarece a folosit nandrolon, o substanta
interzisa de Comitetul International Olimpic. Melinte era campioana mondiala in proba de aruncarea
ciocanului si detinea recordul mondial.
Federatia Romana de Haltere a fost aproape de a fi exclusa din competitie dupa ce doi componenti ai
lotului, Traian Ciharean si Adrian Mateas, au fost depistati pozitiv cu nandrolon. S-a platit o amenda
de 50.000 de dolari pentru ca ceilalti halterofili sa poata concura.
Romania a ocupat locul 11, cu 26 de medalii (11 aur, 6 argint, 9 bronz):

31
Atena 2004 - Jocurile se intorc acasa dupa 108 ani
Oras gazda: Atena (Grecia)
Tari participante: 201
Sportivi participanti: 10.625 (4.329 femei, 6.296 barbati)
Probe: 301 din 28 sporturi
Festivitatea de deschidere: 13 august
Festivitatea de inchidere: 29 august
Jocurile au fost deschise oficial de presedintele Greciei, Costis Stephanopoulos
Stadion: Olimpic
Juramantul atletilor: Zoi Dimoschaki
Flacara olimpica a fost aprinsa de Nikolaos Kaklamanakis
Atena a gazduit din nou Olimpiada de vara, dupa 108 ani de la primele jocuri olimpice moderne.
Podiumul pe medalii:
1. SUA 35 aur, 39 argint, 29 bronz, total 103
2. China 32 aur, 17 argint, 14 bronz, total 63
3. Rusia 27 aur, 27 argint, 38 bronz, total 92
Romania s-a clasat pe locul 14, cu 19 medalii (8 aur, 5 argint, 6 bronz)

BIBLIOGRAFIE

32