SCURT ISTORIC AL MARILOR CAMPIONI AI ROMANIEI

În România sunt menţionate jocurile sportive încă din cele mai vechi timpuri.
Începând cu secolele VII sunt cunoscute instituţiile, şi manifestările sportive de la Histria,
Callatis si Tomis.
În sec. II e.n se construieşte marele Amfiteatru de la Sarmizegetusa romană (Ulpia Traiana),
cu ziduri înalte de 3-4 m, lungi de 88 m şi late de 69 m, cu o capacitate de 12000 de
spectatori.
România a participat,  începând cu anul 1924 la toate ediţiile Jocurilor Olimpice,
execpţie făcând trei ediţii şi anume: Jocurile olimpice de vară din 1932, organizate în S.U.A la
Los Angeles, şi cele din 1948 de la Londra, precum  și  la Jocurile Olimpice de iarnă din
1960, a XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice desfășurate în Italia,la Roma, în perioada 25 august
– 11 septembrie.
Despre dezvolatarea cu adevărat a sportului în România, se poate vorbi începând cu
anul 1944, când au început să se construiască în majoritatea localităţilor ţării, stadioane, săli
de sport, bazine şi patinoare.
Fie ca vorbim de Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Elisabeta Lipă, Ivan Patzaichin, Iosif Sîrbu,
Iolanda Balaș, Gabriela Szabó sau de echipa de fotbal Steaua București, ce au în comun toți
acești sportivi este că ei au realizat mari performanțe pentru sportul românesc și nu numai.

Ilie Năstase, căștigător la Roland Garros și US

Printre cele 57 de titluri la simplu, pe care Ilie Năstase le-a câștigat de-a lungul carierei sale
se numără și US Open în 1972, respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat turneele
de la Wimbledon în 1973, Roland Garros în 1970 și US Open în 1975. A câștigat de asemenea
de patru ori Turneul Campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa
Davis a României, Năstase a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de simplu și
dublu, din care a câștigat 109. Alături de Ion Țiriac a fost finalist al Cupei Davis de trei ori, în
1969, 1971 și 1972.
A fost pe locul doi în competiția la simplu de la Wimbledon de două ori, în 1972, jucând
finala împotriva lui Stan Smith și în 1976 împotriva lui Björn Borg.
Nadia Comăneci, „zeița de la Montreal”
Nadia Comăneci a fost prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs
olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi
una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale
lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat
10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of
Fame.

Elisabeta Lipă, cea mai bună canotoare a secolului XX

Elisabeta Lipă a obținut 5 medalii de aur, 2 de argint și una de bronz la șase Olimpiade, a fost
de 25 ori campioană a României. În anul 2000, a fost declarată cea mai bună canotoare a
secolului de către Federația Internațională de Canotaj. Pe 1 iunie 2000, la Lucerna, în Elveția,
Elisabeta Lipă a primit medalia "Thomas Keller", cea mai înaltă distincție din Prin cea de-a
cincea medalie de aur, cea de la Atena, Elisabeta Lipă a a egalat un record stabilit de Nadia
Comăneci, dar ea deține un alt record olimpic:cea mai mare diferență de timp între prima și
ultima medalie de aur, 20 de ani. 
Ivan Patzaichin, „amiralul“ flotei româneşti de caiac-canoe
Timp de 20 de ani, comanda în caiac-canoe la nivel mondial i-a aparţinut lui Ivan Patzaichin.
Pentru el, ca sportiv, barca, pagaia şi linul apei nu au avut secrete. A participat la 5 editii ale
Jocurilor Olimpice de Vara:Mexico 1968, Munchen1972, Montreal 1976, Moscova 1980 si
Los Angeles 1984. La cele cinci editii a cucerit 7 medalii:4 de aur (C-1 1000 m:1972, C-2
1000 m:1968, 1980, 1984)).și 3 de argint (C-2 500 m:1980, 1984;C-2 1000 m:1972.
A castigat 22 de titluri la 11 editii ale Campionatelor Mondiale: Copenhaga 1970, Belgrad
1971, 1975, 1978 si 1982, Tampere 1973 si 1983, Mexico 1974, Sofia 1977, Duisburg 1979
și Nottingham 1981. A cucerit 9 medalii de aur (C-1 1000 m:1973, 1977;C-1 10000 m:1978,
C-2 500 m:1979, C-2 1000 m:1970, 1981, 1983;C-2 10000 m: 1982), 4 medalii de argint (C-1
1000 m:1975, C-2 1000 m:1971, C-2 10000 m: 1981, 1983) și 9 medalii de bronz (C-1 500
m:1971, 1973, 1974;C-1 1000 m:1974, 1978, 1979;C-1 10000 m:1974, 1977, 1979). A
câștigat o singură medalie de aur la C2-1000m la Campionatele Europene din 1969 de la
Moscova, după această ediție Campionatele Europene fiind suspendate până în anul 1997.
În 1972, la Olimpiada de la München, Ivan Patzaichin  se afla pentru a doua oară la Jocurile
Olimpice. Avea o oarecare experienţă acum, însă nu bănuia că această ediţie îl va pune la altă
încercare decât emoţiile debutului. În serii, pagaia lui Ivan Patzaichin se fisurase.
Regulamentul cere să ai o vâslă de rezervă, iar dacă în primii 30 de metri se întâmplă ceva,
ridici braţele, iar cursa este oprită de arbitri. Aceasta se reia după ce se remediază problemele
semnalate.
„Eu am ridicat pagaia, dar nu m-a văzut nimeni sau n-au vrut să mă vadă”, spune, cu un
zâmbet în colţul gurii, după ani de la cele întâmplate, fostul canotor. Văzând că nu-l vede
nimeni, Ivan cel viteaz a început să vâslească doar cu pagaia ruptă. Mulţi nu-i dădeau nicio
şansă că ar mai termina acea cursă. Însă încăpăţânarea sa a fost mai mare.
„Publicul era în picioare şi mă încuraja, credeau că sunt un sportiv mai slab”, rememorează
Patzaichin, care a terminat respectiva calificare la trei minute de primul sosit. În loc să-l laude
pentru prestaţia sa, arbitrii i-au adus acuze că a vâslit cu panoul bărcii. A făcut contestaţie, a
muncit din nou în recalificări, iar primul loc al podiumului în finală a fost al lui.

Iosif Sîrbu, primul campion olimpic român

Iosif Sîrbu a fost primul campion olimpic român din toate timpurile, la disciplina tir, în cadrul
JO Helsinki-1952 (proba de tir, armă liberă, calibru redus, 40 focuri, poziția culcat). Multiplu
campion național și balcanic. După victoria de la olimpiadă, a fost nevoit să schimbe arma și
poziția de tragere, în urma unei afecțiuni la ochiul drept;reușește, totuși, un loc 5 la JO din
Melbourne-1956.

Iolanda Balaș a dominat săritura în înâlțime vreme de 10 ani

Iolanda Balaș Sőtér va rămâne în istoria atletismului pentru dominația probei de săritură în

înălțime femei timp de un deceniu. Între 1957 și 1967, Iolanda Balaș a învins în 150 de
întreceri consecutive, depășind recordul său mondial de 14 ori, purtîndu-l de la 1, 75 m la 1,
91 m. Un exemplu al supremației sportive a Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma
1960. Din 15 concurente inițiale, numai patru au depășit înălțimea de 1, 71 m. Iolanda Balaș a
sărit 1, 73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaseră toate tentativele
regulamentare, fără să reușească să sară o asemenea înălțime. După stabilirea victoriei sale,
Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea:a depășit înălțimea de 1, 75 m, a sărit 1, 77 m la
prima încercare, 1, 81 m la a doua, 1, 85 m la a treia. A câștigat medalia de aur cu o diferență
de 14 cm față de a doua clasată.
După patru ani, la Jocurile de la Tokio câștigă din nou titlul olimpic. Nivelul general al
concurenței crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă:Iolanda Balaș a terminat
concursul cu performanța de 1, 90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record
mondial, de 1, 92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se
oprise la 1, 80 m, cu zece centrimetri mai puțin.

Gabriela Szabó, desemnată, în 1999, cea mai bună atletă a lumii

Gabriela Szabó a fost desemnată, în 1999, cea mai bună atletă a lumii și cea mai bună sportivă
a Europei. A stabilit record mondial la 2.000 m, în 1998, și la 5.000 m, în 1999, la Dortmund.
A fost medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din anul 2000, la proba de 5.000 m și cu
bronz și respectiv argint la proba de 1.500 m, de la Jocurile Olimpice din 1996 și 2000. A fost
de asemenea de patru ori campioană mondială la seniori și o dată la juniori. Este
vicecampioană olimpică în Atlanta, la 10.000 de metri.

Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni

Pe 7 mai 1986, Steaua Bucureşti intra în istorie ca prima echipa din Estul Europei şi singura
dintr-o ţară comunistă care caştiga Cupa Campionilor Europeni. În acelaşi an avea sa caştige
şi Supercupa Europei, iar doi ani mai târziu avea să ajungă din nou într-o finală europeană.
Însă seara în care Helmuth Duckadam (foto) apăra 4 penalty-uri la rând şi întreaga echipa a
Stelei pleca acasă cu trofeul celei mai puternice competiţii europene nu avea să se mai repete. 

Bibliografie:
Cele mai mari victorii din istoria sportului românesc (historia.ro)
Istoric - Comitetul Olimpic si Sportiv Roman (cosr.ro)
Sport în România - Wikipedia