JOCURILE OLIMPICE ȘI SPORTIVI OLIMPICI ROMÂNI

Scurt istoric:

Prima ediție a Jocurilor Olimpice moderne a avut loc în anul 1896 în Atena. Se
pare însă că până la acea dată au avut loc deja câteva ediții ale unor Jocurilor Olimpice
antice. Întrecerea sportivă avea loc în orașul Olympia și era dedicată lui Zeus.
Oamenii erau foarte religioși la acea vreme, iar acest sanctuar era un mod foarte bun
de a venera o zeitate atât de importantă pentru poporul grec.

Mai mult de atât, templul lui Zeus era chiar în centrul acestui festival. Toți
grecii care veneau să ia parte la Sanctuarul lui Zeus din Olympia vorbeau aceeași
limbă și împărtășeau aceeași credință. Bineînțeles că participanții erau bărbați din
toate colțurile Greciei, mai ales că la acea vreme acest tip de competiție era dedicată în
mare parte bărbaților.

Prima ediție a competiției antice a avut loc în anul 776 î.Hr. când un simplu
bucătar a ieșit învingător într-o întrecere pe o lungime de 600 picioare. Dacă ar fi să
ținem cont de izvoarele literare vom afla că aceasta a fost singura probă atletică pe
parcursul celor 13 ediții desfășurate până în anul 724 î.Hr.

La fel ca în prezent, orice cetățean avea dreptul să ia parte la Jocurile Olimpice.

Statutul social, economic sau politic nu erau luate în considerare și nu îi împiedicau pe
bărbați să ia parte la probe. Cu toate acestea, femeile căsătorite nu aveau dreptul să se
alăture întrecerilor de ordin sportiv, ele trebuiau să aibă grijă de familie. În schimb,
femeile singure puteau face acest lucru.  

Tipuri de probe:

Înotul sincron este o probă binecunoscută în prezent și apreciată de multă lume.

Sportivii se pregătesc săptămâni bune pentru a realiza anumite coregrafii la perfecție
în bazinul cu apă. Doar că în trecut înotul sincron solo era considerat o probă de sine

Iancu Daria-Elena
Clasa a X-a D
stătătoare la care sportivul trebuia să găsească un mod de a se sincroniza cu sine
însuși. Proba a durat între anii 1984 și 1992.  

Cursa înot cu obstacole îi punea pe sportivi în fața unei mari încercări. Ei trebuiau să
înoate prin Sena, un râu cunoscut pentru faptul că este noroios. Cursa se desfășura pe
parcursul a 200 de metri, iar obstacolele principale erau stinsul focului, cursele de
porumbei sau trasul cu tunul.

O altă probă cel puțin la fel de bizară este cea de artă și literatură. Competițiile
de poezie, ode, muzică sau pictură erau considerate o probă recurentă până în anul
1952. Pe lângă acestea, mai putem aminti și duelul cu pistoale sau skijoring. Din
fericire, duelul cu pistoale le testa participanților abilitățile de a ținti în niște păpuși și
nu unul către celălalt. Sportul în care atleții erau trași de câini pentru a face acrobații
sau a participa la probe de viteză a avut loc în anul 1928 la St. Moritz.

În plus, a fost introdusă și o serie nouă de sporturi, printre care: maratonul,

ciclismul, cursele de car și înotul. La prima ediție a Olimpiadei Moderne de la Atena
premianții au primit medalii confecționate din aur, argint și bronz, la fel ca în zilele
noastre.

Sportivilor români medaliați la Jocurile Olimpice:

Constanța Burcică a obținut la canotaj 5 medalii: 3 de aur, 1 argint, 1 bronz, la

Jocurile din 1992, 1996, 2000, 2004 și 2008.

Nadia Comăneci este considerată una dintre cele mai bune sportive ale secolului al
XX-lea și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile. În 1976, la
doar 14, a cucerit Montrealul și lumea întreagă: a fost prima gimnastă care a obținut
scorul perfect de 10,00 la Olimpiadă (de șapte ori), dar a câștigat și trei medalii de aur
(la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz
(sol). 9 medalii (5 aur, 3 argint, 1 bronz).

Iancu Daria-Elena
Clasa a X-a D
Canotoarea Elena Georgescu s-a întors tot cu 5 medalii: 3 aur, 1 argint, 1 bronz, de la
Olimpiadele de la Atlanta 1996, Sydney 2000 și Atena 2004. A cucerit si bronzul la
ultima olimpiadă, de la Beijing (2008), cu echipajul de 8+1.
Gimnasta Cătălina Ponor  are 5 medalii (3 aur, 1 argint, 1 bronz). La olimpiada de la
Atena (2004)  a cucerit cele 3 medalii de aur: la barnă, sol și cu echipa.
Tot la canotaj, Liliana Gafencu a obținut 3 medalii de aur (Atlanta 1996, Sydney
2000, Atena 2004). Este de asemenea duublă campioană mondială şi dublă
vicecampioană mondială.
Lavinia Miloșovici este considerată cea mai valoroasă gimnastă română a anilor 1990,
având în palmares 19 medalii mondiale și olimpice. Performanța cea mai notabilă este
considerată finala de la sol la Jocurile Olimpice de la Barcelona (Spania) în 1992,
pentru care a primit nota 10. La Olimpiade, a obținut 6 medalii: 1 aur, 2 argint, 3
bronz.
Monica Roșu a început gimnastica la 4 ani. Momentul de vârf al carierei sale l-au
constituit Jocurile Olimpice de vară din 2004 (Atena). A făcut parte din echipa
României care a reușit să își apere titlul olimpic. Monica a fost cea mai puternică
concurentă la sărituri, reușind să câștige medalia de aur în finalele pe aparate.
Sandra Izbașa are în palmares 4 medalii: 2 aur, 2 bronz. Este o gimnastă română de
talie mondială, participantă și medaliată, începând cu anul 2006, la competiții de mare
anvergură, europene, mondiale, respectiv la Jocurile Olimpice de vară din 2008 și la
Jocurile Olimpice de vară din 2012 de la Londra, unde a fost medaliată cu aur la
sărituri.
Gabriela Szabo, o atletă de talie mondială. Printre cele mai importante performanţe
din cariera ei se numără titlul de campioană olimpică la Sydney, în 2000, în proba de
5.000 de metri, medalia de argint la 1.500 de metri la JO de la Atlanta (1996) şi de
bronz la Sydney (2004).

Iancu Daria-Elena
Clasa a X-a D
Inelele- Cercurile Olimpice - Cele cinci inele întrepătrunse reprezintă cele 5
continente sau regiuni majore ale lumii: Africa, America de Nord şi de Sud, Asia,
Europa şi Oceania. Cele 5 cercuri semnifică uniunea dintre cele 5 cinci continente şi
întâlnirea sportivilor din toată lumea la jocurile olimpice.

Culorile celor 5 cercuri olimpice- albastru, negru, roşu, galben, verde, precum
şi culoarea albă a fundalului lor, reprezintă culorile existente pe toate steagurile ţărilor
participante la competiţia olimpică.

Steagul Olimpic - Steagul afişat cu ocazia jocurilor olimpice cuprinde simbolul şi

semnificaţia celor cinci cercuri întrepătrunse. Pierre de Coubertin a fost inspirat în
alegerea acestei embleme a olimpiadei de către psihiatrul Carl Jung, care consideră
cercul sau inelul ca o expresie a continuităţii fiinţei umane.

Imnul Olimpic - Cântat în timpul înălţării steagului olimpic, cu ocazia ceremoniilor

de deschidere şi închidere a olimpiadei, dar şi în alte împrejurări, imnul olimpic este o
piesă muzicală compusă de Spyridon Samaras pe versurile poetului grec Palamas.
Imnul a fost cântat, pentru întâia oară, la deschiderea jocurilor olimpice de la Atena
din anul 1896, dar nu a fost declarat ca imn oficial al olimpiadei decât în anul 1957.

Flacăra Olimpică - O flacăra arzând neîntrerupt în timpul desfăşurării jocurilor

olimpice, simbolizând focul furat de la zei de către Prometeu, flacăra olimpică,
tradiţională în olimpiadele antice, a fost reintrodusă în 1928, cu prilejul jocurilor
olimpice de la Amsterdam. Ştafeta care poartă flacăra olimpică din Grecia şi până în
ţara de desfăşurare a olimpiadei a fost introdusă de Carl Diem, cu ocazia
controversatelor jocuri olimpice de la Berlin, în anul 1936.

În zilele noastre, torţa olimpică este aprinsă, cu câteva luni înainte de începerea
jocurilor olimpice, în localitatea Olimpia din Grecia, în care se desfăşura olimpiada
din antichitate. Unsprezece femei, reprezentând virginele vestale, sunt personajele
unei ceremonii în care torţa este aprinsă de lumina soarelui, prin intermediul unei
oglinzi parabolice.

Iancu Daria-Elena
Clasa a X-a D
Motto-ul sau logo-ul Olimpic - Motto-ul olimpiadei, citatul latin “Citius, Altius,
Fortius”, înseamnând “ Mai repede, mai înalt, mai puternic” a fost propus de Pierre de
Coubertin, cu ocazia creării Comitetului Olimpic Internaţional, în anul 1894 şi a fost
introdus odată cu jocurile olimpice de la Paris, din anul 1924. Un alt motto, neoficial
dar foarte cunoscut, preluat de către de Coubertin dintr-o ceremonie ţinută de
episcopul de Pennsylvania, la olimpiada de la Londra din 1928 , constă în fraza: “ Cel
mai important lucru nu este să câştigi, ci să participi!”.

Jurământul Olimpic - Jurământul olimpic este rostit de către un sportiv şi un arbitru

la deschiderea fiecărei olimpiade. Sportivul, făcând parte din echipa ţării
organizatoare, ţine în mâna un colţ al steagului olimpic, spunând următoarele cuvinte:
“În numele tuturor competitorilor, promit că vom lua parte la aceste jocuri olimpice
respectând şi supunându-ne regulilor care le guvernează, dedicându-ne sportului fără
doping sau alte substanţe stimulatoare, în adevăratul spirit al sportivităţii, pentru gloria
sportului şi onoarea echipelor noastre.”

Arbitrul, aparţinând, de asemenea, ţării gazdă, strânge în mâna un colţ al

stindardului olimpic, rostind jurământul: “În numele arbitrilor şi a oficialilor, promit
că vom oficia aceste jocuri olimpice, respectând şi supunându-ne regulilor care le
guvernează, în adevăratul spirit al sportivităţii.”

Mascotă olimpiadei constă dintr-un animal nativ ori specific regiunii ţării
organizatoare sau, uneori, dintr-o figura umană reprezentând moştenirea culturală a
ţării în care sunt organizate jocurile olimpice. Mascotele jocurilor olimpice de iarnă de
la Vancouver sunt inspirate de creaturi tradiţionale popoarelor aborigene din Canada:

- Miga – Un urs mitic din zonele marine, alcătuit din combinaţia a două animal: o
balenă orcă şi ursul nord-american Kermode.

- Quatchi – Un “sasquatch” sau “Bigfoot” (“Picior mare”), o creatură legendara

umanoidă, bipedă şi uriaşă, localizată, de obicei, în zona de nord-vest a Americii de
Nord (purtând încălţări şi apărătoare de frig pentru urechi).

Iancu Daria-Elena
Clasa a X-a D
- Suni – Un animal reprezentând un spirit protector indian, care conform legendei,
zboară cu aripile unei “păsări a tunetului” şi aleargă pe viguroasele picioare îmblănite
ale unui urs negru ( purtând o pălărie tip orcă).

Medaliile Olimpice - Cele trei medalii olimpice, confecționate din aur, argint şi bronz
au un model comun, stabilit de organizatorii fiecărei ediţii a olimpiadei. Între anii
1928 şi 2000, una din feţele medaliilor includea imaginea lui Nike, tradiţională zeiţă a
victoriei, ţinând un palmier în mâna stânga şi o coroana de câştigător în cea dreapta.

Din 2004 , această faţă a medaliei s-a transformat într-o referinţă mult mai
explicită la caracterul grecesc al jocurilor. În această nouă varianta, zeița Nike este
înfăţişată zburând deasupra unui stadion panatenic, reflectând, astfel, reînnoirea
jocurilor olimpice.

Emblema Olimpică - Fiecare olimpiadă are propria-i emblemă olimpică, în care sunt
integrate cele 5 cercuri olimpice alături de elemente ce reprezintă oraşul sau ţară gazdă
şi cultura specifică acesteia. Emblemele olimpice sunt create şi propuse de către
Comitetul de organizare a jocurilor olimpice sau de către Comitetul olimpic naţional
al ţării organizatoare.

Ordinul Olimpic - Ordinul olimpic este o distincţie acordată unor personalităţi care au
avut o contribuţie importantă la mişcarea olimpică. Ordinul olimpic constă dintr-un
lanţ sau colier din aur, argint sau bronz, în funcţie de gradul ordinului, înglobând cele
5 inele ale mişcării olimpice, flancate de o parte şi de alta, de către însemnul
“kotinos”- ramura de măslin.

Nadia Comăneci este singură personalitate sportivă care a primit acest ordin de
două ori, între anii 1984 şi 2004.

Kotinos este, de fapt, o cunună formată dintr-o ramură de măslin, care era
aşezată pe capul învingătorilor în cadrul jocurilor olimpice din antichitate.

Iancu Daria-Elena
Clasa a X-a D
Posterul Olimpic - Un afiş sau poster specific fiecărei ediţii a jocurilor olimpice,
combinând, de obicei, simbolurile olimpiadei cu elemente particulare, caracteristice
oraşului sau ţării gazdă, sau culturii acesteia.

Salutul Olimpic - Salutul olimpic este o varianta a salutului român: braţul drept ridicat
oblic către cer. Este un salut similar celui hitlerist, cu excepţia faptului că braţul este
ridicat mai sus. După cel de-al doilea război mondial, s-a renunţat la acest simbol
olimpic pentru a nu fi confundat cu salutul nazist.

Cele trei principii ale Jocurilor Olimpice - Cei trei “stâlpi” sau cele trei principii care
stau la baza desfăşurării olimpiadei sunt: sport, mediu înconjurător, cultură.ota
Olimpică –

Iancu Daria-Elena
Clasa a X-a D