Jocurile Olimpice Moderne

Jocurile Olimpice au fost reluate in 1896, la Atena, dupa aproape 1500 de ani de la
primele intreceri olimpice. Editia din capitala elena a fost considerata cea dintai editie a Jocurilor
Olimpice moderne.Baronul francez Pierre de Coubertain a fost cel care a revitalizat Jocurile
Olimpice. Jocurile Olimpice se compun din jocurile olimpiadei si jocurile de iarna. Ambele au
loc la fiecare patru ani.

Cele cinci inele inlantuite simbolizeaza unitatea celor cinci continente (cele doua Americi
sunt considerate un singur continent).Culorile celor cinci inlele sunt roșu, albastru, verde, galben
si negru, pe fondul alb al steagului olimpic si au fost alese astfel incat fiecare natiune sa aiba cel
putin una pe drapelul national.

Drapelul olimpic a fost adoptat in 1914 si a fost arborat in premiera la JO de la Antwerp,

din 1920.

Deviza olimpica oficiala este "Citius, Altius, Fortius" (Mai repede, mai sus, mai puternic).

Flacara olimpica se aprinde de fiecare data in localitatea Olympia, in Grecia, si este purtata
cu o Torta olimpica pana in orasul gazda al Jocurilor Olimpice. Aici Flacara olimpica se aprinde
in cadrul ceremoniei de deschidere JO si arde pe tot parcursul intrecerilor olimpice. Torta
olimpica a fost introdusa la Olimpiada din 1936 de la Berlin.

Mascota olimpica reprezinta simbolul cultural al tarii gazda si a fost introdusa la JO din
1968, din Mexico. A devenit extrem de populara dupa JO din 1980 de la Moscova, unde
ursuletul Misha a fost vedeta.

Primul câștigător olimpic modern poate fi considerat americanul James Brendan Connolly,
care a câştigat proba de triplu salt, din cadrul întrecerilor atletice.El a terminat pe locul doi şi în
proba de săritura în înălțime și pe locul trei la cea în lungime. Pentru a ajunge la Atena, James
Connolly plecase de la Universitatea Harvard, călătorind cu vaporul și cu trenul.

Primul câştigător al probei de marathon de la JO este Spiridon Louis, din Arcadia, ''un
cioban în fustanelă populară, departe de practicile antrenamentului științific'', după cum l-a
descris Coubertin în memoriile sale.

Charlotte Cooper (Anglia) a devenit prima femeie campioană olimpică (la tenis), la ediţia
a II-a, din 1900, prima la care au participat şi femei.

Gheorghe A. Plagino a fost primul sportiv care a reprezentat România la Jocurile

Olimpice, tot în 1900, la Olimpiada de la Paris. Plagino s-a înscris în concursurile de tir, cu titlu
individual, clasându-se pe locul al 13-lea din cei 51 de concurenți la proba de tir, cu 11 talere
lovite din 20 posibile.
 La ediţia a III-a, desfăşurată în 1904, a fost stabilit un record olimpic ce avea să
dăinuiască 28 de ani, în proba de atletism la 200 m, de către americanul Archie Hahn.

Len Tau și Jan Mashiani, din tribul Tswana, au fost primii africani prezenţi la Olimpiadă,
ei participând la maraton.

Arcașii William și Charlotte Dod au fost primii frate și soră medaliați la Jocurile
Olimpice, în 1908, la Londra.

Americanul Ray Ewry este singura persoană din istoria Olimpiadei care a câștigat opt
medalii de aur la întreceri individuale, după ce a câștigat săritura în înălțime și cea în lungime
pentru a treia oară, la JO-1908.

La Olimpiada din 1912 s-a înregistrat primul deces al unui participant. Este vorba despre
portughezul Francisco Lazaro, care a murit în timpul probei de maraton, din cauza căldurii.

Cel mai vârstnic medaliat olimpic din istorie este tiristul suedez Oscar Swahn, care la 72
de ani a câștigat medalia de argint pe echipe, la JO de la Anvers, din 1920.

Înotătorul japonez Kusuo Kitamura a devenit cel mai tânăr medaliat olimpic într-o probă
individuală, el câștigând la doar 14 ani titlul la 1.500 m liber, la JO din 1932, de la Los Angeles.

Cea mai tânără medaliată la Olimpiadă este Luigina Giavotti, care a câștigat argintul la
gimnastică, la doar 11 ani și 302 zile, cu ocazia JO din 1928.

La ediţia din 1924 a participat celebrul Johnny Weissmuller, american cu origini

românești, care a câștigat două medalii de aur la înot într-o singură zi, pe 20 iulie, cucerind și un
bronz (tot pe 20 iulie), la polo, cu echipa. După aceea Weissmuller a devenit actor la Hollywood,
fiind celebru pentru rolul Tarzan din 12 filme.

La zece ani după ce a devenit campion mondial cu echipa în proba de pistol (1938),
ungurul Karoly Takacs a reușit să câștige aurul olimpic în proba de pistol viteză, trăgând cu
mâna stângă, după ce și-a pierdut din cauza exploziei unei grenade mâna dreaptă, cea cu care
trăgea.
Patru ani mai târziu, Karoly Takacs a câștigat medalia de aur şi a stabilit și un nou record
mondial la pistol viteză.

Odată cu JO de la Helsinki, din 1952, România a obținut primele succese remarcabile,

reușind un palmares onorant: 4 medalii și 27,75 puncte, ceea ce i-a adus clasarea pe locul 23 —
din 69 de națiuni.

Tot în 1952, Lars Hall, un tâmplar din Suedia, a devenit primul civil campion olimpic la
pentatlon modern.
 La JO din 1960, de la Roma, rutierul italian Sante Gaiardoni a devenit singurul ciclist
din istoria olimpică învingător atât la contracronometru, cât și la viteză. Boxerul ghanez Ike
Quartey, medaliat cu argint, a devenit primul african de culoare medaliat la Jocurile Olimpice.

La cinci zile distanță, etiopianul Abebe Bikila, alergând desculț, a câștigat maratonul, în
fața marocanului Rhadi Ben Abdesselem, devenind primul african de culoare campion olimpic.

Tot la Roma (1960), atleta Wilma Rudolph a devenit, la doar 20 de ani, prima
americancă triplă campioană la o Olimpiadă: la 100 m, 200 m și ștafeta de 4x100 m.

Primul sportiv descalificat de la JO, în urma efectuării de teste anti-doping (în premieră),
a fost suedezul Hans-Gunnar Liljenwall (pentatlon modern), pentru consum excesiv de alcool.

Americanul Dick Fosbury, necunoscut înainte de participarea la JO din 1968, a

revoluționat proba de săritura în înălțime, câștigând medalia de aur cu ceea ce avea să fie
cunoscută drept "Fosbury flop" (săritura Fosbury, practicată astăzi de săritori).

Nadia Comăneci a devenit o legendă a JO, după ce a reuşit la Montreal, în 1976, să

obţină primul zece din istoria gimnasticii. Tabela electronică nu era pregătită pentru perfecţiune
şi a afişat nota 1.00.

Patru ani mai târziu, la JO de la Moscova, din 1980, s-a acordat pentru prima dată nota 10
la cal cu mânere. Rusul Aleksandr Ditiatin a fost cel care a reuşit exerciţiul de 10. Ditiatin a fost
primul sportiv care a obţinut opt medalii la o ediţie a JO.

O altă româncă, Ecaterina Szabo, a fost vedeta ediţiei din 1984 a JO, de la Los Angeles,
după ce a câştigat patru medalii de aur şi una de argint la gimnastică artistică, iar România a
înregistrat cea mai bună clasare in istorie, locul doi în ierarhia pe naţiuni.

În 1988, la Seul, ciclista germană Christa Luding-Rothenburger a devenit prima persoană

din istorie medaliată în acelaşi an atât la JO de vară, cât şi la JO de iarnă. Ea a câştigat argintul la
ciclism, după ce la Olimpiada de iarnă, la Calgary, obţinuse două medalii la patinaj viteză.

Navigatorul austriac Hubert Raudaschl a devenit primul sportiv participant la nouă ediţii
ale JO, după ce a fost prezent la Olimpiada de la Atlanta, din 1996.

La JO din 2012, de la Londra, înotătorul Michael Phelps a devenit sportivul cu cele mai
multe medalii olimpice din toate timpurile, cu un total de 22 de medalii olimpice obţinute în
întreaga carieră.
 Prima editie a Jocurilor Olimpice de iarna a avut loc in 1924, in Franta, la
Chamonix.Editia inaugurala a JO de iarna a avut loc in conditii grele, initial fiind denumita
"Saptamana internationala a sporturilor de iarna".Popularitatea uriasa de care s-a bucurat
"Saptamana internationala a sporturilor de iarna" i-a determinat chiar si pe cei mai refractari
conducatori ai miscarii olimpice de la acea vreme sa tina seama de raspandirea si dezvoltarea
disciplinelor hibernale. Astfel, la sesiunea CIO de la Praga, din 1925, s-a hotarat ca "Saptamana
internationala a sporturilor de iarna" de la Chamonix sa fie considerate prima editie a Jocurilor
Olimpice de iarna.

Pana in 1992, JO de iarna s-au desfasurat in aceiasi ani ca si jocurile olimpice de vara,
intrecerile olimpice de iarna precedandu-le pe cele de vara.In 1988, CIO a hotarat ca JO de iarna
sa se desfasoare in anii de mijloc ai ciclului olimpic al JO de vara. Din acest motiv, editia a
XVII-a a JO a fost organizata in anul 1994, la Lillehammer.Din 1994, JO de iarna au loc tot la
patru ani, dar decalate cu doi ani fata de Jocurile Olimpice de vara.

Jocurile Olimpice de iarna se desfasoara dupa acelasi ritual si au aceeasi deviza si

simboluri ca Jocurile Olimpice de vara.

Comitetul Olimpic Roman se infiinteaza in 1914 iar in 1924 avem prima participare
oficiala a sportului romanesc la cea de- a VIII-a editie a Jocurilor Olimpice de la Paris care a
insemnat si prima medalie din istoria olimpica a sportului romanesc, obtinuta de echipa de rugby
care s-a clasat pe locul al III-lea.Delegatia României a fost prezenta la toate editiile Jocurilor
Olimpice incepand cu anul 1924, exceptie facand doua editii de vara, cele din 1932 si 1948 si
una de iarna, cea din 1960.Romania are in palmares 306 de medalii (din care 89 de aur, 95 de
argint si 122 de bronz) castigate de sportivii romani la Jocurile Olimpice de vara, de la prima
editie, Paris, 1924 pana la editia Rio 2016, la care se adauga medalia de bronz obtinuta la
Jocurile Olimpice de iarna de la Grenoble, din 1968.Romania a obtinut cea mai buna clasare in
ierarhia pe medalii la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, in 1984, locul al doilea, cu 53 de
medalii cucerite, din care 20 de medalii de aur, 16 de argint, 17 de bronz.Romanii au urcat doar o
singura data pe podiumul olimpic la JO de iarna. Ion Panturu si Nicolae Neagoe au cucerit
medalia de bronz la bob 2, la JO de la St Moritz din 1968.

Bibliografie: www.cosr.ro
www.wikipedia.org
observatornews.ro